Despre manie

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Filip, unul dintre cei 12 Apostoli si ale Sfantului Ierarh Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvântul Sfântului Antioh, despre îndrăzneala si despre aprinderea mâniei.

Asemenea este la oameni iutimea, cu zăduful cel mare, a cărui năpădire oamenii, nesuferind-o, fug de el si stau pentru odihnă la umbră, care este blândetea si tăcerea. Bine este a se depărta, ca de un fum iute, de îndrăzneala iutimii si a mâniei si a veni la tămâia cea binemirositoare, care este linistirea. Că nimic nu strică atât faptele bune ca mânia omului iute. Si iarăsi, nimic nu curăteste sufletul cel gresit ca frica lui Dumnezeu si buna smerenie, ca adică a învăta cuvintele Domnului si a se întrarma adeseori cu rugăciunea. Iar iutimea urâtă este, precum este scris, la Ecleziast: „Urât este Domnului tot cel iute la limbă si tot cel ce nu se înfrânează de la îndrăznire, că de voi mustra pe cel fără de minte în mijlocul adunării îl rusinezi pe el, dar nu-i vei lua nebunia lui”. Si iarăsi: „Întelepciunea luminează fata omului, iar fata celui fără de rusine urâtă va fi.” Si la Proverbe zice: „Leapădă de la tine iutimea si cuvintele cele de ocară!'' Si iarăsi: „Cel ce laudă cu mare glas pe prietenul său nu se deosebeste cu nimic de cel ce îl blesteamă”. Si iarăsi: „Cel ce-si păzeste gura sa, îsi păzeste sufletul său de necaz”.

Să ne nevoim, iubitilor, cu tot sufletul, ca să nu dăm loc să ne stăpânească pe noi îndrăzneala cea rea, care prăpădeste toate roadele cele de faptă bună ale omului. Că a se înălta cu îndrăzneală, neplăcut este lui Dumnezeu si la oameni. Si aceasta stiind-o, David zicea: „Bine este mie că m-ai smerit, ca să, mă învăt îndreptările Tale” (Ps. 118, 71). Iar Pavel a zis: „Datu-mi-s-a mie un ghimpe în trup, un înger al satanei, să mă bată peste obraz, ca să nu mă trufesc” (II Cor. 12, 7). Si iarăsi: „Cine se va lăuda că are inimă curată înaintea Domnului? Sau cine va îndrăzni înaintea Lui să zică: Sunt drept?” De asemenea, si Domnul, când a îndrăznit Petru de a zis: „Milostive, Doamne, nu va fi tie una ca aceasta” la certat pe el zicându-i: „Mergi înapoia Mea, satano!” Iar, fiind întrebat, după învierea Domnului: „Petre, oare Mă iubesti tu pe Mine?”. Cu toată dăruirea, Petru a răspuns: „Adevărat este, Doamne. Tu stii că Te iubesc!” Lui se cuvine slava, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.

 (Proloage)