Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Conon din Isauria si Conon Gradinarul si ale Sfantului Cuvios Marcu Pustnicul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
EMILIA, MAMA SFANTULUI VASILE CEL MARE
Fericita
Emilia si-a pierdut de timpuriu parintii sai si toata averea lor. Singuratea,
nevoia si primejdiile de tot felul au obligat-o sa isi caute un sprijin, pe
care l-a gasit in persoana multstimatului si binecredinciosului avocat Vasile.
Casatorindu-se cu el, tanara Emilia gasi o scumpa povatuitoare si indrumatoare
in soacra sa, Sfanta Macrina, care suferise mult pentru Hristos in timpul
prigoanei lui Diocletian. Vasile si Emilia erau niste soti crestini model: ei
aveau aceleasi ganduri si simtaminte crestine. Cu consimtamantul sotului ei,
Emilia ii hranea pe saraci, ii adapostea pe straini, ii ingrijea pe bolnavi,
facea donatii la biserici – intr-un cuvant, facea bine dupa putere,
crestineste, aproapelui ei. Dar cea mai inalta calitate a ei a fost calitatea
de mama crestina. “Ea – spunea Sfantul Grigorie Teologul – a daruit lumii atatia
luminatori slaviti, fii si fiice (noua): trei preoti renumiti (Vasile, Grigorie
si Petru, fiii Emiliei, care au fost episcopi), o fiica partasa la tainele
preotiei (Theosebia diaconita) si ceilalti cinci dupa chipul locuitorilor
ceresti. Ma minunez cat de bogata este aceasta familie! Sangele ortodox al
Emiliei este tezaurul lui Hristos!”.
Cea mai
mare dintre copiii Emiliei a fost Macrina. Educatia Macrinei Emilia a luat-o
drept un model, i-a educat pe ceilalti copii si, in special, pe fiice.
Grecii
pe atunci incepeau educatia si instructia cu studiul fabulelor si al poeziilor.
Emilia a vazut ca in operele pagane sunt multe idei si imagini daunatoare
pentru un suflet curat de copil. De aceea, ea a luat drept carti de studiu
cantecele sfinte ale lui David si pildele lui Solomon. Si din ele alegea cateva
versete, cu rugaciuni sau lectii de viata, si ii obliga pe copii sa le invete
pe de rost. Emilia, contrar obiceiului de atunci, nu ii ducea pe Macrina si pe
ceilalti copii la teatru, care dezvata sufletul copiiilor de dragostea de munca
si il invata cu superficialitatea si neatentia (imprastierea). Ea a invat-o pe
fiica ei lucrul de mana si munca fizica, care intareste sanatatea. Si Macrina,
astfel educata, devenind adulta, se dovedi a fi o tanara frumoasa si la suflet,
si la trup. Crescandu-si copiii, Emilia impreuna cu fiica ei, Macrina, se
stabilira intr-o manastire, pe malul raului Iris, aproape de muntele Ivor. Acolo
se dedicara, in special, rugaciunii. Simtindu-si apropierea sfarsitului, Emilia
se adresa cu tandrete copiiilor ei care erau prezenti la patul ei de moarte –
Macrina si Petru-, vorbi cu ei despre ceilalti copii care erau absenti, le dadu
ultimele sfaturi si invataturi pamantesti si, rugandu-se pentru ei, isi dadu
duhul in mainile lui Dumnezeu pe 8 mai in anul 375.
(pr.
Gheorghe Orlov – Nevointele si virtutile femeilor in povestiri vii))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu