SI NOI PUTEM AJUTA
Ca de fiecare data, si
de data aceasta au adus uimire in privirea adultilor, desi, la inceput multi au
fost foarte sceptici. Astfel, in timp ce supravegheam copiii, pentru ca totul
sa se desfasoare foarte bine, am avut ocazia sa urmaresc si reactia celor de la
masa. Pe unele fete se citea: “Cum? Pot ei sa faca asa ceva?😏” sau “Doamne, acum
scapa farfuria cu ciorba😲” sau “Cat de priceputi sunt micutii😀".
Mi-a mers insa la
suflet remarca unui domn din Consiliul parohial care a spus: “Priviti aceste
micute minuni ce frumos lucreaza, cum se completeaza, cat de atenti sunt sa nu fie toti gramada intr-un loc, priviti cat sunt de delicati si cat de frumos se adreseaza.
Este o placere sa ii privesti si sa fii servit de ei”.
Pentru ei a fost o mare
provocare, iar bucuria de la final cand i-am imbratisat pe fiecare si le-am spus ca sunt mandra de ei aproape i-a coplesit. La fel ca si toate laudele si vorbele frumoase primite.
Bucuria mea a fost la fel de mare ca a lor pentru ca
am putut dovedi inca o data cat de minunati sunt copiii si cate lucruri frumoase
pot face atunci cand sunt provocati.
4 comentarii:
Impresionant! Felicitari copiilor, dar mai ales tie, pentru remarcabila îdrumare si rabdare!
Numai bine, Ioana draga! ❤️😘
Minunat! Imi imaginez cat de bucurosi au fost. Cred ca a fost tare frumos!!
Imbratisari :*
Mulțumesc frumos Carmen!❤️❤️. Îți mulțumesc și în numele lor, pentru că le voi arata comentariul tău.🤗
A fost minunat Rux!❤️❤️
Te îmbrățișez și eu.
Trimiteți un comentariu