TREZIRE DUHOVNICEASCA

 

Iluminarea dumnezeiasca este totul

 

De multe ori spun unora:”Fa cum te lumineaza Dumnezeu!”. Cand spun:”cum te lumineaza Dumnezeu”, inteleg ca omul sa vada lucrurile cu luminarea dumnezeiasca si nu cu logica omeneasca. Sa nu creada ca orice il odihneste pe el este si iluminarea lui Dumnezeu.

-Parinte, cum vine iluminarea dumnezeiasca?

-Daca vom curati cablurile de rugina, omul cel vechi devine un bun conductor si atunci trece harul lui Dumnezeu prin el si primeste lumina dumnezeiasca a harului. Altfel, se fac scrut-circuite si nu lucreaza harul. Toata lucrarea este ca omul sa ia aminte sa nu-l paraseasca harul lui Dumnezeu, ca sa aiba iluminarea dumnezeiasca. Pentru ca daca nu exista iluminare dumnezeiasca, toate sunt pierdute.

Ce a tras Hristos cu ucenicii mai inainte de a-i adumbri harul, iar aceasta numai pentru faptul ca erau pamantesti!. Si inainte de Cincizecime s-a dat ucenicilor putere de la Dumnezeu spre a ajuta lumea, insa nu aveau inca iluminarea dumnezeiasca pe care au luat-o la Cincizecime. Desi Hristos le spunea ca vor merge in Ierusalim si Fiul Omului va fi rastignit etc., aceia credeau ca, atunci cand vor merge in Ierusalim, Il vor face Imparat. Gandeau omeneste. De aceea ii preocupa cine va sta de-a dreapta si cine de-a stanga lui Hristos. Merge mama fiilor lui Zevedei si-L roaga ca sa puna in imparatia Sa pe un copil de-al ei de-a dreapta Sa, iar pe celalalt de-a stanga Sa. Dar din ziua Cincizecimii, cand Hristos le-a trimis Mangaietorul, pe Duhul Sfant, apostolii au avut neincetat harul dumnezeiesc. Mai inainte, numai de cateva ori au aratat ca aveau iluminarea dumnezeiasca. Era ca si cum s-ar fi umplut bateria lor si iarasi s-ar fi descarcat. Era nevoie ca iarasi s-o puna in priza. Dar atunci cand le-a trimis pe Mangaietorul, nu mai era nevoie de…priza. Nu ca noi astazi suntem mai buni, iar aceia erau mai rai, ci noi traim in vremea harului, de aceea nu vom avea cu ce sa ne indreptatim. Suntem botezati, avem si pe Mangaietorul, le avem pe toate. Atunci nu Se rastignise inca Hristos si, intr-un anumit fel, avea stapanire diavolul si usor ii incurca pe oameni. Insa dupa Rastignire, Hristos le-a dat tuturor posibilitatea sa aiba iluminarea dumnezeiasca. Hristos S-a jertfit si ne-a slobozit. Ne-am botezat in numele lui. Priza o avem permanent pusa. Acum noi suntem cei care ne facem pricina sa nu treaca curentul harului dumnezeiesc, deoarece lasam cablurile noastre sa rugineasca.

-Parinte, ce conditii trebuiesc indeplinte ca Duhul Sfant sa se salasluiasca in om?

-Duh de nevointa, smerenie, marime de suflet, noblete, jertfire de sine. Daca lipseste harul Sfantului Duh, omul este nefolositor. Duhul Sfant este lumina, lumina dumnezeiasca. Totul este aici. Daca cineva nu vede, poate cadea in vreo prapastie sau groapa sau in necuratii si chiar in hazna. Nu vede pe unde merge, pentru ca este lipsit de lumina. Dar daca vede putin, se pazeste. Iar daca vede si mai mult, evita toate primejdiile si merge cu siguranta pe drumul sau. Dar ca sa vina Lumina, trebuie sa vrei sa ioesi din intuneric. Fie si putin de vor vedea oamenii, nu vor cadea si Dumnezeu nu se va mahni. Daca un tata se mahneste atunci cand copiii lui cad in noroi, in spini, in prapastie, cu atat mai mult Dumnezeu.

Tot raul ce se savarseste in lume, se face deoarece lipseste iluminarea dumnezeiasca. Iar cand lipseste iluminarea dumnezeiasca omul se afla in intuneric. Atunci unul spune:”Vom merge pe aici”, altul:”Nu, eu stiu mai bine, vom merge pe aici”. Unul, “pe aici”, altul “pe acolo”. Fiecare crede ca este bine sa se mearga pe acolo pe unde merge el. Toti se intereseaza de bine, dar se afla intr-o stare de intunecare si nu se pot intelege. Daca n-ar exista intunecarea, nu s-ar certa. Ar vedea drumul cel mai bun si ar merge pe el. Vreau sa spun ca toti se misca cu intentia cea buna, dar fiindca exista intunecarea, se pricinuiesc multe ispite, atat in societate, cat si in Biserica. Cel putin in Biserica cei mai multi nu au intentie rea, dar lipseste iluminarea dumnezeiasca. Se nevoiesc pentru bine, dar in cele din urma unde sfarsesc? De aceea sa cerem de la Dumnezeu sa ne dea fie si putina iluminare dumnezeiasca, pentru ca altfel ne vom poticni ca orbul. La Sfanta Liturghie, cand preotul spune:”Ale Tale dintru ale Tale….”, ma rog lui Dumnezeu sa lumineze lumea ca sa vada. Sa lumineze putin Dumnezeu si sa se indeparteze intunericul, ca oamenii sa nu se secatuiasca duhovniceste. Si dupa Psalmul al doilea, pe care Sfantul Arsenie Capadocianul il citea:”ca Dumnezeu sa lumineze pe cei ce merg la intruniri”, spun:”Sa lumineze Dumnezeu pe toti conducatorii, apoi sa lumineze ierarhia si pe toti Parintii Bisericii ca sa primeasca Duhul Sfant spre a ajuta lumea”. Daca unul ar lumina putin si i-ar face pe ceilalti receptivi, stiti ce bine s-ar putea face? Un cuvant sa spuna unul mare si toate se schimba. Oamenii au nevoie de iluminarea dumnezeiasca.

Bunul Dumnezeu sa iluminarea Sa dumnezeiasca celor ce au intentie buna. Un judecator mi-a povestit un caz pe care l-a rezolvat el insusi. O manastire a trimis pe unul din monahii ei cu cinci sute de lire de aur sa cumpere un teren. S-a dus si a intrebat pe un oarecare negustor, iar acela i-a spus:”Lasa-le la mine, ca sa nu le mai duci cu tine!”. Si i-a lasat banii. “Ce om bun!”, a spus monahul cu naivitate, “m-a izbavit de povara”. Atunci cand monahul s-a intors, negustorul nu numai ca nu i-a dat cele cinci sute de lire, ci dimpotriva, spunea ca el i-a dat monahului opt milioane de drahme. Sarmanul monah se gandea cum sa se intoarca la manastire fara bani. Daduse cele cinci sute de lire si nu numai ca nu cumparase nimic, ci pe deasupra trebuia sa plateasca si opt milioane. Afacerea a ajuns la judecatorie. La judecata, judecatorul, printr-o inspiratie, i-a pus o serie de intrebari si s-a dovedit astfel ca negustorul nu numai ca nu daduse nimic monahului, ci ii luase si lirele. Am distins la acest judecator o stare duhovniceasca ca a proorocului Daniil. Fiindca avea frica de Dumnezeu, a fost luminat de catre Acesta si astfel a actionat drept.

Totul este iluminarea dumnezeiasca. Iar atunci cand vine iluminarea dumnezeiasca, omul odihneste pe toti cei din jurul lui, dar si el insusi sporeste duhovniceste. De aceea spun ca sunt bune si luminile, si luminile mai mari, si descoperirile mintii, dar mai presus de toate este lumina dumnezeiasca a harului lui Dumnezeu, care lumineaza pe om. Omul care are iluminarea dumnezeiasca vede foarte curat lucrurile, este vestit fara sa simta nesiguranta si astfel nu numai ca nu se chinuieste, ci si pe altii ii ajuta eficace.

 

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)