Linistea este rugaciune tainica

 

            Prin toate aceste mijloace zgomotoase, monahului I se alunga dispozitia pentru rugaciune si pentru viata monahala. De aceea, pe cat este cu putinta, sa nu se foloseasca mijloace zgomotoase. Lucrurile pe care oamenii le considera astazi inlesniri, de fapt nu ii folosesc sa isi atinga telul. Intr-o astfel de stare, monahul nu poate afla cele pentru care a inceput.

            Linistea este o conditie esentiala. Chiar de nu s-ar ruga cineva cu cuvinte, singura linistea ii este rugaciune. Ea este o rugaciune tainica si ajuta mult pe cel care se roaga, asa cum il ajuta pe om respiratia, care este nevazuta. Cel care face lucrarea duhovniceasca in liniste se adanceste dupa aceea in rugaciune. Stii ce inseamna “se adanceste”? Atunci cand sta in bratele maicii sale, copilasul nu vorbeste. Sunt in unire, in comuniune. De aceea, mult ajuta ca manastirea sa fie departe de lume, de centre arheologice, de zgomote lumesti si chiar de oameni multi.

            Linistea exterioara, departe de lume, cu discernamant in nevointa si cu rugaciune neincetata, foarte repede aduce si linistea launtrica – pacea sufletului – care este conditia absolut necesara pentru lucrarea duhovniceasca fina. Atunci omul nu mai este deranjat de nelinistea exterioara, pentru ca in esenta numai trupul se afla pe pamant, in timp ce mintea se alfa in Cer.

 

(Cu durere si dragoste pentru omul contemporan – parintele Paisie Aghioritul)