Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Filip, unul dintre cei 12 Apostoli si ale Sfantului Ierarh Grigorie Palama, arhiepiscopul Tesalonicului, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
-Daca ingaduie Dumnezeu piedica, inseamna
ca va iesi ceva mai bun.
-Dar si atunci cand asta se intampla
mereu?
-Atunci inseamna ca exista mandrie.
-Gheronda, nu-mi dau seama daca exista
mandrie.
-Poti sa-ti dai seama si din felul cum
aranjezi lucrurile. Daca le dai intaietate treburilor si dupa aceea rugaciunii,
dai drepturi ispititorului sa-ti aduca piedici. Iar daca cineva da mai multa
importanta treburilor decat celor duhovnicesti, oare asta nu este mandrie? Este
si mandrie si lipsa de evlavie.
-Gheronda, ce face ispititorul ca sa
impidice pe cineva care se roaga?
-Ce face? Afla o mie si unu de chipuri. De
indata ce omul incepe rugaciunea, poate sa-i aduca visare sau poate sa-i raspandeasca
mintea cu imaginatii, cu zgomote etc. Sa vezi ce s-a intamplat cand eram la
Manastirea Stomiu. Intr-o noapte am mers sa ma rog in biserica. Poarta manastirii
era inchisa, iar la usa bisericii am tras zavorul. Spre miezul noptii tangalachi
a inceput sa loveasca necontenit in zavor si nu se mai oprea, ca sa ma faca sa
merg sa vad cine este. Am intrat in Sfantul Altar, ca sa nu aud, si acolo, in
spatele Sfintei Mese, langa Cel rastignit, am ramas pana dimineata.
Crucea
lui Hristos are mare putere. Cand eram frate incepator, tangalachi ma razboia
mult. Noaptea, cand eram in chilie, imi batea continuu la usa si spunea: “Pentru
rugaciunile Sfintilor Parintilor nostri.” Deschideam usa si, cu toate ca nu
vedeam pe nimeni, ma cuprindea frica. Dupa aceea nu mai aveam stare, imi era cu
neputinta sa mai stau in chilie. Sufeream, plangeam, ma rugam, dar nimic. Ieseam
afara. Intr-o seara dupa Pavecernita, ma vede afara un proestos al manastirii
si ma intreaba: “Fiule, de ce nu mergi la chiliuta ta? Vezi pe vreun parinte
umbland pe afara? Parintii se roaga in chiliile lor”. Eu am inceput sa plang si
i-am spus ce mi se intampla. Atunci mi-a adus o bucatica de ceara in care era o
particica din Sfanta Cruce si mi-a spus: “Fiule, mergi acum linistit la chilia
ta”. Am intrat in chilie si, de indata ce am inchis usa, am auzit pe cineva
spunand cu voce tare: “Pentru rugaciunile Sfintilor Parintilor…”. Cand
am zis “Amin”, usa s-a deschis si a intrat un politist imbracat in toata
tinuta sa. Galoanele le purta oblic pe maneca, asa cum purtau mai demult
politistii. A inceput sa strige la mine: “Ei, ticalosule, tu, care nici calugar
nu esti, pentru ce ai acel lemn?”. Apoi a inceput sa rada cu rasul sau cel “dulce”.
Striga, dar nu se putea apropia, pentru ca aveam Cinstitul Lemn. Am strigat si
eu “Doamne Iisuse Hristoase” si “politistul” s-a facut fum.
(Cuviosul Paisie Aghioritul – Despre
rugaciune)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu