SLANIC MOLDOVA – DRUMUL SPRE CASA
Duminica, dupa Sfanta Liturghie am pornit spre casa. Drumul a fost lung, greu, obositor, insa si foarte frumos, cu multe amintiri. Sotul a optat pentru varianta: Slanic Moldova-Ojdula-Lepsa-Focsani-Buzau-Ploiesti.
A fost prima data cand
am mers pe drumul Slanic Moldova-Ojdula si ne-am bucurat de peisaje frumoase,
de sate cu oameni gospodari, cu case micute si cochete, multe dintre ele
renovate. Prima oprire, scurta, a fost la manastirea Codreanu. Aici slujba inca
nu se terminase, astfel ca am ramas si noi putin, dupa care iar la drum.
Drumul de la Ojdula la
Lepsa este un drum, care pentru noi reprezinta amintirea unei aventuri. In urma
cu aproximativ 20 de ani, am fost impreuna cu o familie de prieteni, in vacanta
la Lepsa. Anul respectiv fusese un an ploios, cu multe inundatii, iar la sfarsit
de august, tot cam asa se prezenta. Imi aduc aminte ca multe drumuri din zona
erau impracticabile. Dar, sa revin la amintirea care ne-a adus acum pe acest drum. La
sfarsitul vacantei, sotii nostri au hotarat sa ne intoarcem acasa pe drumul
Ojdula-Targu Secuiesc. Au tot intrebat cum este drumul, daca se circula bine
si, mai toata lumea spunea ca se circula binisor. Trebuie sa mentionez ca noi
aveam un Tico, iar prietenii nostri aveau o masina Dacia. Ei bine, am pornit la
drum spre casa pe drumul mai sus amintit. A fost un drum plin de emotii, de
stat cu sufletul la gura, pentru ca acesta (desi este drum national) arăta ca un drum forestier, desfundat dupa atatea ploi, plin de noroi si cu mari
urme de tractor (soave). Iar în zona nu exista semnal la telefoanele mobile. Nu era decat drumul,
o perdea deasa de brazi de o parte si de alta si cerul deasupra. Pe parcursul
celor 40 de km ne-am intalnit cu un autobuz, un tractor si un camion. Nu
exagerez cand spun ca cei trei soferi si-au facut cruce cand ne-au vazut. La
intalnirea indicatorului de intrare in jud. Covasna, ne-am oprit pentru un mic
popas. Nimeni nu voia sa arate cat de speriat este, mai ales ca si noi si
prietenii nostri aveam copilasii cu varste destul de mici si nu voiam sa ii
speriem. Copiii nostri aveau 5 si, respectiv 10 ani, iar ai prietenilor 4 si,
respectiv 9 ani. Urmatorul popas a fost la aparitia primelor case, cand ne-am dat jos din mașini, am răsuflat ușurați și am zis :”Doamne ajuta!”, fiecare povestind cat de inspaimantat a fost.
Inainte de a continua drumul spre casa, am cautat o spalatorie, pentru ca masinile
aratau intr-un mare fel.
Acum, drumul este
astfaltat, sunt multe zone cu doua benzi pe sens, este o placere sa circuli pe
el. Iar peisajul (care atunci nu se vedea deloc din cauza brazilor) este
incantator. Insa am avut senzatia ca suntem pe alt drum, in alta zona. Desi
frumos, nu mai are farmecul acelei zone salbatice.
Am oprit putin la Lespa
pentru a vizita manastirea cu acelasi nume. Atunci era bisericuta de lemn si
doar cateva chilii, azi este un mic colt de rai.
In continuare, pana la
Focsani, ne-am bucurat de peisaje frumoase, de sate cu oameni harnici care
aveau la porti roadele muncii lor (prune, pere, mere, struguri deliciosi).
De la Focsani la Ploiesti
nu sunt prea multe de povestit: drum aglomerat, multe gunoaie pe margine, etc.
(as fi vrut sa spun ca am fost noi obositi, insa nu este asa).
2 comentarii:
Ce frumos si luminos si plin de liniste. Am senzatia ca e vorba de alta lume nu de cea in care traim. Este foarte drept ca Omul Sfinteste locul. Cum il vede si simte.. se imprima cumva din linsitea si luminozitatea celui care poate doar trece pe acolo.
Pupici cu drag!
Rux, sunt multe locuri in tara unde ai senzatia ca esti intr-o alta lume, intr-o lume plina de pace si liniste, in care totul se rezolva cu calm. Zic eu, o lume normala.
Te imbratisez cu drag!😘😘
Trimiteți un comentariu