Dreptul este rasplatit si in viata
aceasta
Am vazut suflete care au fost
nedreptatite, dar au suferit nedreptatea cu ganduri bune, iar Harul s-a
revarsat asupra lor inca din viata aceasta. Cu multi ani inainte m-a cercetat
un crestin evlavios, simplu si binevoitor, care mi-a cerut sa ma rog ca Hristos
sa-i lumineze pe copiii lui ca, atunci cand vor veni in varsta, sa nu carteasca
impotriva rudelor pentru marea nedreptate ce le-o facusera. Si mi-a povestit
intamplarea. Am inteles ca omul acesta era, intr-adevar, un om al lui Dumnezeu.
Era fratele mai mare intre cei cinci copii ai familiei sale, care, dupa moartea
neasteptata a tatalui lor, a purtat grija de fratii lui ca un tata bun. A lucrat
din greu, a castigat si putina avere, terenuri, etc., si a aranjat pe cele doua
surori ale lui. S-au casatorit si fratii lui mai mici, au luat terenurile cele
mai bune, livezile de maslini, etc., iar lui i-au lasat cele neroditoare,
sterpe, nisipoase. La sfarsit s-a casatorit si el si a dobandit trei copii. Era
in varsta, si fireste, se gandea la copiii lui, ca nu cumva sa inteleaga
nedreptatea atunci cand se vor mari si sa carteasca. Si-mi spunea: „Eu nu ma
mahnesc pentru nedreptate, pentru ca citesc Psaltirea. O catisma dupa-amiaza si
doua catisme inainte de a se face ziua. Aproape ca am invatat-o pe de rost.
Nici un psalm nu spune ca nedreptii au facut vreo pricopseala. Pe cand la cei
drepti se gandeste Dumnezeu. Eu, Parinte, nu ma mahnesc de ogoarele ce le-am pierdut,
ci ma mahnesc pentru fratii mei ca isi pierd sufletele lor.” Dupa aceasta a
plecat acest om binecuvantat si m-a cercetat iarasi dupa vreo zece ani. Si ma
intreaba foarte bucuros: „ma mai tii minte, Parinte?”. „Da”, i-am spus si l-am
intrebat cum o duce. „Acum am devenit bogat!”, mi-a raspuns. „Dar cum ai
devenit bogat, frate?”....”Iata, terenurile cele neroditoare au dobandit mare
valoare, pentru ca erau la malul marii. De data aceasta am venit sa imi spui ce
sa fac cu banii cei multi pe care ii am”. „Sa-ti asiguri copiii cu cate o
cascioara si sa tii cativa bani si pentru studiile lor, pana ce se vor aranja.”.
„Am si pentru copiii mei, imi spune, si tot sunt multi.”. „Da mai intai rudelor
tale sarace si dupa aceea si la alti saraci”. „Am dat, Parinte, dar tot sunt
multi’. „ Da sa se faca bisercia in satul tau”. „Am dat si tot sunt destui”. Atunci
ii spun:”Ma voi ruga sa te lumineze Hristos, ca sa faci bine acolo unde este
mai mare nevoie.” Apoi l-am intrebat:”Ce iti fac fratii? Unde sunt?” Aizbucnit
in plans si printre suspine mi-a raspuns: „Nu stiu, Parinte. S-au pierdut si
urmele lor. Si-au vandut terenurile din sat, livezile de maslini si ogoarele si
acum nu stiu unde se afla. Mai intai au plecat in Germania, apoi in Australia,
iar acum au disparut”. Mi-a parut rau ca l-am intrebat de fratii lui, nestiind
ca se va mahni atat de mult. L-am mangaiat dupa aceea si a plecat linistit. I-am
spus sa ne rugam amandoi ca sa auzim si despre acestia vesti bune. Mi-am adus
aminte de Psalmul care zice”Vazut-am pe cel necredincios falindu-se si
inaltandu-se ca cedrii Libanului. Si am trecut si iata nu era, si la-m cautat
pe el si nu s-a aflat locul lui.” Exact asa s-a intamplat si cu nenorocitii
lui de frati.
Nu exista lucru mai rau ca nedreptatea.
Orice ati face, cautati sa aveti binceuvantarea lui Dumnezeu.
(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan –
cuv Paisie Aghioritul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu