Pentru rugaciunile Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla, ale Sfantului Cuvios Pafnutie-Parvu Zugravul, ale Sfantului Cuvios Mucenic Dometie Persul, ale Sfantului Ierarh Narcis, arhiepiscopul Ierusalimului si ale Sfantului Cuvios Nicanor, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
După
ce au trecut şapte ani, vrăjmaşul cel viclean, diavolul, s-a închipuit în înger
de lumină, având în mâini o sabie ascuţită şi, stând înaintea peşterii, a
strigat: „Petre, rob al lui Hristos, ieşi la mine, că-ţi voi spune ţie cuvinte
bune”. Iar Sfântul a grăit: „Cine eşti tu, cel ce vrei să-mi spui cuvinte
bune?”. Iar vicleanul înşelător a zis: „Eu sunt arhanghelul Domnului trimis la
tine, întăreşte-te şi îmbărbătează-te, bucură-te şi te veseleşte, că ţi s-a gătit
scaun slăvit şi cunună neveştejită de la Dumnezeu. Acum lăsând locul acesta, să
te duci în lume spre întărirea şi folosul multora, că şi izvorul cel din apropiere
de tine s-a uscat de dumnezeiasca poruncă, pentru ca fiarele cele ce năvălesc asupra
ta, să moară de sete”. Acestea le-a zis vicleanul vrăjmaş, trimiţând mai
înainte pe alt diavol, ca să oprească la timp curgerea apei. Dar cuviosul Petru
fiind smerit, a răspuns astfel, împotriva cuvintelor înşelătoare ale
diavolului: „Cine sunt eu, oare, ca arhanghelul Domnului să vină la mine, cel
ce mă asemăn cu un câine netrebnic”. „Nu te mira de aceasta, robule al lui
Dumnezeu, pentru că tu ai covârşit pe Moise şi pe Ilie, pe Daniel şi pe Iov; ai
covârşit pe Moise şi pe Ilie cu povestirea, pe Daniel cu învingerea fiarelor şi
târâtoarelor, cărora le-ai astupat gura, iar pe Iov l-ai covârşit cu răbdarea
ta, şi pentru aceea te vei numi mare la ceruri. Acum, sculându-te şi văzând
lipsirea apei, degrab să pleci de aici şi să te duci în mănăstirile cele ce
sunt mai aproape de lume. Eu voi fi cu tine şi voi mântui pe mulţi prin tine,
zice Domnul Atotţiitorul”. Atunci Sfântul a răspuns diavolului, zicând: „Să şti
că de nu va veni aici ajutătoarea mea cea întru toate, Născătoarea de Dumnezeu,
şi vrednicul ajutător întru primejdiile mele, Arhiereul Nicolae, nu mă voi depărta
de aici”. Diavolul, cum a auzit pomenirea numelui Născătoarei de Dumnezeu şi
pururea Fecioarei Maria, şi al Sfântului Nicolae, îndată a pierit (Viețile Sfinților,
12 iunie).
(Minunile
Maicii Domnului – preot Nicodim Mandita)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu