SIMPLITATEA
“Parintele Paisie, intr-una
din zile a fost cautat de catre un credincios, iar intalnirea si felul in care
s-a petrecut discutia au fost minunate, fiind consemnate intr-o carte:
“Odata, la Slatina, venise un
credincios care l-a intrebat din intamplare chiar pe el:
-Vreau sa-l vad pe Parintele
Paisie, unde este?
Si el a raspuns:
-Ei, nu este aici! Parintele
Paisie a plecat!”
Dar uitandu-se la crestin cum
a plecat dezamagit si fiindu-i mila de el, l-a strigat:
-Mai crestine, vino sa stai de
vorba oleaca cu mine! Iaca eu sunt!
-Mata esti parinte? intreaba crestinul.
-Ei, iaca mai gresesc si eu.”
Mi-a placut mult relatarea! In
ea gasim de toate: mila, umor, iertare, firesc, iubire, simplitate. Drag trebuie
sa fi fost parintele Paisie celor ce l-au cunoscut!”
“Asa era parintele Paisie: smerit,
balnd, tacut, intelept la cuvant, foarte milostiv si iubitor de aproapele,
intotdeauna cauta pacea cu toti si iubea linistea. Nu-i placea sa traiasca
intre multi si isi ascundea viata si nevointa. Nimeni nu stia cum se roaga in
chilie, ce lucrare are mintea si inima lui, cat sta la masa si cat se
odihneste. Pe langa liniste, iubea mult si pe fiii sai duhovnicesti, pe care ii
primea la spovedanie la orice ora din zi si din noapte si purta mare grija de
mantuirea lor. El nu era prea aspru de canoane, ca tinea cont de asezarea
sufleteasca a fiecaruia si era bland cu toti, preum spunea Sfantul Efrem Sirul
ca” chipul aducerii la pocainta este numai al blandetii”. Cu iertarea, cu rabdarea
si blandetea lui a castigat mii de suflete, jertfindu-se pe sine pentru altii”.
(Parintele Ioanichie-Parintele
Paisie Olaru sau acolo unde salasuia iubirea).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu