Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (XIV)

La 9 mai 1911 Sfantul Iosif de la Optina (1837-1911) se pregatea sa plece din trupul sau stricacios si sa se mute “la viata cea nestricata”. Toata viata a avut lepadare de sine, a urmat pe Hristos si s-a hranit cu dorirea celor dumnezeiesti, ridicandu-se mai presus de cele pamantesti. Si-a omorat cugetarea trupeasca si s-a aratat locas al Harului facator de viata al Duhului Sfant. Pentru aceasta a primit moartea cu seninate, caci era inceputul vietii vesnice impreuna cu Domnul sauIiisus Hristos.

Egumenul Optinei, Xenofont, arata o grija deosebita pentru Parintele Iosif. De aceea a dat porunca ca sa se faca pentru el rugaciuni neintrerupte. “Mai mult decat atat, la 20 aprilie 1911, egumenul a poruncit ca sa fie adusa in chilia Parintelui Iosif icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din schit. Inaintea ei fratimea canta Paraclise. Apoi au adus si icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului de la Kazan, care se afla la manastirea Optina”.

La 9 mai “clopotul schitului a vestit ca pamanteasca calatorie a Parintelui Iosif luase sfarsit”, vegheat la capatai de cele doua preaiubite icoane facatoare de minuni ale Maicii Domnului din Kazan si cea a schitului, inaintea carora se rugase de atatea ori pentru sine, pentru ucenicii lui si pentru toata lumea.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

FINAL DE MAI

 BUCURIILE LUNII MAI

Si luna aceasta bucuriile le postez cu intarziere. Totul trece atat de repede, precum acceleratul, voba lui Toparceanu, insa pot spune ca si luna mai a fost o luna cu bucurii.

-Nu sunt genul care sa ma plimb prin magazine, pentru ca nu am rabdare. Insa, mergand prin centul orasului, am vazut un mic magazin cu modele de pantofi foarte frumoase. Am intrat sa le vad si mi-am luat doua perechi: una gen sport, iar a doua cu toc, pentru ca sunt foarte comozi;

-La "Sezatoare cu zambete"  doamna Aurelia, si-a serbat ziua de nastere;

-Cu copiii de la Centru am facut sarmale, pentru ca si-au dorit foarte mult. Si, pentru ca au fost foarte multe, au pregatit o ciorbita de pui si asa am facut un meniu pentru bunicii nevoiasi. Pe larg, am povestit aici.

-Am paticipat la hramul Sfintilor Imparati Constantin si Elena la biserica din satul unde locuiesc parintii mei;

-Pot spune ca a fost luna noastra, a bunicilor, pentru ca si luna aceasta am fost impreuna cu nepotii la “Ograda bunicilor”, dar si la ferma “Parcul Solaclu”;

-Tot impreuna cu nepotii am revenit la "Parcul de la tara", unde am petrecut o zi minunata.

-Am incheiat luna cu un sejur foarte scurt, la Cozia, pentru a-l saluta pe parintele nostru drag.

 

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (XIII)

Sfantul Serghie de Radonej s-a nevoit toata viata avand in minte neincetata pomenire a mortii. Cu sase luni inainte de plecarea sufletului sau spre “sanurile lui Avraam” si-a cunoscut moartea. In fiecare zi Cuviosul simtea tot mai mult neputinta  vasului sau de lut. De aceea, ca un parinte iubitor de fii i-a adunat pe toti fratii manastirii pentru a le da ultimele sale sfaturi si indrumari.

-Ramaneti credinciosi Maicii noastre Ortodoxia si pastrati intre voi legatura dragostei! Domnul ma cheama la locasurile Sale. Imi iau ramas bun de la voi si va incredintez purtarii de grija a Domnului si a Maicii Lui. Fie ca El sa va fie scapare si zid nebiruit impotriva vazutelor si nevazutelor curse si atacuri ale vrajmasilor!

Dupa ce s-a impartasit cu Prea Curatele Taine, si-a ridicat mainile spre cer, “s-a rugat si si-a dat curatul si sfantul sau suflet lui Dumnezeu la 25 septembrie 1392, la varsta de optzeci si sapte de ani. Acolo avea sa o intalneasca pe Maica Domnului, pe care atat de mult a iubit-o”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (XII)

Parintele Macarie de la Optina (1788-7 septembrie 1860) a fost un ascultator desavarsit. Atunci cand s-a incredintat pe sine ascultarii desavarsite fata de Staretul Leonid era deja “o mare si stralucita personalitate bisericeasca. Era duhovnicul unei mari manastiri de maici”. Cu toate acestea nu a sovait sa faca ascultare de Staretul Leonid. Nu facea nimic fara binecuvantarea lui. Iar din multa smerenie pe care o avea, atribuia toate izbanzile sale rugaciunilor si sfaturilor staretului sau.

La 26 august s-a imbolnavit. Boala a aparut in ziua praznuirii icoanei Maicii Domnului de la Vladimir, pe care el o cinstea in mod deosebit.

La 7 septembrie 1860, in ajunul Nasterii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, dupa ce s-a impartasit cu Prea Curatele Taine al Domnului, a adormit in pace inconjurat de iubitii sai ucenici. In ziua in care se praznuia Nasterea celei care a adus bucurie la toata lumea, se nastea si Sfantul Macarie pentru o alta viata, pentru cea adevarata si vesnica.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (XI)

Staretul Partenie de la Kiev (1790-26 februarie 1855), a fost un om inzestrat cu multa frica de Dumnezeu si cu marea virtute a tacerii, care atrage Harul lui Dumnezeu si incalzeste sufletul. Se silea neincetat la rugaciune si sa cultive gandurile curate, iubea ascultarea si socotea daruri ale lui Dumnezeu si binecuvantare cereasca ocarile, dispretuirile si pedepsele. Dispretuia orice fel de cinstire, ascunzandu-si ispravile duhovnicesti. S-a invrednicit sa-si cunoasca mai dinainte ziua adormirii sale.

Ziua mutarii sale la Domnul era deosebita si rara in ciclul calendaristic. Era ziua in care s-au unit doua mari taine ale mantuirii, amandoua pline de nesfarsita dragoste a lui Dumnezeu fata de oameni. Prima taina este cea a “bunelor vestiri de bucurie, cand Dumnezeu S-a pogorat pe pamant” si l-a facut pe om sa se bucure cu acea bucurie pe care de multa vreme o asteptau protoparintii nostri. Iar cealalata, Sfanta si Marea Joi, cand Dumnezeu Se afla inaintea mortii, inaintea nerecunostintei omului fata de Slobozitorul sau, zi care i-a facut pe oameni si pe ingeri sa se tanguiasca pentru cea mai mare si infricosatoare crima pe care a facut-o omul pe pamant.

25 Martie: Dumnezeu S-a pogorat pe pamant ca sa-l slobozeasca pe om.

Sfanta si Marea Joi: Omul devine ucigas de Dumnezeu.

Marele Arhiereu, Cel Care S-a rastignit pentru noi, S-a aratat celui care s-a rastignit in toata viata sa pentru El pentru a-l chema pe robul Sau cel credincios din valea plangerii la nesfarsita bucurie.

Dimineata la ora 5 paraclisierul l-a auzit pe Staret umbland prin chilie. A deschis putin usa ca sa ia binecuvantare de la el. Cuviosul statea asezat pe un scaunel de lemn.

-Binecuvinteaza, batiusca! A spus fratele cu respect.

Neprimind nici un raspuns, a spus din nou:

-Binecuvinteaza, batiusca!

Cu putin inainte, Staretul se afla cu mintea inaintea infricosatoarei Golgote impreuna cu Maica Domnului, fiind partas la suferinta Invatatorului sau. Acum insa asculta numai tanguirea ucenicilor lui ce stateau in jurul trupului sau sfintit, pe care Dumnezeu l-a preaslavit.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (X)

Staretul Leonid de la Optina (1768-1841) a fost un om al lui Dumnezeu. Toata viata sa a fost o continua jertfire de sine. A dobandit iubirea de aproapele, iar ascultarea sa era pilduitoare. Era de asemenea un nevoitor aspru si un pastrator fidel al traditiilor patristice. Pentru toate acestea a devenit o faclie luminoasa a miilor de crestini ce veneau la Manastirea Optina.

Dar intr-o zi trebuia ca si aceasta stea sa se stinga, deoarece “moartea a trecut pe la toti oamenii”. Pe langa toate harismele pe care i le-a daruit Dumnezeu, i-a fost data si aceea de a-si cunoaste de mai inainte ziua mutarii sale “din moarte la viata”.

La 11 octombrie 1841 Staretul Leonid, incredintat fiind ca toate s-au terminat, a inceput sa-si faca semnul Sfintei Cruci si sa spuna:

“Slava Tie, Doamne, Slava tie!

Mila Ta, Doamne, sa ma urmeze!”.

In timp ce spunea aceste cuvinte, inima a inceput sa i se umple de bucurie, iar fata sa-i straluceasca.

Apoi si-a intors privirea spre icoana fiicei lui Dumnezeu, Maria, si Preacurata Maica a Domnului si a spus:

-Maica Domnului, roaga-te pentru noi!

Si astfel, cu numele Maicii Domnului pe buze, si-a dat sufletul.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (IX)

Staretul Iosif de la Optina (1837-1911) a fost un om al rugaciunii. De aceea a ajuns un vas cinstit si sfintit al dumnezeiescului Har traind o viata minunata.

Cu fierbintile sale rugaciuni catre Maica Domnului a implinit multe nevoi si dorinte ale crestinilor.

O femeie evlavioasa povestea urmatoarea intamplare:

“Barbatul meu nu avea deloc legaturi cu Biserica. Intr-o vreme a fost cuprins de psihopatie. Starea lui se inrautatea pe zi ce trecea, ducandu-l aproape de deznadejde. Medicii, in ciuda tuturor stradaniilor lor, nu puteau sa-i dea ajutor.

Atunci am scris o scrisoare parintelui Iosif si l-am rugat fierbinte sa se roage pentru barbatul meu. Iar el mi-a raspuns:

-Ingrijeste-te sa-l duci pe barbatul tau sa se impartaseasca cu Sfintele Taine!

De indata ce am citit scrisoarea, m-a cuprins deznadejdea. Daca atunci, cand judeca normal, nu am reusit sa-l duc la Biserica, oare acum, cand si-a pierdut mintile, va accepta sa se impartaseasca?

Cu toate acestea i-am propus. Am ramas uimita cand l-am auzit ca accepta. Dupa ce s-a impartasit, lucru pe care l-am considerat o minune facuta de rugaciunile Parintelui Iosif catre Maica Domnului, am prins curaj si i-am propus sa mergem la Optina sa-l vedem pe Parintele Iosif si sa ne spovedim. Sotul meu a acceptat cu bucurie si astfel am plecat. Acolo Parintele Iosif l-a primit mai intai pe barbatul meu. Dupa spovedanie i-a daruit o iconita cu Maica Domnului si i-a spus: “S-o porti la piept! Ea te va face sanatos!”. Si intr-adevar, peste putin vreme s-a facut bine.

Rugaciunile Staretului Iosif au induplecat-o pe Maica Domnului sa savarseasca o minune”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-OLT

 Oltul la Căciulata 

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (VIII)

Sfantul Serafim de Sarov prin nevointa sa duhovniceasca a devenit un locas ales al virtutilor, luminandu-si inima si cugetarea cu lumina Harului Sfantului Duh. Avea multa indrazneala catre Dumnezeu si de aceea a primit darul facerii de minuni.

In anul 1823 Staretul Serafim l-a vindecat pe boierul M.V. Mantorov de o boala incurabila. Boala era atat de grava, incat de la picioare ii cadeau bucatele de os. Stiinta s-a aratat neputincioasa ca sa-l ajute cu ceva. Atunci rudele sale l-au sfatuit sa nu-si mai puna nadejdea in medicina, ci sa ceara mila lui Dumnezeu si a Maicii Sale.

Mantorov a hotarat sa-l cerceteze pe Staret, desi moasia sa era la 40 de kilometri departare de Sarov. Staretul l-a primit cu dragoste, dupa care l-a intrebat:

-Crezi in Dumnezeu?

-Cred in Dumnezeu! Cred in Dumnezeu! Cred in Dumnezeu!

Atunci Staretul i-a spus:

-Bucuria mea, daca tu asa crezi, atunci crede ca “toate sunt cu putinta la Dumnezeu”. Domnul te va vindeca iar eu, sarmanaul Serafim, ma voi ruga si voi cere ajutorul si mijlocirea Prea Curatei Nascatoare de Dumnezeu.

Apoi Staretul s-a retras in chilia sa saracacioasa pentru a se ruga. Peste putin timp a iesit tinand in mana o sticluta cu untdelemn din candela care ardea nestinsa inaintea icoanei Maicii Domnului. L-a rugat pe Mantorov sa-si descopere piciorul, dupa care i-a uns ranile cu untdelemn si indata ranile s-au vindecat.

De bucurie, Mantorov a cazut la picioarele Staretului si i le saruta cu recunostinta. Atunci Staretul cu smerenie si cu un ton aspru in voce a spus:

-Nu cumva Serafim este cel care “omoara si face viu, pogoara in iad si ridica”?. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu Care implineste voia celor ce se tem de El si asculta rugaciunea lor. Multumeste Atotputernicului Dumnezeu si Prea Curatei Sale Maici.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (VII)

Intr-o zi a venit la Sfantul Tedosie un preot din Kiev si a cerut vin pentru Sfanta Liturghie, pentru ca i se terminase. Cuviosul a chemat atunci pe paracliser si i-a poruncit sa-i dea preotului tot vinul pe care il aveau.

-Prea Cuvioase, a spus fratele, vinul s-a imputinat si avem abia pentru trei-patru liturghii.

-Da-l tot, iar pentru noi Se va ingriji Dumnezeu si Maica Domnului!

Cuviosul Teodosie o iubea mult pe Nascatoarea de Dumnezeu pe care o slujea cu credinta de multi ani, iar increderea in ea era fara margine.

Paracliserul nu a dat tot vinul preotului, ci numai o parte, iar pe cealalta a tinut-o pentru nevoile manastirii. Preotul a luat vinul si vazand ca este prea putin, a venit din nou la Cuviosul. Atunci acela l-a chemat pe paraclisier si l-a mustrat:

-Nu ti-am spus sa dai tot vinul? De ce te nelinistesti pentru ziua de maine? Nu este cu putinta ca Domnul sa lipseasca Biserica Maicii Sale de Sfanta Liturghie. Sa stii ca foarte curand vinul va fi atat de mult, incat se va revarsa din butoaie.

Atunci paracliserul a mers si a dat preotului tot vinul. Dar mare i-a fost uimirea paracliserului cand in aceeasi zi, seara, au venit binecuvantarile Maicii Domnului, care pe toti i-a umplut de bucurie. O oarecare femeie evlavioasa a trimis trei care pline cu butoaie de vin.

Toata noaptea aceea Cuviosul a multumit Domnului si Maicii Sale ca au ascultat rugaciunile “pacatosului si netrebnicului robului Lor”, asa cum se numea pe sine insusi.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)