“SA PRAZNUIM, CREDINCIOSILOR, PRAZNUIRE DUHOVNICEASCA….”

            In marea Lui dragoste si prin negriata Lui veselie, pe care o aduce in sufletele credinciosilor in toate Sfintele Lui sarbatori, Hristos ne invie cu adevarat ridicandu-ne duhovniceste la inaltime. Este destul sa participam si sa avem dorinta de a praznui duhovniceste. Atunci petrecem sarbatorile duhovniceste si ne imbatam duhovniceste de vinul paradisiac, pe care i-l aduc Sfintii si ne cinstesc cu el.

            -Parinte, cum poate trai cineva duhovniceste in sarbatori?

            -Ca sa traim sarbatorile trebuie sa avem mintea noastra la acele zile sfinte, iar nu la treburile pe care le avem de facut pentru aceste zile sfinte. Sa ne gandim la faptele fiecarei zile sfinte – Nasterea Domnului, Botezul Domnului, Pastile, etc – si sa rostim Rugaciunea lui Iisus slavoslovind pe Dumnezeu. In felul acesta vom sarbatori cu multa evlavie fiecare sarbatoare. Mirenii vor sa inteleaga Craciunul cu porcul, Pastile cu mielul, Lasaturile de sec cu dulciuri. Insa monahii adevarai in fiecare zi traiesc faptele dumnezeiesti si se veselesc necontenit. In fiecare saptamana ei traiesc Saptamana Mare. In fiecare miercuri, joi si vineri traiesc Marea Meircuri, Mare Joi si Marea Vineri, adica Patimile lui Hristos, iar in fiecare Duminica Pastile, Invierea. Oare va trebui sa vina Saptamana Mare ca sa ne aducem aminte de Patimile lui Hristos? Trebuie sa vina Pastile cu mielul ca sa pricep pe “Hristos a Inviat” ca mirenii? Ce a spus Hristos? Fiti gata, a spus. N-a spus “Pregatiti-va acum!”. Din clipa in care Hristos a spus:”Fiti gata!, mireanul si mai ales monahul trebuie sa fie gata mereu. Sa cerceteze si sa traiasca mereu faptele dumnezeiesti. Cand cineva cerceteaza faptele fiecarei sarbatori, fireste, va fi miscat si se va ruga cu mai multa evlavie. Apoi la slujbe, mintea sa fie la faptele pe care le sarbatorim si sa urmarim cu evlavie troparele ce se canta. Cand mintea este la intelesurile dumnezeiesti, omul traieste faptele si astfel se schimba. Atunci cand, de pilda, ne gandim la un sfant pe care il avem la evlavie sau la Sfantul pe care il pranzuim, mintea va merge si putin mai susș va merge in Cer. Iar cand ne gandim la Sfinti, atunci si Sfintii se gandesc la noi si ne ajuta. In felul acesta omul isi face prietenie cu Sfintii, care este cea mai sigura prietenie. Atunci, desi este singur, poate trai impreuna cu totiȘ cu Sfintii, cu ingerii si cu toata lumea. Sa fie singur si sa simta toata aceasta comuniune! Prezenta sfintilor este vie. Toti Sfintii sunt copiii lui Dumnezeu care ne ajuta pe noi, oamenii, copiii cei necajiti ai lui Dumnezeu.

            Pe Sfintii nostri, care si-au varsat fie sangele, fie sudoare si lacrimile pentru dragostea lui Hristos, intotdeauna trebuie sa-I praznuim cu evlavie, ca sa fim ajutati, iar cand auzim la Sinxar: “In aceasta zi pomenirea Sfantului….”, in clipa aceea sa ne sculam in picioare, precum soldatii stau in pozitie de drepti atunci cand se citesc numele fratilor eroi cazuti. “In ziua cutare a lunii…..soldatul cutare a cazut pe frontul cutare”.

            Ca sa simtim evenimentul sarbatorii nu trebuie sa lucram. In Vinerea Mare, de pilda, daca vrei sa simti ceva, nu trebuie sa faci nimic afara de rugaciune. In lume sarmanii mireni au multe treburi. In Vinerea Mare isi trimit urari:”La multi ani! Sa traiti!”. Nu se potriveste! In Vinerea Mare eu ma inchid in Coliba. Precum in saptamana de dupa primirea Schimei Mari linistea ce urmeaza ajuta, pentru ca Harul dumnezeiesc adapa sufletul si schimonahul intelege ce s-a petrecut cu el insusi, tot astfel si la sarbatori mult ajuta linistea. Ni se da prilejul sa ne odihnim putin, sa citim si sa ne rugam. Va veni gand bun, ne vom cerceta pe noi insine, vom rosti putin si Rugaciunea lui Iisus si astfel vom intelege ceva despre faptul dumnezeiesc al zilei.

DEPOZIT SH BUCURESTI

SCURTA PLIMBARE DE SAMBATA

            Cu multa placere citesc blogul Adela Parvu. De cate ori imi trebuie o idee primul blog pe care il deschid este blogul ei. Asa s-a intamplat si de aceasta data.

            Fiica mea se casatoreste cat de curand si, pentru primirea oaspetilor, m-am gandit la organizarea un candy bar, atat pentru aperitive, cat si pentru dulciuri. Am tot cautat idei de cum ar putea sa arate si, cand in mintea mea s-a creionat forma si ansamblul aranjamentului am pornit sa caut produsele respective pe deviza: bun, frumos, ingenios si ieftin, asa ca am deschis blogul Adelei si acolo, printre multe articole, am gasit Mobila second hand si decoratiuni vintage. Mi-am dat seama ca aici este posibil sa gasesc ceva care sa ma atraga si sa se potriveasca proiectului meu.

            Sambata dimineata, desi afara era o vreme mohorata, cu frig si vant, am pornit la drum impreuna cu sotul meu. Placerea noastra este ca, atunci cand calatorim sa savuram o cafea mare de la McDonalds. Asa ca, dupa o scurta oprire, pentru a ne achizitiona cafeaua am pornit spre Bucuresti.

            Bineinteles ca, pana ce m-am pregatit eu, Radu a cautat sa vada cum ajungem si expresia a fost: se ajunge foarte usor. Nu s-a inselat.

            Odata ajunsi la Depozit SH, am intrat si, cu multa amabilitate ne-a intampinat chiar tanarul Alexandru, cel care, alaturi de prietena sa, conduce aceasta afacere. Despre munca si daruirea lor scrie foarte frumos Adela Parvu.

            Ne-a spus ca, in situatia in care dorim informatii sau ceva anume sa-i spunem. Foarte politicos, si-a cerut scuze ca nu prea are marfa in depozit, pentru ca urmeaza sa fie aprovizionat in jur de 25 februarie (va dati seama, cred, ca acolo sunt, iar despre noutati am sa va spun si voua).

            Ne-am plimbat printre mobile masive, frumos lucrate, unele dintre ele avand nevoie doar de o usoara revigoarare a lemnului; printre seturi de canapele comode, elegante si foarte bine lucrate. Nici nu ai senzatia ca esti intr-un depozit SH, ci doar ca te-ai intors cumva in timp, cand totul insemna calitate si bun gust. Am admirat mici bibelouri, am vazut vesela de sticla si ceramica de calitate, intr-un cuvant: ne-a placut ceea ce am vazut.

            La prima vedere a parut ca nu vom gasi ceea ce ne interesa, insa sotul meu, tipicar de firea lui si cu multa rabdare, uitandu-se peste tot (pe rafturile cu scule si tot felul de piese, pe rafturile cu vesela) a gasit un suport din fier negru, foarte frumos realizat si un platou bavarez cu pictura realizata manual, asa cum aveam sa aflam de la Alexandru.

            In tot acest timp eu admiram o biblioteca din lemn de nuc, un pantofar vechi ce trebuia usor reconditionat, un scrin din lemn de trandafir, extrem de elegant (pe care l-as fi cumparat instant daca ar fi acceptat plata cu card).

            Cat timp noi ne-am plimbat pe acolo, au sosit si alti clienti. Unii dintre ei cautau cutii pentru depozitare, spunand ca produsele care sunt acum pe piata nu este ceea ce le trebuie lor. Atunci, Alexandru le-a aratat cutiile folosite de micii burghezi in drumurile pe care le faceau cu trasura sau lazile de zestre. Clientul respcetiv, cand le-a vazut a exclamat imediat: exact asa ceva cautam.

            Si sa nu uit, la ambele produse, am primit si reducere.

            Nu am putut sa plec pana ce nu am facut cateva poze, binenteles, cu acordul patronului.

Si iata ce am achizitionat noi:

Dumnezeiasca Liturghie

-Parinte, cand se savarseste Dumnezeiasca Liturghie trebuie sa de fiecare data sa fie cineva care sa se impartaseasca?

            -Da, pentru ca scopul principal al Dumnezeiestii Liturghii este impartasirea credinciosilor, fie si a celor putini care sunt pregatiti. Caci mai toate rugaciunile sunt citite de preot pentru credinciosii care se vor impartasi. De aceea cel putin unul trebuie sa se impartaseasca. Fireste, se poate intampla ca nici unul sa nu fie bine pregatit. Aceasta e altceva. Este bine insa sa se impartaseasca macar un copil mic, chiar si un prunc. Iar daca nu se afla nimeni, atunci Liturghia se savarseste numai ca sa se impartaseasca preotul si sa se pomeneasca numele. Aceasta, insa, sa fie o exceptie, iar nu o regula.

            Oricine poate trai faptele Noului Testament la fiecare Liturghie. Sfanta Proscomidie este Bethleemul, Sfanta Masa este Sfantul Mormant, iar Mantuitorul rastignit estre Golgota. Toata creatia se sfinteste prin Dumnezeiasca Liturghie, prin prezenta lui Hristos. Sfintele Liturghii tin lumea. Este infricosator ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Nu suntem vrednici de aceasta! Exista preoti care in fiecare Liturghie traiesc aceasta Taina Infricosatoare. Mi-a spus un cleric ca un preot foarte simplu si bun ii spunea:”Imi vine foarte greu sa consum Sfinteeele. Imi cad lacrimile mele cele murdare in Sfantul Potir; nu le pot tine si pentru asta mult ma mahnesc”. Si plangea. Iar acela i-a spus:”Spune-I lui Hristos sa-mi dae si mie putine “lacrimi murdare”!”

            -Parinte, de ce coborati din strana atunci cand preotul se inchina pentru Sfanta Liturghie?

            -Cobor pentru ca in vremea aceea cand se roaga preotul Dumnezeu ii trimite Harul dumnezeiesc ca sa-l slobozeasca de slabiciunile lui, pentru a putea savarsi Sfanta Liturghie. Atunci si credinciosii trebuie sa se roage cu evlavie ca si ei sa primeasca Har.

            Dumnezeieasca Liturghie incepe cu Prsocomidia. Cateodata Dumnezeu iconomiseste sa intelegem si sa traim si noi Sfintele Taine! Atunci cnd eram paracliser mi s-a intamplat urmatorul lucru: Odata, pe cand preotul facea Proscomidia, in vreme ce spunea: Ca o oaie la junghiere s-a adus, am auzit gemete de miel pe Sfantul Disc. Iar cand a spus Se junghie Mielul (si Fiul) lui Dumnezeu, am auzit zbierat la Sfanta Proscomidie. Infricosator! De aceea le spun preotilor sa nu pregateasca de mai inainte Sfanta Proscomidie si dupa aceea sa faca celelalte in mod formal. Adica nu trebuie sa taie prescura de mai inainte si in clipa aceea numai sa aseze Sfantul Trup pe Sfantul Disc si sa spuna: Se junghie Mielul lui Dumnezeu si Ca o oaie la junghiere s-a adus, dupa ce deja au scos Sfantul Trup. Numai atunci cand spun aceste cuvinte trebuie sa ia copia si sa insemne prescura. Adica sa-L “junghie” atunci cand spun: Se junghie Mielul lui Dumnezeu.

            Atunci cand preotul suna clopotelul in vremea Proscomidiei sa pomeniti si voi in taina numele, sa participe si inima voastra la durerea  fiecarui suflet ce-l pomeniti, fie viu, fie adormit. Sa aduceti in mintea voastra toate necazurile oamenilor, dar si pe cei pe care ii aveti in mod deosebit in atentia voastra si sa spuneti: “Maria, Nicolae….. Tu stii, Dumnezeule, problemele lor! Ajuta-i!”. Daca vi se dau nume ca sa le pomeniti, pomeniti-le la cateva Sfinte Liturghii, unele la trei, altele la cinci, iar dupa aceea sa se pomeneasca si celelalte. De ce sa ai pe unii pe care ii pomenesti mereu, iar pe altii care au nevoie sa nu-I pomenesti deloc? Aceasta n-o inteleg. Nume de catolici, de martori ai lui Iehova, nu este bine sa-I pomenesti la Sfanta Proscomidie. Pentru acestia nu se pot scoate miride si nici parastas nu se poate face. Pentru sanatatea si luminarea lor ne putem ruga, chiar si paraclis putem face.

            -Parinte, unii preoti spun ca nu vor sa liturghiseasca adesea ca sa nu se obisnuiasca.

            -Nu este corect sa spuna asa ceva preotul. Este ca si cum ar spune:”Nu merg regulat la rudele mele, ca sa ma primeasca mai bine atunci cand le fac o vizita”. Este nevoie insa de pregatire. Sfanta Impartasanie vindeca, sfinteste pe cel ce se nevoieste. Cum sa-l ajute pe unul care nu se nevoieste? Ce sa schimbe Hristos daca insusi omul nu se schimba? Odata la Pestera Sfantului Atanasie era un staret cu doi ucenici unul era ieromonah si celalalt ierodiacon. Intr-o zi au mers ucenicii la o bisericuta sa slujeasca. Preotul insa invidia mult pe diacon, deoarece diaconul era mai inteligent si mai indemanatic la toate. Dar nici diaconul nu ajuta situatia cu felul lui egoist de a fi. Preotul s-a pregatit la exterior, citind rugaciunile de Impartasanie si facand toate canoanele necesare. Din pacate, insa, n-a facut lucrul cel mai important, si anume, pregatirea launtrica, adica sa se spovedeasca cu smerenie ca sa alunge din inima sa invidia, care nu dispare prin schimbarea hainelor noastre si spalarea capului. Astfel, doar cu aceasta pregatire exterioara, a mers la Infricosatorul Jertfelnic sa iturghiseasca. Insa de indata ce a inceput sa proscomideasca, ce s-a intamplat? S-a auzit deodata vuiet mare si a vazut cum pleaca Sfantul Disc de la Proscomidie si dispare. Si astfel, n-au mai putut liturghisi. Daca nu i-ar fi impiedicat Bunul Dumnezeu in felul acesta si preotul ar fi liturghisit in aceasta stare duhovniceasca in care se afla, gandul imi spune ca ar fi patit un mare rau.

            -Parinte, daca se intampla ceva in timpul Sfintei Liturghii, poate fi intrerupta?

            -Cand se savarseste Sfanta Liturghie preotul n-o poate lasa neterminata, orice s-ar intampla. Chiar si razboi de s-ar anunta, el trebuie s-o savarseasca. Sau daca dusmanii ar veni langa biserica, preotul va cauta numai sa se grabeasca putin ca s-o termine. Va ajuta Dumnezeu sa o savarseasca. Dar trebuie sa avem incredere in Dumnezeu, sa nu ne temem.

            Liturghisitorul Celui Prea Inalt trebuie sa aiba multa luare-aminte, curtie si acrivie. Preotii sunt mai presus de ingeri. Sfintii Ingeri isi acopera fetele lor in vremea Dumnezeiestii Euharistii, in timp ce preotul o savarseste.

( Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - par. Paisie Aghioritul)

Maica Gavrilia – Asceta iubirii

Maica Gavrilia – Asceta iubirii

Intr-o perioada destul de lunga de timp, am reusit sa citesc “Maica Gavrilia-Asceta iubirii”, o carte ce ilustreaza viata Avriliei Papayanni, mai tarziu Gherondissa Gavrilia, un om care a trait intreaga viata calauzita de poruncile lui Dumnezeu, pe care le-a considerat iubire si nu nevointa. Poate va intrebati de ce am citit cartea atat de greu? Este o carte profunda, o carte in care fiecare pagina reprezinta o lectie de iubire si daruire. De multe ori am simtit nevoia de a reciti unele pasaje, alteori am simtit nevoia de a ma opri din citit si a cugeta mai mult la cele citite.

Avrilia Papayanni s-a nascut la Constantinopol la data de 15 octombrie 1897 si s-a mutat la Domnul la data de 28 martie 1992. Tatal ei, Elisei Papayannis, era reprezentantul companiei franceze “Messagerie de France” si un prosper negustor de cherestea. Mama ei, Victoria Christakis Papayanni, era fiica doctorului Christakis, medic si insotitor al sultanului. Elis si Victoria au avut patru copii: Alexandros, Vassiliki, Paulina si Avrilia.

Prima persoana care i-a vorbit despre Dumnezeu a fost sora ei, Vassiliki, care i-a spus ca Dumnezeu este peste tot. Avrilia, copil fiind, a intrebat-o pe Vassiliki daca Dumnezeu o mai vede in situatia in care s-ar face foarte mica si ar intra intr-o cutie cu chibrituri. Prin raspunsul dat de Vassiliki, micuta si-a dat seama ca viata este o chestiune foarte serioasa.

In anii de scoala, in special in perioada liceului, Avrilia a citit foarte multe carti, multe extrascolare, autorul preferat fiind Epictet. Despre acest autor , ea spunea ca a pregatit-o pentru “Faca-se Voia Ta”.

A inceput prin a lucra ca si asistenta sociala, apoi a lucrat ca asistenta medicala, fizioterapeut. In india a lucrat o buna perioada de timp la Colonia de leprosi a lui Baba Amte. Desi mirean, a trait in lume ca o monahie, respectand juramantul de saracie si de dragoste fata de aproapele. Pe data de 5 august 1959 a fost calugarita la manastirea din Betania.

Niciodata nu primea bani pentru ceea ce facea, niciodata nu refuza pe nimeni, iubea pe toata lumea cu o dragsote sincera, profunda. Sunt extrem de multe de spus despre monahia Gavrilia insa, va las pe voi sa descoperiti viata ei, o viata daruita lui Dumnezeu.

Cateva dintre cuvintele alese ale Macii Gavrilia

“1. Daca ai dragoste pentru toata lumea, intreaga lume e frumoasa.

2. Pentru a ajunge la starea de lepadare de sine, iubeste, ibueste si iar iubese pana cand te vei identifica complet cu celalalt, oricine ar fi el la momentul respectiv. Apoi, la sfarsitul zilei, te-ai pute intreba: Vreau ceva? Nu. Imi doresc ceva? Imi lipseste ceva? Nu. Deci asta este.

3. Nu raspunde niciodata cu rau cuiva care te-a ranit, ci vezi-L pe Hristos in inima sa.

4. Daca suntem intrerupti in timp ce vorbim, nu trebuie sa continuam. Inseamna ca ceea ce urma sa spunem nu trebuie sa fie auzit. Ingerii au facut aceasta.

5. Pe tot ceea ce mancati sau beti in afara trapezei, faceti semnul crucii si spuneti:”Pentru tamaduirea trupului si a sufletului”.”

Conducerea in biserica

            Biserica ortodoxa a functionat intotdeauna prin sinoade. Duhul ortodox cere ca in Biserica sa functioneze Sinosdul, iar in manastiri Sinaxa Batranilor. Arhiepiscopul si Sinodul sa hotarasca impreuna. Staretul sau stareta si Consiliul manastiresc sa hotarasca impreuna. Arhiepiscopul este primul intre egali. Si patriarhul nu este papa, ci are acelasi grad cu ceilalti ierarhi. In timp ce Papa are alt grad – sta la inaltime si i se saruta papucul – patriarhul sta impreuna cu ceilalti ierarhi si aproba. Si un staret sau o stareta in raport cu proiestosii sunt tot primii intre egali.

            Arhiepiscopul sau un staretnu poate face ce vrea. Dumnezeu lumineaza pe un ierarh sau un proiestosintr-o problema, pe altul in alta. Vezi ca si cei patru Evanghelisti se completeaza unul pe celalalt. Tot astfel si aici, fiecare isi spune parerea sa, iar atunci cand exista parere contrara, se scriu procese verbale, pentru ca atunci cand este vorba sa se ia o hotarare contrara poruncilor Evangheliei si unul nu este de acord cu aceasta, daca nu va cere sa se scrie parerea lui inseamna ca este de acord cu acea hotarire. Daca nu este de acord, dar semneaza fara sa se consemneze parerea lui, face rau si este raspunzator pentru aceasta; este vinovat. In timp ce daca isi spune parerea sa si majoritatea este impotriva, el este in regula inaintea lui Dumnezeu. Daca in Biserica Sinodul sau in manastiri Sinaxa nu functoneaza corect, atunci, desi vorbim de duh ortodox, il avem totusi pe cel papal. Duhul ortodox inseamna ca fiecare sa-si spunsa si sa-si scrie parerea sa, iar nu sa taca pentru ca se teme sau sa linguseasca pentru a se pune bine cu arhiepiscopul sau staretul.

            Dar si clericii care intra in conducere de tineri, desi au calitati pentru aceasta, se vatama, se netrebnicesc. Intra in angrenaje, conducere, cancelarie, etc si nu se folosesc duhovniceste, desi au inclinatii. Unii, daca nu s-ar fi netrebnicit si ar fi facut lucrare duhovniceasca in ei insisi, ar fi ajuns mai tarziu oameni de baza in Biserica. Atunci cand omul nu se ocupa de sine in intelesul cel bun, adica nu face lucrare in el insusi, este ca negustorul care cumpara si vinde, dar nu stie ce datorie are, sfarsind in cele din urma in puscarie.

            Mult ma doare cand aud de preoti tineri ca sunt la birou. Daca ar fi ramas inca putin in afara de conducere, ar fi ajutat mai tarziu mai mult. Din pacate insa, adeseori devin proiestosi preoti tineri, iar nu cei experimentati, care ar fi putut face lucrare duhovniceasca in turma lor. In felul acesta raul devine indoit. Adica cei tineri isi iau asupra lor responsabilitati inainte de a face lucrare duhovniceasca in ei insisi si se afla in functii in care trebuie sa daruiasca mai inainte de a dobandi bogatia duhovniceasca. Iar cei mai mari, neavand functii de raspundere, nu au posibilitatea sa ofere experienta lor pretioasa si luminarea lor dumnezeiasca.

( Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - par. Paisie Aghioritul)

MANASTIRI DIN PRAHOVA

Plimbare pe la manastirile Prahovene

Sambata, desi initial am stabilit un program administrativ-gospodaresc cu treburile obisnuite, cele 12 grade din termometru si atmosfera de primavara timpurie, m-au facut sa regandesc totul, astfel ca, impreuna cu sotul meu, am pornit la o scurta plimbare.

Ne-am propus anul acesta sa ne plimbam cat mai mult, sa vizitam cat mai multe obiective turistice si am inceput, cum este si firesc, cu judetul nostru.

Prima plimbare a fost la manastirile din Prahova (o parte dintre ele). Am ales aceste obiective pentru ca, am vrut sa imbinam plimbarea si cu putina rugaciune adusa Bunului Dumnezeu ca multumire pentru toate cate le primim.

Prima manastire la care am poposit este manastirea Malaiesti, o manastire relativ noua, construita in anul 2004, in comuna Malaiestii de Jos. La manastire se poate ajunge pe drumul judetean 102 Ploiesti-Slanic Prahova sau pe drumul DN1A Ploiesti-Valeni de Munte-Cheia-Brasov). Manastirea are trei hramuri: Sfantul Antonie cel Mare, Sfantul mucenic Fanurie si Nasterea Sfantului Ioan Botezatorul.

In apropierea manastirii Malaiesti, se afla manastirea Zamfira, situata in com. Lipanesti, la o distanta de aproximativ 15 km de Ploiesti. La manastire se poate ajunge, la fel ca si la manastirea Malaiesti: pe drumul judetean 102 Ploiesti-Slanic Prahova sau pe drumul DN1A Ploiesti-Valeni de Munte-Cheia-Brasov. Manastirea dispune de doua biserici: bisericuta veche, din cimitir, si biserica noua sau biserica mare ce se afla in curtea manastirii. Manastirea a fost construita intre anii 1742-1743, in timpul domniei lui Nicolae Mavrocordat, fiind refacuta aproape complet in perioada 1855-1857. In biserica mare puteti admira pictura realizata integral de pictorul Nicolae Grigorescu la varsta de aproximativ 18 ani.

De la manastirea Zamfira am pornit, spre manastirea Ianculesti, tot pe drumul DN 1A Ploiesti-Valeni de Munte-Cheia-Brasov, sensul spre Cheia. In dreptul localitatii Magurele, se vireaza spre dreapta, manastirea aflandu-se la o distanta de aproximativ 20 de km spre localitatea Soimari. Aceasta manastire a fost infiintata in anul 2005, in urma donarii terenului de catre surorile Elena si Eleonora Ianculescu si are hramul Sfintei Cruci, dupa cum ne-a spus, cu mare dragoste, parintele de la pangar. Dupa o frumoasa si ziditoare discutie avuta cu parintele de la pangar, am intrat, ne-am inchinat la icoane si am mai ramas putin in bisericuta mica de lemn, fiecare cu gandurile lui, cu rugaciunea lui.

Plecand de la Ianculesti, in loc sa ne indreptam spre drumul DN 1A, am mers, spre Valea Cucului, Mocesti, Jercalai, pentru a ajunge la manastirea Jercalai, cunoscuta si sub denumirea de Schitul Sfanta Maria – Cricov. La manastire se poate ajunge si pe DN 1B Ploiesti-Albesti-Paleologu-Urlati. Langa bisericuta de lemn, a fost construita o biserica mare, care, spre mirarea noastra (nu am fost de ceve timp acolo) este deja pictata. Aici se afla si icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului.

Plecand de la manastirea Jercalai, am pornit spre Urziceni pentru a ajunge la manastirea Parepa, manastire ce a fost infiintata in anul 2003. Paraclisul ce se afla pe malul lacului are Hramul Sfantul Nectarie, iar biserica de zid are Hramul Izvorul Tamaduirii.

Urmatoarea destinatie a fost acasa, pentru ca deja soarele se pregatea sa apuna, iar burticile noastre tipau de foame.

JURNAL

JURNALUL UNEI FEMEI SIMPLE – ZIUA 27

Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi:

Marti, 31.01.2017, orele 17.00

Afara:

Soarele se pregateste de apus. Azi a fost chiar o zi senina si frumoasa, dupa atatea zile de ger si frig. Cel putin, ieri dimineata a fost cumplit cand ne-am trezit inconjurati de gheata. Totul era un patinuar natural. Salva Domnului ca nu am trecut cu bine de ziua de ieri.

Mă gândesc:

Pornind de la cuvantul pe care ni l-am stabilit ca motto pentru acest an, ne tot gandim sa o activitate de voluntariat (eu si al meu sot) si tot cautam si cautam, insa in Ploiesti nu gasim nimic care sa ni se potriveasca.

Invat:

Incerc sa invat sa ma organizez mai bine, sa fiu mai putin neumltuminta ca nu pot face tot ceea ce imi propun.

Sunt recunoscătoare pentru:

Pentru fiecare zi daruita de Dumnezeu

Din bucătărie:

Azi nu pregatesc decat mucenici muntesti, la cererea copiiilor. Dupa care continui sa curat de etichete sticle si borcane.

Ce mai mesteresc:

Nimic, pentru ca incerc sa aduc la zi toate treburile ramase in urma. Sambata, am reusit sa cos putin si la goblen.

Intentionez sa:

Recuperez toate treburile pana in week-end.

Ceea ce astept (sper):

Sper ca in week-end vremea sa fie placuta si sa pot iesi la plimbare

Citesc:

Recitesc cartile despre parintele Porfirie.

Ascult:

Deocamdata nimic.

În casa:

Dezordine si praf. Bleah.

Ce planuri am:

Sa ma plimb.

Vredniciile si slava omeneasca

            Ma mir cum unii dau atata insemnatate slavei omenesti, iar nu slavei lui Dumnezeu ce ne asteapta, si atat de mult „alearga dupa slava oamenilor”. Chiar daca am dobandi vrednicia cea meai mare care exista si ne-ar lauda toata lumea, la ce ne-ar folosi? Laudele lumii ne vor duce in Rai sau ne vor imbranci in iad?Ce spune Hristos? Slava de la oameni nu primesc. La ce mi-ar fi folosit daca as fi folosit daca as fi devenit ieromonah, episcop, patriarh? Vredniciile m-ar fi ajutat sa ma mantuiesc sau ar fi fost o greutate prea mare pentru un Paisie slab si m-ar fi surpat in iad?  Daca n-ar exista cealalta viata, ar fi putut fi indreptatita o astfel de neghiobie, dar unul care urmareste mantuirea sufletului sau pe toate le vede „gunoaie”si nu alearga dupa vrednicii.

            Cu toate ca Moise a fost trimis de Dumnezeu sa elibereze poporul lui Israil, nu s-a invrednicit sa intre in Pamantul Fagaduintei, pentru ca a ajuns sa se supere pe Dumnezeu din pricina poporului. Traia mereu in carteala poporului si de aceea odata s-a suparat. „Im cer apa”, a spus. „De unde sa le gasesc apa?”. Dar cu putin mai inainte lovise piatra, scosese apa si le daduse sa bea! Era greu sa faca si acum la fel? Se incurcase cu problemele si cu nevoile poporului si uitase cata apa scosese mai inainte. Din pricina multelor griji pe care le avea, nu si-a dat seama ce a facut, ca sa ceara iertare de la Dumnezeu. Daca ar fi cerut iertare, Dumnezeu l-ar fi iertat. Faptul ca nu a intrat in Pamantul Fagaduintei a fost un canon mic de la Dumnezeu, o pedeapsa pentru manierea lui. Fireste, Dumnezeu l-a luat in Rai si l-a cinstit prin faptul ca l-a trimis impreuna cu Proorocul Ilie pe muntele Taborului, la Schimbarea la Fata a Domnului. Toate acestea ajuta sa intelegem cat de mare piedica se face vrednicia, cu responsabilitatile ei, in drumul unui crestin spre Rai.

            Unii, in vreme ce ar trebui sa fie numai bucurie, atat launtric, cat si la exterior, pentru ca Dumnezeu a iconomisit sa fie eliberati de orice responsabilitate, dimpotriva, ei urmaresc responsabilitati si vrednicii, iar atunci cand nu li se dau se chinuiesc, stricandu-si astfel sufletul si trupul lor, biserica lui Dumnezeu, dupa cum spune Sfantul Apostol Pavel. Desi Dumnezeu le pregateste slava cereasca, ei vor s mearga in Rai, dar sa fie slaviti si de oameni.

            Poate ma va intreba cineva: „De ce unii sunt slaviti atat de oameni cat si de Dumnezeu?”. Nimeni nu va fi slavit de Dumnezeu, atunci cand cauta slava oamenilor. Sa nu urmareasca nimeni niciodta responsabilitati. Atunci cand este slobozit de responsabilitati ar trebui sa se bucure, iar nu sa se mahneasca. Daca nu se bucura, inseamna ca exista inaluntrul sau viclenie sau mandrie. Niciodata sa nu urmarim vrednicii prin care sa fim slaviti, deoarece aceasta dovedeste ca boala este agravata. Arata ca mergem pe un drum gresit, altul decat cel al smereniei, pe care au mers Sfintii Parinti si au ajuns in Rai.

            Cunoastem atatie Sfinti Parinti care au fugit de vrednicii, egumenii, preotie, episcopie. Unii si-au taiat mainile, altii nasul, altii urechile, iar altii limba, ca sa nu fie madularele intregi si astfel sa fie hirotoniti. Unii erau ascunsi in colibele lor si au fost hirotoniti  pe deasupra acelora, iar pe altii i-au hirotonit de departe, precum pe Sfantul Amfilohie. Desi erau invatati si sfinti, ei au inteles marea vrednicie a sufletului, precum si marea greutate a responsabilitatilor, care devin o piedica pentru mantuirea omului, si de aceea le refuzau. Unii ca acestia au aflat calea cea dreapta.

            Si in Sfantul Munte unii considera preotia piedica in viata duhovniceasca, pentru ca afara de celelalte indatoriri sunt nevoiti sa mearga la hramuri cu episcopi – desigur, hramuri duhovnicesti – dar nici acestea nu ii odihnesc. Cand eram in obste am cunoscut un diacon care a imbatranit si a murit diacon. Atunci insa cand era monah tanar toata manastirea avea nevoie de diacon si l-au hirotonit. Mai tarziu au venit altii mai tineri. Aceia au devenit diaconi si preoti, iar el dadea mereu randul celorlalti si astfel a ramas diacon. Cand ii cereau sa se faca preot spunea: „Acum manastirea nu are nevoie. Slava lui Dumnezeu, sunt frati tineri!”. L-au pus la cancelarie, dar cand au venit in manastire tineri cu carte, a cerut binecuvantare si a plecat de la cancelarie. Odata, cand manasitrea a trecut printr-o incercare, acest diacon evlavios a cerut unui preot virtuos sa ia staretia. Acela insa i-a spus:”Sfintia Ta de ce eviti raspunderile si le pui pe umerii mei? Fa-te Sfintita Ta proiestos si ma voi face si eu staret.”. Astfel unul a devenit staret, iar celalalt proiestos. Atunci cand lucrurile s-au mai asezat si manastirea mergea bine, acela a demisionat din functia de proiestos. Mult m-a ajutat diaconul acesta. Avea mult Har de la Dumnezeu. Pe el il chemau la Sfanta Chinotita atunci cand aveau subiecte grele, ca sa-si spuna parerea sa luminata.

            -Parinte, care este pricina pentru care unii oameni duhovnicesti, desi nu iubesc banii, urmaresc insa slava? Este valabil ceea ce spunea vechii elini:”Multi au urat bogatia, dar slava nici unul?”.

            -Este de vina capul lor cel sec! Aceasta este slava desarta. Maxima „Multi au urat bogatia...” este o mentalitate lumeasca, nu incape in viata duhovniceasca. Acestea le spuneau vechii elini care nu cunosteau pe adevaratul Dumnezeu. In viata duhovniceasca slava lumeasca trebuie sa dispara. A suferit cineva o necinste mai mare decat aceea pe care a suferit-o Hristos? Sfintii Parinti urmareau necinstea, dar Dumnezeu ii cinstea. Acestia se afla inca in stadionul lumesc. Joaca fotbal. PAOK-AEK-SLAVA! Slava despre care se vorbeste in Evanghelie are dragoste si smerenie.Preaslaveste pe Fiul Tau, spune, ca si Fiul Tau sa Te preaslaveasca.... Si aceasta este viata vesnica: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat. Adica Hristos a cerut de la Dumnezeu ca oamenii sa-L cunoasca pe Izbavitorul lor si astfel sa se mantuiasca. Astazi cei mai multi se intereseaza cum sa dobandeasca slava de peste tot. Slava de aici, slava de dincolo, si in cele din urma sfarsesc in ....nebunie de aici, nebunie de acolo. Aceasta este ceea ce a spus Hristos: Primesc unii de la altii, ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi. Cu astfel de lucruri imi vine sa vomit. Intr-o astfel de atmosfera nu pot trai nici macar douazeci si patru de ore.

            Responsabilitatile sunt o mare piedica in viata duhovniceasca. Toti cei care vor sa faca lucrare duhovniceasca evita responsabilitatile. De obicei nimeni nu a vazut un sfarsit bun la cei ce urmaresc vrednicii si ranguri. Intra elementul personal, egoismul, iar apoi proiestosii se cionesc si se cearta intre ei pentru ca si intr-un proiestos si in celalalt exista egoism. Insa cei ce se nevoiesc cu marime de suflet si nu cauta odihna, ci se nesocotesc pe ei insisi in orice lucrare a lor, ajuta foarte multe, pentru ca numai atunci se odihnesc sufletele ce au nevoie de ajutor. Atunci se va odihni launtric si sufletul lor, atat in aceasta viata cat si in cea vesnica.

            Mai demult Sfintii Parinti plecau intai in pustie si se pustiau de patimile lor prin nevointa pe care o faceau. Se lasau in mainile lui Dumnezeu fara planuri si programari personale si fugeau de vrednicii si stapanire, chiar si atunci cand ajungeau la masura sfinteniei – afara numai daca Biserica Mama avea nevoie. Atunci faceau ascultare de voia lui Dumnezeu si slaveau numele Lui prin viata lor cea sfanta. Adica se faceau donatori duhovnicesti de sange, dupa ce mai intai dobandeau o stare buna de sanatate duhovniceasca in pustie printr-o hrana duhovniceasca buna si printr-o trezvie neincetata.

( Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - par. Paisie Aghioritul)

Sfanta Xenia din Petersburg

Desi initial am vrut sa scriu in acesta seara despre o alta tema, am renuntat, gandindu-ma sa scriu cateva cuvinte despre Sfanta Xenia cea nebuna pentru Hristos, una din sfintele tare dragi sufletului meu, care mi-a fost alaturi atunci cand am alergat la ajutorul ei.

            La varsta de 22 de ani Sfanta Xenia s-a căsătorit cu Andrei Teodorovici Petrov, colonel si cantaret la curtea imperiala. Cei doi s-au potrivit cu adevarat si s-au iubit foarte mult. Casatoria lor a fost inaă scurta. Dupa numai trei ani si jumatate, Andrei Teodorovici s-a imbolnavit si a murit.

Sfanta Xenia a impartit intreaga avere la saraci, casa a daruit-o unei prietene si, imbracata in mantia sotului, a decis sa traiasca, ca o „nebuna” pentru Hristos. De la varsta de 26 de ani a trait in saracie, indurand frigul si arsita, setea si foamea. Tot ceea ce primea, daruia celor saraci. Datorita vietii ei, bineplacuta lui Dumnezeu, a primit darul inainte-vederii, al tamaduirii bolilor.

De-a lungul vietii Sfintei, locuitorii Storonei Petersburgului (un cartier al saracilor) se bucurau de fiecare data cand se intalneau cu ea, pentru ca ea aducea binecuvantare casei, insanatosirea copiiilor, etc.

Dupa trecerea Sfintei la cele vesnice, minunile continua si azi la mormantul ei.

Sfanta Xenia ai grija si de noi pacatosii.

JURNAL

JURNALUL UNEI FEMEI SIMPLE – ZIUA 26

Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi:

Luni, 23.01.2017, orele 21.00

Afara:

E intuneric si frig.

Mă gândesc:

Pe blogurile pe care le urmaresc am citit ca fiecare, la inceput de an, foloseste un anumit cuvant, care sa fie motto-ul anului respectiv. Asa ca, ma gandesc ca, pentru acest an, motto-ul meu si al familiei sa fie: MILOSTENIE. Vad in jurul meu tot mai des oameni necajiti, oameni tristi si obositi, oameni care nu se mai bucura de darul lui Dumnezeu – de viata - asa ca, vom darui o vorba buna, o mana intinsa, un mic cuvant de incurajare. Sunt convinsa ca ceea ce ne propunem noi este ca o picatura de apa intr-un ocean, insa asa simtim.

Invat:

De la fiecare invat cate ceva.

Sunt recunoscătoare pentru:

Pentru ca sunt din nou sanatoasa si am putut pregati parastasul de 7 ani pentru bunica sotului meu, Dumnezeu sa o odihneasca in pace.

Din bucătărie:

Miros de paine proaspat scoasa din cuptor.

Ce mai mesteresc:

Vreau sa tricotez o vesta pentru mine. Sunt la inceput, adica la alegerea modelului si la stabilirea tiparului.

Intentionez sa:

Pregatesc catalogul de aperitive pentru „Casuta cu de toate”.

Ceea ce astept (sper):

Astept primavara. Desi imi place extrem de mult iarna (in special cand ninge), gerul de anul acesta mi-a ajuns.

Citesc:

Nu mi-a placut „Balciul desertaciunilor” de William Thackeray, asa ca am renuntat la ea si am citit „Robin Hood” de Henry Gilbert.

Ascult:

Deocamdata nimic.

În casa:

Cald, curatenie si liniste, dupa o zi plina de activitati.

Ce planuri am:

Sa incep plimbarile si vizitele cu judetul meu: Prahova.

Si o fotografie care sa ne duca cu gandul la zilele cu ceva cladura.