Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Elisei si ale Sfantului Metodie Marturisitorul, patriarhul Constantinopolului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre un negustor, care, în strâmtorare fiind, a păzit porunca lui Dumnezeu.

Ne-a spus nouă unul din Părinti: „Ducându-mă eu la Ascalon, ca să cercetez pe niste Părinti, părintele Eusebiu ne-a spus nouă asa: Un negutător, din cetatea noastră, călătorind cu corabia sa în Africa si înnecându-i-se corabia, si-a pierdut toată averea lui si pe cea străină, scăpând numai el singur. Deci, venind la casa sa, l-au prins datornicii lui si l-au închis în temnită. Si, părăsindu-l cei din casa lui, nu i-au lăsat nimic, în afară de hainele pe care le purta, el si femeia lui. Însă ea, din multă lipsă, umbla, lucrând prin cetate, ca măcar pîinea să-si câstige si să aducă si bărbatului ei. Iar, odată, stând ea si mâncând, împreună cu bărbatul ei, în temnită, a intrat un oarecare dregător, ca să dea milostenie celor închisi. Si a văzut-o pe ea, stând lângă bărbatul ei si i s-a rănit inima, văzându-i frumusetea, pentru că era, cu adevărat, frumoasă, si a chemat-o pe ea, printr-un oarecare străin. Iar ea, degrabă a alergat afară, socotind că va lua milostenie. Iar acela, luând-o pe ea la o parte, i-a zis: „Pentru care pricină stai în temnita aceasta?” Iar ea i-a spus lui toate. Iar el a zis către dânsa: „Dacă voi răscumpăra toată datoria voastră, oare, tu vei păcătui cu mine, în noaptea aceasta?” însă ea, frumoasă la suflet si curată la minte, i-a zis lui: Oare, nu ai auzit, stăpâne al meu, pe Apostol, zicând: „Femeia nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul? Voi merge, dar, si voi întreba pe bărbatul meu.” Si intrând în temnită, a spus bărbatului său cuvintele necuratului dregător. Deci, el, fiind plin de întelepciune si credincios către femeia sa, n-a vrut ca prin averea cea din desfrânare să fie eliberat din temnită, ci, mult suspinând si lăcrimând, a zis către femeia sa: „Mergând, soră, să răspunzi către acel dregător asa: Noi, stăpâne, slobozire pentru desfrânare nu vrem, nici măcar să auzim de ea, ci avem pe Dumnezeu, Care a zis prin Proorocul David: „Nu vă nădăjduiti spre cei puternici si spre fiii oamenilor, întru care nu este mântuire.” (Ps. 145, 3). Ci, de vreme ce Dumnezeu, Care stă pe Heruvimi vede si adâncurile, Acela priveste si spre cei ce stau în temnita aceasta. Si, cu judecătile pe care le stie, ne va izbăvi pe noi, iar tu, să mergi cu pace.” Si, sculându-se, femeia a mers la dregător si i-a zis lui, ceea ce o învătase bărbatul ei.

Iar, întru acele zile, era închis în temnită, împreună cu el, si un oarecare tâlhar. Acela privea, auzind toate cele ce se grăiau si se făceau de dânsii si, suspinând în inima sa, a zis: „Iată, în cât de mare strâmtorare petrec în temnită oamenii acestia, însă curătia lor n-au vrut să-si spurce, ca să se elibereze din închisoare. Ci, mai mult decât bogătia, si-au ales curătia lor si au defăimat toate cele din viata aceasta, pentru ca numai lui Dumnezeu să fie plăcuti. Iar eu, ticălosul, ce voi face, că niciodată, nici măcar nu m-am gândit în mintea mea, că este Dumnezeu? Si, de aceea, m-am făcut vinovat de ucideri.” Deci, chemându-i pe ei la sine, printr-o ferăstruică, de la locul unde era el închis, le-a zis lor: „Să stiti, că eu tâlhar am fost si multe răutăti si ucideri am făcut. Si stiu bine, că în ori ce ceas, poate veni judecătorul, să mă scoată din temnită si să-mi taie capul. Deci, de vreme ce am văzut curătia voastră, mi-a venit un gând si mă rog vouă ca, după moartea mea, să mergeti în cutare loc, în zidul cetătii si, săpând, să luati aurul pe care îl veti afla, si să vă fie acesta pentru plata datoriilor voastre si spre orice altă trebuintă. Si să vă rugati lui Dumnezeu pentru mine, ca si eu să aflu milă de la El.” Deci, după putine zile, a venit în cetatea aceea judecătorul si a poruncit ca să scoată din temnită pe tâlhar si să-i taie capul. Apoi, după o zi l-a liberat si pe negustor. Si femeia lui a zis: „să-mi poruncesti, ca să mă duc, unde ne-a spus nouă tâlharul că se află comoara, să văd dacă ne-a spus nouă adevărul”. Iar el a zis: „Du-te!”. Apoi, ea, după ce a înserat, luând o sapă si mergând la locul ce-i spusese ei, a început a săpa si a aflat o oală plină de galbeni. Si, cu pricepere luându-i, si-au plătit toată datoria lor, însă o făceau aceasta, ca si când de la altii împrumută. Si în acest fel făcând, s-au eliberat si din datorii si din temnită. Si asa, precum au păzit ei porunca lui Dumnezeu, asa si Domnul a mărit mila Sa spre dânsii.

 

(Proloage)