POVETE DUHOVNICESTI

 FERICITI CEI CE FLAMANZESC SI INSETEAZA DE DREPTATE, CA ACEIA SE VOR SATURA

2. POCAINTA

 

1.     De fiecare data cand mergi la spovedanie, esti cuprins de o frica ingrozitoare, iar dupa aceea de o asemenea lasitate, incat iti pierzi memoria, nu te mai poti concentra, te balbai si, in cele din urma amutesti cu totul.

Atunci cand ajungi in fata preotului duhovnic, esti cuprins de o tulburare cumplita. Dar intr-o asemenea stare sufleteasca, este cu neputinta sa traiesti pocainta si zdrobirea inimii. Ai grija: vrajmasul ti-a gasit slabiciunea, care-i foloseste de minune in planurile sale. Te loveste in punctul tau cel mai slab: trufia…

La spovedanie trebuie sa ne ducem cuprinsi de frica sfanta, de smerenie, dar si plini de nadejde: de frica sfanta, pentru ca L-am suparat pe Dumnezeu, de smerenie, pentru ca avem constiinta adanca a starii noastre jalnice, dar si nadejde, pentru ca cerem iertarea de la milostivul nostru Parinte ceresc, al Carui Fiu a luat asupra Sa pacatele noastre si le-a rastignit pe cinstita Sa Cruce, spalandu-le cu Sangele Sau preasfant.

Daca te gandesti la toate acestea, frica ta va disparea. Aceasta mare tulburare, care se naste in tine din rusinea gresita, amestecata cu mandria si cu slava desarta, ia forma sfidelii si a lasitatii. Iar aceasta sfiala te biruie de fiecare data cand te afli in fata obligatiei pe care o ai de a-ti descoperi sufletul si de a dezvalui dinaintea duhovnicului lucrurile ascunse si intunecate ale sufletului tau.

Gandete-te la vames si la fiul risipitor. Tu esti si vames si fiu risipitor!

Dumnezeu nu este numai Judecator drept, ci si Parinte multmilostiv. Gandul acesta sa-ti dea puterea de care ai nevoie sa iti pastrezi de fiecare data stapanirea de sine. Daca, dupa toate cate ti-am spus, continui sa nu-ti amintesti ceea ce trebuie sa marturisesti, cere voie de la duhvnicul tau sa notezi totul, pe scurt, pe o foaie de hartie pe care o vei consulta in timpul marturisirii. Avem exemple ale acestei practici in invataturile si in vietile Sfintilor Parinti.

2.     Dumnezeu nu are nevoie de lacrimi, nici nu vrea sa fim cufundati in jale si durere. Vrea sa ne vada plini de bucurie si desfatare interioara, stari care provin din iubirea pe care o simtim pentru El si din unirea cu Dumnezeu, ce se face in chip tainic in inima noastra.

3.     In Pateric citim ca niste oameni l-au intrebat pe Sfantul Macarie:”Cum trebuie sa ne rugam?”. Iar el le-a raspuns:”Nu este nevoie de cuvinte multe, ci sa ne ridicam mainile si sa spunem: Domne, precum vrei si precum stii, milueste-ma! Iar de-ti sta razboi asupra, zi: Doamne, ajuta-mi! Si El stie ce e de folos si face cu noi mila”.

 

(Sfantul Macarie de la Optina – Poveste duhovnicesti)