Pentru Dumnezeiasca Aratare (Botezul Domnului), Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
SA-I CHEMAM CU EVLAVIE PE SFINTI
-Gheronda,
daca este binecuvantat, as vrea sa imi explicati ceva de la Isaac.
-De la
cine? De la Parintele Isaac? “De la Sfantul Isaac” sa spui. Cand vorbim despre
ieromonahul Isaac, spunem “Parintele Isaac”, iar Sfintilor sa le spunem pe
nume? Nu se potriveste. Nu poti sa te rogi, de pilda, la Sfantul Gheorghe si sa
spui:”Gheorghe al meu, implineste-mi dorinta aceasta!”. Asta inseamna
obraznicie. Mai demult i-am dat unui mirean o bucatica din Sfintele Moaste ale
Sfantului Arsenie si apoi acela spunea:”Arsenie, Arsenie…”. De unde si pana
unde?
-Nu
cumva, Gheronda, o facea din simplitate?
-Simplitate
este aceasta? Nici unui om, daca ar fi fost mai mare decat el, n-ar fi trebuit
sa-i vorbeasca astfel. Si tatal lui sa fi fost, tot nu ar fi trebuit sa vorbeasca
astfel. Chiar si cu doi ani sa fi fost mai mare decat el, tot nu ar fi fost
potrivit, de vreme ce Sfantul Arsenie era cleric. Cu atat mai mult acum cand
este Sfant. Si la fel se adresa si cand le vorbea altora despre Sfantul
Arsenie. Nu avea nici respectul elementar.
- Gheronda,
nu se poate sa se adreseze cineva astfel unui Sfant din adevarata simplitate,
fara ca aceasta sa i se socoteasca obraznicie?
-Ca sa
vorbeasca astfel cu Sfintii, trebuie sa fi ajuns la o inalta stare duhovniceasca.
Trebuie sa fi ajuns la indraznirea cea sfanta, izvorata din multa evlavie si
simplitate. Unele suflete simple, care sunt ca niste copii mici, pot sa-I spuna
lui Dumnezeu cu simplitate si nevinovatie de copil: “Dumnezeul meu, trebuie
sa-mi dai aceasta! De ce nu-mi dai?”. Va aduceti aminte ca in “Parinti Aghioriti”
am scris despre un parinte care avea simplitate copilareasca? Cand a secat
fantana de la chilia lor, a legat icoana Sfantului Nicolae cu o franghie, a
coborat-o in fantana seaca si i-a spus Sfantului cu multa simplitate: ”Sfinte
Nicolae, sa urci odata cu apa, daca vrei sa-ti aprind candela. Vin la chilie
atatia oameni si nu avem sa le dam putina apa rece”. Si indata apa a inceput
incet-incet sa urce, iar icoana Sfantului Nicolae plutea deasupra apei. A luat-o,
a sarutat-o si a dus-o in biserica. Insa acela care se adreseaza cu indraznire
lui Dumnezeu sau Sfintilor, dar nu a ajuns la o astfel de stare duhovniceasca,
are obraznicie si-L intarata pe Dumnezeu.
- Gheronda,
cand priveghez in chilia mea in ajunul pranuirii unui Sfant la care am evlavie,
ce ma ajuta ca sa-l simt mai mult pe Sfant?
-Sa
citesti mai intai Sinaxarul Sfantului. Apoi sa citesti din Minei toate troparele
din Canonul Sfantului, caci si in ele se povesteste viata lui. Desigur,
Canoanele Mineiului sunt mai mult laude aduse Sfantului. Adevarata rugaciune
este: “Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi!”, pe care o rostim
inainte de fiecare tropar. In continuare sa ceri ajutorul Sfantului pentru
diferitele probleme si sa faci orice poti, metanii, rugaciuni cu siragul de
metanii, etc., numai sa te rogi.
Cand
sufletul il simte pe Sfant, atunci cere cu evlavie si cu credinta ajutorul sau.
Cand in om exista evlavie pentru Sfintii carora se adreseaza, atunci in chip firesc
tasneste si rugaciunea cu evlavie. Premerge cunostinta, apoi vine prietenia si,
in cele din urma, dulcea vorbire cu evlavie si simplitate.
(Cuviosul Paisie Aghioritul – Despre
rugaciune)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu