Iluminarea dumnezeiasca este totul
De multe ori spun unora:”Fa cum te lumineaza Dumnezeu!”. Cand spun:”cum
te lumineaza Dumnezeu”, inteleg ca omul sa vada lucrurile cu luminarea
dumnezeiasca si nu cu logica omeneasca. Sa nu creada ca orice il odihneste pe
el este si iluminarea lui Dumnezeu.
-Parinte,
cum vine iluminarea dumnezeiasca?
-Daca
vom curati cablurile de rugina, omul cel vechi devine un bun conductor si
atunci trece harul lui Dumnezeu prin el si primeste lumina dumnezeiasca a
harului. Altfel, se fac scrut-circuite si nu lucreaza harul. Toata lucrarea
este ca omul sa ia aminte sa nu-l paraseasca harul lui Dumnezeu, ca sa aiba
iluminarea dumnezeiasca. Pentru ca daca nu exista iluminare dumnezeiasca, toate
sunt pierdute.
Ce
a tras Hristos cu ucenicii mai inainte de a-i adumbri harul, iar aceasta numai
pentru faptul ca erau pamantesti!. Si inainte de Cincizecime s-a dat ucenicilor
putere de la Dumnezeu spre a ajuta lumea, insa nu aveau inca iluminarea
dumnezeiasca pe care au luat-o la Cincizecime. Desi Hristos le spunea ca vor
merge in Ierusalim si Fiul Omului va fi rastignit etc., aceia credeau ca,
atunci cand vor merge in Ierusalim, Il vor face Imparat. Gandeau omeneste. De aceea
ii preocupa cine va sta de-a dreapta si cine de-a stanga lui Hristos. Merge mama
fiilor lui Zevedei si-L roaga ca sa puna in imparatia Sa pe un copil de-al ei
de-a dreapta Sa, iar pe celalalt de-a stanga Sa. Dar din ziua Cincizecimii,
cand Hristos le-a trimis Mangaietorul, pe Duhul Sfant, apostolii au avut neincetat
harul dumnezeiesc. Mai inainte, numai de cateva ori au aratat ca aveau
iluminarea dumnezeiasca. Era ca si cum s-ar fi umplut bateria lor si iarasi
s-ar fi descarcat. Era nevoie ca iarasi s-o puna in priza. Dar atunci cand le-a
trimis pe Mangaietorul, nu mai era nevoie de…priza. Nu ca noi astazi suntem mai
buni, iar aceia erau mai rai, ci noi traim in vremea harului, de aceea nu vom
avea cu ce sa ne indreptatim. Suntem botezati, avem si pe Mangaietorul, le avem
pe toate. Atunci nu Se rastignise inca Hristos si, intr-un anumit fel, avea
stapanire diavolul si usor ii incurca pe oameni. Insa dupa Rastignire, Hristos
le-a dat tuturor posibilitatea sa aiba iluminarea dumnezeiasca. Hristos S-a
jertfit si ne-a slobozit. Ne-am botezat in numele lui. Priza o avem permanent
pusa. Acum noi suntem cei care ne facem pricina sa nu treaca curentul harului
dumnezeiesc, deoarece lasam cablurile noastre sa rugineasca.
-Parinte,
ce conditii trebuiesc indeplinte ca Duhul Sfant sa se salasluiasca in om?
-Duh
de nevointa, smerenie, marime de suflet, noblete, jertfire de sine. Daca lipseste
harul Sfantului Duh, omul este nefolositor. Duhul Sfant este lumina, lumina
dumnezeiasca. Totul este aici. Daca cineva nu vede, poate cadea in vreo
prapastie sau groapa sau in necuratii si chiar in hazna. Nu vede pe unde merge,
pentru ca este lipsit de lumina. Dar daca vede putin, se pazeste. Iar daca vede
si mai mult, evita toate primejdiile si merge cu siguranta pe drumul sau. Dar ca
sa vina Lumina, trebuie sa vrei sa ioesi din intuneric. Fie si putin de vor
vedea oamenii, nu vor cadea si Dumnezeu nu se va mahni. Daca un tata se
mahneste atunci cand copiii lui cad in noroi, in spini, in prapastie, cu atat
mai mult Dumnezeu.
Tot
raul ce se savarseste in lume, se face deoarece lipseste iluminarea dumnezeiasca.
Iar cand lipseste iluminarea dumnezeiasca omul se afla in intuneric. Atunci unul
spune:”Vom merge pe aici”, altul:”Nu, eu stiu mai bine, vom merge pe aici”.
Unul, “pe aici”, altul “pe acolo”. Fiecare crede ca este bine sa se mearga pe
acolo pe unde merge el. Toti se intereseaza de bine, dar se afla intr-o stare
de intunecare si nu se pot intelege. Daca n-ar exista intunecarea, nu s-ar
certa. Ar vedea drumul cel mai bun si ar merge pe el. Vreau sa spun ca toti se
misca cu intentia cea buna, dar fiindca exista intunecarea, se pricinuiesc
multe ispite, atat in societate, cat si in Biserica. Cel putin in Biserica cei mai
multi nu au intentie rea, dar lipseste iluminarea dumnezeiasca. Se nevoiesc
pentru bine, dar in cele din urma unde sfarsesc? De aceea sa cerem de la
Dumnezeu sa ne dea fie si putina iluminare dumnezeiasca, pentru ca altfel ne
vom poticni ca orbul. La Sfanta Liturghie, cand preotul spune:”Ale Tale dintru
ale Tale….”, ma rog lui Dumnezeu sa lumineze lumea ca sa vada. Sa lumineze
putin Dumnezeu si sa se indeparteze intunericul, ca oamenii sa nu se
secatuiasca duhovniceste. Si dupa Psalmul al doilea, pe care Sfantul Arsenie
Capadocianul il citea:”ca Dumnezeu sa lumineze pe cei ce merg la intruniri”,
spun:”Sa lumineze Dumnezeu pe toti conducatorii, apoi sa lumineze ierarhia si
pe toti Parintii Bisericii ca sa primeasca Duhul Sfant spre a ajuta lumea”.
Daca unul ar lumina putin si i-ar face pe ceilalti receptivi, stiti ce bine
s-ar putea face? Un cuvant sa spuna unul mare si toate se schimba. Oamenii au
nevoie de iluminarea dumnezeiasca.
Bunul
Dumnezeu sa iluminarea Sa dumnezeiasca celor ce au intentie buna. Un judecator
mi-a povestit un caz pe care l-a rezolvat el insusi. O manastire a trimis pe
unul din monahii ei cu cinci sute de lire de aur sa cumpere un teren. S-a dus
si a intrebat pe un oarecare negustor, iar acela i-a spus:”Lasa-le la mine, ca
sa nu le mai duci cu tine!”. Si i-a lasat banii. “Ce om bun!”, a spus monahul cu
naivitate, “m-a izbavit de povara”. Atunci cand monahul s-a intors, negustorul
nu numai ca nu i-a dat cele cinci sute de lire, ci dimpotriva, spunea ca el i-a
dat monahului opt milioane de drahme. Sarmanul monah se gandea cum sa se
intoarca la manastire fara bani. Daduse cele cinci sute de lire si nu numai ca
nu cumparase nimic, ci pe deasupra trebuia sa plateasca si opt milioane. Afacerea
a ajuns la judecatorie. La judecata, judecatorul, printr-o inspiratie, i-a pus
o serie de intrebari si s-a dovedit astfel ca negustorul nu numai ca nu daduse
nimic monahului, ci ii luase si lirele. Am distins la acest judecator o stare
duhovniceasca ca a proorocului Daniil. Fiindca avea frica de Dumnezeu, a fost
luminat de catre Acesta si astfel a actionat drept.
Totul
este iluminarea dumnezeiasca. Iar atunci cand vine iluminarea dumnezeiasca,
omul odihneste pe toti cei din jurul lui, dar si el insusi sporeste
duhovniceste. De aceea spun ca sunt bune si luminile, si luminile mai mari, si
descoperirile mintii, dar mai presus de toate este lumina dumnezeiasca a
harului lui Dumnezeu, care lumineaza pe om. Omul care are iluminarea
dumnezeiasca vede foarte curat lucrurile, este vestit fara sa simta nesiguranta
si astfel nu numai ca nu se chinuieste, ci si pe altii ii ajuta eficace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu