Linistea este rugaciune tainica
Prin
toate aceste mijloace zgomotoase, monahului I se alunga dispozitia pentru
rugaciune si pentru viata monahala. De aceea, pe cat este cu putinta, sa nu se
foloseasca mijloace zgomotoase. Lucrurile pe care oamenii le considera astazi
inlesniri, de fapt nu ii folosesc sa isi atinga telul. Intr-o astfel de stare,
monahul nu poate afla cele pentru care a inceput.
Linistea
este o conditie esentiala. Chiar de nu s-ar ruga cineva cu cuvinte, singura
linistea ii este rugaciune. Ea este o rugaciune tainica si ajuta mult pe cel
care se roaga, asa cum il ajuta pe om respiratia, care este nevazuta. Cel care
face lucrarea duhovniceasca in liniste se adanceste dupa aceea in rugaciune. Stii
ce inseamna “se adanceste”? Atunci cand sta in bratele maicii sale, copilasul
nu vorbeste. Sunt in unire, in comuniune. De aceea, mult ajuta ca manastirea sa
fie departe de lume, de centre arheologice, de zgomote lumesti si chiar de
oameni multi.
Linistea
exterioara, departe de lume, cu discernamant in nevointa si cu rugaciune
neincetata, foarte repede aduce si linistea launtrica – pacea sufletului – care
este conditia absolut necesara pentru lucrarea duhovniceasca fina. Atunci omul
nu mai este deranjat de nelinistea exterioara, pentru ca in esenta numai trupul
se afla pe pamant, in timp ce mintea se alfa in Cer.
(Cu
durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu