TREZIRE DUHOVNICEASCA

 

Sa dobandim simtamantul duhovnicesc

 

Duhul Sfant este Unul, dar are multe harisme. Nu este unul aici si altul dincolo. Nu este duhul zapacelii, ci al dragostei, al pacii… Atunci cand oamenii duhovnicesti se cearta, aceasta inseamna ca se afla sub inraurirea multor altor duhuri, ca nu au nici o legatura cu Duhul Sfant. Odinioara Duhul Sfant lumina, inspira. Mare lucru! Astazi nu afla conditii sa Se pogoare. Babilonia din Vechiul Testament era nevinovata. Cereai, de pilda, lut si iti aduceau paie. Acum avem babilonie cu patimi. Ceri mortar si-ti arunca cu caramida in cap. Dar daca omul s-ar scoate pe sine din orice actiune a sa si si-ar taia voia, atunci ar lucra corect si ar avea negresit luminare dumnezeiasca. Atunci ar exista duhul intelegerii. Pentru ca atunci cand omul isi scoate ideea sa, vin ideile dumnezeiesti.

Trebuie sa dobandim simtamant duhovnicesc spre a putea avea si iluminarea dumnezeiasca. Este foarte important sa se faca treaba aceasta, pentru ca oamenii sa inteleaga unele lucruri. Mai ales in vremea noastra aceasta ne-o impun imprejurarile. Vedeti, si in Asia Mica atunci, in acei ani grei, situatia ii silea pe oameni, iar mintea lor lucra. Doi greci erau inaintea armenilor si a turcilor si se intelegeau, fara sa inteleaga ceva nici armenii, nici turcii. Cu cat mai mult astazi, cand vezi in ce situatie traim, este nevoie ca oamenii duhovnicesti sa se inteleaga. Vor veni ani grei. Trebuie sa ne lucreze mintea. Daca nu lucreaza mintea omului si nu exista nici iluminare dumnezeiasca, atunci la orice miscare trebuie sa primeasca porunca in ce fel sa se miste. Nu asteptati sa vi se spuna toate. Unele lucruri, chiar si fara sa vi se spuna, trebuie sa le intelegenti singure. Imi aduc aminte ca odata, in Konita, inainte de a merge in armata, am aflat ca vin razvratitii. Eram patru – trei erau musulmani – si ne-am ascuns intr-o casa turceasca, de la marginea orasului. Atunci un turculet de cinci ani a inteles si ne-a spus:” Mergeti in bucatarie! Ies eu sa-i intampin”. Am intrat asadar in bucatarie, am iesit prin spatele casei si astfel am apucat sa ne ascundem mai jos, in niste magazii. Copilul a iesit afara si a spus razvratitilor ca nu este nimeni inauntru si au plecat. Copil de cinci ani, numai atatica, abia stia sa vorbeasca, si ati vazut cu cata prudenta s-a purtat. Mai, mai, spirt era! Vezi, observa, iubea, in timp ce unul mare si necugetat ar fi putut face rau. Iar noi, fiind botezati, miruiti, catehizati, cu studii, sa ramanem in stare de prunci? Sa fiti cu sase aripi. Stiti cine sunt cei cu sase aripi? Au sase aripi si le lovesc psalmodiind: Sfant, sfant, sfant. Sa zburati, sa aveti sase aripi.

 

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)