TREZIRE DUHOVNICEASCA

Cat de pricinuitori de sminteli sunt unii

Nu credeti usor cele ce le auziti, pentru ca sunt unii care le spun asa cum le inteleg ei. Odata a mers cineva la Hagi-efendi (Sf. Arsenie Capadocianul) si i-a spus: ”Sa am binecuvantarea Sfintiei Tale, Hagi-efendi, acolo sus s-au adunat o suta de serpi”. “O suta de serpi? Cum de s-au aflat acolo?”, s-a mirat Sfantul Arsenie. “Ei, sa nu fi fost o suta, dar cincizeci sigur erau”. “Cincizeci de serpi!?”. “Douazeci si cinci erau sigur”. “Ai auzit vreodata sa se adune douazeci si cinci de serpi?”, ii spune Sfantul. Apoi acela ii spune ca trebuie sa fi fost neaparat zece. “Bine”, ii spune Sfantul, “dar ce, au avut o conferinta de s-au adunat zece serpi? Inceteaza! Nu este cu putinta!”. “Sa fi fost vreo cinci”, spune atunci acela. “Cinci?”. “Doi tot au fost”. Dupa aceea il intreaba Sfantul Arsenie: “I-ai vazut?”. “Nu”, spune acela, “i-am auzit cum faceau sssss….printre crengi”. Se poate sa fi fost si vreo soparla….. Eu din cate aud, niciodata nu trag concluzii fara sa cercetez. Unul poate spune ceva ca sa judece, altul o spune numai ca sa se afle in treaba, iar altul cu scop.

Cat de pricinuitori de sminteala sunt unii! In Konita erau doi prieteni foarte buni. In sarbatori si Duminici niciodata nu umblau prin oras, ci veneau la manastire in Stomio, mai si cantau la strana. Dupa aceea urcau pe munte, pe Camila. Intr-o zi un ins pervers le-a pus sminteala. Se duce la unul si-i spune: “Stii ce a spus despre tine acela care iti este si prieten? Aceasta si aceasta”. Se duce apoi si la celalalt si ii spune: “Stii ce a spus despre tine acela care iti este si prieten? Aceasta si aceasta”. Imediat amandoi au devenit fiare si au facut un mare scandal in manastire! Intre timp, cel ce a aprins fitilul a plecat, iar acestia continuau sa se certe. Cel mai mic era si putin nervos si ocara pe cel mai mare. “Acum ce sa fac?”, imi spun. “Ce poate face diavolul!”. Ma duc si-i spun celui mai mare: “Asculta, el e mai mic! Si pentru ca e putin nervos, nu-l lua in nume de rau. Cere-i iertare!”. “Parinte, ce iertare sa -i cer”, imi spune, “nu vezi cum ma ocaraste? Eu nu am nici macar idee de cele ce imi spune”. Ma duc atunci la cel mai mic si ii spun:”Asculta, este mai mare, lucrurile nu sunt asa cum le vezi tu. Du-te si-i cere iertare!”. Acela sare in sus, si incepe sa-mi strige:”O sa ne certam si noi, Parinte!”. “Hai sa ne certam, bre, Pantelimoane! Dar lasa-ma putin sa ma gandesc….”, i-am spus si am plecat. Afara de manastire aveam niste lemne lungi ca sa imprejmuiesc gradina. Ma duc, iau de la vreo 400 m departare un lemn de aproape 5 m si incet-incet il tarasc dupa mine, ca sa-l fac sa rada. Acela a auzit ca il taram, dar de unde sa isi inchipuie pentru ce imi trebuie? Am intrat in curte tarand lemnul, pana am ajuns langa pridvor. “Hai, bre, Pantelimoane, sa ne certam!”, ii spun. Au izbucnit in ras amandoi, cand au inteles pentru ce am adus lemnul. Aceasta a fost! S-a spart gheata! A crapat diavolul. “Sunteti in toate mintile?”, le spun. “Ce inseamna acestea?”. Si s-au imprietenit din nou.

-Clevetirea s-a facut in aceeasi zi?

-Da, si se ocarau urat. Vezi ce face diavolul? Acela poate ii invidia ca erau asa de buni prieteni, ca fratii. A barfit pe unul la celalalt si a plecat. Clevetirea este foarte rea. De aceea diavolul se numeste si clevetitor. Cleveteste. Una spune unuia, alta celuilalt si pricinuieste sminteala. Si ai vazut, sarmanii de ei, au crezut si s-au incaierat.

-Intentionat le-a spus acela?

-Da, ca sa-i desparta din……”dragoste”, nu din “indivie”…..

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)

LUCRU DE MANA

GATA O NOUA FUSTA

Intr-o postare de la inceputul lunii martie va spuneam cat sunt de fericita sunt ca am reusit sa tricotez fusta si ca as mai face. Ei bine, chiar am facut.

De data asta modelul a fost unul simplu, pe care l-am putut lucra in timp ce urmaream serialul "Vis de iubire" despre care v-am povestit.

Alternanta de ochiuri fata-spate a dat un model usor dantelat. Chiar imi place cum a iesit.

LA MULTI ANI!

LA MULTI ANI!

Astazi a venit randul sa ii spun “La multi ani!” ginerelui nostru Mihai. De fapt, noi consideram ca avem 4 copii: doi nascuti si doi pe care i-a daruit Dumnezeu ca parteneri copiilor nostri - Denisa-prietena lui Mihai fiul nostru si Mihai – sotul Andreei 😊.

Dar, sa ma intorc la ce este mai important, si anume: sa-i urez lui Mihai sanatate, bucurii si multe impliniri alaturi de sotioara lui.

LA MULTI ANI!

O ZI SPECIALA

Pentru mine si sotul meu ziua de 24 aprilie este o zi speciala, este ziua in care am devenit….parinti. Este ziua in care, cu 28 de ani in urma, Dumnezeu ne-a daruit o fiica minunata care, alaturi de fratele ei si, de curand si de sotul ei, ne lumineaza viata in fiecare zi.

Sa ne traiesti iubirea noastra, sa ai zile indelungate cu sanatate si bucurii in toate.

VIS DE IUBIRE-FILM

“Vis de iubire” – serial turcesc

Este un serial turcesc ce se difuzeaza pe Happy Chanel miercurea si joia, de la ora 20. Dar, acest serial il ptuteti viziona si pe site-ul “Despre seriale”, cautand, de data aceasta numele de “Pasarea matinala”.

sursa: internet.

Nu sunt un fan al filmelor turcesti, multe dintre ele tratand subiecte destul de dure, bazate pe razbunare, violenta si foarte multa suferinta. Insa, intr-o seara, urmarind o comedie romantica pe acest canal, ne-a atras atentia reclama serialului ce urma sa fie difuzat in curand :”Vis de iubire”. Ne-a atras frumusetea actorilor, denumirea serialului si melodia  acestuia, asa incat ne-am hotarat sa incercam sa il vizionam. Nu pot sa va spun decat ca a fost o decizie extraordinara.

Si, pe de o parte pentru ca este difuzat doar 2 zile pe saptamana, iar filmul este din ce in ce mai frumos, iar pe de alta parte suntem in izolare, l-am cautat pe internet si l-am gasit. Vreau sa va spun ca a fost bucuria noastra in aceste zile ceva mai grele. Uneori l-am vizionat pana tarziu in noapte. 😊.

Este un film care te trece prin tot felul de stari: de la bucurie si extaz, la durere, suferinta si multe emotii, totul presarat cu numeoase situatii comice. Fara sa vrei, traiesti alaturi de protagonisti starile lor. Si totul a pornit de la……un sarut in noapte.

Dar, cel mai mult mi s-a parut un film educativ atat pentru tineri, cat si pentru parintii tinerilor. Poate o sa zambiti sau o sa spuneti ca exagerez. Nu cred ca este asa.

Pentru tineri, filmul scoate in evidenta, de fapt, ceea ce inseamna dragostea adevarata, profunda: frumusetea si delicatetea cu care este marturisita si primita dragostea, puterea de a iubi cu toata fiinta, de a oferi celui pe care il iubesti cat mai multe momente frumoase, dar si de a te sacrifica pentru cel pe care il iubesti, de a avea puterea sa treci peste momentele grele cu speranta neclintita in suflet ca totul se va rezolva, ca in final totul va fi bine. Oare cati dintre tinerii de azi, mai traiesc astazi sentimente de o astfel de profunzime? Pentru ca ele stau la baza unei casnicii trainice.

O astfel de dragoste traiesc in film Can si Sanem. El, Can, un tip rebel, cu o mare pasiune pentru fotografie, chiar un fotograf renumit, care vine sa preia agentia de publicitate a tatalui. Ea, Sanem, o fata frumoasa, vesela si inteligenta, dintr-un cartier obisnuit, care lucreaza la bacania tatalui, cu visul de a deveni o mare scriitoare si de a calatori in Galapagaos. Pentru ca parintii vad potentialul ei, recurg la un siretlic: ori isi cauta un serviciu, ori o vor casatori obligat cu un baiat de conditie medie. Asa, ea ajunge sa lucreze la agentia de publicitate ca si curier, cei doi se intalnesc si incepe povestea de dragoste.

sursa: internet

Pe de alta parte, este dragostea neimpartasita o perioada lunga de timp, insa cand atunci cand ea devine impartasita, se manifesta cu o putere extraordinara si da nastere unei casnicii plina de bucurii. Asa s-a intamplat in cazul Lui Emre (fratele lui Can), director economic la agentia de publicitate si al Leylei (sora lui Sanem), asistenta acestuia.

sursa: internet

Pentru cei care suntem parinti de tineri, filmul arata atat genul de parinti grijulii, pentru care familia, traditiile, dar mai ales fetele reprezinta totul. Parinti care se bucura de bucuria copiilor, de fericirea lor si sufera alaturi de ei in momente grele, insa ii sustin si respecta deciziile lor. Asa sunt Mevkibe si Nihat, parintii celor doua surori.

sursa: internet

Pe de alta parte, sunt parintii pentru care orgoliile proprii, ambitiile, frustarile sunt mai importante decat fericirea copiiilor. Este foarte bine evidentiat acest tip de parinti (in special mame), de dna Huma, mama celor doi frati. Din pacate, sunt multe astfel de mame care pun mai presus de fericirea copiiilor, orice alte motive, sau care intervin in casnicie, sub pretextul grijii pentru soti, asa incat astfel de casnicii ajung sa se destrame.

Un film extraordinar, in care regizorul si scenaristul s-au intrecut pe ei in crearea momentelor frumoase, de bucurie, de fericire, dar si a momentelor de suspans, de tristete, in care talentul actorilor te face sa uiti ca urmaresti un film.

sursa: internet

Il recomand din tot sufletul.

HRISTOS A INVIAT!

HRISTOS A INVIAT

Tuturor prietenilor care ma vizitati va doresc ca Dumnezeu sa va binecuvanteze si sa va ocroteasca, sa va lumineze sufletele si casele si sa va aduca speranta in inimi.

Multe au fost opiniile pe tema mersului sau nu la biserica pentru Slujba Sfintei Invieri, insa noi am preferat sa facem ascultare de decizia Parintelui Patriah. Acest lucru l-am invatat, cu ani in urma, citind cartile despre Sfantul Porfirie Kavsokalivitul (Bunicutul), care punea mare accent pe ascultarea fata de ierarhi.

Si, facand acest lucru, chiar am simtit liniste si bucurie in suflete. Am luat legatura cu parintele de la parohia de care apartinem si a spus ca pentru painea sfintita (Paste), pot veni volutari sa ne-o aduca, dar sfatul dansului ar fi sa ne mergem cateva minute la Sfanta Biserica, sa luam pastele, sa lasam un pomelnic pentru seara de Inviere. Pentru a primi Lumina Sfanta, sa fim atenti, pentru ca dansul va veni in parohie strigand „Veniti de luati lumina”.

Facand ascultare de preot si, pentru a nu incalca regulile, sambata dimineata, sotul meu a mers la biserica scriind pe declaratie scopuri umanitare (asa am reusit, dupa puterile noastre, sa ii ajutam si pe cei batrani si sarmani, ducand cate ceva la biserica pentru a fi impartite). Ajuns acolo, parintele i-a dat ultimele pungute de paste, spunand ca se pregateste sa sfinteasca alta paine, pentru ca nu se astepta sa vina atat de multa lume si sa ia. Asa mi-am dat seama ca sunt multi oameni care nu comenteaza prea mult dar care, in liniste si pace, se pregatesc sa intampine Invierea Domnului asa cum au invatat de la stramosi.

Seara, in jur de ora 21.00, stand in dormitor cu urechile ciulite, l-am auzit pe parinte venind cu lumina. Vocea baritonala si puternica a parintelui a adus multa emotie si bucurie in sufletele noastre. A iesit sa ia lumina doar sotul meu, gandind ca o singura persoana din familia noastra este suficienta, pentru a avea posibilitatea sa iasa si altii (sa nu fim prea multi).

Dupa ce am luat Lumina, ne-am gandit cam ce vecini nu au coborat si i-am sunat. Au venit, au luat si s-au bucurat. Unul dintre vecini era tare necajit spunand ca a reusit si el sa tina post anul acesta, dar nu a reusit sa ia putin paste. Asa ca, pe langa Lumina, i-am daruit si cateva bucatele de paste pentru el si familie. Doamne, cum se umple inima de bucurie cand reusesti sa aduci bucurie.

Am primit bucurie si lumina, am daruit bucurie si lumina, s-au umplut sufletele de cele bune.

Cu candeluta aprinsa am ascultat Slujba de Inviere, atat cat am rezistat.

TREZIRE DUHOVNICEASCA

Sa nu pricinuim noi sminteli

Pe cat putem, sa luam aminte ca noi sa nu dam prilejuri sa se creeze situatii grele. Sa nu deschidem crapaturi diavolului, deoarece sufletele care au cugetarea stricata se vatama si cauta apoi sa se indreptateasca pe ei insisi. Procedand astfel, intr-o parte zidim si in cealalta parte daramam.

Odata au venit la Coliba cativa tineri modernisti si am discutat cu ei. In ziua aceea trebuia sa ies din Sfantul Munte. Cand au aflat aceasta au iesit si aceia din Munte si pe vapor au venit si au stat alaturi de mine. M-au intrebat cu mult interes despre diferite subiecte duhovnicesti. Insa unii din corabie s-au smintit si au inceput sa ne priveasca foarte banuitor. Daca as fi putut prevedea ca s-ar putea sminti de aceasta ceilalti, m-as fi ingrijit sa iau masurile necesare.

Lumea este vicleana. Trebuie sa ne ingrijim sa nu cream sminteli. Nu suntem raspunzatori pentru cele de care nu ne putem apara sau pentru care nu avem experienta. Sa nu asteptam plata de la Dumnezeu, cand noi, din neatentia noastra pricinuim probleme. Plata avem numai atunci cand noi suntem atenti si problemele le creeaza vrajmasul. Cineva imi spune, de pilda, ca sunt inselat. Mai intai caut sa vad daca sunt inselat sau nu. “Ca s-o spuna acela, a vazut ceva. N-a putut-o spune asa, fara motiv. De ceva s-a smintit”. De aceea stau si ma gandesc ca sa aflu de ce s-a smintit, pentru ca sa ma indrept. Daca spune ca sunt inselat, atunci sunt vrajitor, iar pentru mine aceasta este castig, caci nu se va mai aduna lume si ma voi linisti. Dar acela, sarmanul, se va osandi, pentru ca face rau Bisericii. Nu-i pacat? Insa si eu sunt de vina, pentru ca la ceva nu am luat aminte.

Vin unii sa-mi sarute mana si ii lovesc usor peste cap. Altul vede si spune: ”Ii binecuvinteaza, desi este numai monah! Ce este aceasta?”. Nu sunt de vina ei, trebuie sa n-o mai fac eu.

-Parinte, daca cineva, din neatentie, creeaza o oarecare sminteala, unii spun: ”Lasa-l pe acesta, este lipsit de judecata!”.

-Lipsa de judecata are cel care nu poate gandi, nu cel care este neatent. Cel neatent aprinde foc si nu se gandeste ca va arde totul in locul unde l-a aprins. Cand vreodata aprinde foc un astfel de om si parleste si alte suflete, avem datoria sa ne rugam si sa aruncam si vreo galeata de apa. Sunt si altii care sunt violenti – au si evlavia impreuna cu vatamarea de minte – si atunci cand aud ceva cu care nu sunt de acord, fara sa cerceteze daca este corect sau nu, pe toate le fac praf. Atunci trebuie ca uneori sa calcam putin frana, alteori, atunci cand se opresc, sa punem si vreo piatra la roata lor, pentru ca altfel o pot lua anapoda si sa ia si pe altii de-a valma cu el.

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)

TREZIRE DUHOVNICEASCA

Omul duhovnicesc este “foc mistuitor”

-Parinte, cum poate trai cineva corect si crestineste in societatea de astazi, fara sa se sminteasca de oamenii care traiesc departe de Dumnezeu?

-De ce sa se sminteasca de ceilalti care nu sunt aproape de Dumnezeu? Daca ar fi fost dintr-o familie cu sapte-opt copii si pe unul-doi din frati i-ar fi tras satana si ar fi trait o viata pacatoasa, l-ar fi smintit viata lor pacatoasa?

-Nu, ci l-ar fi dudut, deoarece ar fi fost vorba de fratii lui.

-Asadar, raul se afla in noi. Nu avem dragoste, de aceea nu-i simtim ca pe fratii nostri pe toti oamenii si ne smintim de viata lor. Toti formam o familie mare si suntem frati, pentru ca toti oamenii sunt copiii lui Dumnezeu. Daca, intr-adevar, am simti ca toti oamenii suntem frati, ne-ar durea pentru cei ce traiesc in pacat si nu ne-ar sminti viata lor pacatoasa, ci ne-am ruga pentru ei.

Iar daca ne smintim, raul se afla in noi, nu este in afara de noi. Cand ne smintim, sa ne spunem noua insine:”Tu pe cati ai smintit? Si nu vrei sa-l rabzi pe fratele tau? Pe tine cum te rabda Dumnezeu, cu atatea cate faci?”. Ganditi-va la Dumnezeu, la Maica Domnului, la ingeri, care ii vad pe pamant pe toti oamenii – ca si cum s-ar afla intr-un balcon mare si ii vad pe oameni, care sunt adunati in piata – pe unii cum fura, pe altii cum se cearta, pe altii cum pacatuiesc trupeste, etc. cum ii rabda? Cum rabda ei toata rautatea si pacatul ce exista in lume? Iar noi sa nu rabdam pe fratele nostru? Este infricosator.

-Parinte, ce inseamna ceea ce spune Apostolul Pavel: Dumnezeul nostru este foc mistuitor?

-Daca arunci intr-un cuptor hartii, gunoaie, ce se va intampla cu ele? Nu vor arde? Asa si omul duhovnicesc, orice i-ar arunca diavolul, arde. “Foc mistuitor!”. Cand in om se aprinde flacara dumnezeiasca, toate ard. Dupa aceea nu se mai lipesc de el gandurile murdare. Adica diavolul nu inceteaza sa-i arunce ganduri murdare, dar omul duhovnicesc este “foc” care le arde. Dupa aceea diavolul oboseste si se opreste. De aceea si Apostolul Pavel spune: Toate sunt curate celor curati. La cei curati toate sunt curate, nu exista nimic necurat. Pe cei curati si in noroi de ii vei arunca, raman curati, ca razele soarelui, oriunde ar cadea, raman luminoase si curate.

Omul duhovnicesc, fiind ajutat de omul cel sfant, se schimba in intelesul cel bun, iar de omul trupesc nu se vatama. Il vede, il doare pentru el, dar nu pateste nici un rau. Un om aflat intr-o stare duhovniceasca de mijloc se schimba in bine de catre un om duhovnicesc, dar se poate schimba si in rau de un om trupesc. Omul trupesc nu-l intelege pe cel sfant si se sminteste de cel trupesc asmenea lui. Indracitul vazand pe sfant fuge, in timp ce omul trupesc se duce la sfant sa-l ispiteasca si sa-l sminteasca. Unul care a ajuns in starea sodomitilor se sminteste chiar si de ingeri. Omul smerit, chiar si neexperimentat duhovniceste de ar fi, distinge pe ingerul lui Dumnezeu de diavol, pentru ca are curatie duhovniceasca si se inrudeste cu ingerul. In timp ce omul egoist si trupesc, pe langa faptul ca este lesne inselat de diavolul cel viclean, transmite si el viclenia, iar prin senzualitatea lui provoaca si vatama sufletele bolnavicioase cu microbii lui duhovnicesti.

-Parinte, cum poate ajunge cineva in starea in care poate sa le vada pe toate curate?

-Trebuie sa se curete inima ca sa se odihneasca in el harul lui Dumnezeu. Oare nu spune psalmul: Inima curata zideste intru mine, Dumnezeule? Cand se va curati inima cea barbateasca sau cea femeiasca, atunci va locui Hristos in ea si oamenii nici nu vor sminti, nici nu se vor sminti, ci vor transmite har si evlavie. Omul care ia aminte de sine isi pazeste curatia sa duhovniceasca si pastreaza si harul dumnezeiesc in sine. Astfel pe toate le vede curate, ba chiar si pe cele necurate le pune in valoare. Adica si pe acestea le face bune in fabrica lui duhovniceasca. Hartiile nefolositoare le face servetele curate, foi, caiete, etc. Si dimpotriva, omul care primeste viclenia si gandeste cu viclesug si pe cele bune la schimba in rele, precum uzina care face armament, care chiar si aurul il face gloante si proiectile de tun, pentru ca asa sunt facute masinile ei.

Cand cineva incepe sa faca caderi in pacat, se innegreste launtric, i se tulbura ochii sufletului sau si pe toate le vede tulburi. Dupa aceea este molipsit de pacat, iar pacatul il zapaceste. Inca si pe cele curate le poate vedea in chip pacatos. Exista oameni care nu pot crede, de pilda, ca unii tineri sau tinere traiesc o viata curata. “Este cu neputinta sa se intample aceasta astazi”, spun ei. Sarmanii, sunt atat de afundati in pacat, incat pe toate le vad in chip pacatos. Oamenii care dorm cu dracusorii nu pot gandi ca exista altii care dorm cu ingerasii. Dar sa nu cerem de la porci sa aiba evlavie la crini. Vezi ca si Hristos a spus: Nu aruncati margaritarele voastre inaintea porcilor, ca sa nu le calce in picioare. De aceea cel care traieste duhovniceste curat trebuie sa ia aminte sa nu faca prietenii cu cei lumesti, nici sa le dea drepturi duhovnicesti, ca sa nu se vatame si sa nu-i vatame, deoarece oamenii lumesti au un alt tipic si alt canonarh si nu pot distinge Sfantul Mir de apa de colonie.

-Parinte, cineva care vrea sa traiasca aproape de Hristos poate fi impiedicat de ispitele din afara?

-Nu! De Hristos ne poate desparti numai viata noastra neduhovniceasca. Aghiuta are treaba aceasta: sa faca sminteli si sa imprastie rautate, sa lupte pe oameni, cand cu asprime, cand cu viclenie.

Hristos ne iubeste si Se afla langa noi, atunci cand traim potrivit cu voia Lui. De aceea, atunci cand vedeti ca se fac sminteli, nu va temeti si nu intrati in panica. Daca nu infrunta cineva lucrurile duhovniceste, nu se va bucura nici o zi, deoarece diavolul ii va afla tinta, adica punctul sensibil, si mereu va pricinui sminteli ca sa-l mahneasca, astazi cu una, maine cu alta, poimaine cu cealalta.

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)

BUNATATI

MARAR PENTU CONGELATOR

Asa cum v-am spus in postarea de zilele trecute, am facut comanda pe net pentru verdeturi. Am gasit o doamna din Bratasanca (o localitate situata la aproximativ 15 km de Ploiesti) si am comandat ceapa verde (pentru ca am uitat sa opresc cateva cepe din cele trimise de socrela), salata, loboda si marar. Le-am comandat sambata si am rugat ca livrarea sa o faca azi, daca se poate. Doamna a zis ca nu este problema. Si, intr-adevar, azi, in jur de ora 14 ne-a sunat ca a ajuns. Avea manusi si masca, produsele au puse in saci si sunt foarte proaspete. Mi-a placut.

Mararul l-am spalat si l-am lasat sa se scurga apa foarte bine.

Dupa care l-am tocat marunt si l-am pus la pungute. Pungutele etichetate stau cuminti la congelator pana la toamna, cand incep sa-l folosesc.

Doamne, ce bune este la chiftelute, tocanite, omleta si chiar la ciorbite.

Azi, in timp ce tocam mararul am vorbit la telefon cu o prietena de la Cluj, o adevarata gospodina. Si m-a intrebat cum folosesc mararul congelat, asa ca m-am gandit sa va spun si voua. Mararul congelat (si nu numai, ci si ceapa verde, usturoiul, patrunjelul, leusteanul, menta), il folosesc inghetat, ca si cum atunci l-am tocat. Nimic nu las la dezghetat.

JURNAL

JURNALUL UNEI FEMEI SIMPLE – ZIUA  36

Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi:

Luni 06.04.2020, orele 18.00.

Afara:

Soare, dar doar de privit din casa, pentru ca bate vantul atat de tare de patrunde prin toate oasele.

Mă gândesc:

Ca mai este putin si ne bucuram de Invierea Domnului, chiar daca fiecare acasa la el, avand in vedere situatia de acum.

Sunt recunoscătoare pentru:

Pentru fiecare zi daruita de Dumnezeu, pentru faptul ca suntem sanatosi si pentru toata purtarea de grija a lui Dumnezeu. Sunt recunoscatoare pentru aceste zile in care lucram de acasa.

Din bucătărie:

Liniste si pace, pentru ca sunt in curatenie generala, este post si, prin urmare, intru mai putin in bucatarie. Maine va fi o zi pe care am sa o dedic bucatariei pentru ca trebuie sa fac mancare (iahnie de fasole si o prajitura de post), sa toc mararul pentru a fi pus la congelator si sa fac painica. Doamne, ce bine este ca nu mai cumpar paine.

Ce mai mesteresc:

Lucrez cu spor la a doua fusta.

Ceea ce astept (sper):

Sper ca Dumnezeu sa se milostiveasca de noi si sa alunge aceasta epidemie, sa la daruiasca sanatate celor bolnavi, putere tuturor cadrelor medicale a a-I ingriji. Pe de alta parte spre ca oamenii sa se intoarca la credinta, sa se apropie mai mult de Dumnezeu.

Citesc:

“Familia ortodoxa” – pr Evgheni Sestun in continuare.

Ascult/vizionez:

Vizionez, pe internet, cu multa placere serialul turcesc “Pasarea matinala” (sau Vis de iubire-asa cum este denumit de Kanal D).

În casa:

Curatenie generala de primavara.

Ce planuri am:

Saptamana aceasta planuiesc, ca impreuna cu sotul, sa termin curatenia, inclusiv zugravit in bucatarie. Planuiesc sa termin si a doua fusta.

O fotografie:

o mica parte din pasarelele care ne bucura in ficare zi.

si ciripitul care imi bucura sufletul cat stau in bucatarie.

BUNATATI

CEAPA SI USTUROI PENTRU IARNA

Cu epidemie, pandemie, molima sau ce o fi ea aceasta boala ce ne tine in casa, timpul nu sta in loc si nu asteapta pe nimeni, mai ales cand este vorba de produse ale gradinii. Asa ca marti, cand sotul a fost sa duca medicamentele pentru inima socrului, socrela mea m-a sunat sa ma intrebe daca imi trimite ceapa si usturoi pentru congelat. Ea stie ca, in fiecare an, eu pun la congelator aceste trufandale ale primaverii. Doamne, ce buna este iarna o omleta cu marar si ceapa verde, ce bune sunt tocanitele cu putin usturoi verde si cate alte mancaruri gustoase.

Bineinteles ca nu am refuzat, asa ca ieri si azi am avut activitate intensa. De obicei, acestea le pregatesc la dansii in curte, insa de data aceasta a trebuit sa ne adaptam.

 Inarmata cu manusi si cu rabdare am trecut la curatarea cepei si a usturoiului. Pe masura ce eu le curatam, sotul meu le spala si le punea la scurs pe servete. (ce bine mi-au prins acum servetele facute cu cateva zile in urma). Dupa ce am terminat, le-am lasat pana azi la scurs.

Azi, din nou cu rabdare, am pornit la treaba si anume, la taiat marunt si pus la pungi. Intre timp am si gatit: ciorbita de cartofi si ghiveci.

Intotdeauna, in aceasta perioada pun la congelator si mararul, pentru ca este cu aroma cea mai puternica si se pastreaza cel mai bine. Din pacate, socrela nu are marar, dar am vazut pe facebook ca s-a format un grup “produse agroalimentare Prahova”, ce are ca scop sustinerea producatorilor particulari. Am sa caut, sa vad ce gasesc si poate comand.

TREZIRE DUHOVNICEASCA

Infruntarea hulitorilor

-Parinte, in Sfanta Scriptura se spune ca hula impotriva Duhului Sfant nu se iarta. Care este aceasta hula?

-In general hula impotriva Duhului Sfant este dispretuirea celor sfinte, atunci cand omul este in toate mintile. Atunci se face vinovat. De pilda, unuia ce mi-a spus: “Lasa-ma si tu cu dumnezeii tai…” i-am dat o branca si l-am aruncat cat colo, deoarece aceasta a fost hula. Sau sa presupunem ca doi trec pe langa o biserica. Unul isi face cruce si ii spune si celuilalt: ”Fa si tu cruce, omule!”, iar acela se impotriveste zicand: “Ei si tu, ti-ai gasit, de ce sa-mi fac cruce?”. Acest dispret este hula. Prin urmare este cu neputinta ca la un om evlavios sa existe hula. Dar si nerusinarea este hula impotriva Duhului Sfant. Cel nerusinat denatureaza sau calca, de pilda, un adevar evanghelic, pentru ca sa-si justifice caderea lui. Nu respecta realitatea, adevarul, ci il mototoleste intru cunostinta, calca in picioare un lucru sfant. Si lucrul acesta devine incet-incet o stare de fapt, o situatie. Apoi se departeaza harul lui Dumnezeu si omul primeste inrauriri demonice. Iar daca nu se pocaieste, in ce va spori, fereasca Dumnezeu! Dar daca cineva s-a maniat si chiar a hulit impotriva Duhului Sfant, aceasta hula nu este de neiertat, daca omul nu crede in hula ce a spus-o, ci a spus-o deoarece in clipa aceea, sub influenta maniei, si-a pierdut controlul, dar indata s pocaieste. Nerusinatul insa justifica minciuna, ca sa-si indreptateasca astfel caderea sa. Cel ce isi indreptateste caderea, il apara pe diavolul.

-Parinte, cum isi indreptateste cineva caderea sa?

-Isi poate aduce aminte de ceva ce s-a spus acum zece ani despre un alt caz si il prezinta ca exemplu, pentru a se justifica pe sine. Nici diavolul, cel mai mare avocat, nu s-ar fi putut gandi la asa ceva in ceasul acela.

-Si cum se simte un asemenea om?

-Cum se simte? Nu are niciodata liniste.chiar si dreptate sa aiba cineva, daca va cauta sa se indreptateasca pe sine nu va avea odihna. Cu atat mai mult daca nu are dreptate si isi indreptateste caderea sa intr-un mod nerusinat. De aceea, cat putem, sa luam aminte la nerusinare si dispret nu numai fata de cele sfinte, ci si fata de aproapele nostru, deoarece este chipul lui Dumnezeu. Oamenii nerusinati se afla in prima faza a hulei impotriva Duhului Sfant. Cei ce dispretuiesc cele sfinte suntr intr-a doua, iar intr-a treia se afla diavolul.

-Parinte, atunci cand se vorbeste impotriva Bisericii sau impotriva monahismului, etc., ce trebuie sa facem?

-Daca se vorbeste, de pilda, urat despre tine, nu-I nimic. Sa gandesti:”Pe Hristos, Care a fost Hristos, L-au ocarat si n-a vorbit. Eu, care sunt pacatos, ce merit oare?”. Daca ar veni sa ma ocarasca pe mine ca persoana, nu m-ar deranja deloc. Dar daca ma blameaza ca monah, ei ocarasc toata randuiala monahismului, pentru ca eu, ca monah, nu sunt independent, si atunci trebuie sa vorbesc. In aceste cazuri trebuie lasati putin sa se descarce, iar apoi sa le spuneti doua cuvinte. Odata, intr-un autobuz, o femeie ocara pe preoti. Am lasat-o sa se descarce, iar atunci cand s-a oprit, i-am spus: “Avem pretentii de la preoti, insa pe acestia nu i-a aruncat Dumnezeu cu parasutele. Sunt si ei oameni si au slabiciuni omenesti. Dar spune-mi, te rog, o mama ca tine, vopsita, cu niste unghii ca de soim, ce copil va naste si cum il va educa? Daca va fi preot sau calgura, cum va fi?”.

Imi aduc aminte, alta data, pe cand calatoream cu autobuzul de la Atena la Ioanina, era unul care nu a tacut deloc tot drumul, ci a judecat un mitropolit care atunci crease niste probleme. I-am spus doua cuvinte, dupa care am inceput sa ma rog. Acela a continuat. Cand am ajuns la Ioanina si am coborat, l-am luat putin deoparte si i-am spus: “Stii cine sunt?”. “Nu”, mi-a raspuns. “Atunci cum poti sa spui astfel de lucruri? Eu se poate sa fiu mai rau decat acela pe care il judeci sau se poate sa fiu un sfant. Cum indraznesti sa spui inaintea mea lucruri pe care nu pot sa-mi inchipui ca le fac nici mirenii? Cauta sa te indrepti, caci de nu, o sa incasezi o palma puternica de la Dumnezeu. Fireste, pentru binele tau!”. L-am vazut dupa aceea cum a inceput sa tremure. Dar si ceilalti si-au dat seama de greseala savarsita, pentru ca am vazut o tulburare care s-a creat intre ei.

Vezi cum injura de cele sfinte, si nimeni nu zice nimic.in cazul acesta blandetea este diavoleasca. Odata, cand iesem din Sfantul Munte, am intalnit pe vapor pe unul, sarmanul, care fugise din psihiatrie si venise in Sfantul Munte. Striga si injura mereu pe cei mari, pe conducatori, pe medici…. “Atatia ani m-au chinuit cu socuri electrice si medicamente. Aveti inlesnirile voastre, masinile voastre. Pe mine mama mea de la 12 ani m-a trimis intr-o insula. De 25 de ani ma invart dintr-un spital de nebuni in altul”. Ocara toate partidele, dupa care a inceput sa injure pe Hristos si pe Maica Domnului. Ma ridic in picioare si ii spun: “Inceteaza! Ce, crezi ca nu exista nici o lege aici?” se vede ca a fost atins insotitorul lui – se pare ca era politai – si l-a adunat putin. Si-a spus tot necazul lui strigand si ocarand. M-a durut pentru el. Dupa aceea a venit si mi-a sarutat mana. L-am sarutat si eu. Avea dreptate. Toti, mult-putin, avem portia noastra de vina. Am fost si eu de vina ca injura sarmanul. Daca as fi avut o stare duhovniceasca asa cum trebuia, l-as fi facut bine.

Cat au fost de deznadajduiti farasiotii atunci cand s-a facut Schimbarea si au venit cu corabia in Grecia! Doi marinari se certau si injurau pe Hristos si pe Maica Domnului. Insa farasiotilor le-a cazut foarte greu lucrul acesta. “Greci, crestini, si sa injure pe Hristos si pe Maica Domnului?!”. I-au luat si i-au aruncat in mare. Din fericire stiau sa inoate si au scapat. Chiar daca este ocarat un simplu om, tot trebuie sa-l aparam. Cu atat mai mult pe Hristos!.

La Coliba a venit odata un copil care schiopata, dar fata lui stralucea. Mi-am spus:”Se intampla ceva aici, de straluceste atat de mult harul dumnezeiesc!”. L-am intrebat:”Ce faci”?, iar el mi-a spus ce s-a intamplat. Unul, o fiara inalta cat o namila, injura pe Hristos, iar copilul a sarit pe el ca sa-l opreasca. Acela insa l-a pus jos, l-a calcat in picioare si l-a lasat infirm pe sarmanul copil. Marturisitor! Ce-au tras marturisitorii si mucenicii!.

-Parinte, unor tineri evlaviosi le vine foarte greu in armata impreun cu cei ce injura. Ce sa faca?

-Este trebuinta de discernamant si de rabdare. Dumnezeu va ajuta. Transmisionistul cu care am facut armata era un medic necredincios, hulitor. In fiecare zi venea la unitatea administrativasa-mi faca spalare de creier! Imi spunea teoria lui Darwin, etc., niste lucruri cu desavarsire hulitoare. Insa dupa aceea, in urma unei intamplari a inteles cateva lucruri. Odata eram intr-o aplicatie si aveam aparatul de transmisie si targa puse pe un catar. La un coboras catarul a alunecat. Atunci eu l-am prins de coada, iar medicul tragea de capastru. La un moment dat targa a atins putin urechile animalului, care s-a speriat si m-a lovit cu putere cu picioarele dinapoi. M-a aruncat cat colo. Dupa putin timp mi-am revenit si am vazut ca pot merge. Singurul lucru de care imi aduc aminte este ca am strigat: “Maica Domnului!”. Nimic altceva. Semnele potcoavelor animalului se vedeau. Tot pieptul imi era negru. Atat de tare ma lovise animalul! Medicul a ramas cu gura cascata cand m-a vazut ca pot merge. Ne-am continuat drumul. Putin mai departe medicul a calcat stramb pe o piatra, a cazut si nu se mai putea ridica sa mearga. A inceput sa strige: “Maica Domnului, Hristoae al meu!” Se tanguia: “Acum toti ma vor parasi, s-a terminat, ce ma voi face? Cine ma va ajuta?”. Se temea sa nu-l prinda. “Nu te mahni”, ii spun, “voi sta eu cu tine. Daca ma vor prinde pe mine, te vor prinde si pe tine”. Sarmanul s-a gandit dupa aceea: “Arsenie n-a patit nimic, desi l-a lovit catarul, eu insa putin am calcat stramb si nu mai pot mege!”. Peste putin s-a ridicat, dar schiopata iar eu il tineam ca sa poata merge. Ceilalti inaintasera mult. A primit o lectie, dupacare si-a revenit. In fiecare zi zicea tot felul de hule, dar atunci, in clipa de primejdie, a strigat: “Maica Domnului!”. L-a indreptat Maica Domnului. Un altul, care era motociclist in armata, si-a rupt piciorul de doua ori si tot continua sa injure.

-Nu i-ati spus nimic, Parinte?

-Ce sa-I spun? Nu-I spuneam nimic, dar acela injura mereu pe Hristos si pe Maica Domnului. Iar aceasta o facea ca sa ma mahneasca. Dupa ce am inteles aceasta rosteam Rugaciunea lui Iisus atunci cand mai injura. Si sa vedeti, in timp ce la inceput si acela si ceilalti fara motiv, dupa aceea cand li se intampla ceva si erau gata sa injure, isi muscau limbile. Daca unul injura, huleste, etc., si este nerusinat, este mai bine sa te prefaci ca esti ocupat si nu auzi ce spune si sa rostesti Rugaciunea lui Iisus. Pentru ca de va intelege ca il urmaresti, poate sa injure mereu si te faci pricina ca acela sa se indraceasca. Atunci cand nu este obraznic, ci constient, dar injura din rea obisnuinta ii poti spune ceva. Dar chiar daca este constient, dar are mult egoism, trebuie sa iei aminte sa nu-I vorbesti cu asprime, ci pe cat poti cu smerenie si cu durere. Ce va spune Avva Isaac? Mustra cu taria virtutilor tale pe cei ce se cearta cu tine… si inchide gura lor cu blandetea si pacea buzelor tale. Mustra pe cei desfranati prin bunacuviinta vietuirii tale si pe cei nerusinati cu simturile, prin infranarea privirilor tale.

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)