Nevointa pentru sfintirea sufletului
Mult ma bucur cand vadu suflete care
iau aminte si se nevoiesc in lumea care s-a umplut de diavoli. Dumnezeu, ca un
bun si drept cum este, ne-a dat tuturor harismele potrivite fiecaruia – de pilda
barbatilor barbatia, iar femeilor dragostea – ca sa ne nevoim si sa urcam treptele
duhovnicesti cu ajutorul harului dumnezeiesc spre a ne apropia din ce in ce mai
mult de Cel Care este Creatorul nostru. Nu trebuie sa uitam niciodata ca avem
alaturi de noi, afara de oamenii ce ne pot ajuta duhovniceste, si pe Iisus
Hrisots, Care ne ajuta, pe Maica Domnului, pe Heruvimi, pe Serafimi si pe toti
Sfintii. Asadar, curaj! Hristos este foarte puternicsi ne va da puterea Sa cea
dumnezeiasca sa sfaramam coarnele celui viclean. Ne urmareste mereu nevazut si
ne intareste atunci cand noi avem intentie buna si ne facem, dupa putere, mica
noastra nevointa.
Pe cat putem, sa ne indepartam de pricinile
pacatului. Sa luam aminte la simturile noastre, pentru ca toate de acolo incep.
Iar atunci cand, uneori sau de mai multe ori, ne vine greu, sa evitam cel putin
curiozitatea, ca ochii nostri sa nu adune chipuri pacatoase caci apoi diavolii
ne vor rula filme. Daca luam un carbune aprinssi-l tinem in palma, este firesc
sa ne arda. Dar daca il miscam in mana – se intelege ca pentru putin timp – nu ne
va arde. Tot astfel se intampla si cu imaginile pacatoase, atunci cand se misca
repede, ochii nu le tin, ci numai trec peste ele si astfel nu ni se arde
sufletul.
Toti care n-au luat aminte si au dobandit
obisnuinte rele traind o viata lumeasca, dupa intoarcerea lor sa primeasca fara
murmur razboiul vrajmasului, insa fara sa cultive dorinte rele. Daca se vor
nevoi astfel, se vor curata si vor ajunge in starea oamenilor curati, care n-au
cunoscut nici pacate mari, nici n-au dobandit obisnuinte rele si pentru aceasta
nici razboi mare nu au. Iar daca vor pune in valoare ca experienta caderile lor
de mai inainte, vor spori mult. Daca cineva merge pe un teren minat si nu
cunoaste zona, va fi nevoit sa inainteze foarte incet si cu atentie, caci
altfel va fi aruncat in aer. Iar daca va cunoaste mai mult sau mai putin zona,
desi se poate sa fie ranit putin, totusi cu experienta pe care o are inainteaza statornic si repede.
Daca cineva se va ocupa de ogorul cel necultivat al sufeltului sau, va
dezradacina toti spinii patimilor lui si va planta in locul lor virtuti. Dar aceasta
lucrare este obositoare si are trebuinta de multa vointa si rabdare.
-Parinte, sa ne spuneti practic cum se
face aceasta lucrare.
-Fiecare sa incerce in fiecare si sa
puna inlauntrul sau ceva duhovnicesc, care va respinge ceva lumesc si pacatos,
si asa, incet-incet, se va dezbraca de omul cel vechi si in continuare se va
misca liber in spatiul duhovnicesc. Sa-si puna in memorie inchipuiri sfinte in
loc de pacatoase. Sa schimbe cantecele cu psalmodieri si revistele lumesti cu
carti duhovnicesti. Daca omul nu se taie de la orice lucru lumesc si pacatos si
nu are comuniune cu Hristos, cu Prea Curata, cu sfintii, cu Biserica biruitoare
si nu se lasa cu desavarsire in mainile lui Dumnezeu, nu poate dobandi
sanatatea duhovniceasca.
-Parinte, in ce consta sanatatea
duhovniceasca?
-Sanatatea duhovniceasca inseamna
ganduri curate, minte luminata si inima curata in care isi fac salas mereu
Hristos si Maica Domnului. Trezvia neincetata impreuna cu supravegherea de sine
si cu rugaciunea ne ajuta foarte mult sa dobandim sanatatea sufletului. Rugaciunea
este absolut necesara pentru curatirea sufletului, iar curatia pentru pastrarea
unei stari duhovnicesti bune.
Desigur, viata nu este o tabara de
vara. Are bucurii, dar are si mahniri. Inainte de Inviere este Rastignirea. Loviturile
incercarilor sunt absolut necesare pentru mantuirea sufletului nostru, deoarece
ele curata sufletul. Asa cum se intampla si cu rufele. Cu cat le frecam mai
mult atunci cand le spalam, cu atat se curata mai bine. La fel si cu
caracatita, cu cat o lovim mai mult, cu atat mai mult se curata si se inmoaie. Si
pestele este frumos atunci cand inoata in mare si este viu; chiar si atunci cand este in piata cu
solzii si maruntaiele lui. Dar se face folositor numai atunci cand se curata la
exterior – iar apoi se frige. Tot astfel si omul, atunci cand pierde ceva
lumesc, desi la exterior se pare ca isi pierde viata, viabilitatea lumeasca,
adica “solzii”, in realitate, insa, el se curata de orice lucru nefolositor
intru sine si se “frige”. Atunci se face folositor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu