Dimineti cu Dumnezeu

 Cand noi suntem cei care i-am jignit pe altii

Fiecare dintre noi are parte de situatii in care trebuie sa suporte jignirile sau insultele altora, situatii pe care Dumnezeu le ingaduie pentru a ne ajuta sa dobandim smerenia de care avem nevoie daca vrem sa-L urmam pe Hristos. Cu toate acestea, exista si situatii in care noi suntem cei care-i ofenseaza pe altii – fie ei membrii familiei, pe care-i insultam uneori, sau colegi de serviciu, sau chiar oameni necunoscuti. In clipa in care-i facem concesii prea mari eului nostru, uitam de smerenie si cadem inpacatul care a dus la caderea din har a lui Adam si a Evei; asemenea lor, sacrificam Raiul pentru pacatul care ne atrage pe moment, pentru cateva clipe de placere.

Ce sa facem in astfel de momente, cand ne dam seama ca nu suntem in stare sa ducem o viata de crestin autentic, nici macar pe o scurta perioada de timp? Ce se mai poate indrepta dupa ce am ingaduit ca virtutile noastre sa se scufunde in mocirla egocentrismului? Mai avem o iesire: sa ne consideram nevrednici de a saruta incaltamintea aproapelului nostru si sa le cerem iertare celor pe care i-am jignit sau insultat.

Dupa aceea, sa intoarcem pagina si sa incepem o viata noua. De fiecare data cand cadem, sa ridicam ochii spre Hristos si sa nu ne desprindem privirea de la El. De fiecare data cand cadem, sa ne adresam Lui. Domnul nostru e grabnic iertator si ne va scoate la lumina, alungand intunericul care ne-ar putea distruge intru totul.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

Dimineti cu Dumnezeu

 Culegem ce semanam

Fiind o natiune cu un numar atat de mare de prunci avortati, o natiune care si-a intrebuintat gresit resursele naturale daruite de Dumnezeu, care continua se declanseze razboaie pentru castiguri financiare si se mandreste pe masura cu progresele ei tehnologice si stiintifice – cum sa nu ne asteptam ca natiunea aceasta a noastra sa fie crutata de consecinte nefaste? Am devenit un popor care si-a intors fata de la Dumnezeu, preferand sa se inchine la bunuri materiale, distractii, sporturi, placeri narcisiste si egocentrism.

Sfantul Ioan Maximovici spunea deseori ca absolut nimic nu este intamplator: comportamentul uman are consecinte inevitabile, bune sau rele. Acel teribil tsunami care a lovit Asia de Sud-Est acum cativa ani a omorat mii de oameni si a devastat o intreaga zone rezidentiala – intr-o tara care-si crease deja obisnuinta de a face comert sexual cu mii de copii autohtoni, furnizati fara mila pedofililor perversi din toate colturile lumii.

Nu Dumnezeu pricinuieste calamitati naturale precum acel tsunami – noi, oamenii, le pricinuim. Dumnezeu controleaza fortele naturii, dar noi raspundem pentru efectele pustiitoare care au loc. Nu Dumnezeu este Cel care ni le trimite, noi suntem cei care le atragem asupra noastra.

Nu va amagiti; Dumnezeu nu Se lasa batjocorit; caci ce va semana omul, aceea va si secera (Galateni 6,7). Dezastrele naturale sa ne aduca aminte sa ne intoarcem la Domnul, sa traim intru pocainta si sa renuntam la aroganta si dispretul pe care le aratam fata de legile lui Dumnezeu.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

Dimineti cu Dumnezeu

 Pentru cei care-i iarta pe cei ce nu pot ierta

Unul dintre Parintii pustiei ne povesteste despre un tanar calugar care a venit la parintele sau duhovnic sa se planga ca a fost nedreptatit de unul dintre fratii sai de manastire. Urmand Sfintei Traditii a desertului, calugarul cel tanar se dusese la fratele care-l nedreptatise sa-i ceara iertare, dar acela refuzase sa-l ierte si sa faca pace, asa ca el, cel nedreptatit, voia sa stie ce sa mai faca pentru a remedia situatia tensionata care se crease. Parintele ii spuse ca el era curat in fata lui Dumnezeu si nu mai avea nimic de facut decat sa se roage pentru acel frate care gresise.

Aceasta povestire ne lamureste asupra faptului ca trebuie sa ne impacam repede cu ceilalti – chiar daca ei sunt cei care au gresit fata de noi. Nu trebuie sa ne mai amintim ce rau ni s-a facut, nici sa depindem de vointa celor care ne-au ofensat pentru a ne impaca cu ei. Nu ni se cere ca raspunsul lor la incercarea noastra de impacare sa fie pozitiv, intrucat noi suntem raspunzatori numai pentru ceea ce facem noi. Daca ne vom stradui sa ne reconciliem cu cei care ne-au facut rau, inseamna ca suntem absolviti de orice vina in fata lui Dumnezeu.

Atunci cand o alta persoana refuza sa ne primeasca scuzele sincere, trebuie sa acceptam si aceasta situatie si sa ne indepartam de acea persoana, intelegand ca noi ne-am facut datoria de oameni. Persoanele care nu pot ierta si nu doresc sa faca pace, dupa ce chiar ele au fost cele ce ne-au ofensat, sunt in stare sa ne impiedice sa ne traim viata in Hristos – obstructionand, prin atitudinea lor inflexibila, atributul iertarii care vine de la El. Sa-i iertam noi pe acesti oameni negativisti, sa pastram distanta fata de ei si sa ne rugam pentru ei, pentru pocainta lor. Nu se poate face nimic altceva.

Avand intreaga atentie concentrata asupra Mantuitorului, nu vom avea resentimente fata de nimeni, nu vom reactiona negativ, nu ne vom pierde pacea inimii. Sa nu ingaduim patologiei care se afla in spatele atitudinii negative, de respingere si dominare prin ofense, manifestat de persoanele descrise in cele de mai sus, sa ne umbreasca bucuria launtrica si pacea care provin din relatia noastra personala cu Mantuitorul Hristos.

De dragul sufletului dumneavoastra si al sufletelor celor care v-au ranit sau nedreptatit in vreun fel, staruiti in rugaciune pentru ei, dar mergeti pe drumul vostru – “si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, va pazi inimile voastre si cugetele voastre, intru Hristos Iisus” (Filipeni 4,7)

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

dimineti cu Dumnezeu

 Legatura dintre pocainta si smerenie

Intr-o epoca in care eul, sinele personal al fiecaruia, se afla la ordinea zilei, si domneste atotputernic in toate sondajele privitoare la prioritatile vremurilor pe care le traim, este dificil sa mai apreciem valorea smereniei. De la politicieni la cantareti celebri, oamenii urca pe scara succesului prin multe mijloace – smerenia nefiind unul dintre acestea. In starea intunecata de spirit in care ne aflam, apasati de pacate si deprinderi rele, care par insurmontabile uneori, sfintenia para sa apartina doar sfintilor, iar pentru noi pare intru totul de neatins. Incremeniti in tiparele noastre obisnuite de comportament, parca am renuntat la orice speranta de a ne schimba in bine.

Antidotul acestei inertii este pocainta. Sa ingenunchem inaintea Domnului, sa-I marturisim neputinta noastra de a-I respecta poruncile si sa-L rugam sa ne ajute sa ne schimbam vietile. Sa ne angajam sa ne anihilam eul intru dobandirea unei inimi smerite. Sa ne folosim de toate situatiile in care suntem criticati si corectati, acceptandu-le fara sa devenim defensivi si amintindu-ne de cuvintele Sfantului Ioan Scararul: “Asa cum, atunci cand apare lumina, intunericul se retrage, tot astfel, odata cu prospetimea miresmei smereniei, va disparea orice urma de manie si suparare”.

Sa nu judecam pe nimeni; sa ne cercetam doar propria constiinta, acuzandu-ne numai pe noi insine pentru greselile savarsite. Pentru aceea scria Sfantul Macarie cel Mare: “Prin urmare, crestinii trebuie sa se straduiasca neincetat sa nu judece niciodata pe nimeni – nici pe desfranata de pe strada, nici pe pacatosii dovediti sau pe cei ce tulbura ordinea publica -, ci sa-i priveasca pe toti cu ochi curati, pentru ca sa le devina o lege fixa sa nu dispretuiasca pe nimeni, sa nu le fie scarba de nimeni, sa nu faca diferente intre oameni (…). Aceasta este curatia inimii, ca atunci cand ii vei vedea pe pacatosi sau pe bolnavi sa-ti fie mila de ei si sa fii bland cu ei”.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

Manutele pricepute

 Exersam ....noduri

Pentru ca luni si marti au fost zile de sărbătoare, atelierele de la Parohia Sfantul Vasile au avut loc ieri si azi. Au fost doua zile minunate.

Ieri, copiii au realizat noduri.  Au fost atat copii noi, cat si "veterani". Cei noi au invatat primele tipuri de noduri, ceilalți le-au exersat. De data aceasta, alaturi de mine si de sotul meu a fost Alessia, cea mai tânără fetita din echipa de voluntari.

Din grup a facut parte si un băiețel simpatic si vorbăreț, dornic de a ști cat mai multe. Mi-au mers la suflet intrebarile lui, dar si modul cuviincios in care le punea. Nici nu ajunsesem bine, ca primele intrebari au inceput sa curga (binețeles,  de fiecare data ridica doua degetele): 

-Dar cum te numești? Si ce facem aici? 

Dupa ce ne-am prezentat, i-am spus ca ii voi invata pe toti cei prezenți sa facă lucruri frumoase din noduri. Răspunsul a venit imediat:

-E foarte bine. Știi, eu nu prea ma descurc sa fac noduri la ghete😅😅😅.

Pentru ca dorea informatii multe, ca totul sa fie perfect, Alessia i-a ramas alaturi, facand amandoi echipa o perioada de timp.

Pentru ca data trecuta am vazut ca toti sunt atrași si se descurca, de azi am inceput de la cele mai ușoare noduri. Am invatat tehnica de baza si primul tip de noduri, iar toata lumea a lucrat cu spor. 

Pentru azi imi propusesem sa ii invat pe copii sa coasa pe etamina numai ca, alaturi de cei de ieri, parintele m-a anunțat ca vine si un grup de copii de la Scoala Andrei Mureșanu. Mi-am dat seama  ca sunt multi copii si nu pot arata fiecăruia cum sa coasa si am decis sa fac tot noduri. De asemenea, am împărțit copiii pr echipe: de la ora 17, respectiv ora 18.

Am avut surpriza placuta ca, o parte din copiii de la prima echipa sa dorească sa rămână si cu a doua echipa.

Alaturi de mine si de sotul meu, voluntarii de azi au fost Michael si Daria care, au fost tot timpul pe langa copii si i-au ajutat. Darrrr... au primit si o provocare. Băiețelul simpatic de ieri a fost si astazi si, pentru ca el nu mai poate participa la ateliere decat in vacanta de iarna, mi-a cerut sa ii scriu pe hartie cum se fac nodurile, pentru ca el sa le arate parintilor hartia, iar acestia sa exerseze cu el.😅😅😅. Imi era imposibil sa fac acest lucru: nu as mai fi putut sa le arat celorlați copii. Si atunci i-am provocat pe voluntari.🤭🫣. Au incercat, au avut ceva idei, dar timpul scurt nu le-a permis sa finalizeze.  Atunci Michael i-a promis pustiului ca prezentarea nodurilor o va face frumos la calculator si i-o va trimite.

Azi toti copiii au lucrat primele doua tipuri de noduri, dar băiețelul simpatic si doua fetite au lucrat chiar si cel de-al treilea tip de nod si sunt pregătiți pentru prima brățară. Una dintre fetite face parte din echipa noua, iar cealaltă din echipa copiiilor cu care am facut voluntariat.

Dimineti cu Dumnezeu

 Sensul mantuirii in Biserica Primara

Potrivit parintelui protopop George Metallinos, decanul Facultatii de Teologie din Atena: “pentru noi, ortodocsii, indumnezeirea, unirea noastra cu Dumnezeu, este telul unic si absolut al vietii in Hristos, astfel incat-prin participarea sa la energiile necreate ale lui Dumnezeu – omul poate deveni, prin harul Domnului, ceea ce este Dumnezeu prin natura Lui (fara inceput si fara sfarsit). In crestinism, acesta este sensul termenului de “mantuire”.

In calitate de crestini, stim ca mantuirea este un proces neintrerupt, continuu, la care suntem chemati sa participam. Suntem indemnati sa ne caim, “caci s-a apropiat Imparatia cerurilor” (Matei 4, 17). Sfantul Apostol Pavel subliniaza acest indemn hristic atunci cand ne invata sa lucram la mantuirea noastra cu “frica si cutremur, caci Dumnezeu este Cel; ce lucreaza intru voi si ca sa voiti si ca sa savarsiti, dupa a Lui bunavointa” (Filipeni 2, 12-13).

Credinta noastra este un dar de la Dumnezeu, care nu depinde de ceea ce putem noi face. Procesul de mantuire se intinde pe intreaga durata a vietii si ne cere sa cooperam cu harul dumnezeiesc pentru a fi transformati de Duhul Sfant si in cele din urma sfintiti. Daca dorim sa traim alaturi de Dumnezeu in vesnicie, trebuie sa aiba loc o transformare inlauntrul nostru.

Singurul obiectiv al Bisericii este mantuirea tuturor oamenilor; drept aceea, sa ne unim cu Hristos, pentru ca El ne va transforma in sfinti, pregatindu-ne pentru viata vesnica. Procesul mantuirii este un proces treptat, de o viata, prin care crestinul devine din ce in ce mai asemenator cu Hristos. Acest proces incepe atunci cand ne insusim viata Lui si ne apropiem din ce in ce mai mult de comuniunea cu El, cu ajutorul Harului Duhului Sfant.

Indumnezeirea (theosis) trece dincolo de stadiul unei simple restaurari a starii de dinaintea caderii in pacat a oamenilor. Intrucat Hristos a unit in persoana Lui natura dumnezeiasca cu natura omeneasca, ne este acum posibil si noua sa experiem o apropiere mult mai mare de El decat cea experiata la inceputurile creatiei de Adam si Eva in gradina Raiului. Teologii ortodocsi merg mai departe si afima ca Hristos S-ar fi intrupat chiar daca Adam si Eva n-ar fi cazut niciodata in pacat. El S-ar fi intrupat pentru ca noi, oamenii, sa ne putem apropia cat mai mult de Dumnezeu.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

MFC-VERDE

 Lacul cu nuferi  - Băile Olănești 

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Dimineti cu Dumnezeu

 Credinta fara fapte este moarta

Desi nu putem dobandi viata vesnica prin faptele noastre bune decat daca ni le inlesneste Hristos, pentru ca nimeni nu poate face binele decat cu puterea Lui, sa tinem seama de faptul ca, fara fapte bune, credinta este moarta. E necesara o transformare launtrica pentru a intra in Imparatia cerurilor, ceea ce inseamna ca trebuie sa conlucram cu Domnul la mantuirea noastra.

Vestea buna este ca Dumnezeu ne pune la dispozitie mijloacele prin care sa putem avea o viata activa, o viata marcata de fapte bune care sa ne duca la sfintenie. Hristos a facut ce trebuia El sa faca, iar noua ni se cere sa conlucram cu Duhul Sfant, Care ne da harul necesar transformarii noastre launtrice.

Aceasta transformare are loc in inima, deoarece “inima nu este doar un organ fiziologic, ci centrul duhovnicesc al fiintei omenesti, omul creat dupa chipul lui Dumnezeu, cel mai adanc si adevarat eu, sau templul launtric in care se poate intra numai prin jertfa si moarte, in care se savarseste misterul unirii dintre dumnezeiesc si omenesc”.

Mijloacele prin care transformarea aceasta poate avea loc sunt conferite de Dumnezeu prin Biserica Sa. Spovedindu-ne si impartasindu-ne adesea, vom beneficia de merindele necesare pentru a efectua calatoria spre inima Domnului nostru si pentru a dobandi asemanarea cu El – primind astfel vrednicia de a trai alaturi de El in veci.

 

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

Dimineti cu Dumnezeu

 Credinciosi, dar fara iubire

Faptul ca Biserica Ortodoxa detine plinatatea adevarului este un lucru recunoscut, dar, cu toate acestea, din cauza slabiciunii noastre, a credinciosilor, acest adevar evident este adeseori invizibil pentru ceilalti oameni. Slabiciunea noastra si pacatele noastre, atat ale clerului ortodox, cat si ale laicatului, ne impiedica sa ne demonstram iubirea si bucuria care ne-ar putea face credinta atragatoare pentru cei din afara ei.

Cand lumea viziteaza pentru prima data o biserica ortodoxa, daca asista la o slujba frumoasa intr-un interior intim, mistic, dar nu sunt primiti cu caldura de credinciosi, vor pleca gandindu-se ca aceasta credinta, credinta noastra, nu are nici un impact sufletesc. O slujire impresionanta, o teologie sublima – toate acestea nu valoreaza nimic daca nu ne determina sa-i iubim pe ceilalti oameni.

Slujbe religioase somptuoase se pot desfasura pe orice scena de teatru ca reconstituiri ale unor momente care tin de ritualurile crestine stravechi, completate cu costume deosebit de frumoase si decoruri autentice. Cu toate acestea, astfel de ritualuri nu sunt nimic altceva decat forme exterioare lipsite de sens, daca noi, ortodocsii, nu vom face nici un efort sa-L lasam pe Hristos sa ne schimbe asezarea sufleteasca si sa devenim un popor sfant.

Numai atunci cand il vom invita pe Dumnezeu sa ne transforme in poporul Lui cel sfant, vor deveni slujbele noastre religioase si bisericile noastre irezistibile pentru ceilalti oameni, care vor incepe, cu ajutorul harului dumnezeiesc, sa-L caute si ei pe Hristos Domnul.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

Jurnal de bunici

 

Cea mai delicioasa pizza

Daca sambata ne-am plimbat, ieri am fost doar la biserica unde am participat la Sfanta Liturghie, iar prichindeii s-au impartasit. Acasa ne-am jucat, ne-am uitat la desene, iar seara si-au dorit sa faca pizza.

Am tot cautat idei si cea mai buna a fost "Pizza turnata” de pe blogul “Bucate aromate”.

Cu reteta langa noi, am pornit la treaba:

Am cantarit,

 

Amestecat,

 

Asezat in tava,

Pregatit umplutura

Copt si degustat.

Dar, pentru ca asteptarea este grea, au mai "gatit" cu "contimente " multe😀😀😀