Cuvant de folos

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Samson, primitorul de straini si ale Sfintei Mironosite Ioana, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt că bun lucru este a cerceta pe cei bolnavi.

Să nu vă leneviti a cerceta pe bolnavi, pentru Domnul, pentru că cercetarea bolnavilor este asemenea cu milostenia. Ascultati pe Domnul, Cel ce zice: „Bolnav am fost si M-ati cercetat pe Mine.” Iar cel ce-si astupă urechile sale, ca să n-audă de bolnavi, se va ruga si el, si nu va fi cine să-l ajute. Căci, chiar în cinste mare de esti, mai mare plată vei afla de la Hristos si vei fi iubit, pentru aceasta, iar de esti sărac si nu ai ce să duci, pentru trebuinta bolnavului, atunci, pe tine să te duci si mângîierea, cea prin cuvinte, să-i aduci lui. Si, asa, în ziua aceea, vei auzi de la Domnul: „Veniti, binecuvântatii Părintelui Meu, de mosteniti Împărătia cea gătită vouă; că bolnav am fost si M-ati cercetat pe Mine.”

Cuvant al Sfantului Vasile

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios David din Tesalonic si ale Sfantului Ierarh Ioan, episcopul Gotiei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Vasilie, ca nimeni să nu se deznădăjduiască de mântuire, căzând în multe păcate, ci să se pocăiască.

Nimeni, umblând în răutatea păcatului, să nu deznădăjduiască, stiind că, pentru boala sufletului, leacul sufletesc este pocăinta. Pentru că, prin ea, se poate tămădui toată neputinta si, chiar stâlpul cel de întărire de ar cădea, poate, prin pocăintă, să se îndrepteze. Frate, să nu fie hulite de tine ierburile cele de leac, nici să ti se închidă cetatea mărturisirii, nici să te lasi pe tine în adâncul răutătilor si nici să te dai singur ucigasului de oameni, pentru că Domnul stie a scula pe cei căzuti. Dacă nădejdea mântuirii te-a părăsit pe tine, frate, sau pomenirea lui Dumnezeu sau cugetarea bunătătilor, ce vor să fie, sau frica chinurilor, care sunt gătite celor care nu s-au pocăit, nu sunt în mintea ta, apoi, trezeste-te degrabă, ridică-ti ochii la cer si vino-ti în simtire, încetează cu răutătile tale, scutură de la tine betia ce te-a cuprins si adu-ti aminte de îndurările lui Dumnezeu, că tămăduieste cu untdelemn si cu vin. Să nu deznădăjduiesti de mântuire, ci să-ti aduce aminte de cele scrise: „Cel ce cade, oare nu se va ridica? Si cel ce se abate, au nu se va întoarce? Cel sfărâmat de fiară neîmblânzită, oare, nu va birui? Iar cel ce se mărturiseste, nu este lepădat, pentru că Dumnezeu nu voieste moartea păcătosului, ci să se întoarcă si să se mântuiască.”

Chiar si în adâncul răutătilor, dacă ai căzut, să nu deznădăjduiesti. Este vreme de înfrânare, este vreme si de vindecare, este vreme si de îndreptare. Ai alunecat? Scoală-te! Ai gresit, părăseste greseala; să nu stai în calea păcatelor, ci să fugi. Că, dacă, întorcându-te, te vei scula, atunci sculându-te, te vei mântui. Că, după boală, este sănătate si, din pocăintă, vine mântuire. Îndrăzneste, nu deznădăjdui. Că nu este legea lui Dumnezeu, ca legea stăpânitorilor, celor ce judecă, care osândesc la moarte, fără milă. Căci trăind sub har, harul depărtează osânda, asteptând îndreptarea, până când este încă deschisă usa, iar, după ce se va închide usa, atunci, Mirele nu va mai auzi pe cei rămasi afară. A Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

 

(Proloage)

Cuvant de folos

 Pentru rugaciunile Sfintei Cuvioase Mucenite Fevronia, ale Sfantului Mucenic orentie si fratii sai si ale Sfintei Mucenite Livia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt pentru cei din lume.

Am auzit pe unii din lume, care trăiesc în lenevire, zicând către mine: „Cum putem noi, căsătoriti fiind si plini de griji, să vietuim călugăreste?” Si le-am răspuns eu: „Tot lucrul bun, pe care puteti să-l faceti, este ca pe nimeni să nu vorbiti de rău, nimănui să nu faceti sminteală, de femei străine să nu vă apropiati si destul să vă fie câstigul vostru. Încă, să mai întelegeti că toti cei plăcuti lui Dumnezeu, din lume, desi întru bogătie se aflau, fiind însă, adevărati robi ai lui Dumnezeu si prieteni, si ei si fiii lor, împreună, s-au apropiat de Dumnezeu. Zic aceasta de Avraam, de Iov, de David si de cei asemenea lor. Deci, dacă asa veti face, ca acestia, nu departe veti fi de împărătia Cerurilor.”

 

(Proloage)

Cuvant din Limonar

 Pentru Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul si Aducerea moastelor Sfantului mare Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Limonar, despre tâlharii care au prădat un staret.

Grăia ava Zosima: „Fiind eu, zicea, în mănăstirea cea din Tir, a venit la mine un staret oarecare, îmbunătătit, si citeam noi la Pateric cuvintele părintilor, că iubea fericitul totdeauna a le citi pe acestea, că dintru aceasta se umpluse el, de toată fapta bună. Iar citind noi, am ajuns la staretul acela, la care au venit tâlharii si i-au zis lui: “Toate cele ce sunt în chilia ta, am venit să le luăm”. Si acela a zis: “Toate câte veti voi, fiilor, să le luati”. Deci, luând toate si ducându-se, au uitat o haină spânzurată acolo. Iar staretul, luând-o si pe aceasta, a alergat în urma lor, si striga, zicându-le: “Fiilor, luati pe aceasta, pe care ati uitat-o în chilia mea”. Iar ei, minunându-se de nerăutatea staretului, toate, iarăsi, le-au întors în chilia lui si, pocăindu-se, au zis unul către altul: „Cu adevărat om al lui Dumnezeu este acesta”.

Deci după ce am citit acestea, mi-a grăit mie staretul: “Oare, stii, părinte, că lucrul acesta mult mi-a folosit mie? Si eu am zis către dânsul: „Cum, părinte?” Si mi-a grăit mie: „Odinioară, vietuind eu în părtile lordanului, am citit despre lucrul acesta si m-am minunat de staretul si am zis: Doamne, învredniceste-mă a umbla după pasii staretului acesta, precum m-ai învrednicit a primi chipul monahicesc. Si, precum aveam dorirea aceasta, după două zile, iată, si tâlharii au venit. Si, cum au bătut în usă, am înteles că tâlharii sunt si am zis întru sinea mea: Multumită lui Dumnezeu, iată, a venit vremea, ca să-mi arăt roadele doririi mele. Si, deschizând, i-am primit pe ei cu liniste. Si, aprinzând lumânare, am început a le arăta cele ce aveam în chilia mea, zicând lor: Nu vă tulburati, fiii mei, cred lui Dumnezeu si nu voi ascunde nimic de voi. Si mi-au zis mie: Ai aur? Si am zis lor: Adevărat, am trei galbeni; si am desehis vasul înaintea lor iar ei, luându-i s-au dus cu pace.”

Iar eu, zicea fericitul Zosima, glumind, am zis către dânsul: Si nu ti i-au întors si tie, precum staretului aceluia? Si mi-a zis mie: Nu. Să nu o facă Domnul aceasta, că n-am voit ca să-mi întoarcă. Si zicea: Iată, vezi dorinta staretului si ce i-a mijlocit lui? Că nu numai nu s-a necăjit, dar s-a bucurat, ca de o bună dăruire, că s-a învrednicit de aceasta.

Spunea si de staretul acela, care odinioară a mers la tîrg să-si cumpere lui o haină si si-a cumpărat. Deci, luând-o pe ea, a pus-o sub el si sta peste ea. Si dând un galben, voia să mai dea si alti bani. Si cum a început să numere banii, iată un oarecare a venit pe la spate si încet, trăgea haina, vrând s-o fure. Iar staretul milostiv fiind, dacă a simtit, a început a se ridica încetisor, ca si cum s-ar fi întins după depărtarea banilor, până ce acela a luat haina si s-a dus. Si nu l-a văzut pe el staretul. Si grăia fericitul: Nu a avea ceva este vătămător, ci, cu împătimire a avea, este rău. Că unul ca acesta, chiar de-ar avea si visteria a toată lumea, asa petrece, ca si cum n-ar avea nimic. Si într-acest fel, petrecea fără tulburare.

Grăia iarăsi: O osteneală fierbinte, vreme de un ceas, poate să aducă lui Dumnezeu mai multă faptă bună, decât poate să-i aducă în cincizeci de ani, o osteneală cu lenevire. Si, dacă ar vedea dracii, că a fost ocărât cineva, sau asuprire a luat de la cineva, sau a fost păgubit si se necăjeste nu pentru că a pătimit rău, ci, pentru că s-a împotrivit si n-a răbdat vitejeste, atunci, de o voire ca aceasta, se tem dracii, că văd că au început oamenii a călători pe calea cea dreaptă, voind a alerga pe calea cea dumnezeiască si a urma Precuviosilor Părinti.”

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Grigorie Dialogul

 Pentru rugaciunile Sfintei Mucenite Agripina si ale Sfantului Sfintit Mucenic Aristocle preotul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 Întru această zi, cuvânt din învătăturile Sfântului Grigorie Dialogul si ale lui Petru.

După bucuria cea din Rai, strămosul neamului omenesc, făcând păcatul neascultării, a fost izgonit si a ajuns în surghiunul orbirii si mâhnirii, de care pătimim acum. Pentru că, după ce a gresit si afară din Rai a iesit, n-a mai putut să vadă bucuria patriei aceleia ceresti, pe care o vedea mai înainte. Pentru că, în Rai fiind, omul se obisnuise a auzi cuvintele dumnezeiesti si era, acolo, întru asezările fericitilor îngeri, cu curătia inimii si cu înăltimea vederii. Iar, după ce a căzut el din rânduielile acelea, s-a depărtat de asezămintele prin care se umplea de lumină.

Drept aceea, noi, din trupul lui Adam si întru acest surghiun al orbirii născându-ne, auzim de patria cea cerească si de locuitorii aceleia, adică de îngeri, încă, si de părtasii fericitilor îngeri, adică, de duhurile dreptilor, celor ce s-au săvârsit, auzim. Dar unii, fiind trupesti si neputând să vadă pe cele nevăzute si, pentru neiscusinta lor, cad în frică si în îndoiala credintei, socotind a fi acelea, ca unele ce se pot vedea cu ochii trupesti. Dar, această frică nu era la strămosul nostru. Că, desi au fost izgoniti din desfătarea Raiului, părintii neamului omenesc îsi aduceau aminte de ceea ce văzuseră, desi erau lepădati din desfătare. Iar noi nu putem a gândi si a ne aduce aminte de cele auzite, fiindcă nici o vedere adevărată a Raiului nu avem, precum avea strămosul nostru, din cele ce petrecuse. Pentru că, precum un prunc născut într-o temnită si crescut acolo, nu stie decât numai întunericul temnitei, si, măcar că ar auzi, de la mama sa despre soare, lună si stele, de munti si câmpii, de păsări zburătoare si cai alergători, nu le crede, că sunt, pentru că nu le-a văzut cu ochiul, asa oamenii, în acest surghiun, al orbirii lor, născându-se si, auzind de cele înalte si nevăzute, nu le cred cu înlesnire că sunt cu adevărat, pentru că văd numai pe cele proaste si văzute, adică, pe acelea întru care s-au născut, iar, de cele de acolo, era rânduit ca, numai, singur Ziditorul celor văzute si nevăzute, unul născut Fiul Tatălui, să vină, spre ajutorul neamului omenesc, si sălăsluind Duhul Lui în inimile noastre si, prin el, vii făcându-ne, sa credem în acelea, la a căror întelegere, încă, n-am ajuns.

Deci, câti am luat Duhul si arvuna aceasta, a mostenirii noastre, să nu ne îndoim de viata cea nevăzută, iar cel ce nu este, încă, întărit, întru adeverirea aceasta, dator este să primească în sine, fără de îndoială, cuvintele cele despre credintă ale bărbatilor, celor desăvârsiti, care, adică, de la Sfântul Duh au iscusintă în cele nevăzute, si printr-însii să se întărească. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor!

Amin.

 

(Proloagele)

Cuvant din pateric

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Grigorie Dascalul, mitropolitul Tarii Romanesti si aler Sfantului Sfintit Mucenic Eusebiu, episcopul Samosatei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre rugăciune.

Când îti va zice tie gândul, în inima ta, ziua sau noaptea, ca să te scoli si să te rogi lui Dumnezeu, o, frate, să cunosti că sfântul înger te-a cercetat pe tine si acela ti-a grăit tie. Deci, de te vei scula tu, frate, ca să te rogi, se va scula si acela cu tine si va face rugăciune si te va păzi petine si va goni de la tine duhurile cele rele. Iar, de nu te vei scula, îndată se va duce de la tine sfântul înger si atunci vei cădea în mâinile vrăjmasilor tăi.

 

(Proloage)

Cuvant din Pateric

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Iulian din Tars si Afrodisie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre rugăciune.

Când îti va zice tie gândul, în inima ta, ziua sau noaptea, ca să te scoli si să te rogi lui Dumnezeu, o, frate, să cunosti că sfântul înger te-a cercetat pe tine si acela ti-a grăit tie. Deci, de te vei scula tu, frate, ca să te rogi, se va scula si acela cu tine si va face rugăciune si te va păzi petine si va goni de la tine duhurile cele rele. Iar, de nu te vei scula, îndată se va duce de la tine sfântul înger si atunci vei cădea în mâinile vrăjmasilor tăi.

 

(Proloage)

Cuvant din Pateric

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Metodie, episcopul Patarelor, ale Sfantului Ierarh Calist, patriarhul Constantinopolului si ale Sfantului Nicolae Cabasila, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, că nu trebuie să ne răzbunăm singuri, pe cei ce ne asupresc pe noi.

Un frate, fiind asuprit de un alt frate, a mers la ava Sisoe Tebanul si a zis: „Părinte, m-a asuprit un frate si vreau să mă răzbun singur.” Iar staretul îl ruga pe el, zicându-i: „Nu, fiule, ci lasă-l pe el, mai bine, în plata lui Dumnezeu si Acela să te răzbune pe tine.” Iar el zicea: „Nu-l voi lăsa, de nu mă voi răzbuna.” Deci, a zis staretul: „Să ne rugăm lui Dumnezeu, frate.” Apoi, sculându-se a zis: „Dumnezeule, de acum, noi spre Tine nu mai nădăjduim, să nu te mai îngrijesti de noi, nici să răsplătesti celor ce ne fac strâmbătate nouă, pentru că noi singuri ne vom răzbuna.” Iar fratele, auzind acestea, a căzut la picioarele părintelui, zicând: „Iartă-mă, că, de acum, nu mă voi mai sfădi cu fratele, si-l voi ierta pe el.” Si i-a zis staretul: „Să mă crezi, fiule, că cel ce va răbda defăimare si ocară, fără de osteneală se va mântui. Iar cel ce se mânie pe fratele său, va pierde toată fapta cea bună si rob diavolului se face pe sine.”

 

(Proloage)

Cuvant de folos

 Pentru rugaciunile Sfintului Apostol Iuda, rudenia Domnului si ale Sfantului Civios Paisie cel Mare, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre citirea cărtilor si că, mai de folos decât toate cărtile, este a citi Psaltirea.

Zis-a un staret: „Să mă credeti pe mine, fiilor, că nimic nu tulbură, nu scârbeste, nu răneste, nu pierde si nu mâhneste pe draci si pe însusi satana, decât a cugeta asupra psalmilor si a citi cu stăruintă Psaltirea. Că toate cărtile spre folos ne sunt nouă si nu putină supărare le fac dracilor, însă nu asa cum le face Psaltirea. Pentru aceia, să nu o trecem cu vederea pentru că, noi, cugetând psalmii, pe de o parte, pentru noi însine ne rugăm, iar pe de alta, pe draci îi blestemăm. Când zicem: „Miluieste-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta si după multimea îndurărilor Tale, curăteste fărădelegile mele” sau „Nu mă lepăda pe mine, în vremea bătrânetilor, când va slăbi puterea mea, să nu mă lasi pe mine”, pentru noi ne rugăm. Iar când blestemăm pe draci, zicem asa: „Să învie Dumnezeu si să se risipească vrăjmasii Lui si să fugă de la fata Lui toti cei ce-L urăsc pe El”. Si iarăsi: “Risipeste neamurile cele ce voiesc războaie si fapta desfrânării”. Si, iarăsi: „Văzut-am pe cel necurat înăltându-se si ridicându-se ca cedrii Libanului si am trecut si, iată, nu mai era. Si l-am căutat pe el si nu s-a aflat locul lui”. Si, iarăsi: „Armele lor să intre în inimile lor si arcurile lor să se zdrobească. Groapă au săpat si au deschis-o pe ea si vor cădea în groapa pe care au făcut-o. Întoarce-va durerea lui la capul lui si pe crestetul lui nedreptatea lui se va coborî”. Cu unele cuvinte, ca acestea, blestemăm pe draci.”

 (Proloage)

MFC-VARA

 VARA, MARE, SOARE

sursa foto: internet

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Despre cinstea preoteasca

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Leontie, Ipatie si Teodul si ale Sfantului Cuvios Erasm, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre cinstea preotească.

Voiti, oare, să stiti cât de mare este cinstea si puterea preotească? Cugetati la Botez, care spală păcatele tuturor si face să ne nastem din Dumnezeu. Pentru că, de la păcat, prin pocăintă, ne-am născut a doua oară. Si vezi, cât de mare este cinstea pe care le-a dat-o lor Dumnezeu si cât de mare darul, pentru că, prin punerea mâinilor lor, vine binecuvântarea peste noi. Drept aceea, si fac rugăciune pentru toti, că, pentru toti, au să dea seama. Deci, acestea socotindu-le, fratilor, să nu vă împotriviti întru nimic preotilor, pentru că sunt slugi ale lui Dumnezeu si înainte-stătători, ci, să le faceti lor vrednică cinste si, după poruncile lor, fără de abatere, să umblăm, ca să câstigăm mântuire si mostenitori să fim cerestilor bunătăti.

 

(Proloage)

Jurnal de bunica

 O zi împreună cu piticii

Vineri seara, au sosit la noi, cei doi pitici simpatici și mămica lor. Așa cum ne-a anunțat Matei, in mod solemn, "bunicul, eu am venit la tine sa mergem la Obor să iau gogoși pentru mami".

Sâmbătă, dis de dimineață, am pornit cu soțul și cu Matei, la Obor, să luăm laptele și.... gogoși.

-Bunica, eu nu am la mine acasă Obor. Tu de ce ai?

-Pentru că eu nu am ferma, așa cum ai tu (Ferma din Pantelimon). Ai fost mereu acolo cu mami și cu tati.

-A, da. Am ferma.

Am luat gogoși, am luat laptele și ne-am întors acasă. Cum am intrat pe ușa, Matei s-a dus direct la Adi să îi dea gogoașă.

- Uite mami, gogoașă. Aiex, am și pentu tine, puiul mic.

Am fost toți patru și în parc, unde s-au plimbat cu trotinetele, au alergat, s-au uitat la mormoloci, dar și la porumbei.

De la parc am mers la Jumbo, să luăm jucării. Matei a găsit un dinozaur, după care nu a mai zis nimic. Alex însă, voia tot ce vedea și, in special, acel dinozaur. M-am întors și i-am cumpărat și lui unul. Și le-am luat și două pernițe cu "Patrula cățelușilor".

Când te-ai plimbat și ai alergat prin parc, așa dormi.🤣🤣🤣

Seara, înainte să plece, Matei m-a întrebat:

- Bunica, dai mine acasă dinozaurul? Dar pernița?

- Ti le da bunica, însă când vii la mine, să vii cu ele înapoi, că nu ai cu ce sa te joci.

-D a, bunica, mâine când am venit a tine, le aduc.

Cuvant din Pateric

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Manuil, Savel, Ismail, Inochentie si Felix, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre ascultare.

Ava SiIoan avea un ucenic în Schit, Marcu cu numele, si acesta avea un mare dar de ascultare si era scriitor bun. Si-l iubea bătrânul pentru ascultarea lui. Si avea, încă, si alti unsprezece ucenici, cuprinsi de invidie, că-l iubea bătrânul mai mult pe acela, decât pe ei. Si, auzind, bătrânul s-a mâhnit. Si au venit, într-una din zile, către ava, bătrânii si vorbeau cu dânsul. Iar el, luându-i pe ei, a iesit si a bătut la fiecare chilie, zicând: „Frate, vino că am trebuintă de tine”. Si nici unul dintre ei nu au urmat chemarea lui, îndată. Si, venind la chilia lui Marcu, a bătut în usa lui, zicând: „Marcu!” Iar el, auzind glasul bătrânului, îndată a iesit afară. Si l-a trimis la o ascultare. Si zicea bătrânilor: „Unde sunt ceilalti frati, părintilor?” Si, intrând în chilia lui Marcu, si deschizând caietul lui, au găsit că pusese mâna să facă litera „O”. Si, auzind glasul bătrânului, n-a mai întors condeiul, să împlinească litera. Deci, au zis bătrânii: „Cu adevărat, pe care tu îl iubesti ava, si noi pe acesta îl iubim, pentru că si Dumnezeu pe acesta îl iubeste”. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

(Proloage)

Jurnal

 Jurnal... ocazional

A trecut ceva timp de cand nu am mai reusit sa scriu in jurnal, dar nici pe blog seara. Am senzatia ca timpul a intrat putin la apa, motiv pentru care am decis ca o scurta perioada sa stau mai departe de ceea ce inseamna tehnologie. Asa am reusit sa citesc, sa ne plimbam mai mult, sa ne bucuram de natura.

De Rusalii a fost, impreuna cu o familie de prieteni, la Iasi, unde am petrecut cateva zile de vis. Am facut o multime de fotografii pe care voiam sa vi le arat, insa le-am “pierdut” pe toate. Ne-am bucurat doua zile de nepoti, dar si de noutatile pe care le ofera orasul nostru in weekend.

 Afara este o seara de vara placuta, numai buna pentru plimbare. Doamne, cat imi doresc sa fie asa toata vara, sa nu mai vina acele zile fierbinti, in care simtim ca ne topim.

Sunt recunoscătoare pentru:

- fiecare zi pe care Dumnezeu ne-o daruieste;

-ca incet-incet invat sa ma relaxez, sa fac liste cu “de facut” din ce in ce mai scurte;

- plimbarea de la Iasi;

-ca alergia da semne ca reactioneaza din ce in ce mai bine la tratamentul homeopat si naturist.

Bucatarie – ciorbita de fasole uscata si paine fara gluten.

Meșteresc – nu am avut spor.

Citesc – M-am indragostit de autoarea Agnes Martin Lugand si am citit patru din cele zece carti pe care le-am gasit traduse” “Oamenii fericiti citesc si beau cafea”, “Ceea ce nu poate fi ascuns”, despre care am vorbit aici,. “Fericirea imi scapa printre degete” si “Imi pare rau, sunt asteptata”. Am citit “Doamnele de la Cavendon” de Barbara Bradford Taylor, o alta scriitoare al carei stil imi place foarte mult.

Urmăresc – nu pot spune ca urmaresc ceva anume. Mai urmaresc, din cand in cand, cate un film de de dragoste la Diva, pentru ca este sezonul “Vara iubirii”

Sper si ma rog

-sa reusim sa avansam cu renovarea de la tara;

-sa reconditionez un vechi dulap;

-sa reusesc sa fac ateliere de gatit pentru copii

In casa – e placut, e pace, liniste si tihna.

O fotografie -

sursa foto: dl Iliescu-pasionat de natura

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Martir Neofit Cretanul, mitropolitul Tarii Romanesti si ale Sfantului Ierarh Tihon, episcopul Amatundei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre un prunc nebotezat si despre puterea preotească.

Laodiceea era o cetate mică, pe muntele Eleonului, aproape de Lision, la care, mergând eu cu cinci ani mai înainte, am auzit un lucru vrednic de neuitare, de la bătrânii cei ce erau acolo. Ei ziceau că un preot oarecare, ce fusese acolo, se sfârsise cu doi ani mai înainte. La acela, într-o noapte, a venit mai marele locului, silindu-l pe el să se scoale si să-I boteze fiul lui, fiindcă era mic si trăgea să moară. Deci, sculându-se, preotul a început îndată a citi rugăciunile de botez. Dar, până ce a pregătit apa si sfântul untdelemn, s-a sfârsit pruncusorul, înainte de a se boteza. Deci, luându-l pe el, preotul l-a pus înaintea cristelnitei si a zis: „Tie, împreună slujitorule cu mine, înger al lui Dumnezeu, îti grăiesc, cu acea putere, pe care Hristos a dat-o Apostolilor, a lega si a dezlega, pe pământ si în cer, să întorci sufletul pruncusorului în trup, până ce se va boteza. Pentru că nu ai poruncă să-l iei pe el nebotezat. Pentru că stie Stăpânul meu si al tău, că nu m-am lenevit, ci, cum m-am sculat, îndată, am început rugăciunile botezului.” Aceste grăindu-le preotul către înger, s-a sculat pruncusorul si, după ce a fost botezat, iarăsi a adormit întru Domnul. Deci, dacă fată de îngeri cuvântul preotului are putere, cu cât mai mult, are putere fată de oameni.

 (Proloage)

 

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Amos, ale Sfantului Mucenic Isihie si ale Fericitilor Augustin si Ieronim, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, pentru cei ce spun că nu este osândă pentru cei păcătosi.

De câte feluri de pedepse nu sunt vrednici cei ce zic, fără socotintă, că nu este pedeapsă pentru păcătosi, că Dumnezeu este iubitor de oameni si nu va pedepsi pe cei ce gresesc! Deci, dacă n-ar pedepsi, apoi, după a ta socotire, ar fi iubitor de oameni. Spune-mi tu mie, oare, nu după dreptate, vei lua pedeapsă, dacă vei gresi si nu te vei pocăi? Pentru că, ce nu ne-a făcut nouă Dumnezeu, ca să păzim poruncile Lui si să ne mântuim? Oare, n-a certat, oare, n-a făcut, pentru a noastră mântuire, multime de minuni si de pedepse? Si, dacă cei răi nu se vor pedepsi, apoi, cum să zicem, că cei buni se vor încununa? Spune-mi mie, au nu pentru împărătia cerurilor s-au ostenit sfintii în lumea aceasta? Apoi, unde este judecata cea dreaptă a lui Dumnezeu? Deci, să nu vă înselati, voi, oamenilor, ascultând pe diavolul; pentru că, ale lui, sunt unele ca acestea, socotiri si cuvinte. Am auzit pe un oarecare iubitor de păcate, zicând că, numai pentru frică, îi îngrozeste Dumnezeu pe oameni cu pedepse. Măcar că iubitor de oameni este Dumnezeu, însă, pedepseste pe cei ce gresesc si, mai mult, pe cei ce îl cunosc pe El, îi pedepseste. Spune-mi, dar, cei ce numiti pe Dumnezeu amăgitor, voi, care ziceti că nu pedepseste pe cei păcătosi, cine a înecat toată lumea, pe vremea lui Noe, si cumplită primejdie a adus peste tot neamul omenesc? Sau cine a trimis deasupra pământului sadomitilor pietre cu pucioasă si văpaie de foc? Cine pe egipteni, în mare i-a înecat? Cine pe israiliteni, în pustie i-a hrănit? Cine a ars adunarea lui Aviron? Cine, în vremea lui Core si Datan, a poruncit pământului, ca să se deschidă si de vii să-i înghită? Cine a pierdut saptezeci de mii de oameni, pe vremea lui David? Cine a omorât o sută optzeci si cinci de mii de oameni, într-o noapte, pe vremea lui Isaia? Si acum, în toate zilele, suferim primejdii, dacă gresim. Cum, dar, vorbesti tu că, pe unii, îi pedepseste, iar pe altii, nu-i pedepseste? Hristos Însusi îngrozeste cu pedeapsa; cum poti tu grăi acest cuvânt, că nu va fi pedeapsă? Ci, să ne sârguim ca să ne facem poruncile, pentru că Dumnezeu, pe cei ce gresesc si nu se pocăiesc, îi pedepseste, aici sau dincolo, iar pe cei ce vietuiesc cu dreptate, îi încununează. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Elisei si ale Sfantului Metodie Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre un negustor, care, în strâmtorare fiind, a păzit porunca lui Dumnezeu.

Ne-a spus nouă unul din Părinti: „Ducându-mă eu la Ascalon, ca să cercetez pe niste Părinti, părintele Eusebiu ne-a spus nouă asa: Un negutător, din cetatea noastră, călătorind cu corabia sa în Africa si înnecându-i-se corabia, si-a pierdut toată averea lui si pe cea străină, scăpând numai el singur. Deci, venind la casa sa, l-au prins datornicii lui si l-au închis în temnită. Si, părăsindu-l cei din casa lui, nu i-au lăsat nimic, în afară de hainele pe care le purta, el si femeia lui. Însă ea, din multă lipsă, umbla, lucrând prin cetate, ca măcar pîinea să-si câstige si să aducă si bărbatului ei. Iar, odată, stând ea si mâncând, împreună cu bărbatul ei, în temnită, a intrat un oarecare dregător, ca să dea milostenie celor închisi. Si a văzut-o pe ea, stând lângă bărbatul ei si i s-a rănit inima, văzându-i frumusetea, pentru că era, cu adevărat, frumoasă, si a chemat-o pe ea, printr-un oarecare străin. Iar ea, degrabă a alergat afară, socotind că va lua milostenie. Iar acela, luând-o pe ea la o parte, i-a zis: „Pentru care pricină stai în temnita aceasta?” Iar ea i-a spus lui toate. Iar el a zis către dânsa: „Dacă voi răscumpăra toată datoria voastră, oare, tu vei păcătui cu mine, în noaptea aceasta?” însă ea, frumoasă la suflet si curată la minte, i-a zis lui: Oare, nu ai auzit, stăpâne al meu, pe Apostol, zicând: „Femeia nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul? Voi merge, dar, si voi întreba pe bărbatul meu.” Si intrând în temnită, a spus bărbatului său cuvintele necuratului dregător. Deci, el, fiind plin de întelepciune si credincios către femeia sa, n-a vrut ca prin averea cea din desfrânare să fie eliberat din temnită, ci, mult suspinând si lăcrimând, a zis către femeia sa: „Mergând, soră, să răspunzi către acel dregător asa: Noi, stăpâne, slobozire pentru desfrânare nu vrem, nici măcar să auzim de ea, ci avem pe Dumnezeu, Care a zis prin Proorocul David: „Nu vă nădăjduiti spre cei puternici si spre fiii oamenilor, întru care nu este mântuire.” (Ps. 145, 3). Ci, de vreme ce Dumnezeu, Care stă pe Heruvimi vede si adâncurile, Acela priveste si spre cei ce stau în temnita aceasta. Si, cu judecătile pe care le stie, ne va izbăvi pe noi, iar tu, să mergi cu pace.” Si, sculându-se, femeia a mers la dregător si i-a zis lui, ceea ce o învătase bărbatul ei.

Iar, întru acele zile, era închis în temnită, împreună cu el, si un oarecare tâlhar. Acela privea, auzind toate cele ce se grăiau si se făceau de dânsii si, suspinând în inima sa, a zis: „Iată, în cât de mare strâmtorare petrec în temnită oamenii acestia, însă curătia lor n-au vrut să-si spurce, ca să se elibereze din închisoare. Ci, mai mult decât bogătia, si-au ales curătia lor si au defăimat toate cele din viata aceasta, pentru ca numai lui Dumnezeu să fie plăcuti. Iar eu, ticălosul, ce voi face, că niciodată, nici măcar nu m-am gândit în mintea mea, că este Dumnezeu? Si, de aceea, m-am făcut vinovat de ucideri.” Deci, chemându-i pe ei la sine, printr-o ferăstruică, de la locul unde era el închis, le-a zis lor: „Să stiti, că eu tâlhar am fost si multe răutăti si ucideri am făcut. Si stiu bine, că în ori ce ceas, poate veni judecătorul, să mă scoată din temnită si să-mi taie capul. Deci, de vreme ce am văzut curătia voastră, mi-a venit un gând si mă rog vouă ca, după moartea mea, să mergeti în cutare loc, în zidul cetătii si, săpând, să luati aurul pe care îl veti afla, si să vă fie acesta pentru plata datoriilor voastre si spre orice altă trebuintă. Si să vă rugati lui Dumnezeu pentru mine, ca si eu să aflu milă de la El.” Deci, după putine zile, a venit în cetatea aceea judecătorul si a poruncit ca să scoată din temnită pe tâlhar si să-i taie capul. Apoi, după o zi l-a liberat si pe negustor. Si femeia lui a zis: „să-mi poruncesti, ca să mă duc, unde ne-a spus nouă tâlharul că se află comoara, să văd dacă ne-a spus nouă adevărul”. Iar el a zis: „Du-te!”. Apoi, ea, după ce a înserat, luând o sapă si mergând la locul ce-i spusese ei, a început a săpa si a aflat o oală plină de galbeni. Si, cu pricepere luându-i, si-au plătit toată datoria lor, însă o făceau aceasta, ca si când de la altii împrumută. Si în acest fel făcând, s-au eliberat si din datorii si din temnită. Si asa, precum au păzit ei porunca lui Dumnezeu, asa si Domnul a mărit mila Sa spre dânsii.

 

(Proloage)

Cuvant din Pateric

 Pentru rugaciunile Sfintei Mucenite Achilina si ale Sfantului Ierarh Trifilie, episcopul Lesfcosiei din Cipru, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre pocăintă.

Un frate, biruindu-se de desfrânare, în toate zilele săvârsea păcatul, si în toate zilele, îmblânzea pe Stăpânul său, cu lacrimi si cu rugăciuni. Si asa făcând el, amăgindu-se de obiceiul cel rău, săvârsea păcatul. Apoi, iarăsi, după săvârsirea păcatului, se ducea la biserică si, văzând cinstitul chip al Domnului nostru Iisus Hristos, se arunca înaintea lui, cu amare lacrimi, zicând: „Miluieste-mă, Doamne si ridică de la mine această vicleană ispită, că mă trudeste cumplit si mă răneste cu amărăciunea dezmierdărilor. Că nu am obraz, Stăpâne, a căuta si a vedea chipul Tău cel Sfânt si mai strălucit decât soarele, ca să se îndulcească inima mea si să se veselească.” Aceasta zicând si iesind din biserică, iarăsi, cădea în noroi, dar, iarăsi, nu deznădăjduia de mântuirea sa, ci, de la păcat, întorcându-se la biserică, cele asemenea striga către iubitorul de oameni, Dumnezeu si zicea: „Pe Tine Doamne, Te pun chezas de acum, că nu voi mai face păcatul acesta, numai iartă-mi mie, Preabunule, cele ce de la început si până în ceasul acesta ti-am gresit.” Si, după ce făcea el aceste înfricosate tocmeli, iarăsi, se afla în păcatul cel rău si puteai vedea iubirea lui Dumnezeu cea preadulce si nemărginita Lui bunătate, cum suferea, în toate zilele, călcarea si neputinta fratelui, cea neîndreptată si rea.

Si, din multă milă, căuta si astepta pocăinta si întoarcerea lui. Si nu numai un an a făcut aceasta, nici doi, nici trei, ci zece ani si mai mult. Vedeti, fratilor, suferirea cea nemăsurată si iubirea de oameni cea nemărginită a Stăpânului? Cum totdeauna îndelung rabdă, suferind fărădelegile si păcatele noastre cele cumplite? Că, de acel lucru, este cu putintă a ne înspăimânta si a ne minuna, de îndurările cele bogate ale lui Dumnezeu, că fratele făgăduind, că nu va mai face altădată păcatul, rămânea de minciună.

Deci, într-una din zile, întâmplându-se acestea si făcând păcatul, fratele a alergat iarăsi la biserică, plângând si suspinând si tânguindu-se si cerând îndurările Preabunului Stăpân, ca să se milostivească spre el, să scape de noroiul înversunării.

Si diavolul, începătorul răutătii si pierzătorul sufletelor noastre, văzând cum fratele ruga pe iubitorul de oameni Dumnezeu si cum nimic nu foloseste, că, cele ce alcătuia el, adică diavolul, prin păcat, fratele prin pocăintă le risipeste, a strigat cu nerusinare către cinstita icoană a Domnului nostru Iisus Hristos: „Ce este mie si tie, Iisuse Hristoase? Milostivirea Ta cea nemărginită mă biruieste si mă surpă, că primesti pe acest desfrânat, care în toate zilele, minte înaintea Ta, defăimând stăpânirea Ta. Pentru ce nu-l arzi pe el, ci îndelung rabzi si suferi? Că Tu vii să judeci pe desfrânati si pe toti păcătosii să-i pierzi. Cu adevărat, nu esti drept judecător, pentru că, unde se pare stăpânirii Tale, treci cu vederea. Si pe mine, pentru o mică înăltare, m-ai aruncat jos din cer. Iar acesta, care zace înaintea fetii Tale, mincinos fiind si desfrânat, lin îi dăruiesti lui blândetea Ta. Pentru ce, dar, Te numesc pe Tine oamenii Judecător preadrept? Că, precum văd, si Tu faci deosebiri, din multa bunătate, si treci cu vederea dreptatea”. Si zicea acestea diavolul, iutindu-se de multă amărăciune si pară de foc scotând pe nările lui. Acestea zicând a tăcut. Si s-a făcut glas, ca de la altar, zicând: „O, balaure, preaviclean si pierzător, nu te-ai săturat de socotinta ta cea rea, că ai sorbit lumea? Ci, si pe cel ce a venit la mila Mea, cea nespusă, te silesti să-l răpesti si să-l sorbi? Are atâtea greseli, ca să pui si să tragă în cumpănă cu sângele cel scump, pe care L-am vărsat Eu pe Cruce, pentru el? lată, înjunghierea Mea si moartea au afundat fărădelegile lui si tu, când vine la păcat, nu-l gonesti pe el, ci îl primesti cu bucurie, si nu-l opresti, nădăjduind să-l dobândesti pe el. Si Eu, cel atât de milostiv si iubitor de oameni, Eu, Care am poruncit lui Petru Apostolul să ierte celui ce greseste, în fiecare zi, până de saptezeci de ori câte sapte, oare, nu-l voi ierta pe el? Oare, nu-l voi milui? Da, cu adevărat, că, de vreme ce aleargă la Mine, nu Mă voi întoarce de la el, până ce-l voi câstiga. Că, pentru păcătosi, M-am răstignit si preacuratele Mele palme, pentru ei le-am întins, ca cel ce va voi să se mântuiască, să stie unde să alerge si să se mântuiască. Că, de la nimeni nu Mă întorc, pe nimeni nu-l gonesc. Chiar de-ar gresi de nenumărate ori într-o zi, si de nenumărate ori ar veni către Mine, nu va iesi afară nemiluit. Că nu am venit să chem pe cei drepti, ci pe cei păcătosi, la pocăintă.”

Si, făcându-se glasul acesta, sta diavolul tremurând si neputând să fugă. Si, iarăsi, s-a făcut glas, zicând: „Ascultă, amăgitorule, pentru ce zici că sunt nedrept? Că eu către toti sunt drept, că în starea în care aflu pe cineva, îl judec. Deci, iată, pe acesta l-am aflat stând înaintea picioarelor Mele si biruitor peste tine arătându-se. Îl voi lua, dar, pe el si-i voi mântui sufletul lui, fiindcă n-a deznădăjduit de mântuirea sa. Iar tu, care vezi cinstea lui, rusinează-te.” Deci, stând fratele cu fata în jos si tânguindu-se, si-a dat duhul. Si, îndată, venind ca focul, o mare urgie a căzut peste satana si l-a mistuit pe el. De aici, se cunoaste, fratilor, milostivirea si iubirea de oameni a lui Dumnezeu, cea nemăsurată, si niciodată să nu deznădăjduim de mântuirea noastră, Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea! Amin.

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Vasile

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Onufrie cel Mare si Petru Atonitul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Vasile, despre viata lumii acesteia.

Viata lumii acesteia este plină de multe griji si de suspinuri si nici unui om nu-i este fără de necaz, ci plină este de înselăciune si de toată răutatea. Cei ce, adică, nu-s înstotiti cu nunta, se luptă cu poftele cele spurcate, iar cei însotiti, multă neînnelegere au pentru treburile caselor si, după nasterea de copii, vine grija de a-i hrăni pe ei, grija de a păzi credinta în căsnicie, sfadă cu vecinii, procese pe la judecătorii. Si fiecare zi, venind, îsi aduce a sa întunecare. Începând de la cel ce poartă porfiră si coroană, până la cel ce poartă zdrente de pânză, socotim grijile, ziua si noaptea, cu care si în somn ne amăgesc dracii. Că omenestile treburi sunt asemenea cu marea cea tulbure, numai că, întru aceasta, te îneci pe uscat. Unul, adică, are destul pământ ca să are, altul, căruia nu i s-a dat, vrea să ia, iar altul, pe cât a luat, se întăreste, să nu dea. Încă, unii, si la camătă sunt nesătiosi, iar altii, si de avutia cea adevărată se lipsesc. Iarăsi, cei ce n-au nimic, se supără pe ei însisi, iar cei ce au mai mult, decât nevoia lor, se ceartă. Săracul cel ce nu are, este ocărât, iar celuia ce are, i se întind curse. Cei ce sunt în dregătorii, se înaltă, adeseori se sfădesc si se bat între ei, cu nesăturare jefuiesc si din greu se ostenesc. Minciuna s-a preaînăltat, dragostea a fugit, adevărul a părăsit pământul, fătarnicii si clevetitorii sunt cinstiti si vamesii stăpânesc cetătile. Deci, acestea toate adunându-se, Proorocul le zicea: „În desert se tulbură tot ce vietuieste cu nedreptate.” Drept aceea, fratilor, să ne îngrijim de a noastră mântuire si milostiv spre noi să facem pe Dumnezeu, prin fapte bune.

 

(Proloage)

MFC-MACI

 Camp cu maci

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfintilor Apostoli Bartolomeu si Barnaba si ale Sfantului Ierarh Luca al Crimeei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre alegerea episcopilor.

Deci, să urmăm si noi pe cei ce fug de dregătorii. Căci, acum, nu mai îndrept cuvântul meu către toti, ci numai către cei ce doresc dregătorii. Dacă crezi că lui Dumnezeu este alegerea, apoi, să nu cârtesti, pentru că împotriva Lui cârtesti si împotriva Lui te mânii, că El este cel ce a ales, si, dacă El a ales, iar tu cârtesti împotriva Lui, faci acelasi lucru ca si Cain. Pentru că i se cădea lui să primească ceea ce era plăcut lui Dumnezeu. Iar el, în loc să cinstească mai întâi jertfa fratelui său, mâniindu-se, a cârtit, desi i se cădea să se umilească. Însă eu, nu pentru aceasta voi grăi astăzi. Ci, precum stie Dumnezeu, să rânduiască spre folos, după purtarea Lui de grijă. Că, de multe ori, cu obiceiurile tu esti mai blând, dar n-ai fost ales. Iarăsi, îti este tie viata fără de prihană si inima Largă, dar în Biserică nu numai de aceasta este trebuintă. Mai este, încă, si într-alt chip, că unii, si la alte lucruri sunt destoinici. Au, nu vezi câte descoperiri, de acestea, a făcut Dumnezeiasca Scriptură? Pentru care pricină, s-a cercetat lucrul acesta? Pentru că, adică, nu ca la o dregătorie si folosire venim, fratilor, la vrednicia de episcop, sau ca la o cinste si odihnă. Că de ai fi stiut că episcopul este dator tuturor, purtând sarcinile tuturor, căci altii au iertare când se mânie, iar el, nicidecum; căci, altii gresind, au îndreptătire, iar el nu are. Aceasta, de ai fi stiut, apoi, nu te-ai fi sârguit la dregătoria aceasta, nici nu ai fi alergat după ea. Pentru că, de episcop vorbesc toti si de toti este el judecat, si de întelepti si de cei de rând. Cu griji, în fiecare zi, se scoală, si le are pe ele în fiecare noapte. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Cuvant de invatatura

 Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Alexandru si Antonina si ale Sfantului Sfintit Mucenic Timotei, episcopul Prusiei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, ca să nu ne jurăm si să nu ne călcăm jurământul.

Drept aceea, dacă cei ce mint, pătimesc multe, apoi, cei ce-si calcă jurământul, oare, nu vor pătimi? Că, dacă numai pentru răspunsul simplu ce a zis femeia aceea, a lui Anania: „Adevărat, cu atât am vîndut tarina, vă jurati si călcati jurământul, de ce fel de osândă veti fi vrednici? Este potrivit să arătăm, astăzi, si din Legea veche, cumplitul lucru al călcării de jurământ, că zice Zaharia Proorocul: „Seceră se pogora, lungă de douăzeci de coti, si înaltă de zece coti”, pogorîre care arată grabnica năvălire a pedepsei, ce urmează călcării jurămintelor. Fiindcă acei multi coti însemnează groaza si mărimea relelor. Iar, fiindcă vedea secera pogorându-se din cer, aceasta însemna judecata, care se pogoară de la Judecătorul cel de Sus, iar chipul secerei, arăta pedeapsa cea fără de scăpare. Că precum secera, oriunde ar cădea, aduce pierzanie, asa si urgia, care se pogoară asupra celor ce se jură si calcă jurământul înfricosată este si acei oameni nu vor putea scăpa, dacă nu îsi vor îndrepta, mai întâi, faptele lor. Că, desi nu sântem pedepsiti îndată ce ne purtăm, pentru aceasta, să nu fim fără teamă. Deci, cei ce gresesc mult si sunt, mai mult nepedepsiti. decât pedepsiti, aceia sunt datori să se teamă si să se cutremure mai mult, de vreme ce, le cresc lor chinurile, si aici si dincolo. Pentru aceea, dar, să nu căutăm dacă suntem sau nu pedepsiti de Dumnezeu, ci, să cercetăm singuri, dacă n-am gresit, fiindcă dacă gresim si nu sântem pedepsiti, apoi, mai mult, suntem datori a ne cutremura.

Multi s-au jurat si jurământul l-au călcat, dar, măcar că au scăpat de osândă până acum, să nu se semeŃească, pentru că îi asteaptă scrîsnirea dintilor. Si, poate, unii, chiar si aici vor pătimi si nu vor scăpa de pedeapsă, chiar dacă, nu pentru greseala aceea, ci pentru alte greseli, osânda mai cumplită avînd. Pentru aceea, dar, să nu căutăm dacă suntem sau nu pedepsiti de Dumnezeu, călcându-ne jurământul, ci, să cercetăm de n-am gresit.” Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Cuvant de invatatura

Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Manastirii din Dalmat si ale Sfantului Cuvios Visarion, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

În această zi, cuvânt despre cum se cade să stăm în biserică.

Veniti de ascultati, fiilor si iubitilor mei frati, si eu vă voi spune vouă că în biserica lui Dumnezeu venind, trebuie, cu mare pază si cu frica lui Dumnezeu, să ascultăm cântarea în vremea Sfântei Liturghii si să nu vorbim despre cele lumesti în biserica lui Dumnezeu. Că, tot asa, si înaintea împăratului celui pământesc, supusii stau cu frică, să nu le găsească lor împăratul vreo pricină. Si atâta sârguintă au pentru împăratul cel pământesc, că, înaintea lui, nu îndrăznesc să. privească nici măcar frate spre frate. Iar de ar privi apoi, îndată, împărăteasca mânie îl si pedepseste. Deci, pe cât ni se cade nouă, iubiti frati, stând în biserică, înaintea lui Dumnezeu, să nu vorbim unul cu altul, nicidecum, ci doar să avem mintea si inima la cele de sus, luând parte la cântare si la rugăciune. Să nu faci strâmbătate bisericii, vorbind, certându-te, rîzând si dormitând, părându-Ńi-se că nu gresesti, ci, mai bine, ascultă si ia aminte ce grăiesti si toată grija să o lepezi în acea vreme, ca unul care vrei să primesti pe împăratul tuturor, că Împărat al împăratilor este. Deci, cei ce voim să ne mântuim, trebuie să fim cu mintea curată în ceasul rugăciunii si să nu gândim la desertăciuni, neîntelegând înselările si mestesugurile diavolului. Oare, nu cunoastem noi, cu câtă dreptate aduce Dumnezeu mânia Sa si pedepseste pe cei ce gresesc? Si asupra celor ce nu ascultă porunca păstorului? Că cei nesupusi, care nu ascultă de preoti, mare păcat fac. Că ei zic: „Nu stim a cânta.” Vă întreb, pentru ce nu stiti? Veti zice: „Nu întelegem cele ce se citesc în biserică.” Voiti, oare, să vă spun vouă, de ce nu întelegeti? Pentru că veniti rar la biserică, iar, în ceasul slujbei, voi stati afară, glumiti si râdeti. Si asa vă adunati laolaltă, nu ca să vă faceti mai buni, ci, mai răi, cum spune Sfântul Pavel; pentru aceasta nu întelegeti cele ce se fac în biserică.

Căci, dacă venim la biserică, să aducem jertfă lui Dumnezeu pentru păcatele noastre, a celor vii si a celor morti, să-I multumim pentru binefacerile primite, ca să înnoiască Domnul în noi harul Sfântului Duh, prin împărtăsirea cu Hristos, si să ne întărească pe calea mântuirii, Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Vasile cel Mare

 Pentru rugaciunile Sfintului Sfintit Mucenic Dorotei, episcopul Tirului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Vasile cel Mare, despre moarte.

Fratilor, să ne temem de moarte si să ne înfricosăm. Să ne temem si de focul gheenei, că vesnic este. Să ne temem de foc, că nestins este. Să ne temem de tartar, că n-are parte de bucurie. Să ne temem de întuneric, că nu se împărtăseste de lumină. Să ne temem de viermi, că fără de moarte sunt. Să ne temem de îngerii cei de la judecată, că nemilostivi sunt. Vai si amar mie, că Tu, Doamne, grăiesti cu tărie, iar eu nu Te aud, când îmi vorbesti mie. O, suflete, depărtează-te de la toate spurcăciunile si de la toate lucrurile cele rele. Vai mie, că lăcasul Tău l-am spurcat si pe Duhul Sfânt L-am scârbit, Dumnezeule, drepte sunt lucrurile Tale si Judecătile. Că, pentru un păcat mic mă lipsesc si mă despart de desfătarea Raiului si de Împărătia cerurilor si fără de moarte mă voi osândi si, pentru dulceata trupească, focului mă dau. Dreaptă este judecata Domnului, că mă învată pe mine si eu nu o ascult, îmi aduce mărturii, iar eu le batjocoresc.

Asa vei începe a grăi înaintea mortii, cu părere de rău. Drept aceea, fratilor, nimic să nu cinstiti decât dragostea. Că mult gresim, în toate zilele, în toate vremile, ceasurile si noptile. Pentru aceasta, dragoste să avem, că ea acoperă multime de păcate. Ce vom folosi, fiilor, măcar de am dobândi toată lumea, iar mântuitoarea dragoste nu o vom avea? Si ce ar folosi, de ar face cineva o masă mare, ca să ospăteze împărati si domni si ar găti de toate celelalte bunătăti, câte îi trebuie, iar bucatele n-ar avea sare? Oare s-ar putea să mănânce cineva din masa aceea? Si nu numai că a gătit toate acele bunătăti în zadar, dar se va simti si rusinat, fată de cei chemati. Asa, si aici, fratii mei, ce vom spori, ostenindu-ne în desert, atât de mult, fără de dragoste? Că, fără de dragoste, tot lucrul este necurat. De ar avea cineva feciorie, postire, priveghere, rugăciune, primire de străini sau ar aduce dar lui Dumnezeu si roadele sale la biserică, sau orice altceva de ar face, fără de dragoste, toate ca nimic se arată lui Dumnezeu, că nu are trebuintă de ele. Să nu gândesti că, fără dragoste, vei face ceva, vreodată. Iar de vei zice: „Nu voiesc să mă împac cu fratele meu, dar pe Hristos îl iubesc”, vei fi un mincinos, căci te arată pe tine Ioan Apostolul, zicând: „Sfârsitul legii este dragostea.” O, ce putere are dragostea cea nebiruită. Si ce putere are dragostea cea nemăsurată. Nimic nu este mai mare, decât dragostea, nici în cer, nici pe pământ. Această sfântă dragoste este începutul faptelor bune. Dragostea este semnul a toată fapta bună. Este sarea tuturor bunătătilor. Ea nu se înaltă. Este împlinirea legii. Dragostea s-a sălăsluit în inima lui Abel. Ea le-a ajutat patriarhilor; drept aceea, au si păzit-o. Tot ea a sălăsluit si în profeti. Dragostea l-a făcut, si pe David, lăcas al Duhului Sfânt. Aceasta, încă, si pe lov l-a întărit. Si ce să grăiesc mai mult? Ea, si pe Fiul lui Dumnezeu, din cer, la noi L-a pogorât. Din dragoste tot lucrul bun s-a făcut. Că prin ea moartea s-a omorât, iadul s-a robit si Adam s-a înnoit. Prin dragoste, una s-au făcut, îngerii cu oamenii. Prin dragoste, Raiul s-a deschis. Pentru dragoste, împărătia lui Dumnezeu s-a propovăduit. Prin ea, pustietătile s-au prefăcut în niste cetăti, iar pescarii s-au înteleptit. Ea muntii si pesterile s-au umplut de cântări. Ea a învătat pe bărbati si pe femei, să umble pe calea cea strâmtă si cu greutăti.

Dar, cum să tac despre faptele dragostei, de care si îngerii se minunează? Dragostea este aducătoarea a tot lucrul cel bun. Fericit este omul, care a aflat dragostea cea adevărată si nefătarnică, precum a zis Stăpânul, că mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca, adică, cineva să-si pună sufletul său pentru aproapele. Pe această dragoste, avînd-o Pavel Apostolul, a zis: „Dragostea nu face rău aproapelui, nu răsplăteste nimănui, rău pentru rău, nici clevetire pentru clevetire.” Deci, pe această dragoste aflând-o, pe nici unul nu-l vei trece cu vederea, nici nu vei învrăjbi, nici nu vei cârti, nici nu vei urî pe fratele tău, cândva. Si vei iubi, nu numai pe cei care te iubesc, ci si pe cei ce te urăsc pe tine. Această dragoste sfântă, avînd-o întâiul Mucenic Stefan, pentru cel ce-l ucideau cu pietre, se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta”. Fericit este omul acela, care, mai întâi de toate, o are pe ea, că plata lui în fiecare zi creste. Acestuia i s-a pregătit cununa. Pe acesta toti îngerii îl fericesc. De acesta, Dumnezeu, niciodată, nu se desparte, că Dumnezeu dragoste este. Cela ce petrece în dragoste întru Dumnezeu petrece si Dumnezeu întru el. Si, prin dragoste, toate sunt Domnului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

 

(Proloage)

MFC-DOBROGEA

 Frumuseți din Munții Măcinului -Dobrogea

sursa foto: fotografiile sunt realizate de un prieten al copiiilor de la Centru, un iubitor de natura și drumeții.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".