Pilda-despre erezie

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Procopie si mama sa, Sfanta Mucenit Teodosia si pentru ale Sfntilor Mucenici Epictet preotul si Astion monahul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Despre erezie

171. Un bărbat, Radu, care venea în fiecare duminică la slujbă, cădea foarte des în patima beţiei. Ba încă pentru că fuma foarte mult începuse să aibă probleme cu sănătatea. Într-o zi, mergând pe stradă, a fost acostat de un sectant.

- Ce vi s-a întâmplat de sunteţi aşa de trist? Vă pot ajuta cu ceva, vă lipseşte ceva? întrebă sectantul, cu o voce plină de compasiune.

- Nu, nu îmi lipseşte nimic din ce mi-ar putea da alţii. Îmi lipseşte numai sănătatea şi puterea de a mă lupta cu mine însumi.

- Dar Dumnezeu vă poate ajuta să scăpaţi de orice slăbiciune.

- Mă poate ajuta, ştiu. Dar nu înţeleg de ce nu mă ajută. Vin în fiecare duminică la biserică, dar degeaba. Mi-am distrus sănătatea, mi-am distrus familia, oare unde o să ajung?

- Staţi liniştit, că nu e totul pierdut. Vă pot ajuta să ajungeţi la locul potrivit pentru vindecarea dumneavoastră.

- Nu vreau să mă duc la spital.

- Nu la spital, domnule. Este o adunare a oamenilor care L-au descoperit pe Dumnezeu, şi Dumnezeu face minuni în vieţile lor. Mă vedeţi pe mine? Eram un mare desfrânat şi mă drogam în fiecare zi. Luam doze puternice. Chiar înainte să fiu primit la un centru de dezintoxicare,

Dumnezeu a apărut în viaţa mea. O vecină m-a dus la adunare şi m-am vindecat pe loc de patimile mele.

- Ce adunare? Sunteţi sectant?

- Ei, sectant. Sunt creştin. Dumneavoastră nu sunteţi tot creştin?

- Ba da.

- Asta e important, ce ne apropie, nu ce ne separă. Veniţi la noi şi, dacă nu scăpaţi de problemele pe care le aveţi, vă întoarceţi la biserica dumneavoastră. Nu aveţi nimic de pierdut.

Radu simţi că ceva este în neregulă, dar îşi spuse că merită să încerce, măcar spre binele familiei sale.

- Dacă Dumnezeu este cu voi, o să scap de problemele mele. Iar dacă nu este, mă pierdeţi de client, spuse cu strângere de inimă. Sâmbătă merse şi el la adunare. A văzut o mulţime de oameni care cânta un cântec religios. Nu i se părea nimic rău în asta. „Dacă ar avea şi icoane pe pereţi, ar fi şi mai frumos”, îşi spuse în sinea lui.

În partea a doua a adunării, trei oameni - doi bărbaţi şi o femeie - mărturisiră cât de mult i-a ajutat Dumnezeu să îşi schimbe vieţile. Femeia fusese prostituată, unul din bărbaţi era peştele ei, iar celălalt era un poliţist care, mirat de schimbarea prostituatei, cu care avusese o relaţie foarte

apropiată, venise şi el la adunare. De atunci îşi schimbase viaţa.

Mărturiile lor erau impresionante. Aşa că, atunci când pastorul a întrebat cine vrea să Îl primească pe Hristos în viaţa lui, Radu a fost primul care s-a ridicat în picioare. A jurat că nu o să se mai îmbete şi că nu o să mai fumeze niciodată. Şi a început o viaţă nouă.

După două săptămâni, când soţia şi copiii s-au întors din vacanţă de la bunici, s-au mirat foarte mult să îl vadă pe Radu foarte schimbat. El nu le spusese nimic la telefon despre adunare, ci le pregătise o surpriză. Nu avea rost să se laude că s-a schimbat, îi lăsa pe ei să vadă această

schimbare.

Dar soţia lui, Georgiana, o femeie foarte credincioasă, a fost supărată pe el:

- Ce ai făcut, ai alergat la diavol ca să te scape de patimi?

- De ce spui aşa? Ce, crezi că diavolul vrea ca oamenii să ducă o viaţă curată, care Îi place lui Dumnezeu? Doar ştii cât m-am rugat la biserică, şi degeaba. Aici Dumnezeu m-a ajutat din prima.

- Radule, greu îmi era să te suport când veneai acasă beat şi făceai circ. Dar şi mai greu îmi este să ştiu că L-ai părăsit pe Dumnezeu ca să scapi de beţie.

Radu nu se aştepta la o astfel de reacţie din partea soţiei sale. Credea că ea se va bucura văzându-l ieşit din ghearele patimii.

- Şi ce, vrei să beau iarăşi? Vrei să nu mai merg la adunare?

- Când ai mers la adunare, dracii te-au lăsat în pace.

Ei, care te împingeau la băutură şi la ţigări, s-au îndepărtat de la tine, pentru că nu mai era nevoie să te rupă de Hristos, de Biserică şi de mântuire.

- Tu spui că nu Dumnezeu m-a vindecat de patimile mele?

- Nu, diavolul te-a înşelat, ca să crezi că ai scăpat de patimi.

- Dar de ce nu m-a ajutat Dumnezeu în anii în care am tot mers la biserică?

- Dumnezeu te-a ajutat, a tot aşteptat să vadă că te schimbi. Dar tu nu ai vrut să faci nici un efort. Altfel te-ai fi îndreptat şi fără să mergi la sectanţi.

Radu se afla într-un moment de cumpănă. Îi era foarte greu să se hotărască. S-a gândit că poate ar fi mai bine să renunţe şi la soţie şi la copii, decât să renunţe la adunare. Dacă soţia l-ar fi pus să aleagă, ar fi ales.

- Mă pui să aleg între tine şi adunare?

- Nu, eşti soţul meu şi tatăl copiilor mei. Eu te iubesc şi dacă mergi la sectă, aşa cum te iubeam şi când erai beţiv. Dar numai Dumnezeu ştie câtă suferinţă va fi în inima mea. Am să mă rog să te lumineze Dumnezeu să renunţi la ei, aşa cum ai renunţat şi la băutură.

- Şi vrei să beau din nou?

- Bineînţeles că nu vreau asta. Dar pentru tine e mai bine de o mie de ori să fii beţiv decât sectant. Chiar dacă o să îmi fie greu cu tine, prefer să te rabd toată viaţa decât să ştiu că ţi-ai vândut mântuirea numai ca să scapi de beţie. Şi cred că Dumnezeu nu te va lăsa. Cred că până la urmă, mai devreme sau mai târziu, te vei lăsa de băut.

Vreme de o lună ispita beţiei îl chinui din nou, foarte puternic. Dar, de fiecare dată când nu mai avea putere să reziste, alerga la rugăciune:

- Doamne, ştiu că puterea Ta este mai mare decât a diavolului. Şi ştiu că Tu vrei şi poţi să mă izbăveşti de această patimă care îmi ucide sufletul. Nu mă lăsa, Doamne, nu mă lăsa. Pentru binele familiei mele, ajută-mă.

Dându-şi seama de jertfa pe care o făcea soţia sa, care prefera să îi rabde scandalurile şi bătăile decât să îl ştie sectant, renunţă să meargă la sectanţi ca să fie ajutat din nou. Şi, din milostivirea lui Dumnezeu, omul s-a tămăduit cu adevărat şi de patima beţiei, şi de cea a fumatului.

(Patericul mirenilor-Danion Vasile)