Asigurari si…….nesiguranta

 

            Astazi lumea s-a umplut de tot felul de asigurari, dar fiind departata de Hristos, simte cea mai mare nesiguranta. In nici o epoca nu a existat nesiguranta pe care o au oamenii contemporani. Si fiindca asigurarile omenesti nu-i pot ajuta, ei alearga acum sa intre in corabia Bisericii ca sa simta siguranta duhovniceasca, caci vad cum corabia lumeasca s-a scufundat. Dar daca vad ca si in corabia Bisericii intra putina apa, ca si acolo au fost prinsi de duhul lumescsi nu exista Duhul Sfant, atunci oamenii se deznadajduiesc, pentru ca nu mai au de ce sa se prinda.

            Lumea sufera, se pierde si, din pacate, toti oamenii sunt nevoiti sa traiasca in acest iad al lumii. Cei mai multi simt o mare parasire, o nepasare – mai ales acum – din toate partile. Nu au de ce sa se tina. Se implineste zicala :” cel ce se ineaca se agata si de un pai”. Aceasta arata ca cel ce se ineaca vrea sa se prinda de ceva, ca sa se salveze. Vede corabia scufundandu-se si merge sarmanul sa se prinda de catarg. Dar desi vede corabia in primejdie sa se scufunde, nu se gandeste ca si catargul se va scufunda. Se prinde de catarg si se ineaca mai repede. Vreau sa spun ca oamenii incearca sa se sprijine de ceva, sa se prinda de ceva. Si daca n-au credinta, ca sa se sprijine de dansa, daca nu se incred in Dumnezeu, incat sa se incredinteze complet pe ei insisi lui Dumnezeu, se vor chinui. Mare lucru este increderea in Dumnezeu.

            Anii pe care ii strabatem sunt foarte grei si foarte primejdiosi, dar in cele din urma va birui Hristos. Veti vedea ca vor cinsti Biserica. Numai noi sa fim corecti. Vor intelege ca altfel nu o vor scoate la capat. Si politicienii au inteles ca daca cineva poate ajuta acum in acest azil de nebuni, cum a devenit lumea, acestia sunt oamenii Bisericii. Sa nu vi se para ciudat. Politicienii nostri au ridicat mainile in sus. Unii au venit si la Coliba mea si mi-au spus: “Calugarii trebuie sa faca misiune, altfel nu se poate.” Ani grei! Daca ati sti in ce situatie ne aflam si ce ne asteapta!

 

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – Parintele Paisie Aghioritul)