Pentru rugaciunile Sfintei Mucenite Hristina si ale Sfantului Mucenic Ermoghen, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, milueste-ne pe noi pacatosii.
Acatistul Sfintei
Muceniţe Hristina (Cristina) - 24 iulie
Condacul 1
Mult
pătimitoarei, prealăudatei muceniţe Cristina, celeia ce numele Mântuitorului a
purtat, crucea suferinţei spre Golgota pătimirilor a ridi-cat, veniţi să-i
împletim cântări de laude zicând: Bucură-te, Sfântă Mare Muceniţă Cristina,
mult pătimitoare!
Icosul 1
Născându-te
în cetatea Tirului, din părinţi păgâni şi slujitori ai necura-ţilor zei, din
tinereţe cunoscând pe Dumnezeul Cel Adevărat, numai Aceluia voiai a-I sluji,
pentru care îţi cântăm:
Bucură-te,
curată mieluşea născută între păgâni,
Bucură-te,
că tatăl tău, Urban, avea stăpânirea ighemonică,
Bucură-te,
că acesta, după purtarea de grija a lui Dumnezeu, ţi-a pus numele “Cristina”,
Bucură-te,
că numele tău însemna mai înainte oarecare proorocie,
Bucură-te,
că între fecioarele vremii nu era nici una care să te întreacă în frumuseţe,
Bucură-te,
că părinţii, văzându-te crescând, se umpleau de bucurie,
Bucură-te,
că aceştia îţi pregăteau un anume fel de vieţuire,
Bucură-te,
căci dorinţa lor avea să fie deşartă,
Bucură-te,
fecioară blândă şi curată,
Bucură-te,
că haina curăţiei ţi-ai păzit-o neîntinată;
Bucură-te
căci în credinţă erai nestrămutată,
Bucură-te,
cea plină de dragoste nemăsurată,
Bucură-te,
Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!
Condacul 2
Vrând
tatăl său a o păzi de vederea omenească, i-a rânduit petrecerea în palatul cel
mai înalt, dându-i slugi nenumărate şi zeii de aur şi de argint, jertfe
zilnice, neprihănita fecioară cânta Adevăratului Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 2
Auzind
tinerii cei de bun neam, despre a ta frumuseţe, voiau a te lua spre însoţire,
însă tatăl tău le spunea tuturor că “nu te vei însoţi cu nimeni, ci în feciorie
vei petrece spre a sluji zeilor toată viaţa, căci mult te-au iubit”, iar noi
îţi cântăm unele că acestea:
Bucură-te,
că părintele tău trupesc, prooroc a fost,
Bucură-te,
că acesta voia să slujeşti zeilor celor neînsufleţiţi,
Bucură-te,
că niciodată tu n-ai voit a le aduce jertfe, nici a te închina lor,
Bucură-te,
că privind de la fereastră la luminătorii cei cereşti ai cunoscut pe Ziditorul,
Bucură-te,
că rugându-te cu lacrimi, ai cerut Acestuia să ţi se descopere,
Bucură-te,
că petrecând în post şi rugăciune, Domnul ţi-a trimis pe îngerul Său,
Bucură-te,
că îngerul te-a însemnat cu semnul Sfintei Cruci,
Bucură-te,
că “Mireasa a lui Christos” te-a numit,
Bucură-te,
că tainele credinţei ţi-a desluşit,
Bucură-te,
că pentru dragostea Sfintei Treimi de trei muncitori ţi-a prevestit că vei fi
muncită,
Bucură-te,
ceea ce cu pâine cerească de înger ai fost hrănită,
Bucură-te,
că sufleteşte şi trupeşte te-ai simţit întărită,
Bucură-te,
Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!
Condacul 3
Umplându-te
de râvna dumnezeiască, ai început a sfărâma idolii cei neînsufleţiţi şi
aruncându-i pe fereastră, ţi-ai curăţat odaia spre a te putea închina
Ziditorului şi a-I cânta: Aliluia!
Icosul 3
Venind
tatăl tău să te cerceteze şi să se închine zeilor săi şi aflând cele săvârşite
de tine, s-a umplut de mânie ucigând cu sabia toate slugile, iar pe tine a
început a te bate peste obraz, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te,
că lovindu-te peste obraz ai mărturisit pe Adevăratul Dumnezeu,
Bucură-te,
că pe idolii cei de aur şi argint i-ai numit diavoli,
Bucură-te,
că tatăl tău mai tare s-a umplut de mânie,
Bucură-te,
că a poruncit să fi bătută fără cruţare,
Bucură-te,
că apoi în temniţă te-a aruncat,
Bucură-te,
că înştiinţându-se despre această maica ta la tine a alergat,
Bucură-te,
că prin vorbe bune încerca a te momi,
Bucură-te,
că acesteia i-ai spus să nu te mai numească fiică a sa,
Bucură-te,
că fiică şi închinătoare a Tatălui Ceresc te-ai numit,
Bucură-te,
că maica ta mult s-a mâhnit,
Bucură-te,
că această nici prin plângere, nici prin momele nimic n-a sporit,
Bucură-te,
căci credinţa ta era nestrămutată,
Bucură-te,
Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!
Condacul 4
Scoţându-te
a doua zi la judecată, ighemonul Urban, uitând dragostea cea firească către
fiica sa, voia să te judece şi să te muncească că pe o stră-ină şi făcătoare de
rele, iară mulţimea adunată la privelişte minunându-se de frumuseţea ta zicea:
,,Dumnezeule al roabei tale, Cristina, ajută-i ei, căci la Tine a alergat”. Iar
noi împreună cu muceniţa cântăm: Aliluia!
Icosul 4
Stând
mieluşeaua lui Christos înaintea lui Urban, acesta căuta să o înduplece spre
închinare la idoli, însă nesporind ci mai rău mâniindu-se a poruncit să fie
dată spre muncire, pentru care îţi aducem laude zicând:
Bucură-te,
cea tare în credinţă că un diamant,
Bucură-te,
că fiinţa întreagă Domnului ţi-ai închinat,
Bucură-te,
că de stâlp au poruncit să fi legată,
Bucură-te,
căci cu fiare ascuţite ai fost zdrobită,
Bucură-te,
că bucăţi de carne din trupul tău cădeau,
Bucură-te,
că spre Mirele Christos, privirile pline de rugăciune îţi ridicai,
Bucură-te,
că dezlegându-te de stâlp, ai luat o bucată de carne şi i-ai aruncat-o lui
Urban în obraz,
Bucură-te,
că acesta de şi o mai aprigă mânie s-a aprins,
Bucură-te,
că ulei încins pe tine au turnat,
Bucură-te,
Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!
Condacul 5
Învârtind
roata deasupra focului, cu neputinţă este nouă a descrie păti-mirile tale,
vitează muceniţă, dar Bunul Dumnezeu te ţinea în viaţă întă-rindu-te în chinuri
spre slava numelui Său şi spre ruşinarea păgânilor, iar noi împreună cu tine
cântăm: Aliluia!
Icosul 5
Fără
de veste, ieşind din foc o văpaie, a ars că la o mie de păgâni ce erau
împrejur, iar muceniţa întărită fiind de îngerii ce o înconjurau nevă-zuţi de
ochii mulţimii se veselea şi mai mult cu duhul în aprigile munci, pentru care
şi noi îţi aducem laude, zicând:
Bucură-te,
nebiruită răbdătoare de chinuri,
Bucură-te,
că răbdarea ta pe muncitori îi nimicea,
Bucură-te,
că îngerii în juru-ţi stăteau şi te întăreau,
Bucură-te,
că nemaiştiind cum să te mai muncească, te-au aruncat din nou în temniţă,
Bucură-te,
că un înger trimis de Dumnezeu, de răni te-a tămăduit,
Bucură-te,
căci cu hrană cerească din nou ai fost hrănită,
Bucură-te,
că asemeni lui Christos, bătăi peste obraz ai primit,
Bucură-te,
că prin chinuri nenumărate cu El te-ai unit,
Bucură-te,
că luminoasă ţi-ai adus crucea pe Golgota suferinţei,
Bucură-te,
că niciodată n-ai slăbit cu cugetul,
Bucură-te,
că uneltirile nevăzuţilor vrăjmaşi ai biruit,
Bucură-te,
Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!
Condacul 6
Neştiind
tatăl tău cărei munci să te mai supună, a poruncit să fi arun-cată în mare.
Atunci, slujitorii, luând o corabie, te-au dus în largul mării, unde ţi-au
legat o piatră mare de gât şi te-au aruncat în apă, nădăjduind că aşa vor
sfârşi cu tine, iar tu cântai Celui ce te-a întărit în chinuri: Aliluia!
Icosul 6
Trimis
a fost îngerul Domnului spre a te purta pe deasupra apei că pe uscat şi plină
de bucurie fiind, ai socotit această că pe o sfântă baie a bote-zului tău, căci
nor luminos umbrindu-te, ai auzit glas dumnezeiesc deasu-pra ta şi pe Însuşi
Christos L-ai văzut, pentru care te lăudăm zicând:
Bucură-te,
că prin această muncă dorinţa de a fi botezată ţi-a fost împlinită,
Bucură-te,
că înger dumnezeiesc te purta pe deasupra apei,
Bucură-te,
căci cuvinte de întărire de la Însuşi Christos, Mirele tău, ai primit,
Bucură-te,
că Acesta faţă către faţă ţi-a vorbit,
Bucură-te,
că de mare dar te-ai învrednicit,
Bucură-te,
căci cununa muceniciei mai repede voiai s-o iei,
Bucură-te,
că numai spre cereasca împărăţie priveai,
Bucură-te,
că toate cele trecătoare le-ai socotit gunoaie,
Bucură-te,
că pentru Christos toate cu bucurie le răbdai,
Bucură-te,
că şi alte munci mai grabnic voiai a le primi,
Bucură-te,
că de la a ta dorinţă nimic nu te putea clinti,
Bucură-te,
albină plină de mierea faptelor bune,
Bucură-te,
Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!
Condacul 7
Ieşind
la uscat şi înfăţisându-te înaintea tatălui tău, acesta s-a înspăi-mântat, dar
n-a vrut să recunoască minunile lui Dumnezeu, ci pe toate le socotea vrăji,
fapt pentru care te-a aruncat din nou în temniţă, voind a te scoate a doua zi
spre tăiere, iară tu cântai cu bucurie lui Dumnezeu: Aliluia!
Icosul 7
Neputându-şi
împlini gândul, tatăl tău, fiind el însuşi tăiat peste noap-te de secera morţii
a venit la conducerea cetăţii alt ighemon pe nume Dion, care scoţându-te la
judecată încerca prin înşelăciune a te întoarce de la gândul cel bun, dar
neizbutind a început a te munci, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te,
că Dion ighemonul încerca a te îndupleca spre închinarea zeului Apolon,
Bucură-te,
căci cu nimic nu te-a putut clinti,
Bucură-te,
căci a început a te bate fără milă,
Bucură-te,
că strujită cu unghii de fier şi arsă din nou ai fost,
Bucură-te,
că încingând o tigaie de fier au poruncit să fi aruncată într-nsa,
Bucură-te,
că ulei încins au poruncit să toarne peste tine,
Bucură-te,
căci după toate acestea statornică ai rămas în credinţă,
Bucură-te,
că zeul Apolon a fost sfărâmat prin rugăciunea ta,
Bucură-te,
că idolul căzând la pământ, a căzut şi slujitorul său Dion, zăcând mort,
Bucură-te,
că împreună cu idolul s-a surpat şi capiştea,
Bucură-te,
că din nou ai fost aruncată în temniţă,
Bucură-te,
trandafir prin răni pururi înflorit,
Bucură-te,
Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!
Condacul 8
Pătimirile
tale nu au fost fără roade, deoarece poporul văzând nenumă-ratele minuni
săvârşite cu tine, au crezut în Christos că la trei mii de sufle-te slăvindu-L
şi cântându-I cu tine: Aliluia!
Icosul 8
Venind
la stăpânire un alt ighemon plin de veninul răutăţii, pe nume Iulian, te-a scos
din nou în privelişte, pregătindu-ţi nenumărate munci, pentru care îţi cântăm:
Bucură-te,
că ighemonul a poruncit să ardă un cuptor vreme de 3 zile,
Bucură-te,
că în acesta te-a aruncat pe tine,
Bucură-te,
că apoi a stat închis 5 zile,
Bucură-te,
că în cuptor fiind, aduceai slavă lui Dumnezeu, precum tinerii în Babilon
oarecând,
Bucură-te,
că îngerii erau cu tine răcorind cuptorul,
Bucură-te,
că acolo petreceai că într-o cămară de mult preţ,
Bucură-te,
că deschizind cuptorul după 5 zile, nevătămată te-au aflat,
Bucură-te,
că toate acestea păgânii vrăji le-au socotit,
Bucură-te,
că cei ce crezuseră în tine, lui Dumnezeu îi aduceau slavă,
Bucură-te,
că nesocotitul Iulian mai rău s-a înfuriat,
Bucură-te,
că alte chinuri se muncea să-ţi găsească,
Bucură-te,
că orbit de răutate fiind nu putea cunoaşte minunile lui Dumnezeu,,
Bucură-te,
Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!
Condacul 9
Chemând
păgânul pe toţi vrăjitorii şi fermecătorii care ştiau să farmece şerpii, le-a
poruncit acestora să adune mulţime de şerpi, vipere şi scorpii şi să le dea
drumul asupra muceniţei că să o omoare, prin muşcăturile lor otrăvitoare. Dar
mieluşeaua lui Christos rămâne neînfricată şi cântă bucu-rându-se: Aliluia!
Icosul 9
Adunându-se
mulţime de târâtoare se încolăceau împrejurul trupului muceniţei, dar nici una
n-a muşcat-o pe dânsa, ci din porunca lui Dumnezeu s-au întors asupra
fermecătorului ce le întărâta asupra sfintei. Deci pentru atâta credinţă a minunatei
fecioare şi noi îi cântăm:
Bucură-te,
că mulţimea şerpilor nu te-a spăimântat,
Bucură-te,
că şi de data asta putere de la Domnul ai luat,
Bucură-te,
că încolăcindu-se împrejurul tău nu te-au vătămat,
Bucură-te,
că asupra fermecătorului s-au năpustit,
Bucură-te,
că prin muşcăturile lor otrăvitoare pe loc l-au omorât,
Bucură-te,
că fiindu-ţi milă de cei ce te înconjurau, ai poruncit tuturor şerpilor, că în
numele lui Iisus Hristos să se retragă în locurile lor fără a vătăma pe cineva,
Bucură-te,
că acestea ţi-au ascultat porunca întocmai,
Bucură-te,
că făcând rugăciune pe fermecător l-ai înviat,
Bucură-te,
că acesta s-a încreştinat,
Bucură-te,
că mulţimea văzând minunile s-au întărit şi mai mult în credinţa,
Bucură-te,
că mulţi s-au adăugat celor ce crezuseră în Christos,
Bucură-te,
că pe toţi îi învăţai tainele credinţei cu glas duios,
Bucură-te,
Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!
Condacul 10
Văzând
ighemonul minunile săvârşite de tine, mai tare s-a umplut de mânie asupra ta şi
a poruncit să şi se taie feciorelnicul piept din a cărui răni a curs lapte în
loc de sânge, iar poporul văzând una că această cânta: Aliluia!
Neştiind
păgânul la ce muncă să te mai supună a poruncit să ţi se taie limba, însă prin
darul lui Dumnezeu, chiar după tăierea limbii vorbeai bine mărturisind
adevărata credinţă pentru care îţi cântăm:
Bucură-te,
că nici tăierea limbii nu te-a oprit de la mărturisire,
Bucură-te,
că apucând mădularul cel tăiat l-au aruncat în obrazul ighemonului,
Bucură-te,
că păgânul pe dată a orbit,
Bucură-te,
că văzându-te înfruntat şi ruşinat de tine, mai rău se tulbura,
Bucură-te,
că neştiind ce să-ţi mai facă, a poruncit să te dea la moarte,
Bucură-te,
că auzind această de nespusă bucurie te-ai umplut,
Bucură-te,
că dorinţa de a te număra în ceata muceniţelor, acum o simţeai aproape de
înfăptuire,
Bucură-te,
că împunsă fiind cu fiare ascuţite sfântul tău suflet Domnului l-ai dat,
Bucură-te,
că sufletul tău de îngeri pe braţe a fost purtat,
Bucură-te,
că cetele muceniceşti cu bucurie te-au întâmpinat,
Bucură-te,
că veselie mare s-a făcut în cer şi pe pământ,
Bucură-te,
Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!
Condacul 11
Împlinindu-se
astfel proorocia că de la trei ighemoni vei pătimi până vei fi slobozită, din
temniţa trupului celui stricăcios, pentru numele Dumnezeului Celui în Treime
închinat, căruia îi cântăm: Aliluia!
Icosul 11
Văzându-te
mulţimile adunate la pătimirile tale, te slaveau pentru nenumăratele osteneli
crezând în Christos, Cel Ce ţi-a dat putere a trece prin toate cântând unele că
acestea:
Bucură-te,
frumoasă fecioară,
Bucură-te,
tânără cu suflet bărbătesc,
Bucură-te,
crinule răsărit între mărăcini,
Bucură-te,
că bogăţiile lumii le-ai socotit gunoaie,
Bucură-te,
că pentru dragostea lui Christos pe toate le-ai defăimat,
Bucură-te,
că numai pe Acela l-ai iubit cu adevărat,
Bucură-te,
că de la hotărârea ta cea bună nimic nu te-a clintit,
Bucură-te,
că şi de părinţii cei trupeşti te-ai lepădat,
Bucură-te,
că pe ighemoni în faţă i-ai mustrat,
Bucură-te,
că nici o muncă nu te-a înfricoşat,
Bucură-te,
că spre ceruri că o porumbiţă ai zburat,
Bucură-te,
că acolo odihnă ai aflat,
Bucură-te,
Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!
Condacul 12
Un
oarecare creştin a luat sfintele rămăşite pământeşti ale mult osteni-tului tău
trup şi le-a îngropat cu cinste la loc curat cântând cântarea de biruinţă:
Aliluia!
Icosul 12
Cine
va laudă îndeajuns dragostea, credinţa şi nădejdea ta neclintită în Mirele
Christos pentru care ţi-ai ales a pătimi, însă, aşa nevrednici îndrăz-nim a-ţi
cânta unele că acestea:
Bucură-te,
că asemeni unui miel fără de glas ce merge spre junghiere, aşa spre pătimiri ai
mers,
Bucură-te,
că rugăciunea ta că o tămâie cu bună mireasmă spre cer se ridică,
Bucură-te,
că şi păgânii de răbdarea ta în pătimiri se minunau,
Bucură-te,
că mulţi necredincioşi la credinţă au venit,
Bucură-te,
că -n sTăulul Bisericii multe oiţe rătăcite ai adus,
Bucură-te,
că -n pătimirile tale te bucuri nespus,
Bucură-te,
mireasa neprihănită a Mirelui ceresc,
Bucură-te,
ceea ce cunună cerească din mâna lui Christos ai primit,
Bucură-te,
caldă rugătoare pentru cei ce năzuiesc în ajutorul tău,
Bucură-te,
că prin rugăciunile tale de multe rele ne izbăvim,
Bucură-te,
ajutătoarea noastra în vreme de nevoi,
Bucură-te,
mijlocitoarea noastră în ceasul judecăţii,
Bucură-te,
Sfântă Mare Muceniţă Cristina, mult pătimitoare!
Condacul 13
O,
prealăudată şi mult pătimitoare muceniţă Cristina, primeşte această puţină
rugăciune a noastră şi mijloceşte la tronul lui Dumnezeu să ne fe-rească de
ispite peste puterea noastră, să ne dăruiască sănătate, înţelep-ciune, răbdare,
iertarea păcatelor şi ajutor în toate cele bune spre a-I cânta împreună cu
tine: Aliluia! (de 3 ori)
Apoi
se zic, iaraşi Icosul 1
RUGĂCIUNE
O
de 3 ori fericită muceniţă Cristina, ceea ce te-ai învrednicit a pătimi pentru
Hristos, ajută-ne şi pe noi să primim cu dragoste şi înţelegere isp-itele ce
vin asupra noastră. Ca ceea ce nu ai cârtit niciodată în timpul muncilor,
ajută-ne să nu cârtim pe cărarea vieţii celei trecătoare asupra întâmplărilor
ce se abat asupra noastră.
Asemeni
ţie celei ce te-ai rugat cu lacrimi fierbinţi şi cu post spre a ţi se descoperi
tainele cele ascunse şi pentru a putea ajunge cu bine la limanu-rile cereşti,
ajută-ne şi pe noi să ne putem ruga şi posti că să ne simţim şi noi că trăim
pentru şi în Dumnezeu şi să nu ne pierdem timpul în deşert. Mijloceşte înaintea
lui Hristos, cu îndrăzneala ce ai dobândit-o, să ne mântuiască cu judecăţile pe
care le ştie El, că ajungând şi noi în cereasca împărăţie să slăvim pururi pe
Tatăl şi pe Fiul şi pe tine mijlocitoarea noas-tră. AMIN!
Troparul, glas 4
Mieluşeaua
ta, Iisuse, Cristina, strigă cu mare glas: Pe Tine, Mirele meu, Te iubesc, şi
spre Tine căutând mă chinuiesc, şi împreună mă răstig-nesc, şi împreună mă
îngrop cu botezul Tău, şi pătimesc pentru Tine, că să şi împărăţesc întru Tine,
şi mor pentru Tine, că să viez întru Tine, ci că pe o jertfă fără prihană,
primeşte-mă pe mine, ceea ce cu dragoste mă jertfesc Ţie. Pentru rugăciunile
ei, că un milostiv, mântuieşte sufletele noastre.
(sursa: crestin ortodox)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu