Despre mantuirea sufletului

 Pentru Sfanta si Marea Sambata si pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Ioan de la Lavra Veche si ale Sfantului Sfintit Mucenic Pafnutie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură pentru mântuirea sufletului.

Dacă nu toti cei botezati se mântuiesc, ci numai cei ce fac voia lui Dumnezeu, apoi, arătat lucru este, că nici cei ce se călugăresc nu se vor mântui, ci, numai cei ce vor păzi cele rânduite călugăriei. Că părintii au numit cântarea, armă, iar rugăciunea, zid de apărare si lacrimile cele fără prihană, botez, iar fericita ascultare, au socotit-o mucenicie, fără de care, nimeni din sfinti, n-a văzut pe Dumnezeu.

Si dovedit lucru este că, fără ascultare, nimeni nu va vedea pe Dumnezeu, măcar că multi, neavînd cui se supune, au plăcut lui Dumnezeu, precum Maria Egipteanca si multi altii. Că zic Scripturile: „Cela ce-si supune trupul sau duhul si face din cugetul său un judecător, acela, mai înainte de împlinirea ascultării, s-a făcut iscusit în sporirea cea nevăzută si tainică, cea către ascultarea dumnezeiestilor porunci. Că avem si pe marele Antonie si pe cei ce de la dânsul s-au luminat, care au scos din această ascultare multă si tainică cunostintă, iar cei ce una ca aceasta n-au câstigat, ci, încă si de patimi sunt tulburati, apoi, aceia, fără de ascultare, nu vor plăcea lui Dumnezeu.

Căci, ce oare, Maria Egipteanca si altii, nesupunându-se nimănui nu au văzut pe Dumnezeu? Deci, zicem: Că nu se vorbeste, aici, numai de supunerea cea trupească, ci, si de cea sufletească. Că, pe nimeni din Sfinti nu-i aflăm, să nu-si fi supus trupul lor duhului. Iar cela ce trupul lui l-a supus duhului si mustrarea cugetului o are, ca judecător, acesta ascultător al dumnezeiestilor porunci făcându-se, mai înainte de a umbla în ascultarea cea văzută, a ajuns la ascultarea cea gândită. Multi supunându-se părintilor celor trupesti, sufletul lor l-au făcut rob dezmierdărilor si dulcetilor si nu s-au folosit cu nimic dintru asemenea supunere. Iar supunerea cea dumnezeiască, pe cea trupească o întăreste. Si cei ce n-au pe cea dintâi sunt tulburati de patimi trupesti, că, fără de cea gândită, a spori nu se poate. Deci, bine au zis Părintii, că, fără ascultare, nici unul nu poate să vadă pe Dumnezeu.

Iar patimi sufletesti, au socotit pe acestea: mărirea desartă, mânia, scârba, trufia, trândăvia si cele ce se nasc din acestea. Iar patimi trupesti sunt acestea: nesatul, betia, iubirea de argint, desfrânarea. Deci, zic asa: cei ce sunt tulburati de patimile sufletesti au trebuintă de un povătuitor, om întelept, putin îngăduitor la cele trupesti, ca nu cumva, în zadar si mai mult să se mândrească, că sunt înfrânati. Iar cei ce se luptă cu patimile trupesti au trebuintă de un povătuitor, care să aibă viată îngererească si fără de trup, adevărat înfrânat si nepătimas, care, cu postul, să omoare miscările cele trupesti. Si se aseamănă, unii ca acestia, cu cei ce au fugit din Sodoma si au fost povătuiti la viată de un înger. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în veci vecilor! Amin.

 

(Proloage)

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru Sfanta si Marea Vineri si pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Ioan, ucenicul Sfantului Cuvios Grigorie Decapolitul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură-de-Aur, despre însemnarea cu Sfânta Cruce.

Multi din cei fără de socotintă îsi fac cruce, fluturând cu mâna pe fata lor, dar, în desert se ostenesc, de vreme ce nu închipuiesc crucea dreaptă, iar dracii se bucură de acea fluturare. Când, însă, cineva îsi face cruce dreaptă, punând mâna sa la frunte si la piept, la umărul drept iar pe urmă la cel stâng, apoi îngerii văzând, se veselesc de adevărata închipuire a crucii, pe fetele noastre. Iar îngerul Domnului scrie pe cei ce intră în biserica Domnului, cu frică si cu credintă.

Deci, dacă cineva, intrând în biserică, stă cu frică si îsi face cu umilintă închinăciunea pe „chipul lui Dumnezeu”, acela primeste iertare de păcate si milă de la Dumnezeu, iar, de intră fără frică, apoi, unul ca acela, la iesirea din biserică, mai mari păcate dobândeste. Drept aceea, si noi, fratilor, venind la biserică, să stăm cu frică, asteptând de la Dumnezeu mare milă, în veacul de acum si în cel ce va să fie.

 

 

(Proloage)

 O seară specială - Cina cea de taina
(Joia mare)

 Această seară este o seară specială și, venind de la denie, am ascultat acest imn bizantin trimis de părintele duhovnic, numit Dulcea mea Primăvară, imn ce se canta în bisericile din Grecia din Joia Mare până sâmbătă. 

Este in orchestrația lui Vanghelie.

Va doresc o seara cu pace in suflete.

Cuvant al Sfantului Moise

 Pentru Sfanta si Marea Joi si pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Simeon, episcopul Persiei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Moise, despre îndrăzneala în rugăciunea cea către Dumnezeu.

Iubitilor frati, puterea noastră să fie în lacrimi, ca întru bucurie să secerăm. Să plângem înaintea lui Dumnezeu, ca darul Lui să-l înmultească peste noi si să ne trimită putere, care să ne păzească pe noi, în lupta cu duhurile cele rele. Dar să plângem cu smerenie, ca pe noi însine să ne apropiem de Dumnezeu cu toată dorirea, că El poate să ne mântuiască pe noi de duhul desfrânării, înainte de iesirea noastră din trup. Să iubim milostenia si ajutorarea săracilor, să ne păzim de iubirea de argint, ca să ne întâmpine pe noi îngerii, când vom iesi din trup. Să iubim pacea cu toti, si mari si mici, ca să ne păzească pe noi Dumnezeu de pizma care ne duce la tot răul. Să câstigăm încă si îndelunga-răbdare în tot lucrul, ca să ne păzească darul lui Dumnezeu de împutinarea sufletului. Să iubim pe toti, ca pe fratii nostri, neurând pe nimeni, în inimile noastre, nici răsplătind răul cu rău, ca să ne păzească pe noi Cel Puternic, si să avem răspuns bun în ziua judecătii. Să iubim smerenia, adică să purtăm greutatea unul altuia sau defăimarea sau ocara, care se zice spre noi de la cineva, ca să ne păzim pe noi de mândrie. Să dăm unul altuia cinste si pe niciunul să nu-l smintim, ca să ne păzească de clevetirea dracilor, când vor iesi ei înaintea fetei noastre. Să lepădăm cele de prisos ale lumii acesteia si slava ei, ca să ne izbăvim de pizmuirea care merge înaintea noastră. Să ne deprindem limba noastră în învătătura lui Dumnezeu, întru dreptate si în rugăciune, ca să ne păzim pe noi de minciună. Să ne ferim inima si trupul de pofte, ca să ne izbăvim de osânda focului vesnic. Că faptele cele bune pot să ne ajute nouă, dacă le vom câstiga pe ele.

Deci, cine este întelept si nu voieste să-si dea sufletul său la nevointe si osteneală, ca să se izbăvească de toate relele acestea? Sa facem, dar, fratilor, toate lucrurile cele bune, cu toată puterea noastră. Că mare este puterea Domnului Dumnezeului si Mântuitorului nostru Iisus Hristos, care ne ajută nouă oamenilor celor neputinciosi. El stie că omul este ticălos si asteaptă pocăinta lui până la sufIarea cea mai de pe urmă. Drept aceea, să se facă mintea noastră una cu Dumnezeu, ca să ne izbăvească pe noi de tot răul.

 

 

(Proloage)

MFC- BUCURIE

 Bucurie in doi........

sursa foto: internet

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Pilda staretului Varlaam

 Pentru Sfanta si Marea Miercuri si pentru rugaciunile Sfintelor Mucenite Fecioare Agapia, irina si Hionia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, pilda staretului Varlaam, despre cei trei prieteni.

Cei ce iubesc frumusetea vietii acesteia si se desfătează cu îndulcirea ei, ca si cei ce cinstesc mai mult cele stricăcioase si slabe, decât pe cele ce vor să fie si nestrămutate, asemenea sunt unui om, care avea trei prieteni, din care, pe doi mult îi cinstea si se tinea de dragostea lor, până si la moarte se silea pentru dânsii si la primejdie a intra, pentru ei era gata, iar pentru al treilea, multă nepurtare de grijă avea, nici la cinste, nici la dragoste cuvioasă, pe acela, vreodată, învrednicindu-l, ci putină si de nimic si fătarnică dragoste avea către dânsul.

Iar, într-o zi, au venit niste înfricosători si groaznici ostasi, sârguindu-se cu multă grabă ca să-l ducă pe acela la împărat, să dea seama pentru o datorie de multi talanti. Deci, nepricepându-se acela, căuta pe cineva ca să-i ajute lui la acea judecată strasnică a împăratului. Drept aceea, a zis către cel mai întâi, decât toti, si mai de aproape prieten al său: „Acum, cu adevărat, îmi trebuie ajutor, în ziua aceasta, la primejdia ce m-a cuprins; deci, cu ce făgăduiesti să-mi ajuti mie acum? Si care îmi este mie nădejdea de la tine, preiubitule?” Iar ei, răspunzându-i, a zis: „Nu-ti sunt tie prieten, omule, nici nu stiu cine esti, alti prieteni am eu, cu care împreună mi se cade astăzi a mă veseli. Însă, iată, îti dau tie două haine, ca să le ai pe calea unde mergi, si care niciodată nu-ti vor fi de folos. Dar, altă nădejde să nu astepti de la mine.” Deci, acestea auzindu-le, acela a deznădăjduit să mai ia vreun ajutor de la dânsul.

Ducându-se apoi, la celălalt prieten al său, a zis: „Oare, îti aduci aminte, o, prietene, de câtă cinste te-ai îndulcit de la mine? Iată, astăzi, căzând în necaz si în primejdie mare, am trebuintă de un ajutor. Deci, cu ce poti să-mi ajuti mie acum?” Iar el a zis: „Nu sunt liber ca să mă nevoiesc astăzi cu tine, pentru că eu însumi sunt în grijă si în ispită si în necaz. Dar, voi merge împreună cu tine putin, măcar că de nici un folos nu-ti pot fi tie si degrabă mă voi întoarce acasă si mă voi îngriji de ale mele.” Si astfel, omul, întorcându-se cu desarte mâini si de acolo, nu se dumirea si se defăima pe sine, pentru nefolositoarele osteneli, pe care si le dăduse pentru dragostea lor.

S-a mai dus, încă, si la al treilea prieten, pe care niciodată nu-l cinstise, nici îi slujise lui, nici la împărtăsirea veseliei sale nu-l chemase si a zis către dânsul, cu fata rusinată si tristă: „Nu pot să-mi deschid gura către tine, stiind bine că nu-ti aduci aminte de mine, să-ti fi făcut eu, cândva, vreun bine, sau să fi avut vreun semn de prietenie spre tine. Dar, de vreme ce un mare necaz m-a ajuns pe mine, si, de la ceilalti prieteni ai mei, neaflând nici o nădejde de scăpare, am venit la tine ca să mă rog, de-ti este cu putintă, să-mi dai mie un cât de mic ajutor, te rog, nu te lepăda de mine, tinând minte răutatea mea.” Iar el, a zis, cu lină si veselă fată: „Adevărat, prieten al meu apropiat, te mărturisesc pe tine, că-mi esti si, neuitând acea putină facere de bine a ta, cu dobândă, astăzi, ti-o voi da tie. Deci, nu te teme, nici nu te înspăimânta, că eu voi merge înaintea ta. Eu voi ruga pe împărat pentru tine si nu te va da în mâinile vrăjmasilor tăi. Indrăzneste dar, prietene, si nu te mâhni.” Atunci el, umilindu-se, zicea cu lacrimi: „Vai mie, de care lucru să mă plâng mai întâi? Să-mi defăimez desarta mea milostivire si dragoste, pe care le-am avut fată de nerecunoscătorii mei prieteni sau să-mi defăimez usurătatea mea, de suflet vătămătoare, pe care am arătat-o spre acest adevărat si de aproape prieten al meu?” Iar tâlcuirea acestui cuvânt este: Cel dintâi prieten este pierzătoarea bogătiei de averi, adică, iubirea de aur, pentru care omul, în noian de primejdii cade si multe chinuri suferă. Iar când vine ceasul cel de pe urmă, al mortii, nimic din toate acelea nu ia împreună cu sine, fără nurnai două haine la îngropare, cămasa si haina cea de deasupra. Iar celălalt prieten întruchipează prieteniile rele, de care, cu împătimire fiind lipiti, cu anevoie va putea cineva a se smulge de la ele, nebăgând în seamă nici sufletul, nici trupul, iar în ceasul mortii, nici un folos nu ia cineva de la ele, fără numai doar că până la groapă îl petrece pe om. Si asa, degrabă întorcându-se, se apucă de ale lor griji si ispite, ba încă îl si uită pe prietenul lor, după ce-l acoperă în mormânt. Iar cel de-al treilea prieten, cel nebăgat în seamă, neapropiat, urât si nesuferit este ceata faptelor bune, adică: credinta, nădejdea, dragostea, milostenia, iubirea de oameni si celelalte fapte bune, care pot să-ti ajute tie, când iesi din trup, si să roage pe Dumnezeu pentru tine si să te izbăvească de la vrăjmasii vămilor celor cumplite, care ne cer nouă seamă în văzduh si caută groaznic să ne apuce. Acesta este prietenul cel cu bună cunoastere, care îsi aduce aminte chiar si de putina noastră facere de bine si cu dobândă ne dă nouă toate. Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)

 

Un gand

 Un gand de seara

Săptămâna aceasta este o săptămână specială, o săptămână în care vorbim mai puțin, ne analizam sufletele mai mult și ne rugăm pentru tot și pentru toate.

Va las un gând de seara

(sursa foto: pinterest)

Cuvânt al Sfantului Evagrie

 Pentru Sfanta si Marea Marti si pentru rugaciunile Sfintilor Apostoli Aristarh, Pud si Trofim si ale Sfantului Mucenic Crescent, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Evagrie, despre mărirea desartă.

Mărirea desartă este o patimă fără de îndreptătire si în tot lucrul bun se amestecă si-l face pe el nesuferit. Că precum strugurele, căzând din vită pe pământ, putrezeste degrabă, asa si fapta bună, piere din pricina slavei desarte. Călugărul cel cu slavă desartă este ca un lucrător fără de plată; osteneală face, dar plată nu ia. Vasul cel crăpat nu tine ceea ce se toarnă într-însul, asa si desarta slavă pierde plata cea adevărată a faptelor bune. Înfrânarea cea cu mândrie este ca fumul cuptorului, ce se risipeste în văzduh si a cărui urmă o pierde vântul. Asa si milostenia si înfrânarea omului, mândria le pierde. Precum o aruncătură a pietrei nu ajunge la cer, asa si rugăciunea celui care vrea să placă oamenilor, nu se va sui la Dumnezeu. Omul cel cuminte păzeste comoara, precum si călugărul întelept, ostenelile faptelor bune. La loc larg, porunceste mărirea cea desartă a ne ruga, iar cela ce se păzeste pe sine, se roagă lui Dumnezeu, în chilia sa.

Omul cel nebun îsi arată bogătia sa si scorneste pe multi ca să cugete la ea, dar tu să-ti păzesti bogătia ta, pentru că esti în calea tâlharilor, până ce vei intra în cetate, si cu pază să o păzesti pe ea în viata aceasta trecătoare, stiind sfârsitul ei si că vine asezarea cetătii veacului, ce va să fie.

Fapta bună, cea cu mărire desartă, este ca jertfa unui miel cu betesug si nu va fi bine primită la Jertfelnicul Domnului. Iar în zilele postirii, să nu arăti înfrânarea ta, ca Tatăl, văzându-te pe tine, în taină, să-ti dea tie plată la arătare.

 

 

(Proloage)

Micii bucatari

 “Bunatati pentru flori”

 “Bunatati pentru flori” este expozitia pe care copiii de la Centrul Educational al parohiei Sfantul Gheorghe Nou din Ploiesti au prezentat-o anul acesta de Florii. Daca anii trecuti, expozitiile au fost cu prajituri de post, anul acesta am schimbat si am preparat aperitive de post: chifteluțe de linte, tofu la grătar cu sos dulce-acrisor, salata orientala cu peste marinat, ciuperci umplute, melcișori cu peste afumat și dovlecei, rulouri cu măsline și mentă, rulouri cu praz și cartofi și multe alte bunătăți.

Desi m-am pregatit cu retete din cele mai variate, am constatat cu uimire ca, si de aceasta data, nu au fost suficiente, asa ca unele dintre ele le-am inventat ad-hoc. Din diferite motive, nu au putut veni toti copiii la aceasta actiune, insa cei care au venit au fost foarte harnicuti. Pe masura ce terminau o reteta, voiau alta si, uite asa, sambata de dimineata pana seara, micii bucatari au lucrat cu spor si voie buna.

La un moment dat, am facut toti o scurta pauza pentru a savura o pizza de post și un pahar de suc.

Daca sambata au fost harnici, duminica au avut multe emotii, gandindu-se ca preparatele lor nu vor fi savurate. Cand Sfanta Liturghie s-a terminat si oamenii au inceput sa iasa si sa serveasca, ii auzeam cum sopteau intre ei: “vai, din preparatul meu nu a gustat nimeni”. “Ce ma fac, al meu va ramane”. In final, totul s-a terminat, spre marea bucurie a copiiilor, care au fost felicitati cu multa dragoste de toata lumea.

 

Sfantul Ioan Gura de Aur

 Pentru Sfanta si Marea Luni si pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Pahomie de la Gledin, episcopul Romanului, ale Sfantului Ierarh Martin Marturisitorul, episcopul Romei si ale Sfintei Mucenite Tomaida, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur despre milostenie.

Omule, trimite-ti bogătia ta în veacul ce vine, trezeste-te; dacă vrei să nu-ti piară bogătia ta, să o dai pe ea în mâinile săracilor si-ti vei afla acolo casele tale pline. Nu te teme, nici să zici: „Risipitori sunt cei săraci, pentru că Dumnezeu este chezas pentru dânsii”. Dacă nu încredintezi săracilor, încredintează lui Dumnezeu, pentru că cel ce miluieste pe săraci, împrumută pe Dumnezeu. Că Însusi zice: „Eu sunt chezas pentru cei săraci. De ati făcut bine unuia dintre acestia mici, Mie ati făcut, iar nu săracilor”. A Lui este slava, acum si pururea si în vecii vecilor. Amin.