RUGACIUNEA LUI IISUS

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Irineu, episcop de Sirmium, ale Sfantului Ierarh Eutihie, patriarhul Constantinopolului, ale Sfantului Cuvios Grigorie Sinaitul si ale Sfintei Cuvioase Platonida, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi pacatosii.

Pocainta: cea mai sigura cale pentru rugaciune

-Gheronda, Sfantul Ignatie Briancianinov scrie sa rostim Rugaciunea lui Iisus rar si tot rar sa facem si metaniile.

-Fiecare Sfant vorbeste despre modul in care el insusi s-a folosit spunand Rugaciunea lui iisus. De aceea de multe ori si Rugaciunea mintii este rau inteleasa. Parintii Niptici, prin trairile pe care le aveau, se aflau intr-o neintrerupta legatura cu Dumnezeu si au putut, urmand modul care i-a ajutat mai mult, sa se roage corect. Daca eu insa incerc sa pun in lucrare ceea ce au scris Parintii, de pilda, aplecarea capului spre piept, interea respiratiei, etc., numai si numai ca sa simt placere, bucurie sau o fac din mandrie, ca sa devin Parinte Niptic, atunci nu voi putea face nici o pricopseala.

- Gheronda, diferitele carti, care se refera la Rugaciunea mintii, ajuta in vreun fel?

-Ajuta celor care au smerenie. Insa celor care au mandrie si pun drept scop ca, intr-o anumita perioada de vreme, sa ajunga la o inalta masura duhovniceasca, sa devina Parinti Niptici, nu le ajuta. Intr-o zi au venit la mine la Coliba unii care mi-au spsu: “Am venit sa ne inveti Rugaciunea lui Iisus, pentru ca esti dintre cei care au Rugaciunea mintii”. “Pe mine sa ma stergeti din catalogul vostru”, le-am spus. “Eu nu fac altceva decat numai sa cer mila lui Dumnezeu”.

- Gheronda, dar unele mijloace practice pentru invatarea Rugaciunii lui Iisu, despre care vorbesc Parintii, nu ajuta?

-Toate acestea sunt mijloace ajutatoare pentru adunarea mintii si sunt de folos numai atunci cand omul pune inainte smerenia, pocainta, zdrobirea inimii. Dar daca iau un scaunel, imi plec asa capul spre piept si voi incepe sa spun Rugaciunea lui iisus de atatea ori de cate ori spunea “Pelerinul”, fara sa fi lucrat pocainta, atunci voi ramane numai la acestea exterioare, iar lucrarea pe care o voi face va fi una exterioara. Cel mult voi dobandi o obisnuinta exterioara de a rosti Rugaciunea. In timp ce, daca voi cultiva mai intai smerenia, pocainta, apoi ma voi folosi si de cateva din mijlocele ajutatoare despre care spun Parintii, atunci cu adevarat ma voi ajuta. Cel care incepe astfel lucrarea rugaciunii, nu se poate insela, insa celalalt mod poate duce si la inselare.

- Gheronda, poate dobandi cineva Rugaciune fara sa-i fi citit pe Parintii Niptici si fara sa urmeze unele metode?

-Desigur ca poate, daca o rosteste simplu si cu smerenie. Pentru ca unii se catara pe metode si raman acolo, in timp ce metoda este un mijloc ajutator.

- Gheronda, ne spuneti cum este afundarea in rugaciune?

- Afundarea cea dulce? Nu incepe nimeni lucrarea rugaciunii pentru a dobandi aceasta.

- Da, Gheronda, nu incepe ca sa simt asta, insa ce nevointa trebuie sa premearga?

- Cel mai important este sa nu existe voie proprie, ci sa existe noblete, jertfire de sine.

Calea cea mai sigura este sa cultive cineva rugaciunea cu noblete. Adica sa cugete la marile binefaceri ale lui Dumnezeu si totodata si la marea lui nerecunostinta fata de Dumnezeu. Facand asa, din marinimie, sufletul se va smeri singur si va cere mila lui Dumnezeu cu durere. Astfel simte din ce in ce mai mult nevoia de mila lui Dumnezeu, iar rugaciunea se face din inima si aduce incet-incet in suflet, la inceput dulceata dumnezeiestii mangaieri, iar mai tarziudumnezeiasca veselie.

  

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)