Maica Domnului

 Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Manastirea Nicula

Una dintre cele mai renumite si mai cunoscute icoane din tara, la care anual se aduna zeci de mii de pelerini credinciosi, este icoana Maicii Domnului cu pruncul de la Manastirea Nicula, din judetul Cluj, aflat la circa 3 km de Gherla. Pelerinii inconjoara biserica mergand in coate si in genunchi, implorand-o pe Maica Domnului pentru iertarea pacatelor. Puterile tamaduitoare ale icoanei sunt bine-cunoscute, fiind consemnate marturii ale oamenilor care s-au vindecat de boli considerate incurabile, chiar si de cancer, ori au dobandit prunci dupa ce s-au inchinat cu evlavei la icoana Maicii Domnului cu Pruncul.

Icoana a fost zugravita de preotul ortodox Luca, din localitatea Iclod, in anul 1681, la cererea si pe cheltuiala unui nobil roman din Nicula, pe nume Ioan Cupsa. Acesta a donat-o bisericii satului.

Cativa militari austireci au consemnat intr-un proces verbal ca icoana Maicii Domnului cu Pruncul, aflata astazi la Nicula, a lacrimat continuu intre 15 februarie si 12 martie 1699.

Icoana face parte din tipul numit “Calauzitoarea” (in greceste, “Hodighitria”), reprezentand-o pe Fecioara Maria tinandu-l in brate pe Mantuitor si aratand spre El, ca o calauza pentru mantuirea credinciosilor crestini.

Intr-un document din 1736 se scria:

“Chipul Maicii Fecioare si al Fiului pe care-L tine pe bratul stang cuprinde intreaga icoana intr-o proportie potrivita. Fata maicii Domnului estr lungareata, de culoarea spicului de grau, mai rosie in ambele obrazuri, cu ochii negri, iar corpul inclinat putin, cu o privire plina de gratie si cu atat mai fermecatoare, fiindca pana acum nici un penel nu i-a redat asa splendoarea si farmecul ei ceresc. Micutul are o infatisare stralucitoare, cu capul decoperit. Maica isi atinge sanul, fruntea ei fiind ascunsa intr-un val de culoarea cerului, peste care din afara peste crestet se lasa o haina purpurie umbrita cu negru si vanat. Intrega icoana imiteaza ceea ce a vrut Sfantul Evanghelist Luca sa deie icoanei sale. Afara de acestea, Fecioara are doua stele pe o haina, una pe crestet, cealalta pe umarul drept. Capetele ambelor figuri le inconjoara cu o glorie stralucitoare”.

Pentru a fi ocrotita in fata pericolului strain, icoana a fost ingropata in pamant in anii 1742-1782, iar apoi, din anul 1948 pana in 1962, a fost ascunsa intr-unul dintre peretii casei de catre un ingrijitor al manastirii. La scurt timp dupa ce a fost adusa la manastire, a fost confiscata de catre comunisti.

La insistentele episcopului ortodox Teofil Herineanu, icoana a fost pusa in capela Institutului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca. In anii 1990-1991, icoana a trecut printr-un proces de restaurare la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj, dupa care a revenit la Manastirea Nicula, loc pe care nu l-a mai parasit decat cu ocazia catorva pelerinaje.

Credinciosii din satul Necula pastrau inca, pe la mijlocul secolului al XX-lea, potrivit spuselor parintelui arhidiacon Ilarion Muresan, sticulte cu lacrimile izvorate din icoana Maicii Domnului, pe care le scoteau la marile sarbatori si praznice si le purtau cu mare evlavie.

 

(Maica Domnului, izvor nesecat de iubire-Minuni contemporane)

Minunile Maicii Domnului

 Maica Precista se arată Episcopului şi-i vesteşte ziua trecerii din viaţă

Arnolf, Episcopul Zvezionului, avea ctitor, patron al vieţii sale, pe Maica pururea Fecioara Maria. El se ostenea a-şi împlini îndatoririle sale de păstor al turmei cuvântătoare, ostenindu-se cu toată buna chibzuială a-i trage pe toţi la bunavieţuire şi veşnica fericire.

Ajungând către sfârşitul vieţii sale, s-a îmbolnăvit. Atunci i s-a arătat Sfântul Apostol Petru, care i-a spus că-i sunt iertate toate păcatele. După aceea i s-a arătat Sfântul Arhanghel Mihail, care s-a făgăduit că după moarte îl va duce într-un loc fără de griji. Mai pe urmă i s-a arătat Maica Precista care i-a spus că în ziua Praznicului Adormirii Ei i se va sfârşi viaţa lui. Şi drept aşa a fost (161, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Hristos Dumnezeu şi Maica Sa îi arată multe taine Crăiesei credincioase

Ioana, Crăiasa franceză, era foarte evlavioasă către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria. Ea cugeta totdeauna la binecuvântarea Maicii Domnului. Pentru aceea, Hristos Dumnezeu-Omul şi Preacurata Lui Maică, i-au arătat şi descoperit multe taine (136, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 Maica Domnului i-a arătat femeii evlavioase, ziua sfârşitului ei

O creştină din Egia, pe nume Maria, era foarte evlavioasă către Maica Domnului. Fiind departe de moşia sa, totdeauna se ruga mergând la o biserică, care era zidită în cinstea Precistei. Acolo se ruga ea cu osârdie Maicii lui Dumnezeu. Pentru acea credincioşie şi osteneală în rugăciuni şi în vieţuirea creştinească, Maica pururea Fecioară i-a descoperit, mai înainte de vreme, ziua şi ceasul morţii ei. Mai înainte de a se îmbolnăvi, pe când se pregătea de moarte, a zis slujnicei sale, pe care o chema Clementina: „Clementino, am auzit că voi merge în Sfânta Sfinţilor” (137, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Cu ajutorul Domnului Hristos şi al Maicii Sale putem scăpa de păcat

Fericitul Augustin, într-o scriere a sa (Sermo. 28 de verbis Apost.), ne relatează despre păcat, următoarele: „Păcătosul, ce e drept, merge pe picioarele sale, mişcă din mâini, vede cu ochii, aude cu urechile, grăieşte cu gura, toate membrele sale le mişcă, făcându-şi datoria. Crezi tu, creştine, că un păcătos trăieşte? Da, însă trăieşte numai cu trupul, sufletul său e mort. Partea cea mai aleasă a sa, e moartă. Locuinţa e vie, însă locuitorul e mort”.

În vremea Revoluţiei Franceze, unii din condamnaţii la moarte pentru credinţă, erau legaţi cot la cot, gură la gură, nas la nas, cu cadavre omeneşti, aproape descompuse, intrate în putrefacţie, împuţite. Era foarte îngrozitor, pentru bietul osândit, să stea aşa strâns-legat, lângă un cadavru putred. Aşa soartă au cei plini de păcate de moarte. Ei sunt osândiţi groaznic, a trăi fiecare lângă sufletul său descompus, putrezind de mulţimea păcatelor grele.

Cei care aleargă la ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul şi la Maica Sa Preacurată şi pun început bun, se mântuiesc de această groaznică moarte sufletească.

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Creştinul hagiu vindecat de Maica Precista

Un creştin din cetatea Monaco fusese la Ierusalim. Pe când se întorcea de acolo la casa sa, s-a îmbolnăvit. S-a dus la doctori, a luat doctorii, dar totul a fost în zadar. În acel timp, un om oarecare, creştin evlavios, l-a învăţat să meargă şi să se închine Maicii Precistei, înaintea icoanei Preasfinţiei Sale de la Gali şi astfel s-a folosit. Din acel ceas, bolnavul a început să se roage Maicii Precistei cu multe lacrimi. În acea clipă a văzut pe Maica Precista stând lângă dânsul. Ea ţinea într-o mână pe Pruncul Hristos Dumnezeu-Omul; iar în cealaltă mână o făclie aprinsă. Ea îndată l-a binecuvântat şi bolnavul s-a vindecat de boala sa. Bolnavul văzându-se vindecat, s-a dus în cetatea Galilor, mulţumind mereu Maicii Precistei pentru vindecare şi pentru sănătatea pe care i- a dat-o (152, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția² 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita )

1 Martie

 O primavara frumoasa 

Ce repede trec zilele, iată ca a venit primavara. Desi afara încă este frig, in suflete se simte bucuria primăverii,  a renașterii, a unui nou inceput.

Vouă tuturor, care sunteți alaturi de mine in aceasta călătorie virtuala, va doresc din inima o primavara frumoasa si delicata, care sa va umple inimile de bucurie, va doresc sa aveți multa sanatate si realizari.

Impreuna cu copiii si tinerii (care au venit sa dea o mana de ajutor celor mici), anul acesta am pregatit pentru enoriașii parohiei Sfantul Gheorghe Nou, mărțișoare pictate pe paste făinoase (fundițe si melcisiori). Cu mic, cu mare, am lucrat cu dragoste si spor la pregatirea lor.

Duminica, cu totii am participat la Sfanta Liturghie,

Iar la final, copiii au dăruit ceea ce au realizat cu dragoste. 

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului dezleagă pe doi preoţi, arătând astfel credinţa cea adevărată

În ţara Indiei este un ostrov care se numeşte Cuba. Acolo, odinioară s-au adunat indienii şi au început a se certa între ei pentru icoana Maicii Domnului. Unii ziceau că e mai de cinste sfânta icoană a Macii Domnului, iar alţii ziceau că sunt mai de cinste idolii Indiei. Dar au căzut la înţelegere între dânşii, ca într-o parte să lege cu mâinile la spate, doi Preoţi în numele Mariei, Maica lui Dumnezeu, iar de altă parte alţi doi popi în numele idolilor. Apoi, cărora dintre ei li se vor dezlega mâinile singure, a acelora să le fie biruinţa, şi aceea este credinţa cea adevărată. Dacă au făcut acest lucru, peste puţin mâinile Preoţilor creştini s-au dezlegat şi domnul Indiei a strigat cu glas mare: „Bucură-te Marie!”. Într-acea clipă mulţi indieni au văzut o Doamnă plină de demnitate, cum dezlega pe cei doi Preoţi, care erau legaţi în numale Ei. Această minune văzând-o indienii, au crezut în Hristos (185, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului vindecă un morar de lancezie

În satul Lublin, din ţara Niderlandei, era un morar, care căzuse în lincezie. Bietul om se va fi căutat el şi prin babe şi prin doctori, dar zadarnic; de boala lui nu putea nicidecum scăpa. Nemaiavând nici o nădejde de izbăvire prin oameni, a alergat la ajutorul lui Dumnezeu şi al Maicii Precistei. El a început să se roage zilnic Maicii Precistei să-l ajute în acea nevoie, a se mântui din acea suferinţă. Mai ales s-a rugat la praznicul Adormirii Maicii Domnului. Într-o noapte, pe când se ruga, i s-a arătat Maica Precista, însoţită de multe fecioare şi i-a zis: „Ţi-am auzit suspinurile tale cele grele şi plângerile amare. Pentru aceea am venit să-ţi dau ajutor. Porunceşte la ai tăi, să te ducă la biserică, la Altarul meu”. Morarul, făcând aşa cum l-a învăţat Maica Precista, s-a vindecat de acea boală, devenind iarăşi sănătos (153, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Vicleniile diavolilor (V)

Cuviosul Simon Izvoratorul de Mir, inca de mic copil isi dorea sa devina locuitor in Biserica celor intai-nascuti. Venind in Sfantul Munte, s-a alipit de un staret incercat. Alaturi de acest staret a dobandit inca de tanar o cugetare inteleapta, o deosebita ravna pentru nevointa, intraga intelepciune in tarire, bunacuviinta si sare duhovniceasca in vorbire, sfiala in privire, marime de suflet in ispite, un discernamant minunat si fericita dragoste, radacina si sfarsitul tuturor virtutilor desavarsita lui ascultare a nascut intr-insul smerenia cea care inalta, iar aceasta discernamantul.

Dupa un timp si-a parasit staretul ca sa traiasca singur in pustia Sfantului Munte si sa savarseasca nevointe mai aspre. Mai tarziu, dupa o descoperire a Maicii Domnului s-a salasuit intr-o pestera unde si-a gasit mult-dorita lui liniste. Acolo voia sa se razboiasca cu nevazutii vrajmasi ai omului, avand ca arma Crucea Domnului, drept coif rugaciunea, ca platosa credinta, ca scut rabdarea, ca sabie postul, ca arc si sageti Psalmii. Cu acestea a pornit un razboi infricosator impotriva demonilor, castigand astfel biruinte stralucite.

Dar cine poate povesti luptele acestui fericit nevoitor impotriva mult-mestesugaretului vrajmas, care este diavolul. Intr-o noapte, pe cand Cuviosul se ruga, un demon s-a prefacut intr-un balaur mare si infricosator. Si-a deschis gura lui imensa pentru a-l inghiti, dar pentru ca Dumnezeu nu-i daduse voie sa faca aceasta, il lovea pe Cuvios fara mila pe spate cu coada lui, ca si cum l-ar fi lovit cu o barna mare. Din pricina multelor lovituri s-a umplut de rani si a cazut la pamant pe jumatate mort, dar sufletul lui urca la ceruri aducand Maicii Domnului rugaciuni si psalmodii. Iar aceea, privind din Ceruri la nevointele si biruintele Cuviosului, se bucura si il intarea in acelasi timp cu harul ei cel dumnezeiesc.

Cuviosul, care se ruga in taina neincetat, incepu deodata sa-l blesteme pe diavol cu Numele lui Dumnezeu si al Preacuratei Sale Maici: “Sa te certe pe tine Domnul Savaot! Mergi inapoia mea, satano! Sa te certe pe tine Stapana acestui Munte! Departeaza-te de la mine!”.

Dar inainte de a termina Cuviosul aceste cuvinte, acel balaur s-a facut nevazut. Dupa aceasta Cuviosul a vazut venind din cer ajutorul dumnezeiesc: intreaga pestera s-a umplut de o lumina dumnezeiasca si de o negraita mireasma, iar inima lui de bucurie si de desfatare. Apoi a auzit o voce cereasca spunandu-i: “imbarbateaza-te si te intareste, credinciosule slujitor al Fiului meu!”. Era Maica Domnului care ii rasplatea biruinta nevointelor sale.

Mai inainte ca soarele sa rasara, Cuviosul a simtit ca trupul i s-a facut sanatos si se bucura nespus de mult pentru ca Maica Domnului nu il parasise nici macar o clipa in lupta pe care o ducea cu diavolul.

  

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Vicleniile diavolilor (IV)

Duhovnicul Sava (+4 aprilie 1908), un mare nevoitor care a trait la Schitul Sfanta Ana Mica, “omul inaltelor trairi duhovnicesti”, era luminat de “raza stralucitoare a Soarelui dumnezeiesc” si se indulcea de trairi duhovnicesti pline de veselie. Era incalzit de caldura dumnezeiasca nestinsa si luminat de adierile dulci ale Duhului Sfant. Se imbata de frumusetile negraite ale “bunei cuviinte dumnezeiesti”, de randuielile ingeresti, de miresmele ceresti, de vederile tainice de “dincolo de catapeteasma” si de fulgerile dumnezeiesti ale luminii taborice. Si astfel, incarcat cu harismele dumnezeiesti ale Duhului Sfant, ii povatuia pe cei inselati de la intuneric la lumina, “luminat fiind si luminand ca un soare cu lumina cunostintei pe toti cei care se apropiau de el”. (Sfantul Simeon Noul Teolog). A spovedit mii de crestini, pentru ca era un duhovnic incercat si putea rezolva toate felurile de incalcari ale Legii lui Dumnezeu.

Odata izbucnise in Halkidiki un mare razboi intre o femeie crestina si barbatul ei, care se ocupa cu vrajile. Acesta se desavarsea cu ajutorul diavolului in arta vrajitoriei. Femeia il sfatuise de multe ori pe barbatul ei sa lase lucrarea diavolului, sa se marturiseasca si sa se impartaseasca cu Preacuratele Taine. Dar intotdeauna cuvintele ei nu erau luate in seama. Intr-o zi femeia i-a spus barbatului ei cu furie:

-Asculta-ma! Mi-ai facut viata nesuferita. Daca de Pasti nu te vei impartasi, te voi parasi. In familia mea vreau sa domneasca Hristos, iar nu magia ta cu diavolii.

Auzind aceste cuvinte, barbatul si-a venit in simtiri. S-a dus la parintele Sava duhovnicul, s-a marturisit si s-a slobozit de diavoli. Acum vedea altfel lumea din jurul sau.

Mergand spre Schitul Sfanta Ana, a vazut in partea dreapta a cararii o scobitura mare intr-o stanca. Acolo a ars cartea sa cu vraji.

Dupa catva timp acesta l-a intalnit pe ucenicul duhovnicului Sava, pe parintele Ilarion, si i-a spus: “Sa transmiti parintelui Sava inchinaciunile mele si marea mea recunostinta pentru binele pe care mi l-a facut. Sa-i spui ca am ars acea carte in pestera de mai sus”.

Atunci cand parintele Ilarion a ajuns in dreptul acelei pesteri si pasea linistit pe carare, a fost intampinat de o avalansa de pietre mari care “vuiau si se rostogoleau cu bubuituri infricosatoare”. Cand parintele Sava a auzit de la ucenicul sau inspaimantat cele intamplate, i-a spus: “Lucrare diavoleasca, fiul meu, solomonica…”.

Dar si altii care treceau pe acolo aveau aceeasi soarta.

Dar cu sfatul Parintelui Sava, parintii schitului au pus acolo o icoana a Maicii Domnului si o candela. Si astfel, prin prezenta Maicii Domnului acolo, tulburarile pe care le faceau diavolii pe acea carare au incetat.

Astazi toti cei care trec pe acolo canta “Cuvine-se cu adevarat” sau “Nascatoare de Dumnezeu” si nu patimesc nimic.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)