Asigurari si…….nesiguranta
Astazi
lumea s-a umplut de tot felul de asigurari, dar fiind departata de Hristos,
simte cea mai mare nesiguranta. In nici o epoca nu a existat nesiguranta pe
care o au oamenii contemporani. Si fiindca asigurarile omenesti nu-i pot ajuta,
ei alearga acum sa intre in corabia Bisericii ca sa simta siguranta
duhovniceasca, caci vad cum corabia lumeasca s-a scufundat. Dar daca vad ca si
in corabia Bisericii intra putina apa, ca si acolo au fost prinsi de duhul
lumescsi nu exista Duhul Sfant, atunci oamenii se deznadajduiesc, pentru ca nu
mai au de ce sa se prinda.
Lumea
sufera, se pierde si, din pacate, toti oamenii sunt nevoiti sa traiasca in
acest iad al lumii. Cei mai multi simt o mare parasire, o nepasare – mai ales
acum – din toate partile. Nu au de ce sa se tina. Se implineste zicala :” cel
ce se ineaca se agata si de un pai”. Aceasta arata ca cel ce se ineaca vrea sa
se prinda de ceva, ca sa se salveze. Vede corabia scufundandu-se si merge
sarmanul sa se prinda de catarg. Dar desi vede corabia in primejdie sa se scufunde,
nu se gandeste ca si catargul se va scufunda. Se prinde de catarg si se ineaca
mai repede. Vreau sa spun ca oamenii incearca sa se sprijine de ceva, sa se
prinda de ceva. Si daca n-au credinta, ca sa se sprijine de dansa, daca nu se
incred in Dumnezeu, incat sa se incredinteze complet pe ei insisi lui Dumnezeu,
se vor chinui. Mare lucru este increderea in Dumnezeu.
Anii
pe care ii strabatem sunt foarte grei si foarte primejdiosi, dar in cele din
urma va birui Hristos. Veti vedea ca vor cinsti Biserica. Numai noi sa fim
corecti. Vor intelege ca altfel nu o vor scoate la capat. Si politicienii au
inteles ca daca cineva poate ajuta acum in acest azil de nebuni, cum a devenit
lumea, acestia sunt oamenii Bisericii. Sa nu vi se para ciudat. Politicienii
nostri au ridicat mainile in sus. Unii au venit si la Coliba mea si mi-au spus:
“Calugarii trebuie sa faca misiune, altfel nu se poate.” Ani grei! Daca ati sti
in ce situatie ne aflam si ce ne asteapta!
(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – Parintele Paisie
Aghioritul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu