DESPRE ACEDIE

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Iulian si ale Sfintei Mucenite Iustina fecioara, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 ACEDIA IL NETREBNICESTE PE OM

 -Gheronda, ce diferenta exista intre acedie si trandavie?

-Acedia este lenevia duhovniceasca, in timp ce trandavia se raporteaza si la suflet si la trup. Bine este insa sa nu fie nici una. De acedie si de trandavie se molipsesc uneori si sufletele care au multe conditii pentru viata duhovniceasca, care au sensibilitate, marinimie.

Diavolul nu prea are ca sa-i faca unui om indiferent. Insa un om sensibil, daca se va mahni, este cuprins apoi de acedie. Trebuie sa afle ce l-a mahnit si sa infrunte situatia duhovniceste, pentru a-si regasi curajul si a-i porni motorul din nou. Sa ia aminte sa nu lase rani nevindecate, pentru ca dupa aceea se va incovoia din pricina lor. Istovirea duhovniceasca, care in continuarea aduce cu sine si pe cea trupeasca, il netrebniceste. Te duci la medic si acesta nu-ti gaseste nimic, pentru ca vatamarea a pricinuit-o ispititorul. Pe cate suflete care au marinimie si sensibilitate le vad netrebnicite!

-Gheronda, ma simt istovita si nu-mi pot face deloc indatoririle duhovnicesti. Oare aceasta sa mi se traga din oboseala sau din trandavie?

-Nu spune: “Pentru pacatele mele cele multe mi se imbolnaveste trupul, slabeste si sufletul meu?” Nu este oboseala trupeasca, ci istovire duhonviceasca. Iar aceasta este mai rea decat oboseala trupeasca. Istovirea sufleteasca il “scoate din uz” pe om, care devine ca o masina ale carei piese sunt bune, insa are motorul dezmembrat.

-Gheronda, vad ca, desi la inceput iubeam cele duhovnicesti, acum nu mai pot face nimic.

-De ce nu poti face nimic? Nu ai putere? Eu vad ca ai. Nu-ti aduci aminte cum mai demult, cand se zidea manastirea si lucrai toata ziua la constructii, cate nevointe duhovnicesti faceai?

-Gheronda, nu cumva este de vina faptul ca sunt prinsa cu tot felul de treburi?

-Mai degraba este de vina faptul ca ai slabit duhovniceste. Cauta sa te calesti, sa iubesti asceza. Eu, cu jumatate de plaman, stii cate metanii fac? Nu pot sa-ti spun. Numai atata iti spun: ca atunci cand fac rugaciunile cu siragul de metanii si cu inchinaciuni, cand imi oboseste o mana, fac cruce cu cealalta. Toate acestea ti le spun din dragoste. Altii nu au conditiile pe care le ai tu si stii cum se nevoiesc, cum se lupta? Tu esti buna de comando. Cum de te-ai delasat in asa hal? Eu ma voi ruga pentru tine, dar, ca sa te ajuti, trebuie ca si tu sa faci ceva. Ai inteles? In cele duhovnicesti trebuie sa te daruiesti cu totul pe sineti si atunci vei aduce rod si in ascultarea ta.

-Gheronda, uneori, cand sunt in chilie, ma cuprinde acedia.

-In chilie nu te rogi, nu citesti? Pe cat poti, sa nu lasi sa treaca timpul fara sa faci ceva. Nu te poti ruga? Atunci citeste ceva care sa te ajute in acel timp. Altfel diavolul poate exploata starea ta apasatoare si te poate istovi cu desavarsire.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul – Despre rugaciune)