Pentru rugaciunile Sfintului Sfintit Mucenic Dorotei, episcopul Tirului, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru
această zi, cuvânt al Sfântului Vasile cel Mare, despre moarte.
Fratilor, să ne temem
de moarte si să ne înfricosăm. Să ne temem si de focul gheenei, că vesnic este.
Să ne temem de foc, că nestins este. Să ne temem de tartar, că n-are parte de
bucurie. Să ne temem de întuneric, că nu se împărtăseste de lumină. Să ne temem
de viermi, că fără de moarte sunt. Să ne temem de îngerii cei de la judecată,
că nemilostivi sunt. Vai si amar mie, că Tu, Doamne, grăiesti cu tărie, iar eu
nu Te aud, când îmi vorbesti mie. O, suflete, depărtează-te de la toate
spurcăciunile si de la toate lucrurile cele rele. Vai mie, că lăcasul Tău l-am
spurcat si pe Duhul Sfânt L-am scârbit, Dumnezeule, drepte sunt lucrurile Tale
si Judecătile. Că, pentru un păcat mic mă lipsesc si mă despart de desfătarea
Raiului si de Împărătia cerurilor si fără de moarte mă voi osândi si, pentru
dulceata trupească, focului mă dau. Dreaptă este judecata Domnului, că mă învată
pe mine si eu nu o ascult, îmi aduce mărturii, iar eu le batjocoresc.
Asa vei începe a grăi
înaintea mortii, cu părere de rău. Drept aceea, fratilor, nimic să nu cinstiti
decât dragostea. Că mult gresim, în toate zilele, în toate vremile, ceasurile
si noptile. Pentru aceasta, dragoste să avem, că ea acoperă multime de păcate.
Ce vom folosi, fiilor, măcar de am dobândi toată lumea, iar mântuitoarea
dragoste nu o vom avea? Si ce ar folosi, de ar face cineva o masă mare, ca să
ospăteze împărati si domni si ar găti de toate celelalte bunătăti, câte îi
trebuie, iar bucatele n-ar avea sare? Oare s-ar putea să mănânce cineva din
masa aceea? Si nu numai că a gătit toate acele bunătăti în zadar, dar se va simti
si rusinat, fată de cei chemati. Asa, si aici, fratii mei, ce vom spori,
ostenindu-ne în desert, atât de mult, fără de dragoste? Că, fără de dragoste,
tot lucrul este necurat. De ar avea cineva feciorie, postire, priveghere,
rugăciune, primire de străini sau ar aduce dar lui Dumnezeu si roadele sale la
biserică, sau orice altceva de ar face, fără de dragoste, toate ca nimic se
arată lui Dumnezeu, că nu are trebuintă de ele. Să nu gândesti că, fără
dragoste, vei face ceva, vreodată. Iar de vei zice: „Nu voiesc să mă împac cu
fratele meu, dar pe Hristos îl iubesc”, vei fi un mincinos, căci te arată pe
tine Ioan Apostolul, zicând: „Sfârsitul legii este dragostea.” O, ce putere are
dragostea cea nebiruită. Si ce putere are dragostea cea nemăsurată. Nimic nu
este mai mare, decât dragostea, nici în cer, nici pe pământ. Această sfântă
dragoste este începutul faptelor bune. Dragostea este semnul a toată fapta
bună. Este sarea tuturor bunătătilor. Ea nu se înaltă. Este împlinirea legii.
Dragostea s-a sălăsluit în inima lui Abel. Ea le-a ajutat patriarhilor; drept
aceea, au si păzit-o. Tot ea a sălăsluit si în profeti. Dragostea l-a făcut, si
pe David, lăcas al Duhului Sfânt. Aceasta, încă, si pe lov l-a întărit. Si ce
să grăiesc mai mult? Ea, si pe Fiul lui Dumnezeu, din cer, la noi L-a pogorât.
Din dragoste tot lucrul bun s-a făcut. Că prin ea moartea s-a omorât, iadul s-a
robit si Adam s-a înnoit. Prin dragoste, una s-au făcut, îngerii cu oamenii.
Prin dragoste, Raiul s-a deschis. Pentru dragoste, împărătia lui Dumnezeu s-a
propovăduit. Prin ea, pustietătile s-au prefăcut în niste cetăti, iar pescarii
s-au înteleptit. Ea muntii si pesterile s-au umplut de cântări. Ea a învătat pe
bărbati si pe femei, să umble pe calea cea strâmtă si cu greutăti.
Dar, cum să tac despre
faptele dragostei, de care si îngerii se minunează? Dragostea este aducătoarea
a tot lucrul cel bun. Fericit este omul, care a aflat dragostea cea adevărată
si nefătarnică, precum a zis Stăpânul, că mai mare dragoste decât aceasta
nimeni nu are, ca, adică, cineva să-si pună sufletul său pentru aproapele. Pe
această dragoste, avînd-o Pavel Apostolul, a zis: „Dragostea nu face rău
aproapelui, nu răsplăteste nimănui, rău pentru rău, nici clevetire pentru
clevetire.” Deci, pe această dragoste aflând-o, pe nici unul nu-l vei trece cu
vederea, nici nu vei învrăjbi, nici nu vei cârti, nici nu vei urî pe fratele
tău, cândva. Si vei iubi, nu numai pe cei care te iubesc, ci si pe cei ce te
urăsc pe tine. Această dragoste sfântă, avînd-o întâiul Mucenic Stefan, pentru
cel ce-l ucideau cu pietre, se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Doamne, nu le socoti
lor păcatul acesta”. Fericit este omul acela, care, mai întâi de toate, o are pe
ea, că plata lui în fiecare zi creste. Acestuia i s-a pregătit cununa. Pe acesta
toti îngerii îl fericesc. De acesta, Dumnezeu, niciodată, nu se desparte, că
Dumnezeu dragoste este. Cela ce petrece în dragoste întru Dumnezeu petrece si
Dumnezeu întru el. Si, prin dragoste, toate sunt Domnului nostru slavă, acum si
pururea si în vecii vecilor! Amin.
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu