PUTEREA RUGACIUNII

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Muceni Simeon, episcopul Persiei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Punerea in randuiala a mintii

- Gheronda, mintea imi zboara incolo si-ncoace.

-Cand eram mic, copiii prindeau vrabii, le legau de un picior cu ata si se jucau cu ele. Le slobozeau putin, iar ele zburau – sarmanele, credeau ca sunt libere -, apoi trageau ata si vrabiile veneau inapoi. La fel si mintea ta, poate alerga, dar daca o tine Hristos, desi va zbura putin, unde se va duce? Se va intoarce iarasi la Hristos.

- Gheronda, de indata ce ma adun in rugaciune, intr-o fractiune de secunda mintea mea colinda toata lumea pana in America. Cum se face aceasta?

-Cati bani iti trebuie ca sa faci drumul dus-intors de aici pana in America? Ai macar bani sa-ti platesti biletele? Acum insa cu mintea ajungi imediat acolo. Cauta sa-ti aduni mintea, pentru ca in cele din urma vei da faliment si-mi vei “inchide” asociatia (Sfantul folosea adeseori termenii de “atelier de rugaciune” si de “asociatie” cand era vorba despre subiecte legate de rugaciune) si nu voi mai putea sa-mi platesc datoriile. Sa spui Rugaciunea cu inima, cu smerenie, ca sa nu te fure tanghalachi prin convorbirea cu gandurile. Pentru aceasta mult te va ajuta cugetarea la moarte. Daca vei cugeta astfel: “Dumnezeu mi-a dat soroc acum, ca sa ma pregatesc, pentru ca va veni sa ma ia”, nu va putea sta de fata nici un gand. Cand intra la mijloc moartea, mintea sta la mijloc si nu merge la extreme si la capatul lumii.

- Gheronda, ma mahnesc cand mintea mi se raspandeste in vremea rugaciunii.

-Eu, atunci cand mintea imi pleaca la diferite subiecte – desi vreau ca ea sa fie continuu langa Dumnezeu-, spun: “Dumnezeul meu, ce sa caute o astfel de minte langa Tine? Este obraznicie sa vreau sa se afle langa Tine”. Si asa, cu un gand smerit vine Harul lui Dumnezeu iar mintea se reintoarce la El. Sa spui si tu: “Bine faci, Dumnezeul meu, ca nu ma ajuti sa-mi adun mintea langa Tine, pentru ca sunt vai de mine si vrednica de mila”. Si cand vei crede asta, Dumnezeu te va ajuta indata sa te aduni.

- Gheronda, de multe ori, cand ma rog cu siragul de metanii, desi la inceput am mintea adunata, totusi in scurt timp se raspandeste. Ma straduiesc s-o adun, dar iarasi pleaca.

-Gandeste-te ce pacat este sa ajunga la Tronul lui Dumnezeu numai o jumatate sau o treime de rugaciune, iar cealalta sa se piarda pe drum. Este trebuinta de staruinta si de rabdare. Cand mintea pleaca, s-o aduci inapoi. A plecat din nou? Iarasi o aduci.

- Gheronda, de ce oare nu ma pot aduna usor?

-Pentru ca esti inca in primul stadiu al nevointei si, daca ai reusi sa faci aceasta, ar fi ceva nefiresc. Ar fi ca si cum s-ar fi nascut un copil cu dinti. Mintea seamana cu un pui de pasarica, care la inceput alearga putin in urma mamei lui, dar indata se intoarce si fuge in alta parte. Se joaca, mananca fire de iarba, incearca orice gaseste, pana la un moment dat, cand isi revine si vede ca a pierdut-o pe mama lui. Atunci alearga ca s-o gaseasca, dar in scurt timp iarasi se departeaza de ea. Cand se mareste putin, il prind si il leaga in urma mamei lui si astfel ramane mereu langa ea. Vreau sa spun ca este firesc ca, la inceput, mintea sa plece in vremea rugaciunii. Insa cu staruinta va fi legata catre Dumnezeu si nu se va mai departa de El; va dori sa se roage continuu. Dupa aceasta, vine o desavarsita nemiscare; nici un gand nu se apropie in vremea rugaciunii si mintea ramane goala in ganduri. Iar dupa acest stadiu vine contemplatia.

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)