Cel drept are pe Dumnezeu de partea lui

 

            Oamenii nu mai incap astazi in aceasta lume. Daca cineva vrea sa traiasca cinstit si duhovniceste, nu incape in aceasta lume.

            -Parinte, de ce nu incape?

            -Cand cineva este sensibil si se afla intr-un mediu dur care ii face viata neagra, cum sa suporte aceasta? Trebuie fie sa injure etc, fie sa plece! Dar nu poate pleca, pentru ca trebuie sa traiasca. Ii spune patronul: „Am incredere in tine pentru ca nu furi, dar trebuie sa pui si stricate printre cele bune. Printre balotii de trifoi bun trebuie sa pui si putini amestecati”. Il pune chiar si director, numai ca sa-l tina acolo. Trebuie insa sa faca asa cum i s-a spus, caci altfel il va da afara din servici. Apoi, sarmanul, nu mai poate dormi si incepe sa ia hapuri. Stiti ce trag sarmanii oameni? Ce greutati, ce presiuni intampina multi la serviciu de la sefii lor? Le fac viata neagra. Sa-si lase serviciul? Au familii. Sa mai ramana? Chinuri. Inainte adanc, inapoi prapastie. Stramtorare din amandoua partile. Sa plesneasca, sarmanul. Face rabdare, se lupta.

            Altul este lasat sa faca toata treaba, iar colegul lui merge la servici numai sa ia salariul. Cunosc pe unul care a fost undeva director. Cand s-au schimbat lucrurile, l-au scos din functia de director si au pus pe altul, al partidului de la putere, care nu terminsae nici liceul. Dar fiindca acesta nu stia nimic, n-au putut sa-l dea in alta parte pe cel dinainte. Si atunci ce fac? Pun in acelasi loc al doilea birou. Serviciul il facea vechiul director, iar cel nou statea: tigara, cafea, discutii.... cu desavarsire obraznic. Nu-l ducea mintea la nimic, spunea orice ii venea la gura, iar raspunderea cadea asupra celui dinainte. Si aceasta pana cand acela a fost nevoit sa plece. „Nu cumva trebuie sa plec in alta parte? Locul este stramt; nu incap doua birouri. Mai bine stati dumneavoastra aici”, i-a spus si a plecat, pentru ca ii facuse viata amara. Si nu o zi sau doua. In fiecare zi sa ai unul ca acesta pe cap este un mare chin.

            Pe omul cel drept toti ceilalti il imbrancesc in postul cel mai de pe urma sau chiar ii iau si locul. Il nedreptatesc, il calca – „calca pe cadavre”, nu se spune asa? Dar cu cat oamenii il imbrancesc spre cele de jos, cu atat Dumnezeu il urca spre cele de sus, ca pluta. Dar este nevoie de foarte multa rabdare. Rabdarea rezolva foarte multe lucruri. Cel ce vrea sa ramana virtuos si sa fie cinstit la serviciul sau, fie lucrator de este, fie negustor, fie orice ar fi, trebuie sa stie bine ca atunci cand isi incepe serviciul sau, va ajunge chiar pana acolo incat sa nu aiba de unde sa-si plateasca nici chiria, chiar daca are magazin. Numai in felul acesta va dobandi binecuvantarea lui Dumnezeu. Dar sa nu inceapa lucrul spunandu-si: „daca voi ajunge pana acolo, dupa aceea voi avea clientela.” Sa nu aiba acest gand, pentru ca atunci Dumnezeu nu-i va da. Dar de va spune: „Voi trai dupa Dumnezeu, nu voi face nedreptati. Voi spune ca aceasta costa 50 de drahme, cealalta 200.”, atunci Dumnezeu nu-l va lasa. Daca un altul va da cu 500 de drahme ceea ce acela dadea cu 50, se va imbogati. Dar in cele din urma acest inselator va ajunge sa nu aiba de unde plati nici chiria si isi va inchide magazinul, pentru ca lumea va afla, in timp ce acel om cinstit incet-incet nu va mai putea face fata din pricina clientelei ce-o va avea si va angaja si ajutoare. La inceput insa va fi incercat. Cel bun este incercat in mainile celor rai; trece prin darac.

            Cand cineva merge cu diavolul, cu viclenii, Dumnezeu nu binecuvanteaza lucrurile lui. Poate sa se vada pana la o vreme ca inainteaza, dar in cele din urma va cadea gramada. Cel mai important este sa porneasca cineva de la binecuvantarea lui Dumnezeu in tot ceea ce face. Atunci cand omul este drept, are pe Dumnezeu de partea lui. Iar daca mai are si putina indrazneala la Dumnezeu, atunci face si minuni. Cand cineva paseste avand ca dreptar Evanghelia, i se cuvine ajutorul dumnezeiesc. Unul ca acesta calatoreste cu Hristos. Si cum sa nu i se cuvina ajutorul dumnezeiesc? Toata temelia aici este. De aici incolo sa nu se teama de nimic. Ceea ce are valoare, este ca Hristos, Maica Domnului si Sfintii sa se odihneasca in fiecare lucrare a noastra si atunci vom avea binecuvantarea lui Hristos, a Maicii Domnului si a Sfintilor, iar Sfantul Duh se va odihni intru noi. Cinstea omului este mai pretioasa decat Cinstitul Lemn. Daca cineva nu este cinstit si are Cinstitul Lemn asupra sa, este ca si cum nu ar avea nimic. Iar daca altul nu are Cinstitul Lemn, dar e cinstit, primeste ajutorul dumnezeiesc. Daca mai are si Cinstitul Lemn, atunci........”

 

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – cuv Paisie Aghioritul)