Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Ioan, ucenicul Sfantului Cuvios Grigorie Decapolitul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Sa-i dam de lucru mintii noastre
- Gheronda,
deoarece traiesc in lume, daca este binecuvantat, spuneti-mi cum sa ma pazesc
de raspandirea pe care mi-o provoaca lumea.
-Referiri
la acest subiect vei gasi la Sfantul Isaac Sirul. Citeste cu atentie primele
randuri lae Cuvantului 1, cu care sa te indeletnicesti. Sfantul spune: “Frica
de Dumnezeu este inceputul virtutii. Iar despre ea se spune ca e rodul
credintei si se seamana in inima cand mintea se desparte de imprastierea in
lume, adunandu-si gandurile ce ratacesc din pricina imprastierii, in cugetarea
la viitoarea reasezare” Este adevarat ca pentru aceasta lucrare
duhovniceasca sunt de trebuinta si conditiile corespunzatoare, pe care nu le ai
deocamdata. Insa o lucrare duhovniceasca asemanatoare, pe care o poti face
acum, cand inca te mai afli in lume, este urmatoarea: cand mintea ta este
greoaie si nu spune Rugaciunea lui Iisus sau cand vrei sa te odihnesti putin de
ea – deoarece Rugaciunea este cam obositoare la inceput, caci inca exista
patimi inlauntrul nostru -, sa te straduiesti sa-i dai de lucru mintii tale
pentru ca diavolul sa nu afle prilej sa semene lucrurile sale. O lucrare pe
care o poate da cineva mintii sale, ca s-o adune, este poimenirea mortii. Dar pentru
ca voua, femeilor, va e de-ajuns un mic pretext ca sa va cuprinda descurajarea,
sau mai bine zis boceala, de aceea este mai bine sa traiesti continuu
evenimentele Noului Testament. Sa incepi cu Buna-Vestire si sa sfarsesti cu Rastignirea,
iar mintea ta sa se invarta in jurul acestora. Cand mintea ta va izbuti sa se
invarta numai in jurul acestor evenimente dumnezeiesti, atunci se va face si
schimbarea launtrica, care va fi invierea ta.
- Gheronda,
ma infioara stihul: “Impunsa fiind coasta Ta, Datatorule de viata, izvoare
de iertare, de viata si de mantuire tuturor ai izvorat”.
-Cum sa
nu te infioare? Cand mintea este pe Cruce, la “coasta ranita” a lui
Hristos, la cuie, la fiere, la otet si la toate pe care le-a patimit Hristos
pentru noi, acolo ramane pironita si nu mai umbla nicaieri. Atunci sufletul se
roaga neraspnadit lui Hristos cel rastignit pentru sine si pentru toate sufletele
celor vii si ale celor adormiti, ca sa le miluiasca Hristos, Care a fost
rastignit pentru noi toti.
Mintea
este un copil nesupus, un copil neastamparat si fara stapn, care vrea mereu sa
umble incoace si-ncolo si sa vagabondeze. Cu toate acestea, de ea depinde viata
si mantuirea noastra. Daca o tinem in frau si o instruim, se linisteste, devine
un copil bun si se pune in randuiala. De aceea, pe cat va sta in putinta, sa nu
va lasati mintea sa hoinareasca. Ci s-o instruiti duhovniceste, s-o invatati sa
stea acasa, in Rai, langa Parintele ei, Dumnezeu.
.
(Cuviosul
Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu