ZIUA BUNICILOR
Sambata a fost o noua zi petrecuta alaturi de pitici. O noua
zi plina de bucurie. Parintii lor, Adi si Mihai, au dorit sa plece la Sinaia si
sa petreaca impreuna cateva ore, asa ca noi am ramas cu copiii.
Cand ne-a vazut, Matei a fost foarte, foarte fericit:
“Bunicaaaaa, buniculllll, ai venit a mine?” In spatele lui cine era, razand cu
cei cativa dintisori? Alex, dragul bunicilor.
Alex este umbra lui Matei, este tot timpul pe langa el si il
imita. Este foarte nostim cand ia o carte si incepe sa o rasfoiasca si sa
bolboroseasca in limba lui, facand o mimica extraordinara: ‘ba, ba, ba”.
Ne-am jucat, am construit (impreuna cu Matei) si demolat
(Alex singur), am citit, dar am si gatit: omleta pe care am numit-o clatituta
si pe care au mancat-o cu placere. Mai ales ca bunicul le dadea la amandoi
spunandu-le povesti.
Cand construiam ferma din lego, a venit micul terorist
carliontat si a desfacut acoperisul:
“Hei, Aiex, lasa copeisul”. Peaca la buniculll.
Cele mai frumoase momente sunt insa cele cand se iau in
brate, cand fac nasuc pe nasuc.
5 comentarii:
Foarte dragut! Asemenea zile , chiar daca ne lasa fara vlaga, ne incarca din plin cu energie pozitiva.
Sa fti toti sanatosi si sa va bucurati unii de altii inca 100 de ani!
Așa este Carmen. Când ne despărțim de ei, sufletul este plin de bucurie, însă fizic, chiar trebuie sa ne refacem.😀😀
Doamne ajuta! Mulțumim frumos.
Ce bucurie mare, doamna Ioana. Trăiți clipe frumoase alături de nepoți. Cred ca în suflet și în minte revin amintiri de când erau copiii dvs asa mici. Și ce repede a trecut timpul și parca nu ați apucat sa va " saturați" de copilăria lor...
Ma gândesc ca bunicii au disponibilitate ușoară de a petrece timp de calitate cu nepoții, dar e altceva față de responsabilitatea părinților...
Chiar nu am apucat sa ma bucur de copii. Si acum sunt zile cand nu imi vine sa cred ca sunt adulti, simt ca am pierdut multe lucruri, desi pe ei i-am pus intotdeauna pe primul plan.
Daca, in calitate de parinte sunt multe responsabilitati legate de copii, acum, ca bunica singurele mele responsabilitati sunt: sa ii "rasfat", sa fiu copil alaturi de ei, sa ne bucuram impreuna. Celelalte sunt ale parintilor.
Da, asa mi-au spus și bunicii copiilor mei❤️😊
Trimiteți un comentariu