FERICITI CEI CE FLAMANZESC SI INSETEAZA DE DREPTATE, CA ACEIA SE VOR SATURA
2. POCAINTA
1. De fiecare
data cand mergi la spovedanie, esti cuprins de o frica ingrozitoare, iar dupa
aceea de o asemenea lasitate, incat iti pierzi memoria, nu te mai poti
concentra, te balbai si, in cele din urma amutesti cu totul.
Atunci cand ajungi in fata
preotului duhovnic, esti cuprins de o tulburare cumplita. Dar intr-o asemenea stare
sufleteasca, este cu neputinta sa traiesti pocainta si zdrobirea inimii. Ai
grija: vrajmasul ti-a gasit slabiciunea, care-i foloseste de minune in
planurile sale. Te loveste in punctul tau cel mai slab: trufia…
La spovedanie trebuie sa ne
ducem cuprinsi de frica sfanta, de smerenie, dar si plini de nadejde: de frica
sfanta, pentru ca L-am suparat pe Dumnezeu, de smerenie, pentru ca avem
constiinta adanca a starii noastre jalnice, dar si nadejde, pentru ca cerem iertarea
de la milostivul nostru Parinte ceresc, al Carui Fiu a luat asupra Sa pacatele
noastre si le-a rastignit pe cinstita Sa Cruce, spalandu-le cu Sangele Sau
preasfant.
Daca te gandesti la toate
acestea, frica ta va disparea. Aceasta mare tulburare, care se naste in tine
din rusinea gresita, amestecata cu mandria si cu slava desarta, ia forma
sfidelii si a lasitatii. Iar aceasta sfiala te biruie de fiecare data cand te
afli in fata obligatiei pe care o ai de a-ti descoperi sufletul si de a
dezvalui dinaintea duhovnicului lucrurile ascunse si intunecate ale sufletului
tau.
Gandete-te la vames si la fiul
risipitor. Tu esti si vames si fiu risipitor!
Dumnezeu nu este numai
Judecator drept, ci si Parinte multmilostiv. Gandul acesta sa-ti dea puterea de
care ai nevoie sa iti pastrezi de fiecare data stapanirea de sine. Daca, dupa
toate cate ti-am spus, continui sa nu-ti amintesti ceea ce trebuie sa
marturisesti, cere voie de la duhvnicul tau sa notezi totul, pe scurt, pe o
foaie de hartie pe care o vei consulta in timpul marturisirii. Avem exemple ale
acestei practici in invataturile si in vietile Sfintilor Parinti.
2. Dumnezeu
nu are nevoie de lacrimi, nici nu vrea sa fim cufundati in jale si durere. Vrea
sa ne vada plini de bucurie si desfatare interioara, stari care provin din
iubirea pe care o simtim pentru El si din unirea cu Dumnezeu, ce se face in
chip tainic in inima noastra.
3. In
Pateric citim ca niste oameni l-au intrebat pe Sfantul Macarie:”Cum trebuie sa
ne rugam?”. Iar el le-a raspuns:”Nu este nevoie de cuvinte multe, ci sa ne
ridicam mainile si sa spunem: Domne, precum vrei si precum stii, milueste-ma!
Iar de-ti sta razboi asupra, zi: Doamne, ajuta-mi! Si El stie ce e de folos si
face cu noi mila”.
(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste
duhovnicesti)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu