MFC-Iarna

 Seara de iarna

sursa foto: internet

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (VII)

Cuviosul Eftimie, noul mucenic al lui Hristos, s-a nascut in satul Dimitriana. Mama lui, atunci cand era gata sa nasca, avea niste dureri foarte mari, de aceea s-a rugat Domnului: “Stapane, Hristoase al meu, pentru rugaciunile Sfantului Elefterie, slobozeste-ma pe mine, roaba ta, iar copilul ce se va naste il voi numi Elefterie!”. Indata dupa rugaciune ea a nascut un baietel, pe care la botez l-au numit Elefterie. Atunci cand acesta a crescut mare, a vizitat Constantinopolul, Odessa si Bucurestiul. Acolo a devenit prietenul celui care mai intai s-a lepadat de credinta, iar apoi a devenit Cuviosul Mucenic Acachie.

In Bucuresti a cunoscut un ambasador turc, la care a ramas si pe care il slujea. Acestia s-au mutat mai tarziu impreuna cu Elefterie in Sumban, unde a fost slujitorul lui Rais-efendi Galipi. Traind langa acesta s-a lepadat de credinta crestineasca, a devenit musulman si dupa trei zile a primit taierea-imprejur, astfel a primit pecetea lui Antihrist.

Dar in acele dureri infricosatoare ale taierii-imprejur si-a amintit de credinta lui stramoseasca si plangea cu amar ca fiul risipitor si ca Petru.

Dupa patru luni de zile a venit pe ascuns la Adrianopolis. S-a oprit in fata bisericii mitropolitane si plangea cu lacrimi amare. Mitropolitul de atunci si Patriarhul Mucenic de mai tarziu, Chiril, a trimis pe epitropul sau sa afle cine era cel care cerea ajutor si haine crestinesti, pe care sa le schimbe cu cele turcesti. Cand epitropul a auzit povestea lui Elefterie, fie din frica, fie din barbarie, l-a alungat cu strigate salbatice. Elefterie, plin de frica, a alergat la Maica celor indurerati, la Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, zicand: “Maica Domnului, toti ma alunga. Tu insa sa nu te intorci de la zidirea Fiului tau. Maica Domnului fa-te mie chezasuitoare catre Fiul Tau, de Care eu m-am lepadat! Da-mi mana de ajutor si primeste lacrimile si pocainta pacatosilor si scoate-ma din adancul pierzarii acesteia!”.

Dupa aceasta a venit la Constantinopol si dupa zece zile de la venirea lui a fost intarit de Maica Domnului ca sa poata pleca in Sfantul Munte si sa marturiseasca credinta lui in Hristos si sa primeasca moartea muceniceasca pentru numele Domnului.

Cu o barca mica a trecut in partile Galatei si a intrat in ambasada rusa. Atunci a strigat: “Slava lui Hristos Dumnezeu, Care m-a scos din iad si din adancurile mortii!”.

Furnctionarii de la ambasada Rusiei au ramas uimiti, cand l-au vazut pe Elefterie cu haine turcesti, deoarece stiau ca mai inainte era crestin. Cand au aflat ceea ce i se intamplase, i-au dat haine crestinesti si l-au imbarcat pe o corabie. Si tot cu ajutorul Maicii Domnului a ajuns la Manastirea Marea Lavra din Sfantul Munte.

Acolo si-a marturisit pacatul sau la Patriarhul Ecumenic de atunci, Grigorie, primind iertarea pacatelor, iar dupa patruzeci de zile, dupa multa rugaciune, post si multe nevointe duhovnicesti, a fost uns cu Sfantul Mir devenind iarasi crestin ortodox.

Apoi, dupa putin timp a plecat cu binecuvantarea unor stareti la Constantinopol, pentru a marturisi pe Hristos. Dupa opt zile s-a intalnit cu sase slujitori ai lui Rais-efendi, care, desi in cunosteau, acum nu l-au mai recunoscut, “dupa judecatile” pe care le cunoaste Domnul. Mai era nevoie, precum se vede, de timp pentru curatarea pacatului sau.

S-a intors in Sfantul Munte, in Schitul Cinstitului Inaintemergator de la Manastirea Iviru, unde s-a daruit unei aspre nevointe trupesti si sufletesti, facand privegheri, metanii, varsand lacrimi si cerand cu multa tanguire de la Dumnezeu iertarea pacatului sau, a lepadarii lui. Prin aceasta nevointa a venit inlauntrul sau dumnezeiasca schimbare si a devenit schimonah cu numele Eftimie. A cerut din nou binecuvantare de la batranii din manastire ca sa marturiseasca in locul lepadarii de sale de Hristos si sa spele acest pacat cu sangele sau, sfintind astfel acel loc.

Cand a sosit clipa plecarii, a luat binecuvantare, a sarutat icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului “Portarita” si a rugat-o sa il intareasca pe calea muceniciei sale.

Pe 19 februarie 1814 a plecat impreuna cu insotitorul sau, staretul Grigorie, care urma sa il intareasca in nevointa sa si sa fie martorul muceniciei sale.

Au ajuns la un mic catun numit Galata, de pe tarmul marii, langa Constantinopol. Acolo, la Biserica Sfantului Ioan si la cea a Maicii Domnului faceau in repetate randuri Sfantul Maslu, ii impartaseau pe credinciosi si apoi mergeau cu totii si se inchinau la icoane facatoare de minuni. In Sambata lui Lazar s-au impartasit din nou, iar in Duminica Floriilor au liturghisit in Biserica Cinstitului Inaintemergator din Hios si au luat stalpari.

Dupa Sfanta Liturghie, Cuviosul Eftimie s-a dezbracat de hainele monahicesti si s-a imbracat iarasi cu cele turcesti. S-a indreptat apoi spre tribunalul turcesc si s-a infatisat inaintea vizirului Rusut-Pasa si a slujitorul lui. Acolo, tinand intr-o mana o cruce, iar in cealalta stalparile, le-a spus cu barbatie si cu indrazneala:

-Eu, ighemoane, am fost crestin din mosi-stramosi si iata semnele crestinilor – si i-a aratat crucea pe care o tinea in mana si stalparile pe care le luase dimineata din biserica-, iar hainele pe care le port mi le-ati dat voi si de aceea le calc in picioare ca semn ca religia voastra este fara de Dumnezeu.

Dupa ce a spus acestea, si-a scos turbanul de pe cap, l-a aruncat jos si a inceput sa il calce in picioare, dand anatemei pe Mohamed si numindu-l inselator, antihrist si altele asemenea.

Vizirul a ramas uimit de curajul si indrazneala acestui tanar de douazeci de ani. Dupa multe chinuiri si intemnitari, vizirul a poruncit sa-i taie capul, lucru pe care Parintele Eftimie l-a primit cu bucurie si cu psalmodii.

A fost dus la locul muceniciei, purtand in maini semnele biruintei, crucea si stalparile. Acolo s-a intors catre rasarit, s-a rugat, a sarutat crucea si a ingenuncheat bucuros. Calaul l-a lovit cu iataganul, dar a taiat numai putin din ceafa.

-Loveste puternic! A strigat Sfantul.

Dar nici urmatoarea lovitura de iatagan nu i-a taiat capul. Atunci calaul l-a apucat de par, i-a dat capul pe spate si l-a taiat ca pe o oaie. Tot astfel profetise si Sfantul. Era ziua de 22 martie a anului 1814, Duminica Floriilor, ceasul al saselea din zi.

Batranul Grigorie, insotitorul Sfantului, cand a aflat de la un om, pe care il trimisese la locul martiriului, cele petrecute la moartea Cuviosului, s-a bucurat si a slavit pe Dumnezeu si pe Maica Domnului.

Dupa trei zile a cumparat de la turci trupul Sfantului. I-a luat in maini capul, l-a sarutat cu lacrimi si i-a vorbit cum vorbeste parintele copilului sau. Atunci Sfantul a deschis ochii, l-a privit pe staret si pe crestinii ce erau adunati acolo, dupa care i-a inchis. Iar din trupul sau a curs sange cald timp de trei zile.

 (Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Tuesday 4

 Tuesday 4 - Ador acele sporturi

Azi este marti, deci ziua Tuesday 4 a lui Toni Tadeo

1. Îți place vreunul dintre sporturile de la Jocurile Olimpice, fie vara, fie iarna? Ne-ai putea povesti despre ele?  

Imi place sportul, in general si, in special Jocurile Olimpice. La cele de vara imi  plac toate sporturile, mai putin boxul.  La cele de iarna imi plac toate, insa favorit este patinajul artistic.

2. La ce sporturi ai participat și ce beneficii ai obținut din participarea la acestea? Dacă nu, a existat vreunul la care ți-ai fi dorit să participi? Te-a ajutat sportul în viață?

Nu am participat la nici un sport.

3. Există vreun sport pe care îl practici în continuare sau pe care îl urmărești cu mare plăcere?

Urmaresc cu multa placere patinajul artistic. Foarte rar, patinez.

4. Ai vreo echipă preferată pe care o susții? Sau poate o figură sportivă preferată? Dar amândouă??

Nu am o echipa preferată si nici o figură sportivă. Imi place competiția in sine.

Zambet de copil

 Zâmbet de copil-editia a doua

Ieri a fost o zi trista, cu frig, vant si ploaie, o zi in care, vorba romanului "nici un câine nu-l scoți din casa". Insa, pe tinerii de la Centrul Parohial al bisericii Sfantul Gheorghe Nou din Ploiești aceasta vreme nu i-a ținut pe loc. Din contra, am plecat cu totii, la parohia Magura din Prahova, o parohie micuța din zona de deal a județului, insa cu oameni gospodari, dar si cu familii necajite. Acolo am participat la Sfanta Liturghie in micuta bisericuță a satului,

iar la final am dăruit pachetele pregătite din donațiile primite, aducând astfel un zambet pe chipul celor necajiti.

Mulțumim tuturor oamenilor cu suflet mare care au facut posibila aceasta actiune, tinerilor voluntari care nu au ținut cont de vreme, care au renunțat la o dimineata in familie, pentru a darui bucurie. Maria L, veterana noastra la Centrul Parohial (vine încă de la începutul activității noastre, adica de acum 7 ani), a implinit ieri frumoasa varsta de 17 ani. Ce mod frumos de a-si serba ziua de naștere.

Mulțumim si părintelui Dabija, parohul bisericii de la Magura, care ne-a primit cu multa dragoste.

Despre Maica Domnului

 Maica Precista se ruga lui Hristos să ia bolile de pe oameni 

În cetatea Svesion din Franţa, un copil de 11 ani era ţinut de o boală grea. El se ducea adeseori la biserică împreună cu părinţii lui, unde se ruga Domnului şi Maicii Lui, ca să capete vindecare.

 Într-o zi de sărbătoare, pe când se ruga impreună cu clerul şi tot poporul, băiatul a strigat: „Am văzut pe Maica Precista rugându-se Fiului Ei iubit, Iisus Hristos Dumnezeu-Omul, ca să ia bolile de pe oameni”, pentru că în acea vreme erau multe boli in lume.

Hristos ascultând-o, a răspuns: „Maica Mea, fie voia Та” (158, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita)

Bucurie in parohie

 Bucurie in parohie -intalnire doamne

Ieri a fost o zi speciala, cu multa incarcatura sufletească. Daca dimineata ne-am adus aminte de cei dragi care au plecat la cele veșnice, sarbatorindu-i si cinstindu-le sufletele asa cum numai Biserica Ortodoxa stie, seara, tinerii de la Centrul Parohial au avut invitati, mai bine spus, invitate.  A avut loc cea de-a doua ediție a proiectului "Bucurie in parohie", de desfășurarea căruia se ocupa mezina tinerilor, Alessia.

Au fost invitate doamne cu o mare experienta de viata si a fost un dialog minunat care s-a purtat între cele doua generații. 

Unul dintre subiecte a fost despre șezători, "facebook-ul de odinioară". Numai ca la întâlnirile de odinioara nu se purtau doar discuții,  ci se si lucra foarte mult: unele tricotau, altele croșetau,  altele teseau la război. O parte dintre aceste mestesuguri, azi sunt pe cale de dispariție. De exemplu, mai sunt foarte puține doamne care mai tes.

Una dintre doamne, a cărei fiica activează la Bucuresti, in cadrul unei asociatii ce își propune sa reamintească de vechile mestesuguri, ne-a invitat, cand afara va fi cald si frumos, sa organizam o mica șezătoare la care sa participe si fiica dânsei.

In cadrul întâlnirii s-au mai purtat discuții atat referitoare la proiectele pe care le avem on desfasurare, dar si idei de proiecte noi.

A fost un timp minunat petrecut impreuna, o evocare a bunicilor si strabunicilor, dar si optimism in ceea ce privește noi realizari.  Totul a fost atat de frumos si interesant ca am uitat de fotografii.

Mulțumim doamnelor pentru prezenta si felicitări Alessiei si celorlalți tineri pentru astfel de întâlniri minunate.

Maine va voi povesti de un alt proiect - "zâmbet de copil "

Despre Maica Domnului

 Maica Precista vindecă de boală pe un paşă turcesc

Corcatus, paşă turcesc, era cuprins de o boală grea. Ascultând sfatul bun al unui Preot creştin, s-a închinat Maicii Precistei, înaintea icoanei Ei de la biserica Lavrei. După rugăciunea făcută cu credinţă, paşa s-a vindecat de boala, pe care doctorii acelei vremi, n-au putut-o vindeca. Incredinţându-se de sănătatea care venise după rugăciunea făcută, a cunoscut căci cu adevărat, Maica Precista l-a vindecat (159, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 Maica Domnului vindecă o fecioară de boala ciumei

O fecioară creştină, care se numea Colomba, din cetatea Mediolanului, o 

lovise boala ciumei. Biata fecioară zăcea pe patul ei şi era gata să moară. În acel timp i s-

a arătat ei Maica Precista şi a uns-o cu untdelemn din cer. Atunci, îndată s-a vindecat de 

boala ciumei, sculându-se din patul zăcerii şi făcându-se deplin sănătoasă (160, Minunile 

Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925). fecioară creştină, care se numea Colomba, din cetatea Mediolanului, o

lovise boala ciumei. Biata fecioară zăcea pe patul ei şi era gata să moară. În acel timp i s-

a arătat ei Maica Precista şi a uns-o cu untdelemn din cer. Atunci, îndată s-a vindecat de

boala ciumei, sculându-se din patul zăcerii şi făcându-se deplin sănătoasă (160, Minunile

Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita)

 Maica Domnului scapă de moarte pe Episcopul Teodor otrăvit de vrăjmaşi

Nişte oameni răi, vrând a-l omorî pe Sfântul Teodor, Episcopul cetăţii Anastasi, i-au dat otravă. Îndată după ce a băut otrava, s-a îmbolnăvit greu. Era gata, gata să moară. El avea în mare cinste pe Maica Precista, care îi era: ctitoră şi bună ocrotitoare.

Văzându-l în acea mare primejdie, pe cel ce se ruga ei în toată vremea, Maica Precista i s-a arătat şi l-a izbăvit din acea primejdie de moarte (162, Minunile Maicii Domnului 400,de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Pentru un păcat al neascultării, Preacurata nu a luat pe preot la cer

În cetatea Paterbona, din ţara Coloniei, era un preot anume Petru. Acest preot avea în foarte mare evlavie pe Maica Domnului. Odinioară s-a îmbolnăvit greu. Era aproape gata să moară. Atunci i s-a arătat Maica Preacurată şi i-a zis: „Ai să mai rămâi încă în trup şi să vieţuieşti pe pământ”. Maica Preasfântă nu l-a luat cu sine la cer, după cum dorea el, pentru că avea în sine un păcat al neascultării (164, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (VI)

Batranul Leontie (+1876) urcaineanul, care a trait in Schitul Sfantului Dimitrie-Lacu din Sfantul Munte treizeci si cinci de ani, atunci cand era nevoit sa iasa din schit pentru diferite treburi, simtea in sufletul sau dorinta de a face multe metanii in fata icoanei Maicii Domnului pentru a se incredinta pe sine ocrotirii ei. El se ruga ca sa poata indura fara tulburare tot ceea ce i s-ar putea intampla, caci asa cum spunea, monahul nu trebuie sa iasa din chilia sa fara pregatirea necesara.

Odata batranul Leontie a mers la Karyes, la un monah bulgar, cunoscut de-al sau, care l-a primit cu multa dragoste. Insa acesta nu avea timp sa stea cu el, caci nu-i ingaduia ascultarea pe care o avea. Astfel, i-a aratat parintelui Leontie arhondaricul unde se putea odihni, pana cand el avea sa-si termine treburile, dupa care ii putea vorbi. Staretul Leontie, rugandu-se neincetat, a intrat in camera de primire, s-a inclinat pentru a-i saluta pe cei aflati acolo si a spus:

-Binecuvantati, parintilor!

In acea clipa se gasea acolo un monah care dintr-odata, de parca l-ar fi stapanit diavolul, a inceput sa-l ocarasca cu niste cuvinte lumesti ce nu se puteau rosti. Un oarecare monah roman, care semana cu batranul Leontie foarte bine, ii facuse rau, iar el credea ca este aceeasi persoana. Parintele Leontie, care avea alaturi de el sprijinitoare si aparatoare pe Maica Domnului, care il ocrotea ca un inger pazitor, repeta cu seninatate: “Asa este, parinte, asa este. Spui adevarul”.

Celalalt a inceput sa caute o bucata de lemn ca sa-l loveasca, dar fiindca in tot arhondaricul nu gasea unul potrivit, a iesit afara ca sa gaseasca vreunul.

Staretul, fiind intarit de Maica Domnului, a ramas la locul sau si dupa ce a suspinat catre Nascatoarea de Dumnezeu, si-a zis in sine: “Vezi, Leontie, dovedeste acum pentru ce lucruri te-ai pregatit!”. Credinta lui in Nascatoarea de Dumnezeu nu il parasise. Nadajduia ca ea il va intari atat de mult, incat rabdarea lui nu se va sfarsi pana cand necunoscutul monah nu va inceta sa-l loveasca.

Cand ocaratorul s-a intors, Steretul se astepta ca acela sa se napusteasca asupra lui, dar monahul a cazut la picioarele lui si-l ruga sa-l ierte. Ce se intamplase? Ocaratorul, cautand un bat, s-a intalnit cu staretul chiliei, care l-a intrebat cum petrece duhovnicul Leontie la arhondaric. Abia atunci si-a dat seama de marea lui greseala. Insa Maica Domnului isi savarsise minunea si astfel staretul nu a fost vatamat. Fiind fara de rautate, dar vazand si smerenia si pocainta monahului, duhovnicul Leontie i-a spus:

-Dumnezeu sa te ierte! Iti dau numai acest mic canon: sa faci o suta de metanii la Maica Domnului!

Acela a inceput indata sa le faca si atunci marinimosul staret si-a dat seama de pocainta lui sincera. De aceea i-a si spus: “Ajunge! Sunt destule….”.

Maica Domnului a randuit astfel lucrurile, incat sa-l intareasca in rabdare pe parintele Leontie si sa-l aduca la pocainta pe monahul ocarator.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (V)

Cel intru fericita adormire, ieromonahul Ioachim Spetieris, de mic copil a avut o mare dorinta de a se inchinovia intr-una din sfintele manastiri pentru a invata “arta artelor si stiinta stiintelor”, potrivit spuselor Sfantului Grigorie Teologul, si a pune cu bucurie faptuirea drept temelie contemplatiei. Si astfel “ranindu-i-se sufletul de dor dumnezeiesc” si “intraripandu-se cu dragostea cea sfanta”, l-a iubit pe Domnul din tot sufletul sau.

Dar cei din familia lui s-au impotrivit foarte tare atunci cand le-a spus despre dumnezeiasca lui dorinta si despre sfintele lui simtaminte. Rudele lui voiau ca el sa sporeasca in cele lumesti, insa el cauta urcusuri dumnezeiesti. Aceia voiau sa-l insoteasca cu o mireasa a veacului acestuia, dar el cauta si-L dorea pe Mirele ceresc si logodna Duhului. Fusese ales pentru petrecerea ingereasca, iar cuvintele “Mai buna decat toate este fecioria” i se inradacinasera in inima. Intr-o zi l-au ocarat cu atata salbaticie, de parca ar fi facut o crima foarte grea. Despre aceasta scrie insusi parintele Ioachim: “Eu am tacut atunci cand am auzit toate acestea, desi in inima mea m-am mahnit foarte mult. Tatal meu a rostit in mania lui si cuvinte grele impotriva cinului monahal, care atat de mult mi-au ranit inima, incat imi spuneam in sinea mea: “Moartea este pentru mine mai degraba o binefacere!”.

In acea seara am ramas singur si am plans toata noaptea, chemand-o in ajutor pe Maica Domnului. Si asa cum stateam acolo in genunchi si plangeam, am auzit o voce in adancul inimii mele, care-mi spunea: “Sfantul Munte”. Indata dupa aceasta mi-a venit o dorinta sa plec in Sfantul Munte si sa imbrac acolo schima monahala”.

Maica Domnului auzise suspinul inimii micutului Ioachim si incuviintase dorinta lui launtrica. Minunea se savarsise in inima lui, iar toate injosirile si defaimarile pe care le suferise, disparusera.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)