VIETI DE SFINTE

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Gherasim de la Iordan si ale Sfantului Mucenic Pavel si sora sa, Iuliana, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

SFANTA MUCENITA NATALIA

Sfanta mucenita Natalia, sotia Sfantului mucenic Adrian, serveste ca model de adevarata dragoste si loialitate crestina, sentimente pe care le-a avut fata de sotul ei pana la moarte.

Adrian era seful Curtii de apel si se bucura de mare cinste printre autoritatile pagane. El a trait in timpul domniei lui Maximian, crudul prigonitor al crestinilor. Odata au fos adusi la curtea lui mai multi crestini, care fusesera suspusi la tot felul de chinuri si torturi. Vazand rabdarea neclintita a sfintilor mucenici, Adrian i-a intrebat: “Ce fel de rasplata asteptati voi de la Dumnezeul vostru pentru aceste chinuri?”. Ei au raspuns: “Una pe care gurile noastre nu o pot marturisi, iar urechile tale nu o pot auzi, nici mintea ta nu o poate intelege”. Intelegand adevarul, Adrian le-a spus atunci celor ce scriau numele mucenicilor: “Scrieti-ma si pe mine, intrucat si eu sunt crestin, si eu voi muri cu bucurie pentru Hristos Dumnezeu”.

Cand imparatul a fost informat despre acest lucru, a ordonat ca marturisitorul sa fie ferecat in lanturi si aruncat in temnita. Una dintre slugile lui Adrian s-a grabit sa o instiinteze despre acest lucru pe sotia lui, natalia, care in sufletul ei era deja crestina. Umplandu-se de bucurie ca sotul ei a hotarat sa primeasca cununa muceniciei, ea indata s-a grabit spre el cu cuvinte de incurajare. Sarutandu-i lanturile, cu toata puterea unui suflet profund credincios Natalia, s-a straduit sa isi insufleteasca sotul pentru nevointa cere-i statea inainte.cu deplina jertfelnicie isi petrecea timpul in temnita, spaland ranile sfintilor mucenici si cu cuvintele sale intarind credinta si nadejdea lor in Hristos. Nici chiar in mijlocul chinurilor Sfanta Natalia nu inceta sa sprijine curajul mucenicilor: “te implor-ii zise ea sotului sau, Adrian, - cand vei sta inaintea lui Hristos, sa aduci prima rugaciune pentru mine, ca imparatul sa nu ma oblige sa imi iau un alt sot, unul pagan”. Cand, dupa moartea mucenicilor, paganii au vrut sa adra trupurile celor chinuiti, s-a starnit brusc o furtuna cumplita, care a imprastiat toate slugile. Atunci Natalia a ingropat trupurile mucenicilor si s-a retras la casa sa. Un tribun al armatei imperiale vroia sa se insoare cu ea, dar ea, afland aceasta s-a ascuns in Bizant. Atunci i-a aparut in vis Adrian si i-a spus ca in curand Domnul o va odihni. Si, intr-adevar, in scurt timp a murit in pace, ramanand astfel fidela sotului ei, ca un ajutor credincios si statornic, mai ales in pazirea credintei lui in Hristos si in dobandirea cununii celei mucenicesti.

Desi Natalia nu a suferit impreuna cu sotul ei, Sfanta Biserica a introdus-o in randul mucenicilor, impreuna cu care ea a suferit sufleteste nu mai putin decat au suferit ei trupeste.

 

(pr. Gheorghe Orlov – Nevointele si virtutile femeilor in povestiri vii))