DESPRE SFINTI (III)

 Pentru Dumnezeiasca Aratare (Botezul Domnului), Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

SA-I CHEMAM CU EVLAVIE PE SFINTI

-Gheronda, daca este binecuvantat, as vrea sa imi explicati ceva de la Isaac.

-De la cine? De la Parintele Isaac? “De la Sfantul Isaac” sa spui. Cand vorbim despre ieromonahul Isaac, spunem “Parintele Isaac”, iar Sfintilor sa le spunem pe nume? Nu se potriveste. Nu poti sa te rogi, de pilda, la Sfantul Gheorghe si sa spui:”Gheorghe al meu, implineste-mi dorinta aceasta!”. Asta inseamna obraznicie. Mai demult i-am dat unui mirean o bucatica din Sfintele Moaste ale Sfantului Arsenie si apoi acela spunea:”Arsenie, Arsenie…”. De unde si pana unde?

-Nu cumva, Gheronda, o facea din simplitate?

-Simplitate este aceasta? Nici unui om, daca ar fi fost mai mare decat el, n-ar fi trebuit sa-i vorbeasca astfel. Si tatal lui sa fi fost, tot nu ar fi trebuit sa vorbeasca astfel. Chiar si cu doi ani sa fi fost mai mare decat el, tot nu ar fi fost potrivit, de vreme ce Sfantul Arsenie era cleric. Cu atat mai mult acum cand este Sfant. Si la fel se adresa si cand le vorbea altora despre Sfantul Arsenie. Nu avea nici respectul elementar.

- Gheronda, nu se poate sa se adreseze cineva astfel unui Sfant din adevarata simplitate, fara ca aceasta sa i se socoteasca obraznicie?

-Ca sa vorbeasca astfel cu Sfintii, trebuie sa fi ajuns la o inalta stare duhovniceasca. Trebuie sa fi ajuns la indraznirea cea sfanta, izvorata din multa evlavie si simplitate. Unele suflete simple, care sunt ca niste copii mici, pot sa-I spuna lui Dumnezeu cu simplitate si nevinovatie de copil: “Dumnezeul meu, trebuie sa-mi dai aceasta! De ce nu-mi dai?”. Va aduceti aminte ca in “Parinti Aghioriti” am scris despre un parinte care avea simplitate copilareasca? Cand a secat fantana de la chilia lor, a legat icoana Sfantului Nicolae cu o franghie, a coborat-o in fantana seaca si i-a spus Sfantului cu multa simplitate: ”Sfinte Nicolae, sa urci odata cu apa, daca vrei sa-ti aprind candela. Vin la chilie atatia oameni si nu avem sa le dam putina apa rece”. Si indata apa a inceput incet-incet sa urce, iar icoana Sfantului Nicolae plutea deasupra apei. A luat-o, a sarutat-o si a dus-o in biserica. Insa acela care se adreseaza cu indraznire lui Dumnezeu sau Sfintilor, dar nu a ajuns la o astfel de stare duhovniceasca, are obraznicie si-L intarata pe Dumnezeu.

- Gheronda, cand priveghez in chilia mea in ajunul pranuirii unui Sfant la care am evlavie, ce ma ajuta ca sa-l simt mai mult pe Sfant?

-Sa citesti mai intai Sinaxarul Sfantului. Apoi sa citesti din Minei toate troparele din Canonul Sfantului, caci si in ele se povesteste viata lui. Desigur, Canoanele Mineiului sunt mai mult laude aduse Sfantului. Adevarata rugaciune este: “Sfinte al lui Dumnezeu, roaga-te pentru noi!”, pe care o rostim inainte de fiecare tropar. In continuare sa ceri ajutorul Sfantului pentru diferitele probleme si sa faci orice poti, metanii, rugaciuni cu siragul de metanii, etc., numai sa te rogi.

Cand sufletul il simte pe Sfant, atunci cere cu evlavie si cu credinta ajutorul sau. Cand in om exista evlavie pentru Sfintii carora se adreseaza, atunci in chip firesc tasneste si rugaciunea cu evlavie. Premerge cunostinta, apoi vine prietenia si, in cele din urma, dulcea vorbire cu evlavie si simplitate.

(Cuviosul Paisie Aghioritul – Despre rugaciune)