Despre viata vesnica

 Pentru rugaciunile Sfintilor Cuviosi Marturisitori: Visarion si Sofronie, ale Sfantului Mucenic Oprea si ale Sfintilor Preoti Marturisitori: Ioan din Gales si Moise Macinic din Sibiel, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a Sfântului Ilarion pentru folosul sufletului.

Sârguiti-vă, vă rog pe voi fratilor si surorilor, spre vesnica viată cea luminoasă, pe care Domnul, după a Sa milă, în dar ne-o dă nouă. Că Domnul Dumnezeu ne-a gătit nouă viata în ceruri si Însusi ne cheamă pe noi la ea. Iar noi, să nu facem spre plăcerea trupului nostru, petrecând în mâncări, cu băuturi, în somn si în pofte, în obicei de păcate, în molesire trupească si în lenevire, ca să nu pierdem Împărătia cerurilor si pe Cel ce ne-a chemat la dânsa. Că El a gătit nunta fiului Său, adică Împărătia cerurilor si a trimis pe slugile Sale să ne cheme, adică pe Prooroci, pe Apostoli si pe Mucenici. Iar noi ne lepădăm, zicând: „Mi-am luat femeie si nu pot să merg.”. Sau, iarăsi: „Boi mi-am cumpărat, si mă duc să-i încerc.”. Si, încă: „Mosie mi-am cumpărat si mă duc să o văd.”

Si astfel cu alte lucruri ale vietii acesteia, ne lepădăm de vesnica viată. Si nu auzim pe Domnul, Cel ce grăieste: „Nu vă îngrijiti pentru ziua de mâine, ce ve-ti mânca si ce ve-ti bea, sau cu ce vă ve-ti îmbrăca...”. Acestea gândindu-le, fratilor, să ne desteptăm ca din somn si să mergem pe calea cea strâmtă, care ne duce pe noi la Împărătia cerurilor. Să dăm trupurile noastre la osteneli, la post, la rugăciune, la înfrânare, la curata nevointă. Că împărătia cerurilor cu anevoie este a o câstiga si cei ce se ostenesc ajung la ea. Ci să ne silim, întru acest scurt veac, si să nu-i facem spre plăcere stricăciosului nostru trup. Eu nu zic să ardem în foc pentru cereasca vietuire – să nu fie aceasta! – ci să ne ostenim si să ne uscăm trupurile noastre pentru ea. Că a zis Domnul: „Dacă grăuntele de grâu, căzând pe pământ, nu va muri, apoi singur va rămâne, iar de va muri, mult rod va face.” Arătat a zis: „De nu vom omori poftele noastre cele trupesti, nu vom putea să facem roduri

ceresti.” Că cel ce nu-si iubeste sufletul său, în veacul acesta, îl va afla pe el în viata cea vesnică.

Deci, aceasta auzind-o, să ne nevoim. Iar de ve-ti zice că suntem neputinciosi, tu însă să faci începutul nevointei, numai după puterea ta, precum poti. Că, văzându-ti Dumnezeu nevointa, îti va da tie ajutor si la celelalte fapte bune. Drept aceea, să nu ne depărtăm de la nevointă. Că, oare, lungă este viata noastră? Au nu-i ea de cincizeci de ani, sau saizeci sau saptezeci, cel mult o sută si, oare, mult ne este nouă a ne osteni? Deci, aici, putin să ne ostenim, iar acolo, la ceruri, în veci vom împărăti. Sau dimpotrivă: aici, putin vietuind cu slava bine hrăniti, bând si trupestile pofte făcându-le, fără de înfrânare, acolo, pe veci vom fi dati la osândă. Drept aceea, să ne îngrijim, că Hristos însusi, Împăratul împăratilor si Domnul tuturor, ne cheamă pe noi, nu un om. Deci, spre Dânsul să întraripăm mintea noastră si aici să vietuim cu dumnezeiasca întelepciune: cu post, cu rugăciune, cu osteneală si cu răbdare, plângându-ne păcatele noastre si pururea înaintea ochilor avându-L pe El si ziua judecătii. Si să nu slăbim grija noastră ci, precum am început, asa să si sfârsim. Că a zis Domnul: „în ce te voi afla, întru aceea te voi si judeca.”. Să păzim deci, iubitilor, în inimile noastre, cuvintele acestea si să nu slăbim aproape de moarte. Că nu stim când va veni ceasul mortii si va răpi pe fiecare din noi. Si, de va găsi sufletul negătit, va fi osândit în focul cel vesnic. Iar de ne va afla pe noi moartea întru pocăintă, atunci, scăpând de toată scârba, vom dobândi bunătătile cele de obste, întru Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia se cuvine slava, cu Tatăl si cu Sfântul Duh, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

(Proloage).

Despre miluirea strainilor

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Artemie si ale Sfantului Cuvios Gherasim din Chefalonia, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric, despre miluirea străinilor.

Un oarecare monah, antiohian de neam, cucernic, de la mănăstirea lui Casian, a mers la Sfintele Locuri pentru rugăciuni, Si, zăbovind el acolo, s-au sfârsit cele de care avea trebuintă si nu stia de să facă. Si, sezând în biserică, se întrista de aceasta si, plecându-se, a adormit putin si a văzut pe Domnul nostru Iisus Hristos, grăindu-i lui: „Du-te la iconomul Sfintei Învieri si să-i zici lui: M-a trimis Iisus la tine, să-mi dai, pentru Dânsul, un galben si îti voi da zapis la mână si când va veni Iisus îti va da galbenul”. Si monahul desteptându-se, si rugându-se, a crezut cuvântul. Si, mergând, a aflat pe iconom si i-a zis precum i s-a poruncit. Si i-a răspuns iconomul: „Dar când va veni Iisus, ca să mi-l dea?”. Iar monahul a zis: „Eu ti-am spus precum am auzit, iar tu, cum stii, asa să faci!”.

Atunci i-a zis lui iconomul: „Fă-ti zapisul tău!”. Si, sezând, monahul a scris asa: „Eu, Ioan, monahul de la Antiohia Siriei, mărturisesc că am luat un galben de la tine, Stefan preotul, iubitorul de Dumnezeu, iconomul Sfintei Învieri, trebuindu-mi. Pentru încredintare, am făcut acest înscris al meu si, când va veni Iisus Hristos, ti-l va da”. Deci a luat galbenul si a plecat. Iar în noaptea cea de a doua a văzut iconomul în vis pe Oarecine, grăindu-i: „Ia-ti galbenul si să-Mi întorci zapisul monahului.” Iar el nu voia, grăind: „El a zis că Iisus va veni si-mi va plăti”. Iar el a zis: „Eu sunt Iisus. Ia-ti, dar, galbenul si-Mi dă zapisul călugărului, ori vrei să iei ceva mai mult. Iată ce-i al tău”. Si, desteptându-se, a trimis pe niste oameni după monah, zicându-le: „Ori unde îl ve-ti afla pe acel monah, să-l aduceti la mine”. Si, aflându-l, i-au zis: „Mergi că te cheamă iconomul”. Iar el, temându-se, cugeta întru sine că s-a căit si vrea să-i ia galbenul si mergea cu sfială. Iar iconomul, văzându-l i-a zis: „Părinte, mai ia si alti galbeni, câti vei voi, si-mi fă zapis.” Iar el a răspuns: „Iartă-mă, că mai multi nu-mi trebuie, destul îmi este acesta, că nici Domnul nu mi-a zis să iau mai mult de un galben”. Si s-au mirat cei ce au auzit si au proslăvit făgăduintele Domnului cele nemincinoase. A Căruia este slava, în vecii vecilor! Amin.

(Proloage).

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc ioil, ale Sfantului Mucenic Uar, ale Sfintei Cleopatra si ale Sfantului Cuvios Ioan de la Rila, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, Cuvânt din Limonar, despre demonul care a jucat înaintea unui călugăr si a pierit din pricina Psalmului 67.

Cuviosul Pavel, egumen la o viată de obste din Teogni, spunea fratilor: Am auzit pe un oarecare bătrân zicând: Sezând eu odinioară în chilia mea si lucrând lucrul mâinilor mele, cântam Psaltirea pe de rost si am văzut un copil de turc, intrând pe usile mele, îmbrăcat în haine lăutăresti si cu ciucuri. Si, stând înaintea mea, a început a juca în vreme ce eu cântam Psaltirea si dormitam. Si, mi-a zis mie: „Mosule, oare îti joc bine?”. Si iarăsi îmi zicea: „Oare îti plac eu tie si-ti place si cum joc?”. Si, nerăspunzînd cu nimic către dânsul, mi-a zis mie: „Socotesti, călugăre, că faci mare lucru în viata ta? Dar, de vreme ce faci aceasta cu lenevire, că citesti si gresesti în Psalmul 67, pentru aceea am îndrăznit de am intrat la tine.” Iar eu, sculându-mă, zicea bătrânul, m-am închinat lui Dumnezeu si am început a zice: „Să se scoale Dumnezeu si să se risipească vrăjmasii Lui!” (Ps. 67,1). Si atunci îndată s-a stins.

Deci, aceasta stiind-o, fratilor, cu luare aminte să cititi Psaltirea, ca să nu fie de bucurie vrăjmasului. Dumnezeului nostru, slavă!

(Proloage).

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Apostol si Evanghelist Luca si ale Sfantului Mucenic Marin cel Batran, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre un egumen, pe care l-a certat Hristos în chip de sărac.

La o mănăstire cu viată de obste era mai mare un oarecare egumen, având sub mâna sa frati nu mai putin de două sute; si acest egumen a fost la început iubitor de săraci, iar, mai pe urmă, iubitor de slavă s-a făcut: că avea mare dragoste spre bogati si spre dregători si aceia îl slăveau. La acesta a intrat în mănăstire Domnul, ca un bătrân sărac, si a zis portarului: „Mergi la egumen si-i spune: Un frate al tău a venit la tine, cu multă osteneală”. Si mergând, portarul a aflat pe egumen vorbind cu un bogat si, stând putin, i-a vestit lui de acel sărac, nestiind el că este Hristos. Iar egumenul se supără pe el zicându-i: „Nu mă vezi pe mine vorbind cu oamenii? De ce i-ai dat drumul? Nu mă supăra acum!” Si s-a dus portarul. Iar Domnul, Cel îndelung răbdător, îl astepta pe el până ce avea să iasă. Si, asteptând el ca la cinci ceasuri, a venit un oarecare bogat, pe care, îndată, egumenul însusi la întâmpinat în poartă. Si acolo, văzând pe egumen cu bogatii, Hristos cel bogat întru milă si prietenul celor smeriti, l-a rugat pe egumen, zicând: „Un cuvânt am pentru tine, părinte”. Iar el nici măcar nu s-a uitat, ci a mers cu bogatii la prânz. Si iarăsi, după masă, petrecând până la poartă pe acel bogat, s-a întors si nu a luat în seamă rugămintea bătrânului celui sărac si fără de răutate. Deci, făcându-se seară, nu s-a învrednicit a primi acel ceresc străin, Care S-a dus, zicând portarului: „Asa să spui egumenului: De vreme ce slava omenească o poftesti, iată de acum din toată tara Aceasta pe cei puternici voi trimite la tine, că dregătorii poftesti, iar bunătătile împărătiei Mele nu-ti trebuiesc. Că Eu venisem pentru ostenelile tale cele drepte si viata ta cea mai de demult, voind să-ti dau tie binecuvântare si n-ai voit-o”. Si asa s-a cunoscut că Cel ce venise în chip de sărac a fost Atottiitorul Hristos.

Aceasta auzind-o noi, fratilor, să nu ne întoarcem ochii de la cei săraci, că însusi Atottiitorul umblă în chip de sărac. Că cel ce dă săracului îi dă lui Hristos, în mâini, însă eu nu grăiesc acestea defăimând bogătia, ci învăt pe cei ce nu se pricep a petrece în bogătie, pe cei ce-si adună comori si-si pierd împărătia, urând pe săraci si dându-se în stăpânire diavolului. Drept aceea, vă rog pe voi fratii mei, auzind acestea, să fim milostivi, primitori de străini si iubitori de săraci, ca să ne învrednicim a primi bunătătile cele vesnice (Proloage).

Atelier de gatit

 ATELIER-OUA UMPLUTE

 Un amic de-al nostru se plangea ca fetele lui petrec foarte mult timp jucandu-se pe telefon si ca, de fiecare data cand incearca sa le mai micsoreze timpul sunt foarte necajite. Si atunci, i-am spus sa vina impreuna cu ele la Centrul Educational, pentru ca timpul petrecut pe telefon trebuie inlocuit cu alte activitati. A durat ceva timp pana cand le-a convins, insa cand au ajuns acolo, au fost foarte incantate de tehnica macrame pe care o invatam. Au invatat foarte repede sa faca bratari.

Sunt clasa a V-a si, la scoala unde invata, copiii au facut un site, unde ofera spre vanzare lucruri facute de ei. Incantare foarte mare si bucurie cand au oferit si ele spre vanzare bratari si acestea s-au epuizat ff repede, avand chiar si comenzi.😂😂. Mi-a placut aceasta intiativa a copiilor si le-am spus si fetelor.

La intalnire de la Centrul Educational am tot discutat de urmatoarea expozitie pe care trebuie sa o pregatim-“Dovleacul, prietenul nostru”. Asa au aflat ca urmeaza sa gatim. Au fost foarte nerabdatoare, prin urmare le-am invitat sa vina la noi acasa si sa gatim impreuna.

Si, uite asa, doua ore, in fiecare seara de marti, le petrec alaturi de doua fetite delicate si minunate la “atelier de gatit”.

In prima saptamana am facut briose, iar in aceasta saptamana oua umplute.Inainte de a veni am pregatit oualele si ingredientele.

Pentru stabilirea umpluturii, le-am lasat pe ele sa decida amestecul. Fiecare a avut de umplut zece oua si o multime de idei. Au fost atat de incantate de umpluturile facute, ca le-am oprit cu greu sa le termine inainte de a umple oualele.😂😂.

Au fost doua ore pline de bucurie, in care am discutat despre scoala, despre bucuria de a castiga banuti din munca lor, dar am vorbit se despre felul cum ii cheltuim. Si asa le-am invatat despre “DIC” (Daruim, Investim, Cheltuim).

Despre pocainta

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Oseea si ale Sfantului Cuvios Mucenic Andrei Criteanul, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre tâlharul ce s-a mântuit prin putine lacrimi.

În zilele lui Mauriciu împăratul (582—602), a fost un oarecare tâlhar din părtile Traciei, cu totul sălbatic si cumplit si era în asa fel, că multi nu l-au putut prinde pe el. Deci, auzind de aceasta, împăratul a trimis la dânsul crucea sa, zicându-i: „Nu te teme!” Iar tâlharul, văzând cinstita cruce si crezând cuvântul împăratului, a venit si a căzut la picioarele împăratului, mărturisindu-se. Iar împăratul, cu bucurie, l-a primit si l-a iertat. Apoi, trecând putine zile, a căzut în boală si zăcea în casa de oaspeti si, adormind, a văzut înfricosătoarea judecată. Si, trezindu-se în noaptea următoare, dacă s-a văzut pe sine bolnav si aproape de iesirea din viată, s-a întors la rugăciune către Dumnezeu, plângând si zicând, cu amare lacrimi: „Nu cer de la tine, Iubitorule de oameni, ceva mai mult decât numai câte le cerea, prin mărturisire, tâlharul cel mai înainte de mine. Si, precum spre tâlharul acela, asa si fată de mine, tâlharul, minunează milele iubirii tale de oameni si primeste această suspinare a mea de noapte, pe pat, nu pe cruce. Si, precum ai primit pe cei dintru al unsprezecelea ceas, care nimic vrednic nu au lucrat, asa mă primeste si pe mine, afundându-mă în lacrimile mele cele putine si curătindu-mă cu ele. Dă-mi mie iertare, necerând ceva mai mult de la mine, că nu mă încape vremea si pânditorii cei de prin pesteri s-au apropiat. Dar să nu stai împotrivă, nici să-mi iei seama cu deamănuntul, că nu vei afla în mine ceva bun. Că m-au cuprins fărădelegile mele si, către seară, rău am ajuns, că nenumărate sunt datoriile mele. Ci, precum ai primit suspinarea cea amară a lui Petru, primeste-o si pe a mea, iubitorule de oameni, turnând lacrimile acestea peste zapisul păcatelor mele si, cu buretele milostivirii Tale, sterge greselile mele cele neasemănate”.

Si asa, multe ceasuri mărturisindu-se tâlharul si cu mahramă stergându-si lacrimile sale, si-a dat duhul, precum ne-au spus cei de aproape ai săi. Iar cârmuitorul cel mai mare al casei de oaspeti a văzut, în somn, în ceasul în care a murit tâlharul, niste demoni multi, care, venind la patul tâlharului, cu multe zapise, aveau scrise multime de păcate tâlhăresti. Si, iată, doi tineri frumosi au adus o balantă si punând demonii toate zapisele tâlharului, au si tras în jos un taler al balantei, iar celălalt taler sta sus. Deci, au zis îngerii cei luminosi: „Oare nu avem de pus aici nimic ?” Si au zis unul către altul: „Ce putem să avem. Că nu-i mai mult decât zece zile de când s-a întors de la ucidere”. Si, când a grăit aceasta, a adăugat: „Să căutăm vreun lucru bun”. Si a aflat unul dintre ei mahrama, întru care erau lacrimile lui, si a zis; „Cu adevărat, aceasta este mahrama cu lacrimile lui; să o punem, deci, de cealaltă parte a cumpenei si iubirea de oameni a lui Dumnezeu împreună cu ea, si vom vedea ce va fi”. Si numai cât au pus-o pe ea de cealaltă parte, a si tras îndată si a risipit zapisele ce erau de partea dracilor. Si au strigat cu un glas, zicând: „Cu adevărat a biruit iubirea de oameni a lui Dumnezeu”. Si, luând sufletul tâlharului, l-au dus pe el cu ei. Iar demonii, tânguindu-se, au fugit rusinati.

Aceasta văzând-o, cârmuitorul casei s-a sculat si, alergând, a intrat în cameră si, venind la patul tâlharului a aflat trupul cald încă, de vreme ce sufletul său se dusese la Dumnezeu, iar mahrama pe ochii lui fiind, plină de lacrimi. Si, luând mahrama, a întrebat pe împărat si a zis : „Să lăudăm pe Dumnezeu, stăpâne. Că am auzit că în zilele stăpânitoarei tale împărătii s-a mântuit un tâlhar”. Iată, cu adevărat, acum am văzut, numai de vom si crede că sunt adevărate, că bine este să ne pregătim pe noi însine si să întâmpinăm cu pocăintă ceasul cel înfricosător al mântuirii.

(Proloage).

MFC-CIPRIAN PORUMBESCU

 CIPRIAN PORUMBESCU

(14 octombrie 1853-6 iunie 1883)

sursa foto: internet.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate"

Despre iubirea de arginti

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Longhin Sutasul, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Antioh despre mită, dobândă si iubirea de arginti.

Cel ce ia dobândă, cel ce ia mită, ca si iubitorul de arginti si răpitorul sunt ca o cărută cu patru cai, având ca vizitiu pe satan cel mândru, cărută pe care Dumnezeu a surpat-o. Satan adună în ea pe toti cei ce-l urmează, spre a lor pierzare. Deci, nu se cade celor ce au minte a fi purtati de vrăjmasul, ca nu împreună cu el să ajungă în groapă si în focul cel vesnic, ci în viată, spre mai bine, să se îndrepteze, precum si Apostolul zice: „Având hrană si îmbrăcăminte, să fim îndestulati cu acestea.” Iar cei ce vor să se îmbogătească, au parte de nenorociri si de cursele vrăjmasului, nepăzind poruncile apostolesti, iar, mai bine zis, ale lui Dumnezeu, care grăieste: „Să nu câstigati nici aur, nici argint, nici să vă îngrijiti ce ve-ti mânca sau ce ve-ti bea si cu ce vă ve-ti îmbrăca!” Că pe cel ce adună bogătie pe această cale, îl surpă Dumnezeu si cu ale sale picioare îl calcă. Încă si în cartea Proverbelor, înfruntă pe cel ce ia mită, zicând: „Cel ce iubeste argintul, nu se va sătura de argint; si să nu apuci de la cel sărac, că sărac este si nu stie umbla”. Că zice Domnul: „Mai bine este a da, decât a lua”. Iar în Lege zice: „Să nu dezvinovătiti pe cel necurat, pentru mită, si nici să nu iei mită, fiindcă mita creste si orbeste ochii celor ce văd”. Că si Samuil, tinând porunca Legii, grăia către norod: „Oare din mâinile voastre am luat izbăvirea? Iată martor este Domnul, că n-a ajuns mită în mâinile mele”. Iar Proorocul Amos, mâniindu-se pe judecători, zicea: „Mită aleasă de la săraci ati luat”. Iar Isaia, ocărând cetatea, zicea: „Dregătorii tăi iubesc mita, dispretuind răsplătirile. Vai celui ce face dreptate celui necurat pentru mită, si lucrul cel drept pe nedrept îl ia de la omul cel drept”. Si iarăsi: „Pierzător lucru este dobânda pentru însusi sufletul celui ce ia, iar cel ce nu iubeste dobânda viu va fi”. Si iarăsi: „Cel ce primeste mită fără dreptate nu se va îndrepta înaintea lui Dumnezeu. Că mai bun este numele bun, decât bogătia cea multă”. Iar David se ruga lui Dumnezeu, zicând: „Să nu pierzi, cu cei necredinciosi, sufletul meu”.

Oare vezi că Scriptura numeste, pe ucigasi si pe primitorii de daruri, bărbati ai sângelui si fără de lege? Încă asemenea cu aceasta a zis Domnul: „Nebunule, întru această noapte sufletul tău vor să-l ceară de la tine, iar cele ce le-ai gătit ale cui vor fi?” Nebuni numeste pe cei ce-si pun nădejdea în bogătia cea pieritoare. Si, iarăsi, David zice: „Pleacă inima mea spre învătăturile tale, iar nu la dorinta de câstig”. Încă si Iov, arătându-si curătia, zicea: „Au, doară, mâna mea s-a atins de mită?” Si Însusi Domnul ne porunceste, grăind: „Luati aminte si vă păziti de toată lăcomia, că nu din bogătia omului este viata lui, ci precum este scris: Dreptul prin credintă va fi viu!”

(Proloage).

Am citit...

 Casa de langa lac de Kate Morton

Cu ceva timp in urma va spuneam ca am terminat de citit si cea de-a doua carte scrisa de Kate Morton – “Casa de langa lac” si ca voi scrie cateva cuvinte despre ea.

La fel ca si in prima carte citita, Kate Morton prezinta doua povesti de viata din ani diferiti (1933 si 2003) si din zone diferite (Cornwall si Londra). Autoarea pastreaza acelasi stil in care misterul, drama, dar si iubirea neconditionata se impletesc si te tin cu sufletul la gura. Este genul de carte pe care nu iti vine sa o lasi din mana pana cand nu o termini.

Sadie Sparow este o tanara detectiva care, in urma implicarii emotionale in cadrul unei anchete este trimisa in concediu o perioada mai lunga de timp. Si, unde este mai bine sa iti revii decat la Cornwall, alaturi de bunicul drag?

Aici Sadie descopera un conac vechi, un domeniu intins, unde totul arata ca si cum timpul s-a oprit in loc. Si, cum simturile de detectiv ale tinerei Sadie ii spuneau ca acolo s-a intamplat ceva, nu isi gaseste linistea pana cand nu descopera ce anume s-a intamplat. In urma cercetarilor pe care le face afla ca, in urma cu 70 de ani, pe domeniul Loeanneth apartinand familiei Edevane, a avut loc disparitia unui copil, iar cazul a ramas nerezolvat.

Rezolvarea cazului o face sa afle multe despre familia de la Loeanneth, fiind nevoita sa solicite si ajutorul scriitoarei Alice Edevane, una dintre cele trei fiice ale lui Anthony si Eleonor.

Este o carte pe care o recomand in zilele reci de toamna si numai.

Despre nevointa

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Lucian, preotul din Antiohia, Doamne Iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, poveste de folos, despre nevointa unui monah si mucenic.

Un oarecare monah, al cărui nume n-am putut să-l aflu, a trăit în Schit si a fost ascultător de părintele său, vreme de multi ani. Din zavistia diavolului însă, acesta a căzut din ascultare si a plecat de la staretul său fără pricină, având asupra lui osânda cea pentru neascultare, si a intrat în Alexandria. Deci, l-a prins pe el păgânul stăpânitor de acolo si, luând de pe dânsul haina călugărească, îl silea pe el să se închine la idoli, dar el n-a voit, pentru care pricină, fără de milă bătându-l, i-a tăiat capul cu sabia, iar trupul lui l-a aruncat la mâncarea câinilor. Dar oarecare crestini au luat, noaptea, trupul muceniculul; si, punându-l în sicriu cu aromate, l-au asezat cu cinste în altarul Bisericii, ca pe un pătimitor. Iar când începea a se săvârsi dumneneiasca Liturghie si sfintitul slujitor zicea: „Câti sunteti chemati iesiti!” se ridica racla cu moastele mucenicului si, în văzul tuturor, iesea din Biserică, fără atingere de mâini omenesti si petrecea în tinda Bisericii până la sfârsit, iar, după sfârsitul Liturghiei, racla intra iarăsi singură în Biserică si sta în altar la locul ei. Si aceasta o făcea la toate Liturghiile, iesind si iarăsi intrând, spre marea mirare a celor ce vedeau.

Iar, unul din cei mari, credincios fiind si îmbunătătit, văzând unele ca acestea, s-a rugat lui Dumnezeu ca să le descopere lor pricina iesirii Mucenicului din Biserică, în timpul Sfintei Liturghii si a câstigat cererea. Că îngerul Domnului, stând de fată, i-a zis lui: „Ce te înspăimântezi de ceea ce se face? N-au luat, oare, Apostolii si urmasii lor puterea de a lega si dezlega? lată, mucenicul pe care îl vedeti iesind din Biserică, a fost ucenic cutărui pustnic (si i-a spus numele), pe care, neascultându-l s-a dus, fiind legat de dânsul prin canon de neascultare, si, până acum, petrece în acelasi canon nedezlegat. Cununa, adică, si-a luat ca un mucenic al lui Hristos, dar nu poate să stea în altar, cât se săvârseste Liturghia, că, poruncindu-i lui îngerul, iese si va iesi, până ce nu-l va dezlega pe el cel care l-a legat.”

Unele ca acestea auzindu-le, acel fericit bărbat s-a dus degrabă la pustnic si, spunându-i lui toate, l-a adus pe el la Alexandria, la mucenicul lui Hristos, si deschizându-i racla, a făcut pustnicul asupra lui dezlegare si iertare si l-a sărutat pe el. Si, stând să se săvârsească dumnezeiasca Liturghie, de atunci, mucenicul a petrecut, nemaiiesind din altar.

(Proloage).