marți, 28 ianuarie 2025

Sfantul Ioan Gura de Aur (I)

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Efrem Sirul, Isaac Sirul Paladie si Iacob Sihastrul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Cuvânt despre pocăintă al Sfântului Ioan Gură de Aur, rostit în ziua când a fost asezat patriarh al Constantinopolului (398).

Iată că soseste, fratilor, praznicul Nasterii lui Hristos, care, decât toate praznicele, este mai cinstit si mai înfricosător. Pentru aceea, eu acum încep învătătura aceasta că, adică, să vă curătiti de păcate si, asa, să vă apropiati de Sfintele Taine. Să nu-mi zică mie nimeni: ,,Plin sunt de rusine, fiindu-mi cugetul plin de păcate”, pentru că destule sunt, adică, aceste cinci zile, spre curătire; dacă ne vom pocăi cu adevărat si de vom priveghea si vom posti, multe păcate ni se vor sterge. Să nu ne uităm, dar, la vremea cea scurtă, ci la iubirea de oameni a Stăpânului să gândim. De vreme ce, cei din Ninive, numai în trei zile s-au întors la pocăintă si zdrobirea si smerenia sufletului lor au putut să potolească mânia aceea. Si păcătoasa, într-un ceas, apropiindu-se de Hristos, toate păcatele, cele din lungă vreme, si le-a spălat, încă si iudeilor, care-L cleveteau, pentru că a primit-o pe ea, si acelora le-a astupat gura, iar pe dânsa de toate relele a schimbat-o si, dându-i ei îndrăzneală, a eliberat-o. Dar pentru ce a făcut El aceasta? Pentru că ea, cu minte dreaptă si cu fierbinte credintă, din suflet umilit, s-a atins de sfintele si preacuratele Lui picioare, părul dezlegându-si, izvorul de lacrimi din ochi slobozind si mirul tot turnându-l; adică cu ceea ce însela pe oameni, cu aceea si-a întocmit si doctoria pocăintei. Cu ochii, cu care i-a vânat pe desfrânati, cu aceia, acum, a lăcrimat, împletiturile părului, cu care pe multi îi prindea în păcate, cu acelea, acum, a sters picioarele lui Hristos. Deci, si tu să faci asemenea, adică, prin acelea, prin care ai mâniat pe Dumnezeu, iarăsi, prin acelea să-L rogi pe El acum. De l-ai mâniat prin jefuirea averilor, prin acelea te si împacă acum cu Dânsul: cele răpite să le împărti la cei năpăstuiti, încă si ceva pe deasupra să mai dai. Să zici ca si Zaheu: „întorc împătrit acelora pe care i-am năpăstuit.” Iar de ai gresit cu limba, cu aceea acum curate rugăciuni să înalti si pe cei ce te blestemă si te grăiesc de rău, tu să-I binecuvântezi.

Deci, dacă în acest fel te vei schimba în lacrimi si în obicei, apoi, nu lungă vreme îti trebuie de pocăintă, nici multi ani, ci numai într-o zi vei câstiga eliberare. Drept aceea, rogu-vă pe voi, să vă depărtati de înselăciune si să primiti fapta bună. Încetati cu răutătile si vă făgăduiti să nu le mai faceti; si destul vă este vouă aceasta spre răspuns. Eu mărturisesc si vă încredintez: nimic alta nu caută, fără numai ca să arate că celor ce încetează cu păcatele, si fug de răutătile cele mai dinainte si cu adevărat se pocăiesc, milostiv le este Dumnezeu si-i primeste pe ei ca un iubitor de oameni. Că omul, întru sine despărtirea de răutăti si mai mult, să nu le mai facă pe acelea. Pentru că iubitor de oameni este Dumnezeu, iartă pe cele dintâi si nu pomeneste răutătile, dacă ne pocăim cu adevărat, că, precum femeia ce se chinuieste, doreste să nască, asa si Dumnezeu doreste să-si verse mila Sa asupra noastră.

Pentru aceea, să lepădăm toată nedreptatea si, asa, să începem a prăznui Nasterea lui Hristos. Să lepădăm clevetirea si osândirea. Să călcăm tinerea de mânie si invidia si toate grijile lumesti. Si, asa, întru aceste cinci zile pocăindu-ne, curati de toată răutatea să ne apropiem de Cel curat si fără de răutate, Dumnezeu, fiecare zicând: „Sufletul meu vreau să-l mântuiesc, ajută-mi mie, Doamne, ca să mă mântuiesc.” Că ce folos va lua omul, măcar de ar dobândi si toată lumea si sufletul său si l-ar pierde? Însă, aceasta nu spre osândire si judecată, o grăiesc vouă, ci căutând mântuirea voastră, că adică să vă izbăviti de vesnicele chinuri, întru Hristos Iisus, Domnul nostru, a Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Niciun comentariu: