“SA PRAZNUIM, CREDINCIOSILOR, PRAZNUIRE
DUHOVNICEASCA….”
In
marea Lui dragoste si prin negriata Lui veselie, pe care o aduce in sufletele
credinciosilor in toate Sfintele Lui sarbatori, Hristos ne invie cu adevarat
ridicandu-ne duhovniceste la inaltime. Este destul sa participam si sa avem
dorinta de a praznui duhovniceste. Atunci petrecem sarbatorile duhovniceste si
ne imbatam duhovniceste de vinul paradisiac, pe care i-l aduc Sfintii si ne
cinstesc cu el.
-Parinte,
cum poate trai cineva duhovniceste in sarbatori?
-Ca
sa traim sarbatorile trebuie sa avem mintea noastra la acele zile sfinte, iar
nu la treburile pe care le avem de facut pentru aceste zile sfinte. Sa ne
gandim la faptele fiecarei zile sfinte – Nasterea Domnului, Botezul Domnului,
Pastile, etc – si sa rostim Rugaciunea lui Iisus slavoslovind pe Dumnezeu. In
felul acesta vom sarbatori cu multa evlavie fiecare sarbatoare. Mirenii vor sa
inteleaga Craciunul cu porcul, Pastile cu mielul, Lasaturile de sec cu
dulciuri. Insa monahii adevarai in fiecare zi traiesc faptele dumnezeiesti si
se veselesc necontenit. In fiecare saptamana ei traiesc Saptamana Mare. In
fiecare miercuri, joi si vineri traiesc Marea Meircuri, Mare Joi si Marea
Vineri, adica Patimile lui Hristos, iar in fiecare Duminica Pastile, Invierea.
Oare va trebui sa vina Saptamana Mare ca sa ne aducem aminte de Patimile lui
Hristos? Trebuie sa vina Pastile cu mielul ca sa pricep pe “Hristos a Inviat”
ca mirenii? Ce a spus Hristos? Fiti gata,
a spus. N-a spus “Pregatiti-va acum!”. Din clipa in care Hristos a spus:”Fiti
gata!, mireanul si mai ales monahul trebuie sa fie gata mereu. Sa cerceteze si
sa traiasca mereu faptele dumnezeiesti. Cand cineva cerceteaza faptele fiecarei
sarbatori, fireste, va fi miscat si se va ruga cu mai multa evlavie. Apoi la
slujbe, mintea sa fie la faptele pe care le sarbatorim si sa urmarim cu evlavie
troparele ce se canta. Cand mintea este la intelesurile dumnezeiesti, omul
traieste faptele si astfel se schimba. Atunci cand, de pilda, ne gandim la un
sfant pe care il avem la evlavie sau la Sfantul pe care il pranzuim, mintea va
merge si putin mai susș va merge in Cer. Iar cand ne gandim la Sfinti, atunci
si Sfintii se gandesc la noi si ne ajuta. In felul acesta omul isi face
prietenie cu Sfintii, care este cea mai sigura prietenie. Atunci, desi este
singur, poate trai impreuna cu totiȘ cu Sfintii, cu ingerii si cu toata lumea.
Sa fie singur si sa simta toata aceasta comuniune! Prezenta sfintilor este vie.
Toti Sfintii sunt copiii lui Dumnezeu care ne ajuta pe noi, oamenii, copiii cei
necajiti ai lui Dumnezeu.
Pe
Sfintii nostri, care si-au varsat fie sangele, fie sudoare si lacrimile pentru
dragostea lui Hristos, intotdeauna trebuie sa-I praznuim cu evlavie, ca sa fim
ajutati, iar cand auzim la Sinxar: “In aceasta zi pomenirea Sfantului….”, in
clipa aceea sa ne sculam in picioare, precum soldatii stau in pozitie de drepti
atunci cand se citesc numele fratilor eroi cazuti. “In ziua cutare a
lunii…..soldatul cutare a cazut pe frontul cutare”.
Ca
sa simtim evenimentul sarbatorii nu trebuie sa lucram. In Vinerea Mare, de
pilda, daca vrei sa simti ceva, nu trebuie sa faci nimic afara de rugaciune. In
lume sarmanii mireni au multe treburi. In Vinerea Mare isi trimit urari:”La
multi ani! Sa traiti!”. Nu se potriveste! In Vinerea Mare eu ma inchid in
Coliba. Precum in saptamana de dupa primirea Schimei Mari linistea ce urmeaza
ajuta, pentru ca Harul dumnezeiesc adapa sufletul si schimonahul intelege ce
s-a petrecut cu el insusi, tot astfel si la sarbatori mult ajuta linistea. Ni
se da prilejul sa ne odihnim putin, sa citim si sa ne rugam. Va veni gand bun,
ne vom cerceta pe noi insine, vom rosti putin si Rugaciunea lui Iisus si astfel
vom intelege ceva despre faptul dumnezeiesc al zilei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu