Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 19 februarie 2020

TREZIRE DUHOVNICEASCA


Dumnezeu ne rabda


Astazi Dumnezeu rabda situatia existenta. Rabda, rabda, pentru ca raul sa fie fara putinta de a se justifica. Sunt cazuri cand Dumnezeu intervine direct si imediat, in timp ce in alte cazuri asteapta. Nu da imediat rezolvarea, ci asteapta de la oameni rabdarea, rugaciunea si nevointa lor. Cata noblete are Dumnezeu! Cati nu a omorat unul in razboi si inca mai traieste. Dar Dumnezeu ii va spune in cealalta viata:”Te-am lasat sa traiesti mai mult si decat cei buni”. Unul ca acesta nu va avea circumstante atenuante.
-Parinte, de ce unii dintr-acest fel de oameni nu mor, desi sunt foarte grav bolnavi?
-Se vede, ca au pacate grele, de aceea nu mor. Dumnezeu asteapta ca sa se pocaiasca.
-Dar cu cei din jurul lor, pe care ii chinuie, ce se va intampla?
-Cei ce sunt chinuiti de aceia, pentru ca sunt nevinovati, vor fi rasplatiti. Iar cei ce sunt vinovati, se curatesc.
-Parinte, ce inseamna: Iar oamenii vicleni si amagitori vor spori spre tot mai rau, ratacind pe altii si rataciti fiind ei insisi?
-Vezi, exista oameni care au un egoism mic si Dumnezeu le da o palma sa mearga mai jos. Altii au mai mult egoism si Dumnezeu le da o palma si se duc si mai jos. Insa pe cei ce au mandrie luciferica Dumnezeu ii lasa. Se poate vedea ca fac pricopseala, daqr ce pricopseala este aceasta? Pricopseala neagra. Si dupa aceea nu cad in mode simplu jos, ci cad direct in prapastie. Dumnezeu sa ne pazeasca!

marți, 18 februarie 2020

SA CITIM...


Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev

Cartea “Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev” descrie viata unora dintre monahii ce s-au nevoit in manastirea Lavra Pesterilor, incepand chiar cu intemeietorii acesteia: Sfintii Antonie si Teodosie, continuand cu urmatorii stareti Cuviosul Stefan, episcopul de Vladimir, Cuviosii Nikon, Varlaam, precum si cu alte chipuri de cuviosi parinti: Cuviosul Isaia Taurmaturgul, Cuviosul Alipie iconograful, Cuviosul Moise Ungurul, etc.
Citind viata lor si dragostea lor pentru Hristos, putem invata din nevointele lor multe lucruri folositoare sufletelor noastre.



 Fragmente:
“-Frate, l-a povatuit cuviosul, sa nu disperi nicioadata. Sa ai credinta. Orice problema ai, sa o lasi in seama lui Dumnezeu. Acesta are grija de toate nevoile noastre…..”

“Desertaciuni sunt toate cele omenesti. Cate nu raman dupa moarte! Nu merge cu noi bogatia, nu ne insoteste marirea, caci venind moartea toate acestea pier”. Acest adanc adevar l-a inteles pe deplin evlaviosul principe Nicolae Sviatosa. De aceea a hotarat sa lase bogatia si slava princiara si si-a “ales partea cea buna” a vietii monahale.”


Va invit sa cititi aceasta carte, pentru ca sigur, la sfarsitul ei, veti fi mai bogati sufleteste.

miercuri, 12 februarie 2020

TREZIRE DUHOVNICEASCA


PILDA VORBESTE
-Parinte, oamenii care traiesc duhovniceste in lume trebuie sa arate celor lumesti ca postesc?
-Cand este vorba de posturile randuite de Biserica noastra – miercurea, vinerea, posturile mari, etc – atunci trebuie, pentru ca aceasta este marturisirea credintei. Insa celelalte posturi, adica acelea ce se fac din nevointa, pentru dragostea lui Hristos sau pentru a fi auzita rugaciunea noastra intr-o anumita cerere, trebuie sa se faca in ascuns.
Scopul este sa traim ortodox, nu numai sa vorbim sau sa scriem ortodox. De aceea, daca predica unul care nu are traire, nu il incredinteaza launtric pe celalalt, nu il schimba, oricat de buna ar fi predica lui.
-Parinte, dar daca cel ce asculta sau cel ce citeste are intentie buna?
-Ei, atunci unul ca acesta are deja harul dumnezeiesc, de aceea se si foloseste. Insa unul care nu are intentie buna va lua si va cerceta cele ce le spune cel ce predica si nu va avea nici un folos. A gandi ortodox este usor, insa a trai ortodox cere osteneala. Odata un teolog a tinut o predica si a cerut auditoriului sa mearga sa dea sange deoarece era nevoie. Si intr-adevar, multi s-au indemnat si au dat mult sange. Acela insa n-a dat nici o picatura, desi avea din belsug. Atunci ceilalti s-au scandalizat.”Eu”, le-a spus acela, “prin omilia ce am rostit-o si prin faptul ca am indemnat lumea sa dea sange, este ca si cum am dat cel mai mult sange!:. in felul acesta si-a odihnit gandul sau.ar fi fost mai bine sa nu fi rostit omilia si, fara zgomot, sa mearga sa dea putin sange. Trairea are insemnatate. “Eu sunt de dreapta”, mi-a spus unul care nu avea nici o legatura cu Biserica. “Daca nu faci cruce, ce folos?”, i-am spus. “Mana care nu face cruce ce folos are, fie ea si dreapta? Cu ce se deosebeste de cea stanga, care nu face crucea? Aceea si asa nu face cruce”. Daca tu esti de dreapta si nu faci cruce, cum te deosebesti de cei de stanga? Scopul este sa fii om duhovnicesc, sa traiesti aproape de Hristos si atunci ajuti pe ceilalti.
Cand omul are viata corecta, lucrarea lui ii incredinteaza launtric pe ceilalati. Intr-un oras era un protestant care ii judeca pe toti: pe preoti, pe episcopi. Acolo, aproape de o manastire se pustnicea un monah.odata un ateu la- intrebat pe protestant: “Bine, ii judeci pe toti episcopii si preotii. Dar ce ai de spus despre acest monah?”. “Pe acesta il primesc”, ii spune, “pentru ca se deosebeste de ceilalti”. Un credincios, oriunde ar fi, cat de mult ajuta atunci cand traieste corect! Imi aduc aminte de un cunoscut politist care facea servicii la granita. Acolo erau si sarbi comunisti, dintre cei mai atei si mai credinciosi partidului. Cand veneau preotii sarbi la granita Greciei cu Serbia, politaiul le saruta mana. Comunistii au observat aceasta. Politist grec sa sarute mana preotilor sarbi! Aceasta i-a impresionat foarte mult pe comunisti si au inceput sa-si faca probleme referitoare la credinta.
Cat de mult ajuta cei ce au functii inalte atunci cand tin putin credinta! De aceea si eu caut sa ii ajut pe unii dintre acestia cu functii inalte, pentru ca ei pot ajuta mult prin pilda lor. Iata, un maresal pe care-l cunosc este pilda buna. Si orice face, o face dinlauntru, cu inima sa, n-o face la exterior. Iar ceilalti care il vad isi fac probleme de constiinta si astfel se ajuta pe ei insisi. Mai demult, mai-marii locului credeau. Stiti ce a spus unui senator o doamna sus-pusa dintr-un oras? In perioada Postului Maicii Domnului a mers cu sotul ei la o cina si au adus acolo peste, carne…. Dar ea n-a mancat, deoarece postea. Senatorul a observat si i-a spus:”Bolnavii si calatorii nu tin post”. “Da, dar nu calatorii cu roti”, i-a raspuns aceea si nu s-a atins de nimic din cele de dulce. La cina era si un cleric care ii lauda pe cei de fata:”Este o mare cinste pentru mine sa ma aflu cu Dvs. etc, etc”., si spunea si iarasi spunea o multime de laude. Artunci barbatul doamnei aceleia l-a intrerupt si i-a spus: Nu va nadajduiti spre boieri, spre fiii oamenilor, intru care nu este mantuire, pentru ca acel cleric incerca sa ii linguseasca. Alta data aceeasi doamna a spus unui profesor de teologie:”Nu va uitati la amanunte si astfel sa-I picati pe preoti la examene. Cautati sa-I treceti, deoarece eparhiile nu au preoti”. Vreau sa spun ca mai demult mai-marii unui loc se interesau de Biserica, erau pilda pentru popor.
Ceea ce va ajuta foarte mult pe oameni in ziua de astazi este exemplul nostru crestinesc si viata noastra crestineasca. Pe crestini trebuie sa-I caracterizeze marinimia, nobletea si jertfa. De aceea le spun mirenilor: “Sa-l iubiti pe Hristos, sa aveti smerenie, sa va faceti datoria, iar Hristos va dezvalui virtutea voastra in ochii oamenilor”. Virtutea are insusirea de a-l trada pe om, oriunde s-ar afla el. Chiar de se va ascunde, chiar de se va fatarnici prin nebunia in Hristos, totusi virtutea il va trada, fie si mai tarziu, si vistieria lui ascunsa, ce se va descoperi atunci in intregime, va ajuta iarasi multe suflete. Se poate chiar sa ajute mai mult atunci.



(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)

luni, 10 februarie 2020

JURNAL







Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi:
Luni, 10.02.2020, orele 20.30

Afara:
E frig si innorat. Desi in week-end a nins in multe zone, in Ploiesti nu ne-am bucurat de ninsoare. Doar de putina ploaie si de ger.

Mă gândesc:
La ce imi va aduce ziua de maine. Se doreste redistribuirea lucrarilor in cadrul biroului. Desi ma doare sufletul sa predau unele dintre ele (pentru ca sunt convinsa ca asa va fi), am decis sa nu ma impotrivesc. Sa las totul in voia lui Dumnezeu. Fie Doamne voia Ta.

Sunt recunoscătoare pentru:
Pentru week-endul ce tocmai a trecut, cand m-am bucurat din plin de prezenta copiiilor. Mi-a mers la suflet.

Din bucătărie:
Liniste si pace, pentru ca, daca in week-end au fost copiii acasa si ne-am bucurat de ei, azi am ales ca aceeasi bucurie sa o fac parintilor mei, asa ca dupa orele de serviciu, am plecat la tara si am luat masa impreuna.

Ce mai mesteresc:
Tot aceleasi lucruri: fusta si martisoare.

Ceea ce astept (sper):
Sper sa reusesc sa fac cat mai mult voluntariat, sa aduc cat mai multa bucurie in sufletele copiilor si nu numai.

Citesc:
“Patericul Lavrei Pesterilor de la Kiev”..

Ascult:
In masina, in seara aceasta al meu sot a pus muzica anilor ’80. Frumoasa, pe sufletul nostru.

În casa:
Sotul meu citeste, eu am actualizat jurnalul si ma pregatesc sa mai lucrez putin.

Ce planuri am:
Saptamana aceasta este foarte incarcata: cateva drumuri pe la doctor, cateva cumparaturi pentru luna in curs si croit servete de bucatarie.


joi, 6 februarie 2020

SA CITIM...


MASCA SEDUCTIEI – VICTORIA HOLT


Cartile scrise de Victoria Holt au un stil aparte. Imbina intr-un mod placut si captivant dragostea, aventura si suspansul, astfel ca, odata inceputa cartea, cu greu o poti lasa din mana. Iar cand ai terminat-o, iti doresti sa incepi o noua carte scrisa de aceeasi autoare.
Eroina cartii “Masca Seductiei” este micuta Suewellyn, o fetita de 7 ani ce este crescuta de unchiul William si matusa Amelia, doi oameni foarte religiosi si foarte scortosi. Numai ca, intr-o seara, viata micutei Suewellyn se schimba radical. Domnisoara Anabel, cea care o vizita periodic, vine neanuntata si ii spune ca trebuie sa plece impreuna intr-o calatorie foarte lunga. De fapt, destinatia finala a fost o insula din Australia, numita Vulcano. La urcarea pe vas, celor doua eroine li s-a alaturat si doctorul Joe.
Suewellyn avea sa afle ca, de fapt, domnisoara Anabel si doctorul Joe sunt parintii ei. Cei doi ii vor povesti viata lor, povestea de dragoste si motivul pentru care au fost nevoiti sa plece atat de departe.
Odata ajunsi pe insula, doctorul Joe, incearca sa convinga bastinasii de beneficiile medicinii moderne. Desi greu, reuseste sa atraga interesul acestora si incepe constructia unui spital. Anii trec, Suewellin pleaca la scoala la Sydney, insa sufletul ei ramane tot pe insula care prospera din ce in ce mai mult datorita culturii de cocotieri.
Dar, toata linistea este tulburata la un moment dat, de sosirea pe insula a domnisoarei Susannah, care se aseamana foarte mult cu Suewellyn. De fapt, aceasta este fiica doctorului Joe cu Jessamy, sotia lui si verisoara Anabelei. Incet-incet, toti isi dau seama ca intre cele doua surori este doar asemanare fizica, pentru ca aveau caractere total diferite.
La un moment dat, Suewellyn pleaca de pe insula la nunta celei mai bune prietene. La intoarcere, la Sydeny se intalneste intalneste cu un domn de profesie avocat, care o confunda cu Susannah si ii spune sa vina sa ia corespondenta de la biroul lui. In dorinta de a face bine, Suewellyn merge si ridica corespondenta, cu gandul sa o duca surorii ei. Pleaca spre insula si, cand ajunge, isi da seama ca a avut loc o catastrofa. Vulcanul de pe insula erupsese si nu existau supravietuitori.
Distrusa, s-a intors la Sydney dandu-si seama ca, desi a pierdut tot, nu se poate lasa prada disperarii. Contrar principiilor ei, a deschis scrisorile adresate surorii ei, Susannah, si asa a inteles ca aceasta a devenit mostenitoarea castelului Mateland. Astfel ca, a decis sa se prezinte la castel sub numele de Susannah.
Numai ca aici au loc multe alte complicatii, printre care si o crima la care constata cu stupoare ca unul dintre autori este chiar Susannah. Insa, alaturi de ea este servitoarea Janet, care fusese doica Anabelei, si Malcom, una dintre rudele indepartate din familia Mateland.
Bineinteles ca totul se termina cu bine, sunt descoperiti adevaratii faptasi, iar cei doi, Suewellyn si Malcom, care intre timp s-au indragostit, se casatoresc si pornesc spre Australia pentru o buna perioada de timp.
Daca doriti sa va relaxati, sa evadati putin din cotidian, va recomand sa cititi aceasta carte.

miercuri, 5 februarie 2020

TREZIRE DUHOVNICEASCA


Adorm lumea

-Parinte, in ce fel pot fi ajutati oamenii de vreme ce se intampla atatea in lume?
-Cel ce vrea sa se ajute pe sine, se ajuta si cu lucruri de nimic. De pilda, se misca o candela sau se misca el insusi in intregime la un cutremur si isi revine. Cei ce nu cred, se fac mai rai atunci cand aud ca va fi razboi sau vreo catastrofa. “Hai sa ne distram”, isi spun, “pentru ca ne vom pierde viata”, si astfel cad cu desavarsire. Altadata si indiferentii isi reveneau si se schimbau atunci cand auzeau, de pilda, ca va fi razboi. Acum sunt foarte putini unii ca acestia. Mai demult neamul nostru traia duhovniceste, de aceea si Dumnezeu il binecuvanta si Sfintii ne ajutau in chip minunat, si biruiam pe vrajmasii nostri, care intotdeauna au fost mai multi decat noi. Astazi spunem ca suntem ortodocsi, dar, din pacate, adesea avem numai numele de ortodox, nu si viata ortodoxa.
Am intrebat pe un duhovnic cu lucrare sociala, cu o gramada de fii duhovnicesti, etc: “Ce stii despre acel film hulitor?”. “Nu stiu nimic”, mi-a raspuns. Nu stia nimic si se afla intr-un oras mare! Unii ca acestia adorm lumea. O lasa asa, ca nu cumva sa se intristeze, ci sa se distreze. Nu cumva sa spui ca va fi razboi sau ca se va face a Doua Venire pentru care si trebuie sa ne pregatim, ca sa nu se mahneasca oamenii. Ca unele batrane care spun:”Nu vorbi despre moarte, ci sa vorbesti numai de bucurii si botezuri”, ca si cum nu le-ar astepta moartea. Astfel simt o bucurie falsa. In timp ce daca s-ar gandi ca batranelul cutare care locuia mai jos a murit ieri, ca altul este in cele mai de pe urma ale lui si va muri, ca poimaine va fi parastasul cutaruia, care a fost cu mult mai tanar decat ele, ar cugeta la moarte si ar spune:” Trebuie sa ma spovedesc, sa ma pregatesc duhovniceste, pentru ca poate si pe mine peste putin ma va chema Hristos la viata cealalta”. Altfel, vine moartea si le ia nepregatite. Altii iarasi din….”bunatate” spun:”Ereticilor sa nu le spuneti ca sunt in ratacire, ca sa le aratam dragoste”. Si asa pe toate le niveleaza. Daca acestia ar fi trait in primii ani ai crestinismului, n-am fi avut nici un sfant. Atunci spuneau crestinilor:” Arunca numai tamaie in foc si nu te lepada de Hristos”. Dar nu au primit. “Fa-te numai ca arunci!”. Nici asa n-au primit. “Nu vorbi despre Hristos si du-te liber in alta parte!”, si nici pe aceasta n-o primeau. Astazi insa vezi o lume fara vlaga.
-Parinte, atunci cand Sfantul Apostol Pavel spune: Roada Duhului este dragostea, bucuria, intelege ca bucuria este dovada unei vieti corecte?
-Da, pentru ca exista bucurie lumeasca si bucurie dumnezeiasca. Atunci cand ceva nu este duhovnicesc, curat, nu poate exista in inima adevarata bucurie si pace. Bucuria ce o simte un om duhovnicesc nu este bucuria lumeasca pe care multi o cauta astazi. Sa nu incurcam lucrurile. Sfintii aveau, oare, o astfel de bucurie pe care o cerem noi? Maica Domnului a avut o astfel de bucurie? Hristos a ras? Care Sfant a trecut fara durere prin  aceasta viata? Care Sfant a avut o astfel de bucurie pe care o urmaresc multi crestini din vremea noastra, care nu vor sa auda nimic neplacut ca sa nu se intristeze si sa nu-si piarda pacea lor? Daca doresc sa nu ma intristez, ca sa petrec bucuros si sa nu-mi stric linistea, ca sa fiu bland, atunci sunt indiferent! Altceva este blandetea duhovniceasca si altceva este blandetea din nepasare. Unii spun:”Trebuie sa fiu bucuros, pentru ca sunt crestin. Sa fiu linistit pentru ca sunt crestin”. Acestia nu sunt crestini. Ati inteles? Aceasta este nepasare, este bucurie lumeasca. Cel ce are particularitati lumesti nu este om duhovnicesc. Omul duhovnicesc este in intregime durere. Il doare pentru situatii, pentru oameni, dar este rasplatit cu mangaiere dumnezeiasca pentru durerea aceasta. Simte durere, dar inlauntrul lui simte mangaiere dumnezeiasca pentru ca Dumnezeu arunca cu binecuvantari din Rai in suflet si se veseleste omul de dragostea dumnezeiasca. Aceasta este bucuria duhovniceasca, bucurie care nu se poate explica si care inunda inima.

(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)

marți, 4 februarie 2020

JURNAL






Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi:
Marti, 04.02.2020, orele 20.30

Afara:
E frig si vreme inchisa. Daca este asa cum spun meteorologii, se pare ca iarna abia acum ajunge si pe meleagurile noastre. Deocamdata este o vreme de toamna tarzie.

Mă gândesc:
Si ma intreb, in acelasi timp, de ce este atat de greu sa ii respectam pe cei de langa noi, sa fim amabili. Ma uit in jur si, indiferent ca este vorba de magazine, de fast-food (McDonald, KFC, etc), de orice alt loc de servire, din ce in ce mai multi oameni au uitat sa se adreseze cu pronumele de politete (cred ca au si uitat ce este acela), au uitat sa spuna “Va rog”, au uitat sa multumeasca pentru ceea ce primesc. Din contra, sunt din ce in ce mai pretentiosi si ironici de parca li se cuvine totul. Asa mi-as dori sa se inverse putin rolurile pentru astfel de oameni. Sa fie ei cei nevoiti sa serveasca si sa aiba parte numai de clienti pretentiosi. Ufff, tare greu cu cei sapte ani de acasa. Din pacate, sunt pe cale de disparitie.

Invat:
Sufleteste, invat in continuare despre aceeasi rabdare, despre renuntarea la “eu”. In alta ordine de idei, azi am prins curaj, am luat manualul de utilizare si am desfacut masina de cusut. Nu e greu deloc. Am reusit sa o pun in functiune si chiar sa fac si cateva tighele. Asa ca, de saptamana viitoare, atac lenjeria veche, pentru a face din ea, pungute pentru ceaiuri si servete pentru bucatarie.

Sunt recunoscătoare pentru:
Pentru reusitele lui Mihai la aceasta sesiune. Desi, la inceputul anului, era foarte speriat ca nu va trece de acest an din cauza unui examen foarte greu, Dumnezeu si Maica Sa, in marea lor milostivire l-a ajutat sa treaca cu bine de aceasta sesiune si sa ia toate examenele. Acum se poate pregati pentru licenta.

Din bucătărie:
Cu putin timp in urma am servit cina, o cina usoara cu o salata si o fripturica la gratar, dupa care am pregatit fructele si legumele pentru smoothie de maine dimineata.

Ce mai mesteresc:
Pregatesc materialele pentru martisoarele pe care le voi face impreuna cu copiii de la Centrul Parohial.

Ceea ce astept (sper):
Sper sa reusesc sa fac cat mai mult voluntariat, sa aduc cat mai multa bucurie in sufletele copiilor si nu numai.

Citesc:
Tocmai ce am terminat de citit “Masca seductiei” de Victoria Holt. O carte frumoasa, atractiva.

Ascult:
Cateodata Andre Rieu.

În casa:
Am lucrat putin, am actualizat jurnalul, sotul meu s-a uitat la TV, iar acum ne pregatim de citit si, ceva mai tarziu, de somnic.

Ce planuri am:
Planurile saptamanii sunt simple: la sfarsit de saptamana as vrea sa fac paine si un cheesecake.

O fotografie:


mi-e dor de mare



vineri, 31 ianuarie 2020

CALATORII


SINAIA, O MARE DRAGOSTE


Stiind ca ultimul week-end din ianuarie este o minivacanta, avand doua zile libere (Ziua societatii la care lucram si Ziua Unirii), inca din octombrie ne-am propus sa ajungem la Sinaia, o statiune draga sufletului nostru, dar pe care am ocolit-o in ultimii ani din cauza aglomeratiei. Am riscat totusi si am mers. Nu pot sa spun decat ca a fost minunat, desi foarte aglomerat.
Pentru cazare, am dorit o locatie foarte aproape de centru, asa ca am ales vila „Hotel Regal 1880” o vila veche renovata de curand. Vila se afla foarte aproape de Hotel Palace, iar una dintre iesiri este spre parc. Atmosfera retro pastrata la restaurare, ambianta locului, amabilitatea personalului, totul a facut sa ne simtim minunat si sa ne dorim sa revenim. Camerele au numere, dar si nume de personalitati: Ferdinand, Maria, Nicolae, Carol I, Carol II, Josephine, etc. Noi am stat la Jospehine, camera din fotografiile de mai jos. Pentru ca, pe booking fotografiile sunt bine realizate, de data aceasta vi le-am prezentat pe cele de acolo.



 (sursa: internet)

Joi, am pornit spre Sinaia in jur de ora 13, nu inainte de a ne lua de la Mc Donalds cafeluta ce urma a fi savutata pe drum.


Am ajuns in jur de ora 15, asa ca ne-am cazat si am pornit sa ne plimbam prin centru, bineinteles si in cautarea unui restaurant, pentru a servi un pranz intarziat. La recomandarea doamnei de la receptia vilei ne-am oprit la Restaurantul Carpati. Ambianta placuta, mancare delicioasa la preturi accesibile si….cel mai important la “gradul” nostru de infometare……servire rapida.
Cu burtica plina, ne-am continuat plimbarea prin vechiul oras. Desi au aparut multe constructii noi, inca isi pastreaza frumusetea. Plimbarea s-a incheiat destul de tarziu, cand, obositi, ne-am retras la vila pentru odihna. Seara, am ales sa servim ceva usor in camera, pentru ca in oras aglomeratia era din ce in ce mai mare.
Vineri, dimineata devreme, am pornit spre Busteni pentru a incerca sa ne plimbam prin oras. Maaare greseala: atat pentru faptul ca drumul a fost destul de aglomerat, cat si pentru faptul ca la intoarcere nu am gasit loc de parcare. Dupa-amiaza, ne-am plimbat prin parc si, la insisntentele sotului, am patinat. Doamne, ce senzatie placuta, de zbor, de eliberare. A fost o ora minunata. Sper ca timpul sa imi permita sa mai merg la patinoar in zilele de week-end.
Seara tarziu am gasit loc de parcare aproape de vila, asa ca am zis ca masinuta va sta linistita pana cand vom pleca acasa.
Sambata dimineata, dupa un somn odihnitor, fara griji, fara telefon care sa sune si dupa un mic dejun copios, am pornit pe jos spre manastirea Sinaia si spre Castelul Peles cu gandul de a-l vizita. Desi am plecat destul de devreme, cand am ajuns la castel era ceva lume care astepta, asa ca am renuntat. Am admirat Pelesul si Pelisorul doar de afara, ne-am bucurat de timpul frumos si am pornit spre oras. Cand noi coboram, lume foarte multa urca spre castel. Cand am ajuns in centrul orasului, ne-am oprit, de data aceasta, la restaurantul Bucegi pentru a servi pranzul. Restaurant elegant, meniu bogat si delicios, preturi acceptabile, asa ca il recomand cu mare drag.



Dupa o masa copioasa, am vrut sa savuram o cafeluta, dar undeva aproape de vila, pentru ca oboseala si-a facut simtita prezenta. Si pentru o cafeluta buna, ne-am oprit la micul bistro de la intrarea in parc. Soarele placut ne incalzea cu razele lui, cafeluta delicioasa, atmosfera din jur, toate ne-au mers la suflet.

Duminica dimineata, dupa ce am participat la Sfanta Liturghie, am pornit spre casa, pentru a evita aglomeratia. Si tare bine am facut, pentru ca desi doar ora 12,00 se circula in coloana.
Una peste alta a fost o minivacanta reusita, dar parca mai mult mi-ar fi placut sa ma plimb prin ninsoare si sa simt zapada cum scartaie sub bocanci.



duminică, 19 ianuarie 2020

JURNAL






Jurnal adus in blogosfera romaneasca de Corcodusa

Pentru astazi:
Duminica, 19.01.2020, orele 20.00

Afara:
E frig, ceata si umezeala de nu-ti vina sa da nici un caine afara, un timp numai bun de stat la “gura sobei” si citit.

Mă gândesc:
Ca incepe o noua saptamana, cu noi provocari. Din fericire este o saptamana scurta, dupa care urmeaza relaxare. Dar, ma gandesc si la ce activitati as putea face in luna februarie cu copiii de la parohie.

Invat:
Despre aceeasi rabdare, despre renuntarea la “eu”, un lucru foaaarte greu de realizat. Caut si tot caut metode de a scapa de “eu”.

Sunt recunoscătoare pentru:
Ca am reusit sa termin de citit cartea, asa cum mi-am propus si pentru multe alte lucruri marunte pe care am reusit sa le fac.

Din bucătărie:
In bucatarie e liniste si pace. Dupa ce mancarica a fost pusa la pachete si a “pornit” spre Bucuresti la copii, ma delectez cu o portie de pasat cu lapte, unul dintre deliciile copilariei.

Ce mai mesteresc:
Avansez, cu mult spor la fusta.

Ceea ce astept (sper):
Sper la un week-end prelungit cu muuuulta plimbare si relaxare. Sper ca saptamana aceasta sa termin fusta. Sper sa reusesc sa fac un program si sa gasesc teme pentru activitatile cu copiii.

Citesc:
“Singuratatea unei regine” de Pilar Eyre

Ascult:
Nimic

În casa:
E cald si bine, al meu sot se uita la “Scorpion”, iar eu ma delectez putin la calculator.

Ce planuri am:
Planurile saptamanii sunt simple: sa ma bucur impreuna cu sotul meu de excursia la Sinaia si sa termin fusta.

O fotografie:



asa era vineri la Ploiesti.

miercuri, 15 ianuarie 2020

TREZIRE DUHOVNICEASCA


Prezenta crestinului este marturisire de credinta

-Parinte, diferitele miscari, protestele ce se fac de catre crestini au vreun oarecare rezultat?
-Prezenta crestinilor este o marturisire de credinta. Cineva poate ajuta mai mult cu rugaciunea, dar tacerea lui o vor exploata ceilalti si vor spune:”Cutare si cutare n-au protestat, prin urmare sunt de partea noastra, sunt de acord cu noi”. Daca nu incep unii sa loveasca raul, adica sa mustre pe cei care smintesc pe credinciosi, se va face mai mult rau. Astfel se vor intari putin cei credinciosi, dar vor fi impiedicati putin si cei ce lupta Biserica. Biserica nu este corabia lor cu care sa faca plimbari, ci este corabia lui Hristos. Acestia sunt de blamat. Singurul lucru care ii intereseaza este sa aiba salariu mare, masini de lux, saq alerge la distractii… Si dupa aceea fac legi sa se casatoreasca cu casatorie civila, legifereaza avorturile….. Ce va face Dumnezeu este alt subiect.
Iar cu filmele hulitoare pe care le prezinta vor sa-si bata joc de Hristos. O fac ca sa spuna:”Acesta a fost Hristos, acum insa va veni Mesia”, dupa care il prezinta pe “Mesia” al lor. Intr-acolo merg.
-Parinte, oamenii chiar cred si se vatama.
-Cel stricat se vatama. Le cred deoarece vor sa justifice cele nejustificabile si sa-si odihneasca gandul. Prin toate aceste blasfemii vor sa justificie neregulile morale. Au intrecut limitele. S-au facut reclamatii ca filmul “Ultima ispita” loveste in religie, dar procurorii au spus: “Nu-I nimic”. Astfel de blasfemii nu s-au auzit niciodata. Pentru noi, protestul impotriva acelui film hulitor a fost o marturisire de credinta. Desigur ca prin toate aceste blasfemii se face si un bine, caci se separa graul de neghina, adica se cerne lumea.
-Parinte, exista unele subiecte fata de care trebuie sa se apere cineva, fie ca persoana, fie ca grup, si unele fata de care nu trebuie? De pilda, atunci cand v-au spus ca sunteti eretic Sfintia Voastra ati raspuns, in timp ce la alte acuzatii ati tacut.
-Aceasta o spun Sfintii Parinti, n-o spun eu. Orice alta clevetire ma ajuta in viata duhovniceasca, in timp ce a fi numit “eretic” ma desparte de Hristos.


(Trezire duhovniceasca – Cuviosul Paisie Aghioritul)