WEEK-END LA SLON (II)

 RELAXAREA A CONTINUAT

Prima parte a zilei de duminica am petrecut-o tot la Slon, pentru ca gazda, cu foarte multa amabilitate, ne-a spus ca putem elibera casuta cand dorim, ca nu este o ora anume, având în vedere ca nu vin alți turiști.

Desi duminica, piciulinii s-au trezit dis de dimineata (adica ora 6), iar Matei ne striga de zor:

-Icaaa, Icuuu; Icaaa, Aduuu.

Cand am coborat, am gasit doi copii plini de energie si doi parinti zob de obositi, deci am intrat in actiune: pregatit copiii si iesit cu ei afara, la aer, unde ne-a intampinat racoarea diminetii. Le-am dat micul dejun si am pornit, pe ulitele satului, spre biserica pentru a primi “mancarica de la ingerasi’.

Am trecut pe langa vacute ce mergeau agale spre pasune, au trecut pe langa noi carute cu cai, dar si oite. Totul spre marea incantare a lui Matei, care radea si alerga de fericire.

Cand am ajuns aproape de biserica am intalnit doua bunicute. Una vindea lapte si branzeturi, iar cealalta rosii si castraveti. Am vrut sa cumparam, insa am constatat ca am plecat fara portofele. Asta e!

Dupa ce am impartasit copiii, am pornit spre casa. Matei la fel de vioi si de vesel, cu chef de joaca, insa pe Alexandru l-a doborat aerul curat si a adomit imediat ce am iesit din biserica.

Am ajuns la casuta si am constatat ca toata lumea doarme, asa ca am luat portofelul si am pornit iar la drum sa cumparam legume, dar si paine.

Cand am revenit la casuta, toata lumea era treaza. Mihai si prietena lui, Denisa, au preluat copiii, iar eu si sotul am pregatit micul dejun. Un mic dejun prelungit, cu multa veselie.

Dupa micul dejun, fiecare a pornit spre casa. Primii care au plecat au fost Mihai si Deni, pentru a nu prinde aglomeratie pe sosea. Dupa ceva timp, au pornit la drum si Andreea cu sotul si copiii (ei au asteptat ora de somn a copiiilor). In momentul in care i-am condus pe toti la poarta si ne-am luat ramas bun, ma gandeam ca asa va fi cand vom avea casuta noastra.

Noi am ramas sa asezam totul, dupa care, cu regret, am pornit spre casa. Nu am avut senzatia ca suntem la o pensiune, ci la noi acasa.

Intregul week-end nu am luat tratament pentru alergie si am respirat foarte bine, am avut gust si miros.

Cand am ajuns in Ploiesti, ne-a intampinat caldura, zapuseala si mirosul greu. In 10 minute nasul s-a infundat. Am inceput sa iau tratamentul si a fost ceva mai bine.

Este prima data cand venim la Slon, desi la cateva sate distanta ajungem destul de des (este vorba de Drajna, Pantesti si Faget, unde participam la slujbele de hram). Ne-a uimit si ne-a incantat atmosfera din sat. Toti oamenii care treceau pe langa noi ne salutau, unii chiar ne intrebau “ai cui suntem” si ne povesteau cum si-au crescut si ei nepoteii, cat de dragi le sunt copiii.

O bunicuta a fost foarte simpatica atunci cand m-a intrebat:

-Ai matale sunt copiii?

-Da, i-am raspuns.

-Sa-ti traiasca maica. Tare frumusei sunt.

Ceva in vocea ei mi-a dat de inteles ca ea crede ca Matei si Alex sunt copiii si nu nepotii nostri, asa ca am tinut sa precizez🤣🤣:

-Sunt nepoteii nostri.

-Nepotei???

-Da, sunt copilasii fiicei noastre.

-Sa va traiasca maica, sa va bucurati de ei si sa va dea Dumnezeu putere sa ii cresteti. Eu cresc acum stranepotii. Ii aduce la inceput de saptamana si ii ia vinerea.

Initial, am ramas uimiti de aceasta atitudine a localnicilor (nu credeam ca mai este posibil sa intalnim oameni asa deachisi), insa repejor mi-am adus aminte de anii copilariei, petrecuti la bunici, cand la fel era: toata lumea saluta, toata lumea vorbea. Era o socializare mult mai frumoasa, care intrecea cu mult Facebook si Instagram.