sâmbătă, 11 februarie 2017

Dumnezeiasca Liturghie

-Parinte, cand se savarseste Dumnezeiasca Liturghie trebuie sa de fiecare data sa fie cineva care sa se impartaseasca?
            -Da, pentru ca scopul principal al Dumnezeiestii Liturghii este impartasirea credinciosilor, fie si a celor putini care sunt pregatiti. Caci mai toate rugaciunile sunt citite de preot pentru credinciosii care se vor impartasi. De aceea cel putin unul trebuie sa se impartaseasca. Fireste, se poate intampla ca nici unul sa nu fie bine pregatit. Aceasta e altceva. Este bine insa sa se impartaseasca macar un copil mic, chiar si un prunc. Iar daca nu se afla nimeni, atunci Liturghia se savarseste numai ca sa se impartaseasca preotul si sa se pomeneasca numele. Aceasta, insa, sa fie o exceptie, iar nu o regula.
            Oricine poate trai faptele Noului Testament la fiecare Liturghie. Sfanta Proscomidie este Bethleemul, Sfanta Masa este Sfantul Mormant, iar Mantuitorul rastignit estre Golgota. Toata creatia se sfinteste prin Dumnezeiasca Liturghie, prin prezenta lui Hristos. Sfintele Liturghii tin lumea. Este infricosator ceea ce ne-a dat Dumnezeu. Nu suntem vrednici de aceasta! Exista preoti care in fiecare Liturghie traiesc aceasta Taina Infricosatoare. Mi-a spus un cleric ca un preot foarte simplu si bun ii spunea:”Imi vine foarte greu sa consum Sfinteeele. Imi cad lacrimile mele cele murdare in Sfantul Potir; nu le pot tine si pentru asta mult ma mahnesc”. Si plangea. Iar acela i-a spus:”Spune-I lui Hristos sa-mi dae si mie putine “lacrimi murdare”!”
            -Parinte, de ce coborati din strana atunci cand preotul se inchina pentru Sfanta Liturghie?
            -Cobor pentru ca in vremea aceea cand se roaga preotul Dumnezeu ii trimite Harul dumnezeiesc ca sa-l slobozeasca de slabiciunile lui, pentru a putea savarsi Sfanta Liturghie. Atunci si credinciosii trebuie sa se roage cu evlavie ca si ei sa primeasca Har.
            Dumnezeieasca Liturghie incepe cu Prsocomidia. Cateodata Dumnezeu iconomiseste sa intelegem si sa traim si noi Sfintele Taine! Atunci cnd eram paracliser mi s-a intamplat urmatorul lucru: Odata, pe cand preotul facea Proscomidia, in vreme ce spunea: Ca o oaie la junghiere s-a adus, am auzit gemete de miel pe Sfantul Disc. Iar cand a spus Se junghie Mielul (si Fiul) lui Dumnezeu, am auzit zbierat la Sfanta Proscomidie. Infricosator! De aceea le spun preotilor sa nu pregateasca de mai inainte Sfanta Proscomidie si dupa aceea sa faca celelalte in mod formal. Adica nu trebuie sa taie prescura de mai inainte si in clipa aceea numai sa aseze Sfantul Trup pe Sfantul Disc si sa spuna: Se junghie Mielul lui Dumnezeu si Ca o oaie la junghiere s-a adus, dupa ce deja au scos Sfantul Trup. Numai atunci cand spun aceste cuvinte trebuie sa ia copia si sa insemne prescura. Adica sa-L “junghie” atunci cand spun: Se junghie Mielul lui Dumnezeu.
            Atunci cand preotul suna clopotelul in vremea Proscomidiei sa pomeniti si voi in taina numele, sa participe si inima voastra la durerea  fiecarui suflet ce-l pomeniti, fie viu, fie adormit. Sa aduceti in mintea voastra toate necazurile oamenilor, dar si pe cei pe care ii aveti in mod deosebit in atentia voastra si sa spuneti: “Maria, Nicolae….. Tu stii, Dumnezeule, problemele lor! Ajuta-i!”. Daca vi se dau nume ca sa le pomeniti, pomeniti-le la cateva Sfinte Liturghii, unele la trei, altele la cinci, iar dupa aceea sa se pomeneasca si celelalte. De ce sa ai pe unii pe care ii pomenesti mereu, iar pe altii care au nevoie sa nu-I pomenesti deloc? Aceasta n-o inteleg. Nume de catolici, de martori ai lui Iehova, nu este bine sa-I pomenesti la Sfanta Proscomidie. Pentru acestia nu se pot scoate miride si nici parastas nu se poate face. Pentru sanatatea si luminarea lor ne putem ruga, chiar si paraclis putem face.
            -Parinte, unii preoti spun ca nu vor sa liturghiseasca adesea ca sa nu se obisnuiasca.
            -Nu este corect sa spuna asa ceva preotul. Este ca si cum ar spune:”Nu merg regulat la rudele mele, ca sa ma primeasca mai bine atunci cand le fac o vizita”. Este nevoie insa de pregatire. Sfanta Impartasanie vindeca, sfinteste pe cel ce se nevoieste. Cum sa-l ajute pe unul care nu se nevoieste? Ce sa schimbe Hristos daca insusi omul nu se schimba? Odata la Pestera Sfantului Atanasie era un staret cu doi ucenici unul era ieromonah si celalalt ierodiacon. Intr-o zi au mers ucenicii la o bisericuta sa slujeasca. Preotul insa invidia mult pe diacon, deoarece diaconul era mai inteligent si mai indemanatic la toate. Dar nici diaconul nu ajuta situatia cu felul lui egoist de a fi. Preotul s-a pregatit la exterior, citind rugaciunile de Impartasanie si facand toate canoanele necesare. Din pacate, insa, n-a facut lucrul cel mai important, si anume, pregatirea launtrica, adica sa se spovedeasca cu smerenie ca sa alunge din inima sa invidia, care nu dispare prin schimbarea hainelor noastre si spalarea capului. Astfel, doar cu aceasta pregatire exterioara, a mers la Infricosatorul Jertfelnic sa iturghiseasca. Insa de indata ce a inceput sa proscomideasca, ce s-a intamplat? S-a auzit deodata vuiet mare si a vazut cum pleaca Sfantul Disc de la Proscomidie si dispare. Si astfel, n-au mai putut liturghisi. Daca nu i-ar fi impiedicat Bunul Dumnezeu in felul acesta si preotul ar fi liturghisit in aceasta stare duhovniceasca in care se afla, gandul imi spune ca ar fi patit un mare rau.
            -Parinte, daca se intampla ceva in timpul Sfintei Liturghii, poate fi intrerupta?
            -Cand se savarseste Sfanta Liturghie preotul n-o poate lasa neterminata, orice s-ar intampla. Chiar si razboi de s-ar anunta, el trebuie s-o savarseasca. Sau daca dusmanii ar veni langa biserica, preotul va cauta numai sa se grabeasca putin ca s-o termine. Va ajuta Dumnezeu sa o savarseasca. Dar trebuie sa avem incredere in Dumnezeu, sa nu ne temem.
            Liturghisitorul Celui Prea Inalt trebuie sa aiba multa luare-aminte, curtie si acrivie. Preotii sunt mai presus de ingeri. Sfintii Ingeri isi acopera fetele lor in vremea Dumnezeiestii Euharistii, in timp ce preotul o savarseste.


( Cu durere si dragoste pentru omul contemporan - par. Paisie Aghioritul)

Niciun comentariu: