Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (IV)

Cu vreo saizeci si cinci de ani in urma (prin anii 1930-1935) in Manastirea Vatoped era paracliser monahul Teodul. Din toata purtarea sa se vedea ca este nebun pentru Hristos. Isi alesese aceasta cale grea a nebuniei pentru Hristos, care nu este pentru toti, si isi pusese pe umeri crucea propriei mucenicii. Cu ajutorul Maicii Domnului, a suferit fara murmur mucenicia.

Nebunia pentru Hristos este o sarcina mare si are trebuinta de un Har deosebit al Duhului Sfant. Ea se da foarte putinor oameni, si anume celor alesi, care au puterea sufleteasca sa sufere tot felul de injosiri si necinstiri. Si Sfantul Apostol Pavel si-a luat asupra sa, intr-un fel, crucea nebuniei, pentru ca a urmat calea “nebuniei Crucii”. Iar aceasta se arata si din cele pe care le scrie Corintelor:

“Noi, apostolii […] ne-am facut priveliste lumii […]nebuniei pentru Hristos […], slabi […], necinstiti […] flamanzim si insetam; si suntem goi si suntem palmuiti si pribegim […]. Ocarati […] Prigoniti […] Huliti […] Am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor, pana astazi”.

Este un lucru foarte greu ca, fiind un om normal, sa o faci pe nebunul si sa suporti consecintele nebuniei adevarate. Insa acesti nebuni pentru Hristos fac “acrobatiile lor sfinte dintr-un abis de smerenie si din zdrobirea inimii”. Ei doresc sa ajunga la inaltimea sfinteniei dispretuind orice cinste si lauda in aceasta lume. Cei mai alesi fii ai lui Dumnezeu dintre Sfinti sunt nebunii. Ei se deosebesc de ceilalti nu atat prin postirile peste firea omeneasca si prin ostenelile nenumarate, prin privegherile de multe ore si lacrimile neincetate, prin nemasurata lor patimire si nevointa, ci pentru ca au ajuns la adevarata smerenie, care il ridica pe om pana la Dumnezeu. In concluzie, putem spune ca nebunia pentru Hristos nu este pentru toti, ci pentru cei chemati de Dumnezeu si care au fost cuprinsi de dragostea dumnezeiasca in masura in care o descrie Sfantul Ion Scararul: ”Fericit cel ce are fata de Dumnezeu un dor asemanator celui pe care il are indragostitul nebun fata de iubita lui”.

Ca paracliser, parintele Teodul se scula cu o ora mai devreme decat ceilalti monahi pentru a putea aprinde cele saizeci-saizeci si cinci de candele din biserica. In linistea noptii afla prilejul sa se roage Domnului si Maicii Domnului, al carei preacurat nume il rostea zilnic. A fost cu adevarat un rob al lui Dumnezeu.

Maica Domnului vedea mucenicia de buna voie a lui Teodul si de aceea a vrut sa-l cinsteasca si sa-i arate si ea cat il iubea si il ocrotea. Intr-o dimineata, foarte devreme, pe cand toti monahii manastirii dormeau, Teodul a iesit din chilie si s-a dus la ascultarea sa. Atunci Maica Domnului a iesit din Sfantul Altar pe usa diaconeasca de miazanoapte ca o femeie simpla, imbracata in negru, urmata de un copil mic descult. O scena de familie, asa cum ar fi intalnit-o pe Maica Domnului in casa ei din Nazaret. Femeia s-a uitat cu atentie prin toata biserica apoi a intrat din nou in Sfantul Altar prin Usile Imparatesti. Arata multumita de slujirea constiincioasa a robului ei, Teodul, si de dragostea lui fata de ea.

Parintele Teodul, vazand acea femeie in biserica si stiind ca nu se ingaduie intrarea femeilor nu numai in biserica, dar nicaieri in Sfantul Munte, s-a mirat de aceasta.

Dupa putina vreme si-a da seama ca fusese Maica Domnului si lasand aprinsul candelelor, a cazut la pamant si ca Moise si Iacov s-a inchinat la locul unde pasisera picioarele Domnului si ale Prea Curatei Stapanei Nascatoare de Dumnezeu.

Aceasta taina a pastrat-o adanc inlauntrul sau multa vreme, fara sa spuna nimanui nimic. Desigur, aceasta este o dovada a smereniei sale. Odata, luminat fiind de Maica Domnului, a descoperit vedenia arhondarului manastirii, parintele Stefan, care a slujit in aceasta ascultare patruzeci de ani.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (III)

Monahul Ambrozie de la Manastirea ruseasca Sfantul Panteleimon din Sfantul Munte a avut o viata duhovniceasca minunata. Cu toata dragostea si-a predat voia sa lui Hristos si a luat asupra sa jugul cel bun al Sau. Ii era necunoscuta vorbirea impotriva, era neobosit in ascultarile incredintate, treaz in toate si intotdeauna vesel. Chipul sau stralucea de bucurie duhovniceasca.

Odata monahul Ambrozie, pe cand se afla in biserica manastirii, a vazut-o deodata pe Maica Domnului in Altar, de-a dreapta Sfintei mese, inspre Proscomidiar. Era plina de maretie si de o slava nespusa. Coborase din Cer pe pamant aducand cu ea toata slava pe care o are in Ceruri de-a dreapta tronului Fiului si Dumnezeului ei. Era imbracata intr-o lumina dumnezeieasca si imprastia in jur raze ceresti de o stralucrie nespusa. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu stralucea ca Soarele Dreptatii cel neapus. Parintele Ambrozie a fost cuprins de nespusa bucurie. iesise din spatiu si timp si se desfata de acea priveliste cereasca. Se ruga ca acest Rai pamantesc sa ramana vesnic si dorea sa faca doua colibe, una pentru Maica Domnului, iar cealalta pentru el.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Final de iunie

 

BUCURIILE LUNII IUNIE

Prima luna de vara si-a luat ramas bun de la noi. A trecut, insa ne-au ramas amintirile:

-am inceput luna participand la hramul Sfantului Visarion;

-in primul weekend din luna am fost in pelerinaj in Moldova, “Athosul romanesc”, vizitand numeroase manastiri, inchinandu-ne si multumind pentru tot, dar si asculatand cate un cuvant de invatatura. Printre ele mentionez (intr-o ordine aleatorie): manastirea Nechit, manastirea Petru Voda, Manastirile Agapia si Secu, Manastirea Sihastria, etc. (in total au fost 12 manastiri);

-impreuna cu copiii de la Centrul Educational am fost din nou la fabrica de ciocolata Heidi;

-Am iesit impreuna cu Mihai si Denisa (fiul si nora) la un pranz pescaresc;

-ne-am bucurat de nepoti un week-end intreg;

-Impreuna cu doamnele de la biserica, la sezatoare, am pregatit si savurat un desert al copilariei: colarezi cu lapte;

-am participat la hramul Sfntilor Apostoli Petru si Pavel, la biserica din satul sotului meu;

-am reusit sa ne spovedim si sa ne impartasim;

-am fost la cules de cirese si de visine  

-am achizitionat cartea "Mama, spune-mi despre tine" -Narcisa Suciu si sper ca ea sa devina un cadou frumos pentru copiii mei.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (II)

Parintele Teofil de la Manastirea Marea Lavra, mai inainte cu vreo patruzeci si cinci de ani, spunea intr-o discutie duhovniceasca ca un batran stravazator din aceeasi manastire i-a povestit ca la marile sarbatori imparatesti si ale Maicii Domnului, a vazut-o de multe ori pe Stapana noastra Nascatoarea de Dumnezeu impreuna cu alti doi Sfinti. Sfantul Ioan Cuvantatorul de Dumnezeu si Sfantul Atanasie Athonitul, pe care ea ii numea “batrani cuviosi”. Maica Domnului le poruncea supusilor ei sa slujeasca cat mai bine monahilor si inchinatorilor care mancau la trapeza manastirii. Era foarte bucuroasa, iar cei doi Sfinti alergau cu mult respect si supunere sa implineasca poruncile ei.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-BUNICUTE

 SEARA LINISTITA

sursa foto: internet

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Jurnal

 Jurnal….ocazional

Afara, este o vreme caniculara, cu temperaturi ridicate in termometru. Dar, nu trebuie sa uitam ca este vara, ca de maine incepe luna lui cuptor. E cald, asa este, insa sunt convinsa ca tot disconfortul este accentuat, pe de o parte, de stirile alarmiste difuzate pe toate programele TV (Slava Domnului ca nu ma mai uit), iar pe de alta parte am devenit toti vesnic nemultumiti: daca vin cativa fulgi de zapada ne vaitam (vaii, ninge si este nasol. A trebuit sa dau zapada, e greu sa incalzesc masina, etc), daca ploua, iar ne vaitam (aoleu, ce vreme este afara, o vreme de…., nu se mai termina, etc), daca bate vantul, iar nu este bine (ma enerveaza vantul, uff, nu se mai opreste, ca mi-a stricat coafura, mi-a stricat nu mai stiu ce, etc), iar de caldura nu mai zic: jale si durere. Insa sunt foarte putini cei care spun: Slava lui Dumnezeu pentru aceasta vreme. Cand am fost la parinti, ma uitam la lanurile frumoase de cereale, care abia asteapta sa fie recoltate, la porumbul verde si crescut “ca din apa”, dar si la pomii fructiferi incarcati de roade. Ce buna a fost apa de ploaie din aceasta primavara. Din pacate, nici asa nu este bine, pentru ca sunt prea multe🤦‍♀️🤷‍♀️.

Ma gandesc: ca, in sfarsit, este pe cale sa mi se implineasca un vis. Am sa va vorbesc despre el la momentul oportun, insa tot pot spune ceva.  Dintotdeauna mi-au placut copiii: am visat sa fiu medic pediatru (am încercat chiar sa imi conving parintii sa dau la Facultatea de Medicina, insa nu am reusit), mi-am dorit sa fiu profesor, învățător, insa nu acesta a fost planul lui Dumnezeu. De șapte, ani impreuna cu copiii de la Centrul Educational de la Parohie (un centru unde vin copiii enoriasilor si prieteni ai acestora) facem lucruri minunate impreuna. De aici mi-a venit ideea.

Sunt recunoscatoare:

-pentru weekendul petrecut impreuna cu nepotii. Ne-am bucurat unii de altii. Sambata a fost o zi de vara minunata, asa ca dimineata am plecat la parintii mei la tara, pentru ca au o curte minunata, iar piciulinii bunicii se puteau juca in voie. Si asa a fost. Le-am luat piscinuta, iar mama si tata au incalzit continuu apa pentru stranepoti 😂😂.

Seara, ne-am plimbat, pe Bulevardul cu Castani, din Ploiesti si am fost melomani😁

Dar si mici cercetări

 Duminica insa, fiind mult prea cald pentru ei, am fost la biserica, s-au impartasit si, dupa o scurta oprire la Mc Donalds, am mers acasa si am facut sala de cinema, dar si de joaca.

-pentru faptul ca, lucrand intr-un birou mai mare, putem tine geamul deschis si astfel ma bucur de aer;

-pentru ca nasul meu se desfunda. Am o luna de zile de cand nu mai iau nici un fel de tratament pentru alergie si ma simt din ce in ce mai bine. Slava lui Dumnezeu si Maicii Sale!

-pentru faptul ca sunt consecventa la lectiile de germana de pe Duolingo. Imi doresc sa am timp si sa lucrez exercitii in limba germanain mod clasic, pentru ca mi se pare ca tot cu creionul pe hartie se invata mai bine.

Bucatarie: Desi cald afara, aseara tarziu si pana spre miezul noptii, am pregatit pentru o colega pateuri cu diferite umpluturi, dar si o prajitura cu foi de miere. M-am bucurat ca am avut iar ocazia de a gati clasic. Fericirea a fost si mai mare dimineata, cand toata lumea a savurat cu placere preparatele. Azi insa a urmat partea mai putin frumoasa: restabilirea ordinii in bucatarie, insa sotul meu este un ajutor de nădejde si totul s-a rezolvat mai repede.

Mesteresc: - crosetez si tricotez cu drag, incercand sa finalizeze proiectele incepute.

Citesc – carti pentru suflet. Am citit "Sfinti...langa noi", o carte in care parintele Bithas arata ca langa noi pot fi multi sfinti. A doua carte citita a fost "Pilde pentru suflet", scrisa de Părintele Pimen.

Urmaresc – nu urmaresc nici un serial.

O fotografie:

Despre Maica Domnului

Cercetari ale Maicii Domnului (I)

Un monah aghiorit a povestit urmatoarea vedenie:

Ierodiaconul Macarie din Manastirea Vatoped a fost un nevoitor duhovnicesc harismatic. In toata viata sa a pus in lucrare acest cuvant al Parintilor: “monah inseamna o neincetata sila a firii”. Prezenta sa si viata lui monahala plina de traire duhovniceasca au fost de mare insemnatate pentru Manastirea Vatoped in acele momente grele, cand in Sfantul Munte scazuse foarte mult numarul monahilor. Intr-o vreme, pentru a evita smintelile care se petreceau in manastire, parintele Macarie a hotarat sa plece.

Dar Maica Domnului, care veghea asupra vietii din manastire si asupra celei a parintelui Macarie, a randuit altfel. Voia ei cea sfanta era sa ramana in manastirea de metanie ca sa-i slujeasca prin viata lui cea sfanta si prin discernamantul sau. Maica Domnului avea nevoie de el, pentru ca avea sa ajute mult manastirea.

La 1 ianuarie, dupa privegherea de noapte, parintele Macarie s-a intors la chilia sa ca sa-si continuie acolo canonul. Dupa ce a aprins focul in soba, a inceput sa-si faca canonul. Nu se stie cum, in chilia sa aparut un fotoliu cu rotile pe care parintele Macarie l-a asezat langa soba. In timp ce-si facea canonul, la un moment dat a vazut o “priveliste neobisnuita”: o Femeie statea in acel fotoliu. Arata mahnita si istovita din pricina neoranduielilor si smintelilor care se petreceau in manastire. Si aceasta pentru ca monahii umblau ca niste neintelepti, iar nu “ca niste intelepti, rascumparand vremea”. Parintele Macarie a ramas uimit cand a vazut-o pe aceasta Femeie si se intreba in sinea sa: “Cum o fi aparut aceasta femeie in chilia mea? Ce cauta o femeie intr-o manastire din Sfantul Munte?”

Dupa un timp, cand privirile lor s-au intalnit, acea Femeie l-a intrebat:

-De ce vrei sa pleci din manastire? Unde vrei sa mergi? Nu vezi ca sunt bolnava si am nevoie de tine? Ramai aici!

Acestea le-a spus Maica Domnului si a disparut.

Atunci parintele Macarie a cazut in genunchi si a sarutat locul unde au stat picioarele Maicii Domnului, rugand-o totodata sa-l ierte pentru hotararea lui nechibzuita.

Cunoscand voia dumnezeiasca a Maicii Domnului pentru el, a rostit cuvintele pe care candva le-a spus ea Arhanghelului Gavriil: “Iata robul tau, Stapana!Faca-se mie dupa cuvantul tau!”

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Descoperiri Dumnezeiesti-Taina Harului

Cei care se fac partasi ai vechii frumuseti a celor intai ziditi, afla inca din aceasta viata cele care se vor descoperi in veacul viitor. Unii ca acestia pot vedea neimpiedicati Soarele Dreptatii si vorbesc cu El cu indrazneala, ca fiii cu tatal lor, asa cum ne asigura Domnul in Evanghelii cand spune: “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Sfantul Paisie cel Mare, retragandu-se odata in adancul pustiei, a locuit acolo trei ani intr-o pestera si se ruga cu multa ravna si osteneala. De aceea Domnul nostru I S-a aratat, asa cum a fagaduit in Sfanta Evanghelie. In vreme ce Cuviosul se ruga, iata ca i s-a aratat Domnul. Cel mai dorit decat toti si decat toate. Acela insa, nesuferind sa vada dumnezeiescul Chip al Domnului, a cazut la pamant fiind cuprins de frica si cutremur. Atunci Domnul, intinzandu-Si mana, l-a ridicat si i-a spus: “Pace tie, slujitorule al Meu! Nu te teme, deoarece mult Se bucura bunatatea Mea de faptele tale, iar rugaciunea ta Imi este bineprimita si placuta. Bucura-te si primeste si mai mare rasplata pentru aceste fapte ale tale! Iata ca iti dau acest dar: orice lucru vei cere in numele Meu, sa ti se dea. Si pentru orice fel de pacatosi vei mijloci la Mine, li se vor ierta pacatele “ (Sfantul Ioan Colov). Aceasta este cu adevarat desfatarea viitoare a dreptilor, adica Imparatia Cerurilor. De pregustarile acesteia se invrednicesc inca din aceasta viata cei care au ajuns la starea de infiere datorita nemasuratei lor curatii.

In Noul Testament taina dumnezeiesitii Iconomii este descoperita, pe cand in Vechiul Testament ea este umbrita, enigmatica si ascunsa. Totusi, aceasta Taina s-a descoperit oarecum deslusit si unora din vremea Vechiului Testament, si anume, Proorocilor si Judecatorilor.

Ceea ce a fost pentru cei vechi iconomia Intruparii, este pentru noi mostenirea viitoare. Aceasta este taina “Evangheliei lui Hristos si a Harului”, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel: “Propovaduim intelepciunea de taina a lui Dumnezeu, ascunsa”. Si Sfantul Grigorie Teologul spune:” Ne impartasim acum de Pasti tot prin savarsirea unui ritual, dar de un Pasti mai curat decat cel vechi. Si aceasta, deoarece Pastile Legii a fost chip al chipului si chiar mai nedeslusit decat chipul. Insa la vremea potrivita ne vom impartasi intr-un chip mai adevarat si mai curat”.

Toate acestea, pentru noi cei de astazi, constituie taine pe care nu le putem cunoaste, insa celor desavarsiti li se descopera inca din aceasta viata. Si aceasta o face Dumnezeu ca sa-i cinsteasca pe aceia, iar noua sa ne adevereasca tainele nadajduite prin experierea lor de catre acesti barbati sfinti. Toate acestea sunt taine ale veacului viitor, ale Imparatiei ce va sa fie.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Descoperiri Dumnezeiesti-Raprirea cea mai presus de fire

In timpul descoperirii dumnezeiesti, cel care se invredniceste de ea se afla in stare de trezvie si fiind in afara de trup contempla ceea ce ii este dat. Cuviosul Filothei Kokkinos, patriarhul Constantinopolului, descrie starea celor care primesc descoperiri astfel: “In vremea descoperirii, cei care le primesc se aseamana cu statuile confectionate din materie neinsufletita. Stand nemiscati, devin martori oculari ai tainelor dumnezeiesti si slujitori ai faptelor dumnezeiesti. Sunt rapiti intr-un chip mai presus de fire si contempla… ceea ce este mai presus de orice auzire si cuvant. A incerca sa descrii starile dumnezeiesti este ca si cum ai incerca sa scoti apa dintr-o fantana seaca. Cel care se invredniceste sa se desfateze de lucruri mai presus de fire poate fi o pilda minunata si vrednica de urmat pentru toti ceilalti oameni, dar in acelasi timp si inaccesibila… si mai ales este cu neputinta imitarea exacta a vietii lui suprafiresti traita in trup”.

Cel care primeste descoperirea nu se afla in somn, ci avand simturile trupesti ca paralizate, aude sau vede lucruri ceresti necunoscute celor neinitiati in viata duhovniceasca. Mintea acestuia este luminata de lumina cereasca si atunci pierde notiunea timpului si nu-si da seama de felul in care se face aceasta. Cade in extaz, asa cum se intampla, cu cei care sunt adanciti in Rugaciunea mintii. Pentru un interval de timp pe care nu-l putem determina, de la cateva clipe pana la cateva zile, rapirea mintii si legatura constiintei cu obiectul duhovnicesc este atat de puternica, incat nu este cu putinta sa aiba contact cu nimic din cele care se afla in jurul sau si care sunt vazute si percepute de ceilalti. Pentru o clipa el devine cetatean al altei lumi, necunoscuta celor mai multi.

Unul ca acesta simte ca este fara trup sau ca trupul pe care il poarta nu are greutate, ci este intocmai cu cel al ingerilor, subtire, luminos, eteric, astfel incat sa nu impiedice curatia fireasca a mintii. De multe ori are sentimentul ca amandoua s-au contopit cu Harul Duhului Sfant, Care le sustine.

Cel care primeste descoperirea si este rapit in extaz, este cu neputinta sa se slobozeasca singur de aceasta stare minunata. Nu simte nimic din cele spuse si savarsite de ceilalti, nici nu-si poate stapani mintea. Inima ii este ranita de dulceata dragostei lui Hristos. Nici macar hrana nu-l mai intereseaza, uitand chiar si de firea sa.

Cu aceasta “putere negraita a Duhului”, spune Sfantul Grigorie Palama, “si printr-o receptivitate duhovniceasca neinteleasa aude cuvinte nespuse si vede cele nevazute, desi se afla pe pamant”.

Cei care s-au invrednicit de astfel de vedenii, nu se mai satura de ele sau mai degraba dorinta lor se mareste din ce in ce mai mult, incat sunt atrasi tot mai sus ca de un magnet nevazut, asa cum spune Sfantul Dionisie Areopagitul “pururea spre inaltime intinzandu-ne”. le este cu neputinta sa se dezlipeasca de acea bucurie si slava nespusa, chiar daca descoperirea s-ar prelungi la nesfarsit si nu ar tine numai cateva zile ale vietii noastre pamantesti.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-Fructe de vara

Cireși si....cirese

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate.