Cel drept are pe Dumnezeu de partea lui
Oamenii nu mai incap astazi in
aceasta lume. Daca cineva vrea sa traiasca cinstit si duhovniceste, nu incape
in aceasta lume.
-Parinte, de ce nu incape?
-Cand cineva este sensibil si se
afla intr-un mediu dur care ii face viata neagra, cum sa suporte aceasta? Trebuie
fie sa injure etc, fie sa plece! Dar nu poate pleca, pentru ca trebuie sa
traiasca. Ii spune patronul: „Am incredere in tine pentru ca nu furi, dar
trebuie sa pui si stricate printre cele bune. Printre balotii de trifoi bun
trebuie sa pui si putini amestecati”. Il pune chiar si director, numai ca sa-l
tina acolo. Trebuie insa sa faca asa cum i s-a spus, caci altfel il va da afara
din servici. Apoi, sarmanul, nu mai poate dormi si incepe sa ia hapuri. Stiti ce
trag sarmanii oameni? Ce greutati, ce presiuni intampina multi la serviciu de
la sefii lor? Le fac viata neagra. Sa-si lase serviciul? Au familii. Sa mai
ramana? Chinuri. Inainte adanc, inapoi prapastie. Stramtorare din amandoua
partile. Sa plesneasca, sarmanul. Face rabdare, se lupta.
Altul este lasat sa faca toata treaba,
iar colegul lui merge la servici numai sa ia salariul. Cunosc pe unul care a
fost undeva director. Cand s-au schimbat lucrurile, l-au scos din functia de
director si au pus pe altul, al partidului de la putere, care nu terminsae nici
liceul. Dar fiindca acesta nu stia nimic, n-au putut sa-l dea in alta parte pe
cel dinainte. Si atunci ce fac? Pun in acelasi loc al doilea birou. Serviciul il
facea vechiul director, iar cel nou statea: tigara, cafea, discutii.... cu desavarsire
obraznic. Nu-l ducea mintea la nimic, spunea orice ii venea la gura, iar
raspunderea cadea asupra celui dinainte. Si aceasta pana cand acela a fost
nevoit sa plece. „Nu cumva trebuie sa plec in alta parte? Locul este stramt; nu
incap doua birouri. Mai bine stati dumneavoastra aici”, i-a spus si a plecat,
pentru ca ii facuse viata amara. Si nu o zi sau doua. In fiecare zi sa ai unul
ca acesta pe cap este un mare chin.
Pe omul cel drept toti ceilalti il
imbrancesc in postul cel mai de pe urma sau chiar ii iau si locul. Il nedreptatesc,
il calca – „calca pe cadavre”, nu se spune asa? Dar cu cat oamenii il
imbrancesc spre cele de jos, cu atat Dumnezeu il urca spre cele de sus, ca
pluta. Dar este nevoie de foarte multa rabdare. Rabdarea rezolva foarte multe
lucruri. Cel ce vrea sa ramana virtuos si sa fie cinstit la serviciul sau, fie
lucrator de este, fie negustor, fie orice ar fi, trebuie sa stie bine ca atunci
cand isi incepe serviciul sau, va ajunge chiar pana acolo incat sa nu aiba de
unde sa-si plateasca nici chiria, chiar daca are magazin. Numai in felul acesta
va dobandi binecuvantarea lui Dumnezeu. Dar sa nu inceapa lucrul spunandu-si: „daca
voi ajunge pana acolo, dupa aceea voi avea clientela.” Sa nu aiba acest gand,
pentru ca atunci Dumnezeu nu-i va da. Dar de va spune: „Voi trai dupa Dumnezeu,
nu voi face nedreptati. Voi spune ca aceasta costa 50 de drahme, cealalta 200.”,
atunci Dumnezeu nu-l va lasa. Daca un altul va da cu 500 de drahme ceea ce acela
dadea cu 50, se va imbogati. Dar in cele din urma acest inselator va ajunge sa
nu aiba de unde plati nici chiria si isi va inchide magazinul, pentru ca lumea
va afla, in timp ce acel om cinstit incet-incet nu va mai putea face fata din
pricina clientelei ce-o va avea si va angaja si ajutoare. La inceput insa va fi
incercat. Cel bun este incercat in mainile celor rai; trece prin darac.
Cand cineva merge cu diavolul, cu
viclenii, Dumnezeu nu binecuvanteaza lucrurile lui. Poate sa se vada pana la o
vreme ca inainteaza, dar in cele din urma va cadea gramada. Cel mai important
este sa porneasca cineva de la binecuvantarea lui Dumnezeu in tot ceea ce face.
Atunci cand omul este drept, are pe Dumnezeu de partea lui. Iar daca mai are si
putina indrazneala la Dumnezeu, atunci face si minuni. Cand cineva paseste
avand ca dreptar Evanghelia, i se cuvine ajutorul dumnezeiesc. Unul ca acesta
calatoreste cu Hristos. Si cum sa nu i se cuvina ajutorul dumnezeiesc? Toata temelia
aici este. De aici incolo sa nu se teama de nimic. Ceea ce are valoare, este ca
Hristos, Maica Domnului si Sfintii sa se odihneasca in fiecare lucrare a
noastra si atunci vom avea binecuvantarea lui Hristos, a Maicii Domnului si a
Sfintilor, iar Sfantul Duh se va odihni intru noi. Cinstea omului este mai
pretioasa decat Cinstitul Lemn. Daca cineva nu este cinstit si are Cinstitul
Lemn asupra sa, este ca si cum nu ar avea nimic. Iar daca altul nu are
Cinstitul Lemn, dar e cinstit, primeste ajutorul dumnezeiesc. Daca mai are si
Cinstitul Lemn, atunci........”
(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan –
cuv Paisie Aghioritul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu