Harismele Parintelui Porfirie (II)
1.
„Cunostea si maruntaiele pamantului”
Parintele Porfirie era un om
incantator, „care cunostea glasul pasarilor si al animalelor,
provenienta si intelesul lor. Simtea mireasma florilor de la mari distante. Recunostea
parfumurile si compozitia lor. Atunci cand dupa rugaciune smerita intra in starea
cuvenita, vedea in maruntaiele pamantului, unde se afla apa, roci, petrol,
radio-energie, antichitati ingropate, morminte ascunse, crapaturi in adancimile
pamantului, izvoare subterane, icoane pierdute, scene care s-au intamplat cu
secole inainte, rugaciuni care fusesera inaltate, duhuri bune si viclene,
insusi sufletul, orice. Incerca apa aflata in adancimile pamantului si le
masura pe cele nemasurate. Intreba stancile si acelea ii povesteau despre
nevointele ascetilor din vechime.
Vindeca doar cu privirea. Dar nici nu-i trecea prin minte
sa foloseasca aceste harisme ale lui Duimnezeu pentru folosul propriu. Niciodata
nu s-a rugat sa se vindece de boala pe care o avea. Niciodata n-a vrut sa
castige ceva din descoperirile pe care i le facea harul dumnezeiesc”. Parintele Porfirie era ieromonahul
preschimbat de Duhul Sfant. Simturile lui se sensibilizasera mult si capacitatile
sale omenesti se dezvoltasera pana la varf. Si aceasta preschimbare sfanta avea
rezultate minunate.
2.
Vedea sufletul omului
Parintele „putea sa vada in sufletul omului, ce-l preocupa, ce probleme intampina
sau din ce motiv vine sa-l viziteze.
Vedea de asemenea intamplari, care aveau sa se petreaca
in viitor sau care se intamplasra in trecut. Dupa cum el insusi spunea, harul
lui Dumnezeu ii arata si locuri, si cladiri, si persoane, si intamplari. Le vedea
pe toate ca si cand ar fi fost acolo de fata. In ultimii ani de viata era orb. Nu
mai vedea cu ochii trupesti, ci doar cu ochii sufletului sau.”
4.
Harismele sunt de la Dumnezeu
Crestinii trebuie sa stie ca
harismele pe care le au unii oameni virtuosi sunt daruri de la Dumnezeu. Fericitul
parinte, precum si toti sfintii bisericii noastre, au primit aceste harisme de
la Dumnezeu. E gresit sa se creada ca erau ale lor. Dumnezeu le da, dupa cum
tot Dumnezeu le ia. Omul purtator de har trebuie sa aiba trezvie continua, sa
se nevoiasca staruitor, fiindca mereu intampina primejdia de a cadea in
mandrie.
5.
Puterea rugaciunii de obste
Parintele Porfirie le-a cerut
unor fii duhovnicesti ai lui sa se roage la o anumita ora, de obicei seara. La aceeasi
ora se ruga si el. Avea loc o rugaciune de obste de la distanta. Rezultatele acestei
rugaciuni erau esentiale si revelatoare. Este interesanta marturia unui fiu
duhovnicesc al parintelui:”La ora zece
seara (ora rugaciunii de obste), m-am inchis in camera mea si am inceput sa ma
rog. Insa inca din primul minut trupul a inceput sa-mi fie strabatut de curenti
intensi, care incepeau de la picioare si ajungeau in cap si inapoi, si o lumina
nematerialnica puternica inunda intreaga camera si-mi dadea impresia ca ma aflu
in flacari; care insa nu ma ardeau! La inceput m-am speriat rau si putin mi-a
lipsit s-o iau la fuga de panica! Insa imediat mi-am dat seama ca toate aceste
fenomene izvorasc din puterea rugaciunii parintelui si nu numai ca m-am
linistit, ci am fost cuprins de o veselie imbietoare, care-mi dadea impresia ca
nu mai calc pe pamant! Toate acestea au continuat pana la sfarsitul rugaciunii.
In ziua urmatoare prima mea grija a fost sa vorbesc cu parintele. Eram hotarat
sa nu-i spun nimic. Voiam ca mai intai sa vorbeasca el. Si tocmai asa s-a
intamplat. Indata ce i-am cerut binecuvantarea, parintele, cu multumire pe chip
si cu un ras zgomotos, mi-a spus:” Te-ai speriat, nu? Si putin a lipsit sa o
iei la fuga. Insa eu te vedeam intr-o lumina intensa, care umplea toata camera
si tu urcai in bucurie, ca si cand ai fi vrut sa ajungi la tronul lui Dumnezeu!
Vezi ce putere are acest fel de rugaciune?”
Sursa: „Mireasma duhovniceasca a
parintelui Porfirie” – Presb. Dionisie Tatsis
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu