Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Galaction si Epistimia, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Întru această
zi, cuvânt despre Sfântul Ioan Gură de Aur.
Acest preaîntelept Ioan
s-a născut în Antiohia Siriei, din părinti bogati, tată având pe Secund
voievodul, iar maică pe Antuza. Iar Meletie, patriarhul Antiohiei, a botezat
mai întâi pe Ioan si după aceea pe părintii lui. Că n-a răbdat Dumnezeu ca un
soare ca acesta si luminător al Bisericii, precum si părintii lui, să petreacă
fără de luminare.
Deci, l-au si dat pe el
la învătătura cărtii si au pus pe lângă dânsul învătători si slujitori, ca să
umble cu dânsul, iar el să umble călare. Dar Ioan nu avea trebuintă de nimic,
nici de slujitori, nici de cai, ci cu smerenie se nevoia la învătătură. Si,
asa, s-a sălăsuit întru dânsul întelepciunea lui Dumnezeu. si îi erau lui învătători
Libanius filosoful si Andragat.
Iar, murind tatăl său,
el a rămas orfan, iar maica sa, văduvă tânără, că de curând iesise din casa ei
părintească. Deci, Ioan, ducându-se la Atena, a deprins acolo toată învătătura
si a biruit în cuvânt si pe Antimie filosoful si a adus pe multi la botez. S-a
întors, după aceasta, la Antiohia si poftea să primească viată călugărească.
Iar maica sa, luându-l de mâna dreaptă, l-a dus pe el în cămara sa si, sezând
pe marginea patului unde îl născuse pe el, vărsa pâraie de lacrimi. Si, la
acele lacrimi, prea putine cuvinte adăugând, zicea către dânsul: „Eu, fiule, nu
m-am veselit cu tatăl tău, pentru scurtimea vietii lui, Dunrnezeu asa voindu-ne
să fim, tu orfan, iar eu văduvă si moartea tatălui tău asa făcându-se. Si nici
un rău, din cele ce mi s-au întâmplat, n-a putut să mă silească si să mă ducă
la a doua nuntă, ca să aduc si alt bărbat în casa tatălui tău. Ci, am petrecut
ca într-o furtună sau ca într-un cuptor de foc, în văduvie răbdând, cu purtarea
de grijă a lui Dumnezeu, toate ispitele ce mi s-au întâmplat si, văzându-ti fata
ta, având asemenea închipuire cu a tatălui tău, adeseori mi se face si se
păzeste în sufletul meu mare adeverire si mângâiere. Afară de aceasta, nici
averile tatălui tău nu le-am pierdut cu nevoia văduvei si cu cheltuielile cele
multe, ci si pe acelea le-am păzit întregi, fiindu-ti de trebuintă spre
ajutorul tău. Iar după ce mă vei da pământului, atunci îti vei împlini gândul
tău, precum vei voi.”
Deci, Ioan ascultând
rugăciunile maicii sale, a asteptat moartea ei si a îngropat-o pe ea. Apoi,
si-a împărtit bogătia sa si pe robii săi i-a slobozit si, ducându-se în
mănăstire, s-a călugărit si minuni multe a început a face. Iar noi cu adevărat
să-i zicem maicii lui: „Fericită esti tu între femei, că un fiu ca acesta ai
născut, fericim văduvia ta, fericită este si răbdarea ta. Pentru aceea, cu
adevărat, nu te vom numi pe tine femeie, ci bărbat desăvârsit, că bărbăteste,
până la sfârsit, ai răbdat.” Drept aceea si voi, bune femei, părăsiti-vă de
răutătile voastre, că femeia cea bună si după moarte îl mântuieste pe bărbat.
(Proloage)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu