Psalmodia (II)

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Ilarion cel Nou, egumenul Manastirii lui Dalmat si ale Sfantului Cuvios Visarion, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Starea duhovniceasca buna

- Gheronda, modul in care cant este grav. Gandul imi spune ca aceasta se datoreaza faptului ca si pronuntia mea are tonul grav.

-Te-am vazut si…..impovarata si….usurata. cand esti impovarata, atunci cnati grav. Totul porneste de la starea ta launtrica; la ea sa iei aminte. Unul care are glas subtire, daca este intr-o stare duhovniceasca buna, se aude ca o privighetoare. Altfel, este ca si cum ar tiui. Unul care are o voce groasa, daca nu este intr-o stare duhovniceasca buna, se aude ca un batran care se cearta. Daca veti canta fiecare pe rand, veti intelege in ce stare duhnoviceasca va aflati fiecare dintre voi.

-Gheronda, atunci cnad cantam in biserica, luam aminte sa nu se faca disonante.

-Desigur, e de trebuinta sa fiti cu luare-aminte, pentru ca toate trebuie sa se faca cu “cuviinta si dupa randuiala”. Insa mai intai de toate e nevoie sa ne ingrijim sa aplicam expresia “cu cuviinta” in sufletul nostru, adica sa existe randuiala sufleteasca, sa fim in regula cu Dumnezeu. cand cineva canta fara sa aiba o stare duhovniceasca buna, aceasta este mai rau decat o disonanta muzicala. Pentru ca, asa cum binele aduce o schimbare buna, tot astfel si raul aduce o schimbare rea, si oamenii nu se pot ruga. Daca cineva nu este aranjat sufleteste, daca are gandurie de-a stanga, meschinarii, etc., ce fel de psalmodie va canta? Cum va simti cineva inlauntrul sau dulceata paradisiaca, ca sa cante din inima? De aceea spune: “Este cineva cu inima buna? Sa cante Psalmi”. Toti cei care canta se cuvine sa aiba cea mai gingasa inima si cea mai dulce si cea mai vesela stare duhovniceasca launtrica. Cum sa canti “Lumina lina”, daca nu ai senintate sufleteasca?

.

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)

Psalmodia

 

Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Dorotei, apiscopul Tirului, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Psalmodia este rugaciune

- Gheronda, de multe ori merg la strana sa cant pentru ca simt ca aceasta este indatorirea mea. Este corect?

-Da, si psalmodia este o ascultare. De aceea preotul de roaga “si pentru cei ce canta”. Psaltul reprezinta tot poporul care este in biserica. Aceasta nu inseamna ca toti ceilalti nu trebuie sa spuna “Doamne miluieste” cu mintea, ci sa astepte pricopseala numai de la un “Doamne miluieste” al psaltului.

Mai demult cantau toti credinciosii impreuna si, dupa regula, asa si este corect. Insa deoarece se facea pauze si incurcaturi, Biserica, care este totalitatea credinciosilor, a randuit sa aleaga cativa dintre cei care stiu sa psalmodieze si au glas bun si putina evlavie si canta numai ei. Ceilalti urmaresc si psalmodiaza cu mintea si se bucura pentru ca din randul lor Dumnezeu a ales cativa oameni pentru a-L slavoslovi.

- Gheronda, dar cel care numai urmareste slujba, ce-I ofera Dumnezeu?

-Daca urmareste si se bucura de slavoslovirea lui Dumnezeu, oare Dumnezeu nu se bucura de el? Este si aceasta un prinos adus lui Dumnezeu.

- Gheronda, in timpul unei privegheri care este randuita pentru o anumita problema, cum pot sa ma rog pentru acea problema in vreme ce psalmodiez?

-Poti face rugaciune pentru acea problema inainte de priveghere, iar apoi, cand psalmodiezi, sa spui cate o rugaciune printre cantari. Dar daca in tot cursul privegherii mintea impreuna cun inima sunt atintite neincetat la problema pentru care se face rugaciune, atunci fie ca psalmodiezi, fie ca citesti la Psaltire, la Canoane,etc., aceasta este rugaciune pentru acea problema. Vezi, atunci cand facem o priveghere pentru vreo problema, numai doua-trei cereri se refera la ea, toate celelalte sunt asa cum le prevede tipicul. Cu toate acestea privegherea este randuita pentru problema respectiva.

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)

VINEREA MARE

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Irodion de la Lainici, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

“Inchinamu-ne Patimilor Tale, Hristoase”

- Gheronda, cum sa dobandesc evlavie la patimile lui Hristos?

- Mai intai sa te gandesti la Jertfa lui Hristos si la propria ta nerecunostinta si pacatosenie. Te va ajuta putin si un text patristic corespunzator. Dar ceea ce te va ajuta cel mai mult este insasi Patima, Jertfa Domnului. Hristos nu a invatat numai niste lucruri, ci S-a jertfit pentru neamul omenesc, a fost chinuit, rastignit si a suferit mult.

- Moartea pe cruce, a fost o moarte de necinste, Gheronda?

- Da, a fost cea mai de necinste. Este infricosator! Toti proorocii sa prooroceasca despre Hristos, dar in cele din urma evreii sa-L bata, sa-L scuipe, sa-L batjocoreasca, sa-L rastigneasca. Toate acestea il cutremura pe om, daca cugeta la ele. Chiar si in cel mai indiferent om, daca are putina intentie buna si cugeta la ele, pune in miscare interesul pentru cele duhovnicesti.

- Gheronda, in Joia Mare, seara, dupa slujba Sfintelor Patimi, nu raman in biserica.

- Pacat! Si eu care credeam ca ai putina evlavie. Bine, dar sa nu ramaneti in biserica in noaptea Joii celei Mari? Il lasati singur pe Hristos cel Rastignit si mergeti la chiliiile voastre?

- Cele mai multe surori raman in biserica, insa eu, ma gandesc ca, fiind mai vorbareata, nu-mi voi putea aduna mintea, asa ca prefer sa priveghez in chilie.

- Daca este asa, atunci e bine. Sa ai in chilie o icoana cu Rastignirea si sa spui: “Slava, Doamne, Sfintei Rastignirii Tale” si ”Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ne inchinam Patimilor Fiului Tau”. Odata cu aceasta sa faci si cat de multe metanii poti. Aceasta zi trebuie traita cum se cuvine. Eu incui usa pentru a putea trai aceasta zi.

- Gheronda, anul acesta, in Vinerea Mare nu am mancat nimic, iar seara, la slujba Prohodului, nu am putut sta in picioare. Daca as fi avut evlavia necesara fata de Patimile Domnului, nu as fi ajuns in aceasta stare.

- A fost buna si aceasta nevointa. Cum sa manance cineva in aceasta zi? Daca cineva nu poate suporta, sa ia putin posmag. Mai demult, in manastiri, numai daca era vreunul bolnav sau batran si neputincios lua seara un ceai cu putin posmag. Unii beau otet in aceasta zi, pentru ca evreii, acolo, sus pe Cruce i-au dat lui Hristos sa bea otet si fiere. Cand am mers la Manastirea Filotheu, in prima saptamana a Postului Mare nu am mancat nimic. Iar in Vinerea Mare, fiindca auzisem ca unii aveau obiceiul sa bea otet, am baut si eu. A fost insa foarte tare si am lesinat.

- Gheronda, de ce in Saptamana Mare pot sa postesc trei zile, in timp ce in restul anului imi vine greu sa ma infranez?

- In Saptamana Mare este intristarea pentru Patima lui Hristos. Sa presupunem ca ti-a murit o persoana apropiata. Iti mai sta mintea la mancare? Atunci nu numai ca nu-ti mai sta mintea la mancare, dar nici macar apa nu-ti mai vine sa bei.

- Gheronda, anul acesta am cantat Prohodul cu sithurile Psalmului 118.

- Am auzit. Dar vreau sa-mi spuneti adevarul: cand cantati, aveati mintea voastra la Hristos, la cuvintele Prohodului? Va intreb pentru ca si sora care rostea stihul Psalmului, si surorile care cantau, erau fascinate. Dar din ce cauza era asa fascinate? Pentru ca ati spus ceva nou? Dar acesta este un lucru cu totul lumesc. Ati inteles? Prohodul inseamna cantec de jale, tanguire. Hai sa zici ca la alte slujbe se poate sa-ti mai fuga mintea, insa aici L-au chinuit pe Hristos, L-au batut, L-au scuipat, L-au rastignit, iar acum se savarseste inmormantarea. Daca nici in aceasta zi un suflet nu intelege ceea ce canta, atunci ce sa mai spun?

- Gheronda, in Sfantul Munte, in Vinerea Mare bat copotele de jale?

- Bat clopotele atunci cand iese cu Epitaful.

- Dar nu bat toata ziua?

- Stiu eu daca bat? Eu caut sa-mi bata inima.

- Gheronda, unii copii m-au intrebat de ce vopsim oua rosii.

- Pe copii sa nu-i lasati sa se limiteze la astfel de lucruri, pentru ca in felul acesta interesul lor se va indrepta mereu spre asa ceva si nu va merge la probleme mai profunde. Spuneti-le numai ca oul rosu, asa cum este el rotund, simbolizeaza pamantul care a fost botezat cu Sangele lui Hristos si astfel toata lumea a fost slobozita de pacat.

- Gheronda, ma impresioneaza profund curajul Mironositelor.

- Mironositele aveau mare incredere in Hristos, aveau o stare duhovniceasca inalta si de aceea nu s-au temut de nimic. Daca nu ar fi avut o stare duhovniceasca buna, ar fi acut ceea ce au facut? Din dragoste pentru Hristos au pornit dis de dimineata, cand era interzis mersul prin cetate, cu aromate in maini, spre Preasfantul Mormant al Domnului. De aceea s-au si invrednicit sa auda de la Inger vestea cea plina de bucurie a Invierii.

- Gheronda, cum vom putea trai bucuria Invierii?

- Sa cultivam intristarea cea datatoare de bucurie, ca sa vina adevarata bucurie. Daca vom trai cu evlavie si cu umilinta Saptamana Mare, vom trai si Sfanta Inviere cu veselie duhovniceasca si cu desfatare dumnezeiasca.

- Gheronda, este firesc sa nu simt multa bucurie ub noaptea Invierii?

- Da, est firesc, pentru ca in toata Saptamana Mare si mai ales in Vinerea Mare, care chiar ziua dinaintea Invierii, am trait evenimentele datatoare  de intristare ale Patimilor. Deoare simtamantul intristarii este mai profund decat simtamantul bucuriei, nu putem ca intr-o singura zi sa depasim aceasta stare sufleteasca.  Nu pentru ca sufletul nu se bucura de Inviere,, dar nu se bucura atat de mult, pe cat o cere aceasta sfanta si luminata zi. Dar incet-incet, in decursul Saptamanii Luminate, care este ca o zi de Pasti, durerea din Saptamana Mare se indeparteaza, iar sufletul se umple de bucuri Invierii. Incepand cu a doua zi de Pasti, ne dam seama de Inviere.

- Gheronda, de ce la unele manastiri se fac procesiuni a doua sau a treia zi de Pasti?

-Pentru a raspnadi bucuria Invierii.

-Bat si clopotele?

-In Saptamana Luminata bat toate laolalta: clopote, toace de lemn, toace de fier si inimile bat cu putere traind “Ziua Invierii.

Doresc ca pururea sa va bucurati

Cu duhovniceasca bucurie,

Cu neincetaata veselie pascala

Si cu dulce rascolire launtrica

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)

PERIOADELE BISERICESTI

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol Iacob al lui Zevedeu, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Sfantul si Marele Post: calatoria spre Golgota

- Post usor si cele trei zile (primele trei zile ale Postului Mare) la fel de usoare sa va fie! Nadajduiesc ca in acest post sa nu aveti multe treburi, ca sa participati sufleteste la Patima Domnului, lucrand mai mult duhovniceste. Din clipa cand incepe Triodul, trebuie ca fiecare sa inceapa sa calatoreasca spre Golgota. Si daca va pune in valoare duhovniceste aceasta perioada, cand va muri, sufletul lui va calatori spre cele ceresti fara sa fie impiedicat de vami. In fiecare an vin aceste zile sfinte, dar odata cu trecerea fiecarui an, mai pierdem inca un an; si aici este problema. L-am pus in valoare duhovniceste sau l-am risipit in cele materiale?

Odata cu toate celelalte prefaceri lumesti ale vremii noastre, s-a pierdut si sensul celor trei zile, pentru ca in fiecare saptamana mirenii au trei zile – vineri, sambata si Duminica – pe care le petrec lumeste. Din fericire, in manastiri si in putine familii crestine din lume se mai pastreaza adevaratul sens duhovnicesc al celor trei zile, si astfel se mai tine lumea. Rugaciunea multa si postul care se fac in fiecare an in aceste trei zile de la inceputul Postului Mare, franeaza lumea de la multe derapari duhovnicesti, care, de obicei, se fac in cele trei zile petrecute lumeste.

- Gheronda, care este noima celor trei zile?

- Cele trei zile ale Postului Mare au mai mult sensul de a-l obisnui pe crestin cu postul, cu infranarea. Apoi, cand va manca in fiecare zi la Ceasul al noulea, va considera aceasta praznuire. In viata de obste, dupa cele trei zile, mancam o supa la ora 4 dupa-amiaza si consideram aceasta mare binecuvantare. Dupa cele trei zile, ce mare binecuvantare era sa mancam in fiecare zi!

Cele trei zile de la inceput au rolul de a ne ajuta sa postim tot postul. Daca cineva nu poate tine cele trei zile, sa manance putin posmag seara sau sa manance la Ceasul al noualea. Este mai bine sa se crute putin, pentru ca, daca il ia ameteala si nu mai poate sa faca nimic din cele duhovnicesti, ce castig duhovnicesc va avea dupa-aceea? Intr-o marti din prima saptamana a Postului Mare, Batranul Varlaam de la Chilia Sfintilor Varlaam si Ioasaf a mers la o alta chirie, unde abia se stabilisera doi monahi tineri, cunoscuti de-ai lui. Bate la usa. Nimic. Deschide si-i gaseste pe amandoi intinsi pe pat. “Ce se intampla cu voi? Sunteti bolnavi?”. “Nu, ci postim cele trei zile”, au spus aceia. “Ia sculati-va!”, le-a poruncit batranul. “Faceti un ceai, puneti cate doua linguri de zahar, mancati si vreun posmag, ca sa puteti rosti vreo rugaciune, sa faceti vreun sirag de rugaciuni. Acesta este post? Ce castig aveti din el?’.

- Gheronda, cum voi putea sa ma nevoiesc mai mult cu infranarea in Postul Mare?

- Acum, in Postul Mare, mirenii sunt mai cu luare-aminte la infranare, insa noi, monahii, totdeauna trebuie sa fim atenti la ea. Insa lucrul cel mai important la care trebuie sa ia aminte cineva sunt patimile sufletesti si apoi patimile trupesti. Pentru ca, daca da intaietate nevointei trupesti si nu se nevoieste sa dezradacineze patimile sufletesti, nimic nu face. Un mirean a mers odata la o manastire la inceputul Postului Mare si un monah s-a purtat cu el cu asprime. Sarmanul mirean a pus gandul cel bun si l-a indreptatit. Dupa aceea a venit la mine si mi-a spus: “Nu l-am judecat, Parinte. Era asa din pricina celor trei zile”. Daca insa ar fi petrecut duhovniceste cele trei zile, ar fi avut o dulceata duhovniceasca si i-ar fi vorbit aceluia cu putina bunatate. Insa el s-a zorit in chip egoist pe sine ca sa tina cele trei zile si de aceea toate il deranjau.

- Gheronda, ce sa cuget in Postul Mare?

- La Patima, la Jertfa lui Hristos sa cugeti. Cu toate ca noi, monahii, trebuie sa traim in orice clipa Patima lui Hristos, pentru ca la aceasta ne ajuta diferitele tropare si toate slujbele din fiecare zi.

In Postul Mare ni se da cea mai mare ocazie sa ne nevoim si sa participam intens la Patima mantuitoare a Domnului nostru, cu pocainta si metanii, cu taierea patimilor, prin imputinarea mancarii, din dragoste pentru Hristos.

Sa punem in valoare, pe cat putem, acest stadiu duhovnicesc cu multele lui conditii si posibilitati pe care ni le da, ca sa ne apropiem mai mult de Hristos Cel Rastignit, pentru ca sa fim ajutati de El si sa ne bucuram de Sfanta Inviere preschimbati duhovniceste, de vreme ce am trait in chip duhovnicesc Sfantul si Marele Post.

Va doresc sa aveti multa in Postul Mare, ca sa urcati pe Golgota langa Hristos, impreuna cu Maica Domnului si cu ocrotitorul vostru, Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu, si sa va faceti partase la infricosatoarea Patima a Domnului nostru! Amin.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)

DUMNEZEIASCA IMPARTASIRE

 Pentru rugaciunile Intrarii Domnului in Ierusalim si ale Sfintilor Apostoli Iason si Sosipatru, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Dumnezeiasca Impartasire: cel mai puternic medicament tamaduitor

- Gheronda, v-ati ostenit mult la Dumnezeiasca Liturghie. Nu trebuia sa ramaneti si la Rugaciunile de multumire.

- Ce spui? M-am impartasit si sa nu spun un “multumesc” lui Dumnezeu? Numai in caz de foarte mare nevoie poate pleca cineva mai devreme. Nici tu sa nu pleci vreodata. Sa asculti Rugaciunile de multumire si sa spui mereu: “Iti multumesc, Dumnezeul meu, Iti multumesc! Slava Tie, Dumnezeule! Slava Tie, Dumnezeule!” si sa ti se inflacareze inima.

Odata am mers la Dumnezeiasca Liturghie la o chilie. Eram obosit si necajit; mai eram si flamand, deoarece trebuia sa ma impartasesc. Acolo nu aveau soba si toata slujba am tremurat de frig. Dar de indata ce m-am impartasit, am simtit cum prin tot trupul meu trece o caldura. Intocmai ca atunci cand aprinzi niste sobe electrice cu rezistente si curentul incepe sa treaca incet prin rezistente, la fel am simtit si eu in tot trupul. Apoi a inceput sa se aprinda cu o dulce flacara.

-Care ardea si nu se mistuia, Gheronda…

-Da, care ardea… Cu o dulce flacara. O, atunci s-a dus si foamea, si setea si frigul…

-Cat a tinut asta, Gheronda?

-A inceput in biserica, de indata ce m-am impartasit, iar cand am plecat, am simtit ca se incalzea si drumul.

- Gheronda, cum unii, desi sunt bolnaviciosi cu trupul, sunt rezistenti la post?

- Taina este nevointa si marinimia smerita, care sunt insotite de Rugaciune si de Impartasirea cu Preacuratele Taine. Acestea hranesc sufletul, dar hranesc si trupul. Cand ne impartasim, primim cel mai puternic medicament tamaduitor, Trupul si Sangele lui Hristos.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)

DUMNEZEIASCA IMPARTASIRE

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Vasilevs, episcopul Amasiei si ale Sfantului Glafira, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

“Tainele se traiesc”

- Gheronda, la Dumnezeiasca Liturghie am simtit ca Hristos S-a rastignit pentru mine si m-am intrebat: “Eu ce am facut pentru Hristos?”. Cum imi pot arata recunostinta pentru aceasta?

- Este destul ca o simti. Hristos S-a rastignit, S-a jertfit pentru noi, iar acum ne da Trupul si Sangele Sau. Cand cugeta cineva la acestea trebuie sa se inflacareze.

- Gheronda, cum sa simt marea Taina a Dumnezeiestii Euharistii?

-Tainele se traiesc. Ca sa simti Taina Dumnezeiestii Euharistii, trebuie sa crezi ca Hristos este prezent in clipa aceea. Si nu numai sa crezi, ci sa si traiesti.

- Gheronda, ce poate sa ma ajute ca sa ma adun in vremea Dumnezeiestii Liturghii?

-Si Ingerii participa la Dumnezeiasca Liturghie. “Pe Cel inconjurat in chip nevazut de cetele ingeresti…” cantam. Sa cugeti ce se petrece in acea vreme, sa fii atenta la cererile pe care le face preotul si sa rostesti “Doamne miluieste” din inima. La o Dumnezeiasca Liturghie cate maici spun “Doamne miluieste” la Ectenia mare? O spun numai cantaretele dupa cartea de muzica, iar cele mai multe va multumiti cu frumosul “Doamne miluieste” fara sa participe si inima. Ce foloseste din aceasta? Si chiar de veti rosti si Rugaciunea lui Iisus, nici ea nu ajuta de nu o veti spune cu durere.

- Gheronda, la privegheri, in vrema Dumnezeiestii Liturghii, de obicei incep sa ma descurajez din pricina oboselii.

-Este ceva firesc, insa trebuie sa te nevoiesti putin. Daca faci putina rabdare si te silesti putin pe sineti, vine dumnezeiescul ajutor si simti putere dumnezeiasca. Astfel, vei depasi oboseala si dupa aceea nu vei mai voi nici sa dormi, ci vei avea o astfel de dispozitie pentru cele duhovnicesti, incat te va tine toata ziua.

-Las Dumnezeiasca Liturghie este ingaduit sa stam jos, Gheronda?

-De obicei nu stam jos la Dumnezeiasca Liturghie. Daca cineva oboseste, se poate aseza putin cand se citeste Apostolul. Iar daca cineva are o problema serioasa de sanatate si nu poate sta in picioare, atunci poate sta in strana. Eu niciodata nu am stat jos la Dumnezeiasca Liturghie.

- Gheronda, in momentul cand preotul spune: “Ale Tale dintru ale Tale”, cum va rugati?

-Deoarece in acea clipa coboara Duhul Sfant, spun repede, cu mintea, “Imparate Ceresc”, “Bine esti cuvantat, Hristoase…” si “Cand Cel Preainalt S-a pogorat” si ma rog pentru dumnezeiasca luminare.

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)

RUGACIUNEA OBSTEASCA (II)

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol si Evanghelist Marcu si ale Sfantului Cuvios Vasile de la Poiana Marului, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

“Puterea rugaciunii obstesti”

- Gheronda, uneori simt nevoia sa nu ma duc la slujbele din biserica, ci sa raman in chilie si sa-mi fac indatoririle duhovnicesti.

-Ceea ce se savarseste la slujba, se poate fsce in alta vreme? Nu se poate face. Insa ceea ce faci in chilie, se poate face si in alta vreme.

- in biserica, Gheronda, nu simt totdeauna prefacerea pe care o simt in chilie.

-Asculta! Rugaciunea de unul singur este pregatirea pentru cea obsteasca. Rugaciunea obsteasca poate fi inferioara din punct de vedere calitativ fata de cea pe care o faci singur, pentru ca in biserica nu te poti misca liber, ca atunci cand esti in chilie. Insa din punct de vedere al puterii este superioara, pentru ca se roags toti impreuna, iar intr-un loc rugaciunea are mai multa putere, iar in alt loc mai multa caldura, etc. Asadar, in aceste doua-trei ceasuri in care se face slujba, trebuie sa fii si tu acolo in biserica, ca sa te rogi impreuna cu ceilalti. Ce a spus Hristos? “Unde sunt doi sau trei adunati in Numele Meu, acolo sunt si Eu in mijlocul lor”.

- Gheronda, ma odihneste mai mult sa raman in chilie, pentru ca la slujba mi se raspnadeste mintea.

- Odihna pe care o simti in acea vreme in chilie nu este odihna adevarata. Daca-ti faci nevointa in biserica si te straduiesti sa-ti aduni mintea si sa rostesti Rugaciunea lui Iisus, atunci faci lucrare corecta si vei afla adevarata odihna. Sa incerci sa depasesti greutatile in mijlocul greutatilor. Aceasta te va ajuta mult. Este ca si cum te-ai instrui in armata cu gloate adevarate, lucru care te tine in stare de veghe.

- Gheronda, la slujbe ma zoresc, pentru ca nu pot rosti si Rugaciunea lui Iisus si sa urmaresc in acelasi timp si citirile si psalmodiile.

- De ce te zoresti? Vad ca esti nelinistita. Iti spui: “Vreau sa sporesc in Rugaciunea mintii; vreau sa ma imbogatesc…”. Gandul acesta insa ascunde in el egoism si mandrie. Iti spun toate acestea nu pentru ca nu te nevoiesti, ci pentru ca te negvoiesti putin exagerat. Ai intentie buna si Hristos te va ajuta. Stai ca un copilas inaintea lui Dumnezeu si nu te gandi la nimic. Misca-te simplu si vei vedea cat Har iti vor da Hristos si Maica Domnului. Intrand in biserica, sa te gandesti ca ai intrat in corabie si lasa-te in mainile lui Dumnezeu sa te duca unde va voi.

- Gheronda, ma fura  somnul la slujbe si uneori nu pot urmari nimic. Apoi gandul imi spune: “Ce ai facut? Unde ai fost la slujba, de vreme ce nu te-ai rugat?”.

- Si atunci cand motai, si atunci cnad te fura somnul, corabia isi vede de drumul ei. In corabie unul casca gura, altul motaie, altul doarme, insa corabia se indreapta spre destinatia ei. Tu insa sa te straduiesti sa nu dormi.

- Gheronda, slujba devine obositoare atunci cand mintea nu se indeletniceste cu rugaciunea.

- Da, pentru ca atunci omul nu se hraneste. Cand mintea nu este la noimele dumnezeiesti, slujba este numai o asceza trupeasca, o mica osteneal pentru dragostea lui Dumnezeu. in tot cazul, si cel care motaie in biserica si se nevoieste sa nu-l prinda somnul, are mare plata. Oare nu are pat in chilia sa sa se duca sa se culce? Si totusi nu se duce. Doi mireni au mers in Sfantul Munte la o priveghere. Au dormit mai intai, apoi au coborat in bierica la Laude. In strana alaturata un calugar motaia si se nevoia sa nu doarma. Unul dintre cei doi mireni, cand l-a vazut, i-a spus celuilalt: “Ia te uita, si calugarii dorm in biserica”. Atunci celalalt i-a raspuns ca talharul cel bun: “Nu ti-e rusine? Npoi am dormit atatea ceasuri si am venit abia acum la slujba. nu ar fi putut sa mearga si el la chilia lui si sa doarma? Poate ca nu are saltea, insa un pat de lemn sigur o fi avand.

- Gheronda, nu simt bucurie din slujbele bisericii.

- Adica sa cerem numai bucurii? Te afli in biserica pentru Hristos. Stai in strana, iti spirjini mainile si te odihnesti putin. Dar sa cugeti: “Hristos are mainile intinse pe Cruce, insa eu ma odihnesc”. Si astfel vei afla odihna.

- Gheronda, la slujbe putem sa ne asezam in strana?

- Cine are vreo neputinta, poate sa se aseze [putin. Insa cel care are ravna, bine este sa stea in picioare. Nu sa spuneti: “Acum vom merge la biserica, vom sta asa, vom pleca capul si nu ne vom misca deloc”. Acesta este un lucru tipiconal, exterior.

- Gheronda, de multe ori nu ma pot aduna in biserica, pentru ca simt durere din pricina statului in picioare. Ce sa fac?

- Sa-ti aduci aminte de lemnul pe care au pus picioarele lui Hristos si sa spui: “Slava lui Dumnezeu ca sufar!”. Atunci vei uita de durerea ta, inima ti se va indulci si vei incepe sa te rogi din adancul ei.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)

RUGACIUNEA OBSTEASCA

 Pentru rugaciunile Sfintilor Ierarhi Ilie Iorest, Simion Stefan si Sava Brancovici, mitropolitii Transilvaniei, ale Sfantului Ierarh Iosif Marturisitorul din Maramures, ale Sfintilor Mucenici Pasicrat si Valentin si ale Sfintei Cuvioase Elisabeta, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

“Sfanta biserica este casa lui Dumnezeu”

- Gheronda, multi oameni nu considera absolut necesar mersul la biserica.

- Oamenii nu patrund pana in profunzimea noimei; taie cablul, legatura cu Dumnezeu, si apoi nu mai pot sa se ajute. Din nefericire, cei mai multi crestini nu traiesc liturgic, de aceea actioneaza asupra lor o inraurire demonica.

     Eu le spun mereu mirenilor sa mearga la biserica, sa se sfinteasca. Chiar si numai sa cugete cineva ca, intrand in Biserica lui Dumnezeu, intra in Casa lui Dumnezeu, iar acolo primeste dumnezeiescul Har si se sfinteste, si este de-ajuns sa se cutremure. In biserica suntem supravegheati de Hristos, de Maica Domnului, de Sfinti, le cerem ajutorul, putem chiar vorbi cu ei. Acolo ni se da posibilitatea sa traim Tainele. Acolo se jertfeste Hristos pentru noi si ne da Trupul si Sangele Sau. Toate acestea nu trebuie sa ne cutremure?

-Gheronda, acum, datorita problemei mele de sanatate, nu mai pot sa merg la biserica si imi lipseste slujba.

-Acum trebuie sa faci putina rabdare. Cand eram in armata si faceam aplicatii in munti, sapte luni nu am vazut biserica. Intr-o zi m-au trimis jos, in Navpact, ca sa repar niste statii de transmisie si trebuia sa ma intorc imediat. Am reparat statiile si, la intoarcere, am trecut pe langa o biserica ce era langa drum. Era Postul Mare si se auzea cantandu-se Acatistul. Cum sa intru inauntru? Aveam statiile cu mine si nu le puteam lasa afara. Pe langa asta nu aveam nici timp. Am stat numai cinci minute langa biserica. M-a cuprins tristetea si am plans ca un copil mic. “Dumnezeul meu, spuneam, cum am ajuns! De mic mergeam la biserica, inainte de a ajunge paracliserul, iar acum de sapte luni nu am vazut biserica!”.

- Gheronda, cand merg la biserica direct de la ascultarea mea de la arhondaric, nu ma pot aduna.

- De la arhondaric mergi in biserica. Din biserica mergi in Cer, iar apoi putin mai departe, la Dumnezeu.

-Cum se poate aceasta, Gheronda? Cugeta cineva slava lui Dumnezeu?

-Biserica este casa lui Dumnezeu aici pe pamant. Insa adevarata Casa a lui Dumnezeu este in Rai, asa cum si adevarata noastra casa este in Rai.

  

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)

PERIOADELE BISERICESTI

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Gheorghe si ale Sfantului Mucenic Valerie, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

“Hristos se naste”

- Gheronda, dupa privegherea Nasterii Domnului nu dormim?

- Este Nasterea Domnului si sa dormim? Mama imi spunea: “In noaptea aceasta numai evreii dorm”. Vezi, in noaptea in care S-a nascut Hristos, cei ce stapaneau dormeau adanc, iar pastorii “stateau pe camp”. Pazeau oile noaptea cantand din fluier. Ai inteles? Pastorii care au privegheat L-au vazut pe Hristos.

- Cum era pestera, Gheronda?

- Era o pestera intr-o stanca si avea o iesle. Nimic altceva nu mai era. Acolo mergea cate un sarac si-si lasa dobitoacele. Si Maica Domnului impreuna cu Iosif au ajuns la aceasta pestera, deoarece toate hanurile erau pline si nu aveau unde sa ramana. Acolo era magarusul si boutul, care cu rasuflarea lor L-au incalzit pe Hristos. Nu spune Prorocul Isaia: “Cunsocut-a boul pe Cel ce l-a zidit si asinul ieslea domnului sau”?

- Gheronda, intr-un tropar se spune ca Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, vazand pe Hristos cel nou-nascut “bucurandu-se, dar si plangand”, se intreba: “Sa Te alaptez la san, pe Tine, Cel ce pe toate le hranesti, sau sa Te laud pe Tine, ca pe Foiul si Dumnezeul meu? Ce numire sa-Ti dau Tie?”

- Acestea sunta tainele lui Dumnezeu,nespusa Lui pogorare, pe care noi nu o putem cuprinde.

- Gheronda, cum vom putea trai evenimentul Nasterii, adica sa constientizam ca Hristos “astazi se naste din Fecioara”?

- Pentru a trai aceste evenimente dumnezeiesti, trebuie ca mintea sa ne fie la noimele dumnezeiesti. Atunci omul se schimba. “Mare si preaslavita minune se savarseste astazi” cantam. Daca mintea noastra este acolo, la “preaslavita”, atunci vom trai si marea taina a Nasterii lui Hristos.

Eu ma voi ruga ca inima voastra sa se faca iesle sfanta, iar Pruncul cel Preasfant al Betleemului sa va daruiasca toate binecuvantarile lui.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)

PUTEREA RUGACIUNII

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Teodol Sicheotul, episcopul Anastasiopolei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Dragostea pentru Dumnezeu aduna mintea in inima

- Gheronda, uneori, atunci cand rostesc rugaciunea, ca sa nu-mi fuga mintea, spun: “Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, Te iubesc”.

- Cum se poate sa-L iubesti pe Hristos si sa-ti fuga mintea atunci cand rostesti Rugaciunea? Daca spui rugaciunea asa o data, nu-i nimic, dar daca o spui continuu, este minciuna. Adica sa nu avem ceva in inima, altceva in minte si altceva sa spunem cu buzele. Caci atunci ni se potriveste cuvantul: “Poporul acesta ma cinsteste cu buzele, iar inima lor este departe de Mine”.

- Gheronda, de ce rostesc Rugaciunea lui Iisus fara caldura?

- Deoarece te imprastii in cele dinafara, inima ta este in alta parte. Lipseste tresaltarea, dragostea pentru Dumnezeu si din aceasta pricina si rugaciunea este fara putere. Dragostea pentru Dumnezeu aduna mintea in inima si apoi omul “innebuneste”.

- Gheronda, cum izbuteste cineva sa aiba neincetata dorire catre Dumnezeu si sa rosteasca rugaciunea din inima?

- Daca are mereu in mintea sa binefacerile lui Dumnezeu si propria sa nerecunostinta, inima ii este strapunsa si incepe sa lucreze. Inima singura este impunsa de marinimie, dupa care urmeaza rugaciunea. De aceea sa ai intotdeauna ganduri pline de marinimie si de smarenie. Astfel va veni inlauntrul tau Harul lui Dumnezeu, pentru c Domnul in inima celor smeriti locuieste, si atunci inima ti se va indulci, iar rugaciunea se va face din inima.

- Dar atunci nu poate veni vreun gand rau, Gheronda?

- Nu, nu poate. Ca sa vina un gand rau, trebuie sa incetezi rugaciunea. Dar chiar daca vei inceta sa rostesti rugaciunea cu mintea si o vei rosti cu inima, tot nu poate veni, pentru ca se roaga inima.

- Gheronda, dati-mi binecuvantare ca sa-mi adun mintea.

- Ma rog sa ti se adune mintea in inima. Dar ce intelegem cand spunem “inima”? Inima nu este un urcior, inlauntrul caruia vom baga mintea, ci inima este ceea ce simtim. Prin urmare, atunci cand spunem “sa se adune mintea in inima”, intelegem sa se adune in dragoste, in bunatate, in dorinta arzatoare, in acea tresaltare, in acel ceva dulce…. De vreme ce Dumnezeu este Dragoste si inim are dragoste, daca este curatita,omul are inlauntrul sau pe Dumnezeu. “Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din toata inima ta, din tot sufletul tau, din tot cugetul tau…”. Sa-L iubesti cu toata fiinta ta. Daca mintea se va indulci de dragostea si bunatatea inimii, cand va rosti “Doamne, Iisuse Hrisotase, milueste-ma”, se va cutremura in intregime.

In viata duhovniceasca lucrul cel mai important este ca omul sa-si curete inima, astfel incat sa-L primeasca pe Hristos, si sa-si tina mintea in frau ca s-o indulceasca inlauntrul inimii. Daca mintea se va indulci inlauntrul inimii, nu va mai voi sa plece; asa cum pe un copilas, de-l vei lasa liber intr-o cofetarie, nu va mai voi sa iasa de acolo.

.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)

PUTEREA RUGACIUNII

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Ianurie, episocp de Benevent, ale Sfantului Mucenic Teodor din Perga si ale Sfintei Mucenite Alexandra Imparateasa, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Atunci cand rugaciunea ajunge in inima, rugaciunea noastra devine a inimii

- Gheronda, cum coboara mintea in inima?

- Cand pe inima o doare, mintea coboara in inima. Cand o doare pe inima? Atunci cand ma gandesc la binefacerile lui Dumnezeu si la nerecunostinta mea, inima este strapunsa, o doare, iar mintea se indreapta acolo.

- Gheronda, cand ma doare capul, nu ma pot ruga.

- Daca te dora piciorul si in acelasi timp te tai cu cutitul la mana, uiti de durerea de la picior si te gandesti la mana. Tot asa si atunci cand te doare capul si nu te poti ruga, sa te gandesti mai intai la pacatele tale si apoi la durerea lumii, si astfel te va durea inima. Durerea inimii va neutraliza durerea de cap si te vei ruga din inima pentru tine si pentru toata lumea.

- Gheronda, ce anume ajuta sa nu se raspundeasca mintea?

- Este greu pentru om sa puna frau mintii sale, care alearga cu o viteza mai mare decat viteza luminii. Trebuie s-o prinda “de manuta” si s-o duca langa cei indurerati, bolnavi, parasiti, adormiti. Atunci mintea, care le vede pe toate acestea, “loveste” inima, care, oricat de impietrita ar fi, se sparge si rugaciunea devine a inimii. Dupa aceea omul Il roaga cu lacrimi pe Dumnnezeu sa intervina. Iar daca cineva se gandeste la toate acestea, dar nu compatimeste si nu-l cutremura nici nefericirea lumii, nici iadul celor adormiti, care sunt acuzati, nici osanda sufletelor lor, se vede ca le are pe toate din belsug si este satul. Predomina cugetarea trupeasca, iar omul cel vechi este foarte puternic.

- Gheronda, adesea, la slujbe, mintea mea nu se indreapta spre cele ceresti, ci spre durerea oamenilor.

- Acestea doua sunt unite una cu alta. Problema nu este sa spuna cineva simplu Rugaciunea lui Iisus, numai ca sa aiba mintea curata de ganduri, ci sa lucreze “motorasul”, iar pe inima s-o doara pentru ceea ce se roaga.

- Gheronda, dupa ce sfarsesc ascultarea si intru in chilie, ma straduiesc sa-mi adun cugetarea de la diferitele treburi si imagini de peste zi, dar ma cuprinde durerea de cap.

- Sa spui: “Sa-mi adun mintea”. Insa bine ai spus tu :sa-mi adun cugetarea”, pentru ca tu faci rugaciune cu cugetarea. Daca rugaciunea se face cu cugetarea, este firesc sa se zoreasca creierul si sa te doara capul. Aceasta o vad si la altii. Incep sa faca lucrare duhovniceasca, citesc ceva duhovnicesc si nu folosesc mintea, ci cugetarea si apoi ii doare capul. Intocmai ca si aceia care folosesc inima intr-un mod mecanic, ca sa rosteasca Rugaciunea, dupa care ii doare inima. Insa atunci cand vrei sa te rogi si sa te aduni, trebuie ca mintea ta sa mearga la Hristos. In cazul acesta nu pleaca; da apoi telegrama si inimii, care se uneste cu mintea. Cealalta lucrare este o lucrare cu ratiunea, de aceea si pricinuieste oboseala. De ce spun ca trebuie sa facem din durerea celuilalt durerea noastra? Pentru ca mintea trebuie sa mearga la durerea celuilalt si numai atunci sa te rogi. Altfel rugaciunea este ceva sec. iti spui cu mintea ca exista bolnavi si ca trebuie sa te rogi pentru ei, dar nu participa nici mintea, nici inima. In timp ce, daca te doare undevamintea ta va merge mereu acolo. Tot asa si in acest caz, cand durerea celuilalt devine a ta, mintea nu-ti mai pleaca de acolo.

- Si totusi nu poate pleca de acolo, Gheronda?

- Sigur ca poate pleca. Aceasta depinde de durerea pe care o simti. Asa cum se intampla intr-o casa: daca au un bolnav care a facut o operatie de apendicita, ai lui vor sta putin langa el, dupa care vor incepe, poate, chiar sa cante si sa joace, iar apoi se vor duce fiecare la treaba lui. Dar daca au un bolnav operat de cancer, durerea va fi mare; nu pot sa uite asa usor durerea asta. Numai unul care nu intelege gravitatea situatiei poate uita. Iata, cand eram mic si o adusesera acasa pe sora mea grav bolnava, aproape de moarte, eu mi-am luat muzicuta, am mers in camera de alaturi si am inceput sa cant; nu-mi puteam da seama cat de grava era starea ei.

- Gheronda, creierul este organul trupesc, iar mintea cel duhovnicesc?

- Da, dar asa cum la alcool, spirtul, care este in alcool, este cel care face toata treaba, care actioneaza, iar nu apa, tot astfel si mintea este taria creierului, ceea ce are omul mai bun.

- Adica atunci cand nu lucreaza inima, inseamna ca nu lucreaza mintea, Gheronda?

- Desigur, binecuvantato. In minte sta toata puterea.

- Gheronda, dar cugetarea nu ajuta deloc?

- Ajuta pana la un punct. Adica pana in punctul in care sa spui cu ratiunea ca mintea trebuie sa mearga la durerea celuilalt. Numai pana acolo, dupa care va incepe sa lucreze mintea. Sa cugeti la diferite cazuri de oameni indurerati, sa te doara pentru ei si sa incepi sa te rogi.

.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)

PUTEREA RUGACIUNII

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Teotim, episcopul Tomisului si ale Sfantului Cuvios Teodor Trihina, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Simtirea prezentei lui Dumnezeu

- Gheronda, cand fac o lucrare intelctuala nu pot spune Rugaciunea lui Iisus.

- Daca in vremea ascultarii ai mintea la Dumnezeu, este ca si cum ai rosti Rugaciunea lui Iisus. Iar daca rostesti Rugaciunea si mintea ta nu este la Dumnezeu, care este folosul? Chiar si atunci cand oboseste cineva spunand Rugaciunea, dar isi aduce in minte pe Hristos sau pe Maica Domnului, tot rugaciune se socoteste.

- Gheronda, poate sa pastreze cineva in sine pomenirea lui Dumnezeu sara sa spuna Rugaciunea lui Iisus?

- Daca spune cu mintea sa: “cat de departe sunt de Dumnezeu! Ce trebuie sa fac ca sa ma apropii mai mult de El?”, din aceasta se va naste si pomenirea lui Dumnezeu, si rugaciunea. Sa te straduiesti sa simti intotdeauna prezenta lui Hristos, a Maicii Domnului, a Sfintilor si sa te misti ca si cum ar fi de fata. caci, cu adevarat, chiar sunt de fata, desi noi nu-i vedem cu ochii nostri cei trupesti. Sa le incredintezi pe toate lui Dumnezeu si sa spui: “Dumnezeu ma urmareste. Oare ceea ce fac acum este placut lui Dumnezeu? Ce sa fac ca sa-I plac Lui? Ce trebuie sa evit ca sa nu-L muhnesc?”, Incet-incet aceasta iti va deveni starea ta launtrica. Te vei gandi la Dumnezeu si vei face totul ca sa-I placi Lui. Astfel se naste si creste dragostea fata de Dumnezeu, se indulceste mintea si inima, care, fara osteneala raman continuu in rugaciune.

- Gheronda, ce inseamna: “Pomenirea lui Dumnezeu, vederea lui Dumnezeu”?

-Pomenirea lui Dumnezeu inseamna ca mintea este la Dumnezeu, omul Il traieste pe Dumnezeu, asadar, Il vede peste tot pe Dumnezeu. cel care izbuteste sa aiba continuu mintea la Dumnezeu, simte in permanenta prezenta lui Dumnezeu si se cutremura de recunostinta, pentru ca pe toate le vede ca binecuvantare a lui Dumnezeu. o privire sa arunce imprejurul sau, si isi da seama ca Dumnezeu vegheaza nu numai asupra omului, ci si asupra intregului univers, pana in cele mai mici si mai neinsemante amanunte. Oriunde isi va indrepta privirea, se va vedea maretia lui Dumnezeu. arunca o privire spre cer si se infioara vazand prezenta lui Dumnezeu. Arunca o privire spre pamant, vede pasarile, copacii, si Il vede pe Dumnezeu, pe Creatorul lor. Aceasta este si rugaciune, si pomenire a lui Dumnezeu.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)

PUTEREA RUGACIUNII

Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Ioan, ucenicul Sfantului Cuvios Grigorie Decapolitul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Sa-i dam de lucru mintii noastre

- Gheronda, deoarece traiesc in lume, daca este binecuvantat, spuneti-mi cum sa ma pazesc de raspandirea pe care mi-o provoaca lumea.

-Referiri la acest subiect vei gasi la Sfantul Isaac Sirul. Citeste cu atentie primele randuri lae Cuvantului 1, cu care sa te indeletnicesti. Sfantul spune: “Frica de Dumnezeu este inceputul virtutii. Iar despre ea se spune ca e rodul credintei si se seamana in inima cand mintea se desparte de imprastierea in lume, adunandu-si gandurile ce ratacesc din pricina imprastierii, in cugetarea la viitoarea reasezare” Este adevarat ca pentru aceasta lucrare duhovniceasca sunt de trebuinta si conditiile corespunzatoare, pe care nu le ai deocamdata. Insa o lucrare duhovniceasca asemanatoare, pe care o poti face acum, cand inca te mai afli in lume, este urmatoarea: cand mintea ta este greoaie si nu spune Rugaciunea lui Iisus sau cand vrei sa te odihnesti putin de ea – deoarece Rugaciunea este cam obositoare la inceput, caci inca exista patimi inlauntrul nostru -, sa te straduiesti sa-i dai de lucru mintii tale pentru ca diavolul sa nu afle prilej sa semene lucrurile sale. O lucrare pe care o poate da cineva mintii sale, ca s-o adune, este poimenirea mortii. Dar pentru ca voua, femeilor, va e de-ajuns un mic pretext ca sa va cuprinda descurajarea, sau mai bine zis boceala, de aceea este mai bine sa traiesti continuu evenimentele Noului Testament. Sa incepi cu Buna-Vestire si sa sfarsesti cu Rastignirea, iar mintea ta sa se invarta in jurul acestora. Cand mintea ta va izbuti sa se invarta numai in jurul acestor evenimente dumnezeiesti, atunci se va face si schimbarea launtrica, care va fi invierea ta.

- Gheronda, ma infioara stihul: “Impunsa fiind coasta Ta, Datatorule de viata, izvoare de iertare, de viata si de mantuire tuturor ai izvorat”.

-Cum sa nu te infioare? Cand mintea este pe Cruce, la “coasta ranita” a lui Hristos, la cuie, la fiere, la otet si la toate pe care le-a patimit Hristos pentru noi, acolo ramane pironita si nu mai umbla nicaieri. Atunci sufletul se roaga neraspnadit lui Hristos cel rastignit pentru sine si pentru toate sufletele celor vii si ale celor adormiti, ca sa le miluiasca Hristos, Care a fost rastignit pentru noi toti.

Mintea este un copil nesupus, un copil neastamparat si fara stapn, care vrea mereu sa umble incoace si-ncolo si sa vagabondeze. Cu toate acestea, de ea depinde viata si mantuirea noastra. Daca o tinem in frau si o instruim, se linisteste, devine un copil bun si se pune in randuiala. De aceea, pe cat va sta in putinta, sa nu va lasati mintea sa hoinareasca. Ci s-o instruiti duhovniceste, s-o invatati sa stea acasa, in Rai, langa Parintele ei, Dumnezeu.

 

.

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)

 

PUTEREA RUGACIUNII

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Muceni Simeon, episcopul Persiei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Punerea in randuiala a mintii

- Gheronda, mintea imi zboara incolo si-ncoace.

-Cand eram mic, copiii prindeau vrabii, le legau de un picior cu ata si se jucau cu ele. Le slobozeau putin, iar ele zburau – sarmanele, credeau ca sunt libere -, apoi trageau ata si vrabiile veneau inapoi. La fel si mintea ta, poate alerga, dar daca o tine Hristos, desi va zbura putin, unde se va duce? Se va intoarce iarasi la Hristos.

- Gheronda, de indata ce ma adun in rugaciune, intr-o fractiune de secunda mintea mea colinda toata lumea pana in America. Cum se face aceasta?

-Cati bani iti trebuie ca sa faci drumul dus-intors de aici pana in America? Ai macar bani sa-ti platesti biletele? Acum insa cu mintea ajungi imediat acolo. Cauta sa-ti aduni mintea, pentru ca in cele din urma vei da faliment si-mi vei “inchide” asociatia (Sfantul folosea adeseori termenii de “atelier de rugaciune” si de “asociatie” cand era vorba despre subiecte legate de rugaciune) si nu voi mai putea sa-mi platesc datoriile. Sa spui Rugaciunea cu inima, cu smerenie, ca sa nu te fure tanghalachi prin convorbirea cu gandurile. Pentru aceasta mult te va ajuta cugetarea la moarte. Daca vei cugeta astfel: “Dumnezeu mi-a dat soroc acum, ca sa ma pregatesc, pentru ca va veni sa ma ia”, nu va putea sta de fata nici un gand. Cand intra la mijloc moartea, mintea sta la mijloc si nu merge la extreme si la capatul lumii.

- Gheronda, ma mahnesc cand mintea mi se raspandeste in vremea rugaciunii.

-Eu, atunci cand mintea imi pleaca la diferite subiecte – desi vreau ca ea sa fie continuu langa Dumnezeu-, spun: “Dumnezeul meu, ce sa caute o astfel de minte langa Tine? Este obraznicie sa vreau sa se afle langa Tine”. Si asa, cu un gand smerit vine Harul lui Dumnezeu iar mintea se reintoarce la El. Sa spui si tu: “Bine faci, Dumnezeul meu, ca nu ma ajuti sa-mi adun mintea langa Tine, pentru ca sunt vai de mine si vrednica de mila”. Si cand vei crede asta, Dumnezeu te va ajuta indata sa te aduni.

- Gheronda, de multe ori, cand ma rog cu siragul de metanii, desi la inceput am mintea adunata, totusi in scurt timp se raspandeste. Ma straduiesc s-o adun, dar iarasi pleaca.

-Gandeste-te ce pacat este sa ajunga la Tronul lui Dumnezeu numai o jumatate sau o treime de rugaciune, iar cealalta sa se piarda pe drum. Este trebuinta de staruinta si de rabdare. Cand mintea pleaca, s-o aduci inapoi. A plecat din nou? Iarasi o aduci.

- Gheronda, de ce oare nu ma pot aduna usor?

-Pentru ca esti inca in primul stadiu al nevointei si, daca ai reusi sa faci aceasta, ar fi ceva nefiresc. Ar fi ca si cum s-ar fi nascut un copil cu dinti. Mintea seamana cu un pui de pasarica, care la inceput alearga putin in urma mamei lui, dar indata se intoarce si fuge in alta parte. Se joaca, mananca fire de iarba, incearca orice gaseste, pana la un moment dat, cand isi revine si vede ca a pierdut-o pe mama lui. Atunci alearga ca s-o gaseasca, dar in scurt timp iarasi se departeaza de ea. Cand se mareste putin, il prind si il leaga in urma mamei lui si astfel ramane mereu langa ea. Vreau sa spun ca este firesc ca, la inceput, mintea sa plece in vremea rugaciunii. Insa cu staruinta va fi legata catre Dumnezeu si nu se va mai departa de El; va dori sa se roage continuu. Dupa aceasta, vine o desavarsita nemiscare; nici un gand nu se apropie in vremea rugaciunii si mintea ramane goala in ganduri. Iar dupa acest stadiu vine contemplatia.

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)

PUTEREA RUGACIUNII

 Pentru rugaciunile Sfintelor Mucenite fecioare Agapia, Irina si Hionia, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Trezvia duhovniceasca

- Gheronda, ce este trezvia?

-Trezvia este atentia la ganduri, la fapte si la miscari. Atunci cand intr-o zi iei aminte, te supreveghezi pe tine insati si-ti cercetezi purtarea, in urmatoarea zi vei fi mai atenta etc. Toata baza este atentia. De aceea, vezi cu cata luare-aminte erau Sfintii Parinti? De ce se numesc Parintii Niptici? Parintii Niptici inseamna Parintii trezvitori, care iau aminte. Luau aminte la ei insisi si faceau lucrare launtrica. Isi urmareau gandurile si se aflau intr-o continua trezvie duhovniceasca.

- Gheronda, Sfantul Isaac Sirul spune: “Lucrarea zilei trebuie sa fie potrivita cu lucrarea noptii”. La ce se refera?

-Sfantul se refera la faptul ca asa cum noaptea se roaga cineva si-si tine mintea la Dumnezeu, tot astfel si in timpul zilei, sa se straduiasca sa nu se raspandeasca si mintea lui sa nu se departeze de la Dumnezeu. Daca nu iei aminte in timpul zilei, atunci aduni balast, dupa care, sa vezi chin sa-l arunci. E usor lucru? Cat de mult te chinuiesti in timpul rugaciunii din cauza unei mici neatentii!

Atentia si supravegherea au o mare importanta. Se poate ruga cineva ceasuri intregi, dar daca nu ia aminte si nu se supravegheaza pe sine, nimic nu face. Insa cand rugaciunea este insotita cu supravegherea de sine, atunci lovim si noi in acea directie din care ne loveste mai mult vrajmasul.

- Gheronda, de ce mintea mea este mereu raspandita si nu pot sa o adun?

-Daca tot timpul ea a fost fara frau, cum sa o poti stapani acum? Este trebuinta de luare-aminte, pentru ca mintea, intr-o clipa, te poate duce in Rai, iar in clipa urmatoare, daca nu iei aminte, te va duce in iad. Pe cat poti, sa te straduiesti sa-ti aduni mintea in ganduri bune, sfinte, care il sfintesc pe om.

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)

PUTEREA RUGACIUNII

 Pentru rugaciunile Sfintilor Apostoli Aristarh, pud si Trofim si ale Sfantului Mucenic Crescent, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Lucrarea mintii

- Gheronda, Sfantul Grigori Palama, scrie ca virtutile, fiindca se inrudesc cu virtutile lui Dumnezeu, il fac pe om potrivit sa-L primeasca pe Dumnezeu, dar nu-L unesc cu El. Rugaciunea insa infaptuieste unirea cu Dumnezeu. La ce se refera?

-Aici Sfantul se refera la rugaciunea curata.

- Gheronda, dar ce este rugaciunea curata?

-Cand exista noblete duhovniceasca, jertfire de sine, omul se inrudeste cu Dumnezeu, se afla in legatura cu El, iar mintea ii este neincetat la El. Atunci, chiar de nu se roaga, totusi se roaga. Toata viata lui este rugaciune. Nu se gandeste la altceva; orice ar face, mintea lui este continuu acolo, la Dumnezeu. asa cum un copilas orfan, care nu o mai are decat pe mama lui, de care imprejurarile l-au indepartat pentru o vreme, orice ar face si oriunde s-ar afla, are mereu mintea la mama sa, tot astfel si omul care este pribeag aici, pe pamant, departe de Dumnezeu, Parintele sau, atunci cand ajunge in aceasta stare, are mintea sa continuu la Dumnezeu, Parintele sau. Aceasta este rugaciunea curata.

- Gheronda, cum se curata mintea?

-Mintea, pentru a se curata, trebuie sa fie continuu la Dumnezeu, sa se uneasca cu Dumnezeu. iar ca sa se uneasca cu Dumnezeu, este tebuinta de luare-aminte, supraveghere de sine, rugaciune neincetata. Cand mintea se va uni cu Dumnezeu, atunci omul nu se va mai gandi la nimic altceva, fara numai la Dumnezeu. Astfel mintea sa devine curata pentru ca nu mai intra in ea paraziti, iar omul trece de la “dupa chip” si se face “dupa asemanare”. Mintea este buna, dar daca se afla pe alta frecventa…

Puterea cea mare a mintii, care alearga cu o viteza mai mare decat cea a luminii, trebuie sa o punem in valoare si sa o indreptam in intregime spre Dumnezeu, Creatorul luminii. Daca acreasta putere este risipita, atunci cum este cu putinta ca mintea sa mai aiba putere? Si daca mintea omului isi pierde aceasta putere, atunci omul ramane numai cu mintea, adica face doar o lucrare cerebrala si din chip al lui Dumnezeu, ajunge creier, masina. La unii se intampla urmatoarele: deoarece nu pun in valoare puterea aceasta a mintii spre cele de sus, le-o pune in valoare sau, mai degraba, o exploateaza vrajmasul spre cele de jos. La inceput spre cele pamantesti, iar apoi, mai jos, la pacat, ca sa-i arunce in iad. Cand mintea izbuteste sa se suie la inaltime, atunci si toate lucrurile le vede de sus cu ochii sufletului, cu ochi dumnezeiesc, prin dumnezeiasca luminare. Din pacate, eu inteleg toate acestea numai teoretic, dar ma voi stradui sa ma nevoiesc spre acestr scop, cu toate ca moartea ma va gasi pe drum.

 

(Cuviosul Paisie Aghioritul-Cuvinte duhovnicesti-Despre rugaciune)