POVETE DUHOVNICESTI

 

FERICITI CEI CE BLANZI, CA ACEIA VOR OSTENI PAMANTUL

5. DRAGOSTEA

 

1.               In ochii lui Dumnezeu este totdeauna un lucru foarte placut ca un om care are pe altii in subordine sa incerce sa gaseasca modalitati de a-I alina pe acestia si a le usura viata. Mangaiati-va unii pe altii prin cuvinte (Tesaloniceni4, 18), dar nu numai din gura, ci cu fapta si cu adevarul (I Ioan 3, 18).

 

2.               Ai sentimentul ca gresesti. Si totusi insisti cu punctul tau de vedere, te indreptatesti pe tine insuti in fata celorlalti, te aprinzi si te infurii pentru ca ceilalti nu accepta ceea ce zici si ceea ce faci. Sper sa intelegi foarte bine ca toate acestea arata lipsa gandului smerit, aroganta si mandrie.

Lupta-te asadar, sa dobandesti smerenie. Dar lupta-te sa dobandesti si dragoste, iubire de frati si mila. Adevarata mila nu se limiteaza niciodata la a face milostenie, adica la a da de pomana diferite lucruri, oricat de valoroase ar fi acestea. Adevarata milostenie inseamna topirea inimii de mila nesfarsita pentru toate creaturile lui Dumnezeu. Ea aprinde in om o caldura, o flacara curata de simpatie si iubire pentru toti si pentru toate, precum si hotararea statornica de a ajuta si de a sprijini pe fiecare om in parte din multimea celor nefericiti. Adevarata mila inseamna asadar, asa cum spune Sfantul Isaac Sirul, ca inima noastra sa arda pentru intreaga zidire, pentru oameni, pentru animale, pentru pasari, pentru diavoli si pentru toate celelalte creaturi. Si amintindu-ne sau gandindu-ne la toate acestea, sa ne curga lacrimi din ochi, iar, de atata mila si iubire inima sa tresalte si sa nu indure sa vada sau sa auda ca s-a intamplat ceva rau sau s-a pricinuit vreo stricaciune in zidire. De aceea, roaga-te mereu cu lacrimi chiar si pentru animalele necuvantatoare, pentru dusmanii credintei si pentru cei care fac rau, ca sa-i pazeasca si sa-i miluiasca Dumnezeu.