Pentru
rugaciunile Sfintei Cuvioase Antuza, ale Sfantului Clement de Ohrida, ale
Sfantului Cuvios Manuel si ale Sfantului Mare Mucenic si Tamaduitor Pantelimon,
Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi pacatosii.
Purtătorule
de chinuri, Sfinte şi tămăduitorule Pantelimoane, roagă pe Milostivul Dumnezeu
ca să dea iertare de greşeli sufletelor noastre.
Înaintea
celui cu chip şi nevinovăţie îngerească, a vrednicei slugi a Domnului nostru,
care prin nestrămutată credinţă s-a învrednicit a sta alături de scaunul
nemuritorului Împărat, Pantelimon, ridicăm rugăciunile noastre şi cerem să ne
asculte durerile şi cu puterea ce-i este dată de la Dumnezeu ca un doctor fără
de arginţi, să ne cerceteze degrab şi să înlăture de la noi bolile sufleteşti
şi trupeşti, ca izbăviţi cu platoşa bunătăţii sale, în tresăltări de bucurie,
să-i cântăm: Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!
Din
pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat, Mucenice, căci maica ta cu mare grijă
ţi-a sădit în inimă credinţa în dulcele Iisus, pe care mai târziu bătrânul Ermolae
stropind-o cu apa cea vie, pe care şi el o avea de la Împăratul cel nemuritor,
ai părăsit păgânătatea şi ţi-ai deschis larg sufletul să primeşti pe Hristos,
pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, Sfinte cu
adâncă judecată;
Bucură-te, că dreaptă ţi-a fost credinţa urmată;
Bucură-te, al pieritorilor zei dispreţuitor;
Bucură-te, al blândului Iisus următor;
Bucură-te, că după Domnul ai însetat;
Bucură-te, că dreaptă răsplătire ai căpătat;
Bucură-te, că n-ai ţinut la bogăţii pământeşti;
Bucură-te, cel ce ţi-ai adunat comori cereşti;
Bucură-te, cel ce stai între cetele sfinţilor;
Bucură-te, ajutătorul năpăstuiţilor;
Bucură-te, podoaba creştinilor cea nepreţuită;
Bucură-te, mângâierea noastră mult dorită;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!
De
mic rămas fără mamă, Sfinte, ai fost dat de tatăl tău la învăţătură păgânească
şi la meşteşugul vindecărilor cu puterea zeilor; dar ca o trestie neînfrântă ai
rămas în mijlocul vânturilor vrăjmaşe şi nu ai găsit alinare până ce n-ai aflat
calea Dumnezeului Celui adevărat, Căruia Îi cântăm: Aliluia!
Adânc
fiind rănit de dragostea în Hristos, când veneai de la Ermolae şi ai întâlnit
pe copilul muşcat de viperă, atunci întâia oară te-ai rugat în genunchi lui
Dumnezeu, de la Care a şi venit mântuirea, căci copilul a înviat, vipera a
murit, iar tu ai primit botezul şi te-ai împărtăşit cu trupul şi cu sângele
Domnului; pentru aceasta te lăudăm aşa:
Bucură-te, tinereţe
închinată lui Hristos;
Bucură-te, nădejdea bolnavilor cea cu folos;
Bucură-te, cel ce ştii să înalţi la ceruri rugăciuni;
Bucură-te, cel ce peste noi reverşi minuni;
Bucură-te, că Domnul putere ţi-a dat;
Bucură-te, cel ce copilul ai înviat;
Bucură-te, bucuria multor îndureraţi;
Bucură-te, uimirea multor învăţaţi;
Bucură-te, ostaş neînvins al lui Hristos;
Bucură-te, că ai aprins credinţa creştină în inimile multora;
Bucură-te, întoarcerea multor rătăciţi;
Bucură-te, mângâierea celor amărâţi;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!
Deşi
cu trup omenesc pe pământ, sufletul ţi l-ai înălţat spre cer. Pentru aceasta,
cu dreptate te privesc credincioşii ca pe o stea cerească, de unde vine raza
mântuirii în toate necazurile; drept care împreună cu tine cântăm lui
Dumnezeu: Aliluia!
Râvnă
multă ai pus, Sfinte, ca să întorci de la închinarea la idoli către Domnul
chiar pe tatăl tău, dar el tot păgân a rămas, până ce a văzut tămăduirea pe
care ai dat-o, în numele lui Hristos, unui orb şi atunci, împreună cu acela, a
primit botezul. Pentru aceasta primeşte de la noi laude ca acestea:
Bucură-te, cercetător al
durerilor;
ucură-te, vindecător al orbilor;
Bucură-te, cel ce dai lumină ochilor trupeşti şi celor sufleteşti;
Bucură-te, sfărâmător al curselor diavoleşti;
Bucură-te, al sufletului tău vânător;
Bucură-te, al doctorilor doctor;
Bucură-te, că lucrezi cu puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că în tine nădăjduim şi noi;
Bucură-te, stăvilar al potrivnicilor;
Bucură-te, lauda îngerilor;
Bucură-te, a păgânilor mirare;
Bucură-te, bucuria mamei tale;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!
Ca
norul ce umbrea pe evrei în pustie, astfel te-ai arătat Nicomidiei şi apoi
întregii lumi, căci oricine aleargă la tine cu credinţă găseşte alinare, fiind
împuternicitul şi alesul Domnului, Căruia pentru darul ce ţi-a dat Îi
cântăm: Aliluia!
Ca
fulgerul s-a răspândit vestea bunătăţii şi a minunilor tale, Sfinte, făcând să
se îngrijoreze învăţătorii păgâni, care îndată au cerut împăratului pierderea
ta, ca a unuia ce eşti părtaşul lui Hristos, iar tu neabătut ai rămas în
credinţă; pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce ţi-ai
împărţit moştenirea săracilor;
Bucură-te, cel ce prin case şi închisori milostenie şi tămăduiri aduci celor necăjiţi;
Bucură-te, îngrozirea păgâneştilor conducători;
Bucură-te, că deşertăciunea păgânească vrei să omori;
Bucură-te, cel ce împăratului ai fost împotrivitor;
Bucură-te, că Hristos în luptă ţi-a fost întăritor;
Bucură-te, că mulţime de chinuri ţi-ai pregătit;
Bucură-te, cel ce cu răbdare chinurile ai suferit;
Bucură-te, că mulţi, privindu-te, cu tine au crezut;
Bucură-te, cel ce Domnului noi mucenici ai făcut;
Bucură-te, cel ce simţi bucurie în chinuri;
Bucură-te, cel de la care moştenim frumoase pomeniri;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!
Cele
ce pentru păgâni erau de preţ pentru tine erau fără de preţ; şi cele fără de
preţ pentru ei erau de mare preţ la tine; căci ai dispreţuit dregătoriile şi
bogăţiile vremelnice cu care erai ispitit, pentru a câştiga bunătăţile
nepieritoare de la Dumnezeu, Căruia Îi cântăm: Aliluia!
Neînduplecat
văzându-te, împăratul a poruncit să fii spânzurat gol pe lemn, cu fiare să fii
sfâşiat şi cu făclii ars, dar nepieritorul Împărat neatins te-a păstrat, spre
uimirea tuturor; de care lucru şi noi minunându-ne, cântăm:
Bucură-te, că ai dovedit
împăratului puterea lui Dumnezeu;
Bucură-te, că un vechi slăbănog s-a tămăduit prin darul tău;
Bucură-te, că păgânătatea de ruşine a rămas;
Bucură-te, că vrăjmaşii ţi-au cerut noi torturi într-un glas;
Bucură-te, Sfinte, care ţi-ai pus trupul spre chinuri;
Bucură-te, cel pătruns de credinţă adâncă;
Bucură-te, că, gândindu-te la Domnul, te-ai mângâiat;
Bucură-te, că Hristos în chipul lui Ermolae ţi S-a arătat;
Bucură-te, că fiarele cu care erai sfâşiat ca ceara s-au muiat;
Bucură-te, că de pe lemnul chinurilor sănătos ai fost slobozit;
Bucură-te, că făcliile cu care erai ars s-au stins;
Bucură-te, că înfocată credinţă în inimile multora ai aprins;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!
Pe
gânduri ai pus pe cei ce te chinuiau, Sfinte, şi încruntaţi la faţă şi la
suflet, se întrebau de unde ai atâta putere şi de ce zeii nu te pierd. Atunci
au iscodit noi chinuri, pe care tu primindu-le încrezător în puterea lui
Dumnezeu, cântai: Aliluia!
Plumb
mult într-un cazan punând şi sub limbile focului topindu-l, ai fost aruncat în
această văpaie cu nădejdea deşartă că acum se va sfârşi cu tine, dar tu,
viteazule Mucenic, iarăşi nevătămat ai rămas, precum mai înainte Dumnezeu
păzise pe măritul Apostol Ioan. Pentru aceasta îţi cântăm:
Bucură-te, floarea
nădejdilor către Dumnezeu;
Bucură-te, în boli şi în necazuri izbăvitorul nostru;
Bucură-te, pentru noi, păcătoşii, al lui Dumnezeu îmblânzitor;
Bucură-te, al rugăciunilor noastre către Domnul purtător;
Bucură-te, tare sprijinitor al copiilor noştri;
Bucură-te, îndestularea cea bună a caselor noastre;
Bucură-te, rouă ce inimile răcoreşti;
Bucură-te, cel ce de asupriri ne izbăveşti;
Bucură-te, vindecarea celor ce de la oameni nu-şi găsesc alinare;
Bucură-te, că din valurile deznădejdilor prin tine aflăm izbăvire;
Bucură-te, cel ce văpaia plumbului ai răcorit;
Bucură-te, cel ce cunună neveştejită ţi-ai pregătit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!
Zile
de-a rândul ai fost chinuit, Sfinte, dar acestea mai multă răsplătire ţi-au
adus şi mulţumirea mai mult ţi-a crescut, când cu chinurile tale, dor mare ai
aprins în inimile multora, să părăsească zeii şi să treacă la Hristos,
cântându-I: Aliluia!
Piatră
ţi-au legat de gât, Pantelimoane, şi în mare ai fost aruncat, dar Stăpânul
mărilor şi pe tine, şi piatra a făcut-o uşoară şi plutitoare, căci ai mers pe
luciul apei, ieşind la mal. Deci şi noi bucurându-ne şi minunându-ne, îţi
cântăm:
Bucură-te, cel ce nu te
înfricoşezi de chinuri, viteazule;
Bucură-te, cel înarmat cu bărbăţie şi credinţă, alesule;
Bucură-te, al puterii firii înfrângător;
Bucură-te, al adâncului mării stăpânitor;
Bucură-te, plutitor deasupra apelor;
Bucură-te, vieţuitor deasupra ispitelor;
Bucură-te, tinere plin de mireasmă duhovnicească;
Bucură-te, dobânditor de slavă cerească;
Bucură-te, liman al celor îngreuiaţi;
Bucură-te, mulţumirea celor îndureraţi;
Bucură-te, răspânditorule al credinţei;
Bucură-te, iubitorule al umilinţei;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!
Nici
tinereţea, nici nevinovăţia şi nici puterea minunilor tale, n-au schimbat inimile
chinuitorilor, ci mai rău sporind în mânie, îţi iscodeau alte pătimiri, crezând
că pot pune lumina sub obroc; iar tu făclie mai luminoasă te arătai, spre
bucuria lui Dumnezeu cântând: Aliluia!
Neîncetat ai fost ispitit
cu bunătăţi şi cinstiri lumeşti, dar ca pe nişte curse în calea către cer
judecându-le, ai fost aruncat în mijlocul leilor şi neliniştiţi te-au privit,
dorind să-ţi vadă trupul sfâşiat; dar Stăpânul tuturor gurile fiarelor a
închis; pentru care îţi cântăm:
Bucură-te, cel ce eşti cu
nevinovăţie încununat;
Bucură-te, că pentru nevinovăţie la chinuri ai fost dat;
Bucură-te, că lupta cea bună ai luptat;
Bucură-te, că Dumnezeu minunat te-a arătat;
Bucură-te, lumină ce sub obroc nu s-a putut pune;
Bucură-te, vieţuitor plin de fapte bune;
Bucură-te, cel ce bunătăţile lumeşti curse le socoteşti;
Bucură-te, că te-ai făcut asemenea oştilor cereşti;
Bucură-te, noule Daniele, aruncat în mijlocul leilor;
Bucură-te, că fiarele s-au făcut asemenea mieilor;
Bucură-te, că vrăjmaşii doreau să te piardă;
Bucură-te, că Hristos nevătămat te-a păzit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!
Văzând
tăria ta, Sfinte, mulţi din păgâni au crezut în Hristos, pentru care lucru
împăratul de mânie a fost cuprins, iar tu, Pantelimoane, te veseleai pentru
vânări de noi suflete, cu care şi noi cântăm lui Dumnezeu: Aliluia!
Şi
pe roată cu cuie ai fost chinuit, dar roata s-a sfărâmat, lovind pe mulţi
necredincioşi şi vrăjitor socotindu-te, ai mărit pe preotul Ermolae, dascălul
tău. Atunci cu trei ostaşi te-au însoţit, Sfinte, spre a-l aduce
împăratului care şi lui îi dorea sfârşitul. Deci pentru noua jertfă ce prin
tine se pregăteşte grăim:
Bucură-te,
propovăduitorul dumnezeieştii credinţe;
Bucură-te, cel ce înfrunţi mâniile aprinse;
Bucură-te, că pe roată ai fost chinuit;
Bucură-te, că de creştinătate eşti preamărit;
Bucură-te, cel ce ai fost socotit vrăjitor;
Bucură-te, căci cu Hristos te-ai arătat biruitor;
Bucură-te, al lui Ermolae de mucenicie vestitor;
Bucură-te, căci cu dascălul tău eşti pătimitor;
Bucură-te, că ucenici ai lui Ermolae, Erimp şi Ermocrat s-au arătat;
Bucură-te, că la moartea lor pământul s-a cutremurat;
Bucură-te, cel ce Treimii pe pământ ai slujit;
Bucură-te, că prin vindecări doctor al Domnului te-ai dovedit;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!
Zadarnice
au fost chinurile păgânilor, Sfinte, căci drumul ţi-a fost drept către Hristos;
pentru aceasta te-ai învrednicit de darul tămăduirilor ce-l verşi tuturor celor
ce cu credinţă vin la tine cu rugăciuni şi cu care cânţi lui Dumnezeu:
Aliluia!
Cine
nu te va lăuda, văzându-te cu ochii minţii, că ai fost împins şi lovit ca un
răufăcător, spre marginea Nicomidiei, unde ţi se hotărâse tăierea capului, şi
tu mai liniştit şi mai vesel te-ai arătat. Pentru aceasta din nou primeşte
această laudă:
Bucură-te, cel ce loviri
ca Domnul ai primit;
Bucură-te, că pentru Iisus toate ai suferit;
Bucură-te, că, în chinuri, Domnului slavă dădeai;
Bucură-te, că Împărăţia cerească cu dor o căutai;
Bucură-te, că numele din Pandoleon ţi-a fost schimbat;
Bucură-te, că glas din cer Pantelimon te-a chemat;
Bucură-te, că după nume eşti multmiluitor;
Bucură-te, că după fapte eşti mult-îndurător;
Bucură-te, că faţa ca de înger ţi s-a făcut;
Bucură-te, că chinuitorii în lături s-au abătut;
Bucură-te, că spre lovire călăii ai îndemnat;
Bucură-te, că abia îndrăznind capul ţi-au tăiat;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!
Cu
durere drept-credincioşii au privit sfârşitul tău, Pantelimoane; căci tu le-ai
fost flacără nestinsă a dreptei credinţe, miluitor al celor lipsiţi şi
vindecător al celor bolnavi, dar ne mângâiem că te-ai suit la Dumnezeu, de
unde nu încetezi a privi spre mulţimea ce te cheamă în rugăciuni şi, izbăvind-o
de dureri, cânţi lui Dumnezeu: Aliluia!
Senin
la suflet şi blând la chip ţi-ai primit sfârşitul, trecând astfel în Împărăţia
cerească, unde eşti întâmpinat de Sfânta Treime şi aşezat de-a dreapta Sa,
mărit de sfinţi şi de puterile cereşti, pentru care laudă ca aceasta îţi
aducem:
Bucură-te, mireasmă ce
până la cer te-ai ridicat;
Bucură-te, că duhul tău Treimii l-ai încredinţat;
Bucură-te, mult-plânsule de credincioşii pământului;
Bucură-te, mult-lăudatule de puterile cereşti;
Bucură-te, a lui Ermolae, Erimp şi Ermocrat bucurie;
Bucură-te, cu înaintaşii mucenici împreună-vieţuire;
Bucură-te, că de pământ nicidecum nu te-ai depărtat;
Bucură-te, că în rugăciuni pe orice credincios ai ascultat;
Bucură-te, albină ce te-ai îmbogăţit în fapte bune;
Bucură-te, că ai fost încoronat cu nepieritoare cununi;
Bucură-te, piatră la temelia creştinătăţii;
Bucură-te, înfrângător al păgânătăţii;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!
Lupta
cea bună ai luptat, credinţa ai păstrat, mulţumindu-ţi sufletul, că ai urmat
lui Hristos, iar pentru noi ai rămas vrednică pildă, ca, privind la tine, să-ţi
urmăm credinţa şi în ispite să ne înarmăm cu armele tale şi biruitori să
mulţumim lui Dumnezeu, cântând: Aliluia!
Şi
după moarte ai săvârşit minuni, Pantelimoane, căci în loc de sânge lapte a curs
din grumazul tău şi măslinul de care ai fost legat spre tăiere, în vederea
tuturor, s-a umplut de roade; de aceea iarăşi auzi de la noi:
Bucură-te, bucuria
Tatălui;
Bucură-te, lauda Fiului;
Bucură-te, desfătarea Duhului Sfânt;
Bucură-te, miluirea celor de pe pământ;
Bucură-te, izvor nesecat de tămăduiri;
Bucură-te, izbăvitor de chinuri;
Bucură-te, doctor sufletesc şi trupesc;
Bucură-te, alesule al Tatălui ceresc;
Bucură-te, cel ce linişteşti sufletele;
Bucură-te, cel ce îmblânzeşti cugetele;
Bucură-te, cel ce scapi de urgia duşmanilor;
Bucură-te, cel ce înlături norul suspinelor;
Bucură-te, cel ce primeşti gândurile şi puterile;
Bucură-te, Mare Mucenice şi tămăduitorule Pantelimoane!
Sfinte
Mare Mucenice şi tămăduitorule, Pantelimoane, ţie îţi vărsăm durerile noastre
de multe feluri şi tu fără întârziere, cu puterea ce o ai de la Dumnezeu, spre
Care ne eşti mijlocitor, auzind suspinuri înăbuşite în noapte, în zi, în pat de
suferinţă, în călătorii, fii celor ce se roagă ţie, după nevoile fiecăruia:
celor neliniştiţi, liniştitor, celor asupriţi apărător, celor în primejdii
izbăvitor, celor învăluiţi în păcate scutitor, rătăciţilor îndrumător,
bolnavilor deplin vindecător, orfanilor tată, văduvelor părinte, soţilor
întăritor în căsnicie, celor porniţi cu răutate îmblânzitor şi ne întăreşte în
faţa necazurilor, căci suntem slabi şi istoviţi, Sfinte, şi astfel cu puterea
ta, descătuşaţi de amărăciunile noastre, să petrecem în mulţumire, cântând lui
Dumnezeu: Aliluia! (Acest condac se zice de trei ori.)
Apoi iarăşi se zice
Icosul 1: Din pruncie ţi-ai păstrat sufletul curat..., Condacul 1: Înaintea
celui cu chip şi nevinovăţie îngerească....
(sursa: doxologia)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu