Pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Prov, Tarah si Andronic si ale Sfantului Ierarh Cosma, epsicopul Maiumei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
Doi prieteni, aflati in
pustie, s-au sfadit, si unul dintre ei i-a dat celuilalt o palma.
Pe acela l-a durut, dar
n-a raspuns nimic, ci doar a scris tacut in nisip: “Astazi, prietenul meu cel
mai bun mi-a dat o palma”.
Au mers mai departe
prin pustie si au gasit o oaza, in al carei lac adanc au hotarat sa se scalde.
Cel ce fusese palmuit
era sa se inece, insa prietenul l-a salvat. Venindu-si in fire, a sapat in
piatra cuvintele: “Astazi, prietenul meu cel mai bun mi-a salvat viata”, dupa
care a lamurit:
-Cand cineva ne amaraste,
trebuie sa scriem asta in nisip, ca vantul sa stearga cat mai repede cele
scrise – dar daca cineva ne face un bine, trebuie sa sapam asta in piatra, ca
sa se poarte asa si altii.
(Apa vietii – 300 de istorioare cu talc
duhovnicesc)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu