DESPRE PARINTELE PAISIE OLARU

 

 

SIMPLITATEA

“Parintele Paisie, intr-una din zile a fost cautat de catre un credincios, iar intalnirea si felul in care s-a petrecut discutia au fost minunate, fiind consemnate intr-o carte:

“Odata, la Slatina, venise un credincios care l-a intrebat din intamplare chiar pe el:

-Vreau sa-l vad pe Parintele Paisie, unde este?

Si el a raspuns:

-Ei, nu este aici! Parintele Paisie a plecat!”

Dar uitandu-se la crestin cum a plecat dezamagit si fiindu-i mila de el, l-a strigat:

-Mai crestine, vino sa stai de vorba oleaca cu mine! Iaca eu sunt!

-Mata esti parinte? intreaba crestinul.

-Ei, iaca mai gresesc si eu.”

Mi-a placut mult relatarea! In ea gasim de toate: mila, umor, iertare, firesc, iubire, simplitate. Drag trebuie sa fi fost parintele Paisie celor ce l-au cunoscut!”

 

“Asa era parintele Paisie: smerit, balnd, tacut, intelept la cuvant, foarte milostiv si iubitor de aproapele, intotdeauna cauta pacea cu toti si iubea linistea. Nu-i placea sa traiasca intre multi si isi ascundea viata si nevointa. Nimeni nu stia cum se roaga in chilie, ce lucrare are mintea si inima lui, cat sta la masa si cat se odihneste. Pe langa liniste, iubea mult si pe fiii sai duhovnicesti, pe care ii primea la spovedanie la orice ora din zi si din noapte si purta mare grija de mantuirea lor. El nu era prea aspru de canoane, ca tinea cont de asezarea sufleteasca a fiecaruia si era bland cu toti, preum spunea Sfantul Efrem Sirul ca” chipul aducerii la pocainta este numai al blandetii”. Cu iertarea, cu rabdarea si blandetea lui a castigat mii de suflete, jertfindu-se pe sine pentru altii”.

 

(Parintele Ioanichie-Parintele Paisie Olaru sau acolo unde salasuia iubirea).