Dimineti cu Dumnezeu

 A fi ortodox intr-o lume neortodoxa

In aceasta societate pluralista in care traim, multi ortodocsi au in familiile lor persoane care nu impartasesc credinta ortodoxa. Uneori acesti membri ai familiei nu sunt nici macar crestini practicanti, asa ca ortodocsii trebuie sa faca eforturi mari pentru a pastra in familiile lor traditiile si practicile credintei ortodoxe. Perioada Postului Pastilor este deosebit de dificila din acest punct de vedere, fiindca, in timp ce ortodocsii mananca mancaruri de post, ceilalti membri ai familiei consuma oua, carne si lactate. Pana si rugaciunile dinaintea meselor sunt anevoioase si greu de spus in fata comesenilor din familie care nu-s ortodocsi. Ce sa mai zicem de programul de familie in diminetile de duminica, atunci cand unii membri ai familiei vor sa mearga la piata, iar noi, ortodocsii, avem nevoie sa mergem la biserica, sa participam al Sfanta Liturghie!

Dificultatea de a fi devotat fata de credinta ta sporeste atunci cand membrii familiei au sentimente antireligioase. Am avut un unchi a carui ostilitate fata de religie era atat de puternica, incat le interzicea matusii mele si verilor mei sa mearga la biserica. Chiar si in fata unei atitudini dictatoriale, exista totusi multi crestini ortodocsi care se lupta din greu sa-si traiasca credinta intr-un mediu care le obstructioneaza viata duhovniceasca. De pilda, numerosi sefi sau directori nu le permit angajatilor lor crestini ortodocsi sa-si ia liber in zilele cand sunt sarbatori religioase, nici la praznicele mari, cum ar fi ziua Naterii Mantuitorului Hristos.

Cand Il purtam pe Hristos in suflet, ne trebuie sa le permitem celorlalti sa ne impiedice de a ne practica credinta. Desi nu este necesar sa-i confruntam in mod direct cu importanta credintei noastre, e bine totusi sa ne amintim exemplul primilor crestini, care erau atat de daruiti credintei si lui Hristos, incat preferau sa sufere martiriul mai degaba decat sa-si renege credinta sau sa-si compromita convingerile crestine.

 (Dimineti cu Dumnezeu-parintele Trifon)

Dimineti cu Dumnezeu

 Inteligenta emotionala

A-i critica pe ceilalti nu este o trasatura de caracter specifica unui crestin ortodox, deoarece a critica felul de a fi al altora sau felul in care isi traiesc credinta este un semn ca noi avem o credinta superficiala. Sfintenia presupune a fi desavarsit, iar desavarsirea depinde de cat de plina ne este inima de prezenta lui Hristos, in care vom afla Imparatia cerurilor. Daca insa locasul credintei noastre nu este inima, ci intelectul – iar credinta noastra salasuieste pe taramul rationamentelor si al inlantuirii judecatilor conceptuale -, atunci vom fi mult mai inclinati sa-i judecam pe ceilalti oameni.

Inteligenta emotionala este capacitatea de a fi sensibil fata de sentimentele altora si fata de punctele lor de vedere. Ea ne ajuta sa evitam a rani sentimentele altor persoane si sa fim deschisi fata de ceea ce poarta ei in sufletul lor. Prin intermediul acestui tip de inteligenta, invatam sa ne gestionam relatiile interpersonale in mod judicios si empatic, in acelasi timp.

Ortodoxia ne deschide posibilitati adeseori blocate in alte traditii crestine, deoarece imaginea Bisericii ca spital al sufletelor ne inlesneste perceperea celorlalti si a noastra drept unii care avem nevoie de vindecare sufleteasca, iar aceasta nu poate avea loc decat in ruma unei relatii centrate pe Domnul Dumnezeul nostru, Care ne iubeste.

Daca altii sunt atei sau credinciosi, budisti sau musulmani, liberali sau conservatori, nu inseamna ca reprezinta vreo amenintare pentru noi, din moment ce ne percepem pe noi insine si pe toti ceilalti ca niste pacienti care trebuie sa fie vindecati de bolile sufletesti. Fiind crestini ortodocsi, avem darul de a-I vedea pe toti, chiar pe cei necredinciosi, drept frati ai lui Hristos, prin Care cosmosul a luat fiinta. Stim ca El doreste ca toti sa venim la cunostina adevarului si sa fim mantuiti. Drept aceea, ii iubim pe toti pentru ca Mantuitorul Hristos ii iubeste pe toti – si pe ei, si pe noi.

Inteligenta emotionala ne ajuta sa lucram impreuna pentru binele comun, sa vedem lucrurile prin prisma celorlalti oameni si sa le dorim tot binele din lume. De asemenea, ne ajuta chiar sa promovam mesajul mantuitor al Sfintelor Evanghelii, deoarece nu ne mai preocupa doar propria persoana, ci ne preocupa ca si altii sa simta iubirea lui Dumnezeu. Unii pot avea experienta iubirii lui Dumnezeu ca o consecinta a empatiei noastre fata de ei, manifestate in felul in care interactionam cu ei, demonstrandu-le respectul nostru fata de trairile si convingerile lor.

 (Dimineti cu Dumnezeu-parintele Trifon)

Dimineti cu Dumnezeu

 Sa inlocuim bucuriile trecatoare cu cele vesnice

Pe toti ne pasioneaza anumite lucruri. In tinerete, pasiunea mea erau alergarile de cursa lunga; nimic nu ma bucura mai mult decat o cursa sportiva de alergare. Imi organizam programul fiecarei zile in jurul alergarilor; pana si vacantele mele se desfasurau tot in jurul aceleasi prioritati, fiindca ma duceam adeseori in vacanta la Vancouver, Brtitish Columbia, pentru ca sa pot alerga in jurul faimosului Stanley Park. Imi inchiriam camera intr-un hotel ieftin de langa parc, gandindu-ma ca, din moment ce nu aveam nevoie de camera  decat ca sa am unde dormi noptile, nu avea rost sa cheltuiesc banii pe o camera intr-un hotel elegant. In fiecare dimineata si seara alergam in jurul acelui parc absolut magnific, iar in restul zilei mergeam pe jos prin oras, vizitandu-l pe indelete.

Pe vremea cand eram profesor, pauzele mele de pranz durau doua ore, din care o ora si jumatate alergam prin oras. Uneori alergam de acasa la scoala si invers. Prietenii mei au invatat curand ca, daca voiau sa petrecem ceva timp impreuna, singura varianta era sa alerge alaturi de mine.

Cu cativa ani in urma, am suferit o operatie de inlocuire a articulatiei soldului. Chirurgul mi-a spus ca probabil acel sold mi se uzase de-a lungul anilor de alergat, dar eu, de cate ori vad pe cineva alergand, simt cum ma cuprinde un val de emotie, amintindu-mi de acele zile minunate cand alergam si eu.

Odata, un prieten m-a intrebat daca sunt necajit ca nu mai pot alerg, din cauza varstei inaintate. I-am raspuns ca pastrez in suflet toate amintirile frumoase legate de perioadele de alergare, dar acum am alte bcurii care ma sustin: in principal, bucuria de a-mi trai viata in Hristos Domnul. Singurul meu regret este ca a durat atat de mult pana am descoperit profunzimea bucuriei pe care am aflat-o in Hristos, pentru ca lumea aceasta nu ne ofera decat bucurii trecatoare.

Daca as putea, as continua sa alerg, dar anumite lucruri sunt limitatein timp, tinand de anumite portiuni ale vietii – pe cand tot ce tine de Dumnezeu este vesnic si ar trebui sa reprezinte centrul existentei noastre din prezent.

 (Dimineti cu Dumnezeu-parintele Trifon)

MFC-Toamna

Frunze si castane

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Dimineti cu Dumnezeu

 Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie

Biblia poate fi inteleasa numai prin biserica, intrucat Sfanta Scriptura s-a raspandit printre credinciosi dupa ce le-a fost impartasita in Biserica. Reformatorii protestanti s-au debarasat  de institutia papala numai pentru a inlocui acea institutie cu ei insisi, ca autoritate suprema. Deoarece in acea vreme domneau ratiunea si logica – nu era loc pentru campul noetic, intuitiv, al inimii. Astfel, interpretarea Bibliei a devenit un subiect de dezbateri intre credinciosi, ducand la aparitia de culte noi, care s-au inmultit ca iepurii.

Biblia este naratiunea scrisa a experientelor si relatiei personale dintre Dumnezeu si primii crestini, transcrierea unei traditii orale vii, inspirate de Duhul Sfant.  Prin urmare, ideea potrivit careia Biblia este deschisa oricarei interpretari personale, independent de Biserica prin care este impartasita credinciosilor, este o inventie proliferata de cele 41.000 de culte diferite existente in prezent.

Biserica Ortodoxa a pastrat invataturile si traditiile liturgice ale Bisericii Primare si a refuzat sa interpreteze Sfanta Scriptura facand abstractie de ele, considerand ca aceste invataturi si traditii liturgice au constituit coloana vertebrala a credintei ortodoxe. Slujbele liturgice ale Bisericii Ortodoxe  ne conecteaza cu Biserica Primara tocmai pentru ca sunt aceleasi slujbe care aveau loc in acele timpuri.

Ortodoxia devine din ce in ce mai cunoscuta in Occident; din ce in ce mai mult oameni sunt atrasi de ea. Atentie insa! Noi nu convertim pe nimeni la Ortodoxie prin cuvinte si dezbateri, ci prin exemplul personal si prin marturia oferita de viata e care o ducem. Nu-i judecam pe altii, fiindca o asemenea atitudine nu poate intra in armonie cu credinta ortodoxa. Marturia noastra, care se refera la puterea transformatoare a Bisericii Ortodoxe, este cea care-i convinge pe ceilalti de adevarul credintei noastre.

Trebuie sa ne rugam atat pentru prietenii nostri, cat si pentru toti cei dragi care inca nu cunosc Ortodoxia si pe Iisus Hristos Domnul.este o bucurie sa-L avem pe Dumnezeu drept Parinte ceresc si sa avem Biserica drept Maica. Dar sa nu uitam: a fi ortodox nu are absolut nici o valoare in absenta unei relatii personale cu Mantuitorul Hristos!

 (Dimineti cu Dumnezeu-parintele Trifon)

 

CANTARILE CERULUI

 “CANTARILE CERULUI”

Concertul “Cantarile Cerului” este un concert cultural-religios ortodox, aflat la a patra editie. An de an, acesta reuneste copii si tineri din tara si din strainatate care, prin cantec, dau Slava lui Dumnezeu si Maicii Sale. Anul acesta 7000 de copii si tineri, uniti intr-un singur glas, au cantat pricesne si cantari religioase, unele dintre ele pe versuri ale poetilor martiri Traian Dorz, Ioan Marini si Valer Mandroni.

Asa cum spunea, in cuvantul sau PS Benedict Vesa, Episcopul Salajului :”Multi oameni, multe glasuri, dar o singura credinta, un singur Dumnezeu. Multe inimi, o singura rugaciune.” BT Arena a rasunat de glasurile lor

Au fost doua zile de rugaciune prin cantec, doua zile in care cerul s-a coborat pe pamant, doua zile in care Dumnezeu si Maica Domnului au fost slaviti de copii si tineri, dar in aceste zile s-a adus si un omagiu poetilor martiri si preotului Iosif Trifa.

 Cuvintele nu pot reda atmosfera inaltatoare de la BT Arena, asa ca las doua mici filmari.

Dar si fotografii

Dimineti cu Dumnezeu

 Necesitatea de a reuni o societate divizata de diferentele de varsta

Doua segmente majore ale societatii noastre inregistreaza o crestere statistica a numarului sinuciderilor: tinerii si varstnicii. O intreaga generatie de oameni tineri sunt lipsiti de sperante pentru viitor – oameni tineri care nu mai pot nadajdui sa-si mai implineasca visurile vreodata. In acelasi timp, multi dintre varstnicise simt depreciati si au devenit aproape invizibili in societate, ca si cum n-ar mai avea nimic de oferit.

Atat tinerii, cat si varstnicii traiesc in saracie, sunt marginalizati din punct de vedere al ofertelor de serviciu si au experienta unei senzatii crescande de inutilitate. Atat tinerii, cat si varstnicii nu mai au drepturi cetatenesti si sunt manevrati sa considere ca, intrucat au prea putin de oferit, nu mai au nici un viitor. A le acorda atentie tinerilor si varstnicilor nostri a devenit o premisa necesara instituirii unei atitudini de empatie care le-ar mai atenua durerea marginalizarii. Sa aratam compasiune fata de acesti oameni, sa avem mila fata de disperarea lor si sa gasim solutii de a ne reuni cu ei, de a-i readuce rintre noi! Sa descoperim noi si noi solutii pentru a le reda sperantele de viitor!

In generatiile trecute, aceste doua segmente ale societatii erau impletite si functionau impreuna in viata si activitatile de zi cu zi. Tinerii beneficiau de dragostea si sprijinul celor varstnici, care erau membrii valorosi ai societatii. Tinerii stiau ca aveau un viitor pentru ca intreaga societate ii promova, ii indragea, ii respecta si le oferea sperante pentru viitor. Sa reinnoim aceasta atitudine!

A ne intoarce spre nevoile si sentimentele altei persoane e o necesitate imperioasa in vremurile acestea dificile pe care le traim. Varstnicii ne pot oferi din intelepciunea  care le insoteste anii, iar tinerii ne daruiesc nadejdea ca viitorul va fi mai bun pentru noi toti. A-i desconsidera si pe unii si pe altii, a aprecia ca prezenta lor e inoportuna este o atitudine care ne va condamna la un viitor inexistent si un trecut irosit.

A ne faca ca nu-i vedem pe acesti reprezentanti ai celor doua segmente nefericite de varsta echivaleaza cu o ignorare a faptului ca Dumnezeu ne-a creat pe toti dupa chipul si asemanarea Sa. Suntem toti membrii ai aceleasi familii, chiar daca intre noi exista diferente sociale si religioase care par sa ne desparta. Daca un singur membru al acestei familii se va simti inutil inseamna ca suntem toti incapabili de a iubi.

 (Dimineti cu Dumnezeu-parintele Trifon)

Dimineti cu Dumnezeu

 Cum i-am putea indragi pe toti oamenii

Hristos Domnul ne invata sa ne iubim aproapele ca pe noi insine – si sa-i iubim chiar si pe vrajmasi. Ne apar mereu in cale oameni pe care ne e greu sa-i agreem, cu atat mai putin sa-i indragim. Aceasta fiind situatia, cum sa implinim noi porunca lui Hristos de a-i indragi pe toti?

In calitate de crestini, veneram icoanele care-L infatiseaza pe Iisus – printre ele fiind si cele in care-L vedem suferind pe Cruce. Cand preotul sau diaconul cadeste in biserica, in timpul Sfintei Liturghii, el nu cadeste doar icoanele, ci ii cadeste si pe credinciosi, pentru ca fiecare credincios poarta in el chipul lui Dumnezeu.

Daca-L vedem pe Hristos in toti oamenii, ii putem indragi si pe cei care nu-s usor de indragit, pe cei nepoliticosi sau chiar rai, care ne jignesc. Si ei au fost creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, dar pacatul le-a intunecat chipul. Cu toate acestea, asa pacatosi cum sunt, ei Il intruchipeaza totusi pe Hristos Cel rastignit. Dumnezeu ii iubeste si ne porunceste si noua sa-i iubim.

Dar cum? Aici intra in actiune harul dumnezeiesc. Asa cum spunea Sfantul Pavel, putem face noi ceva bun fara Hristos? A-i iubi pe cei ce ne dusmanesc este cea mai gre dintre poruncile Lui, dar sa nu ne descurajam: cu El toate sunt cu putinta.sa-I cerem Domnului sa ne dea harul necesar pentru a-i putea indragi pe toti oamenii; e acelasi har care ne trebuie pentru a-i ierta pe cei ce ne insulta. Dumnezeu ne iarta si ne iubeste; sa-i iertam si sa-i iubim si noi pe ceilalti. Totul tine de har; sa cautam ajutorul Sfantului Duh, si vom dobandi tot lucrul cel bun, inclusiv sfintenia.

(Dimineti cu Dumnezeu-parintele Trifon)

La Cluj

 Din nou la Cluj

Weekendul acesta l-am petrecut la Cluj unde a avut loc concertul de cântece ortodoxe "Cantarile Cerului".

Pentru ca prima zi a concertului a fost vineri, am pornit spre Cluj inainte de rasaritul soarelui. In acest fel am reusit sa evitam aglomeratia si sa ajungem in timp util pentru a reusi sa ne cazam si sa ne odihnim putin.

Drumul a fost liber si am putut sa admiram peisajul de toamna.

Minunata prima seara. Au fost doua ore in care rugaciunea prin cantec s-a impletit cu cuvântul de învățătură al părintelui Constantin Necula. 

A doua zi, ne-am trezit dis de dimineata si am pornit spre centrul Clujului, însoțiți de o vreme minunata de toamna. Știm ca sâmbăta dimineata clujenii se trezesc mai tarziu, asa ca ne-am plimbat pe străduțele pustii, profitand de liniștea matinala. Parcul din apropiere insa, era plin de parinti cu copilași in cărucioare (cel mai dulce somnic este afara, la plimbare), dar si de persoane care alergau sau își făceau programul de exerciții.

Desi am zis ca ne plimbam putin, plimbarea noastra s-a prelungit mult dupa prânz. Incet-incet orașul s-a trezit la viata, clujenii (si nu numai) au profitat de vremea de afara si au ieșit la terase. Pentru micul dejun si o cafea, am poposit si noi la una dintre terasele aflate in Piața Unirii.

Sambata concertul a inceput la ora 16 si nu pot exprima in cuvinte senzația pe care am avut-o ascultând 7000 de copii si tineri cum, prin cantec, dau Slava lui Dumnezeu.

La finalul spectacolului, am ales sa vedem cum este seara in Cluj. Ne-am plimbat, am admirat, am servit o cina târzie si usoara.

Azi dimineata am pornit la drum, nu spre casa, ci spre Băile Olănești. Pentru a participa la Sfanta Liturghie am poposit la Manastirea Dumbrava. 

Nu este prima data cand vin in acest colt de tara, in acest oras ardelenesc. Ca de fiecare data, ma uimește si ma încântă curățenia orasului, eleganta oamenilor (atat ca vestimentație, cat si ca mod de purtare) si lipsa cerșetorilor care sa se tina după tine la tot pasul.

Si am observat înca un lucru: oamenii chiar socializează între ei, fara ca telefonul sa își facă simțită prezenta.

Dupa weekendul la Iasi (un alt oraș minunat) si acesta mi-a mers la suflet.

Dimineti cu Dumnezeu

Incepatoriile si puterile intunericului

Multi dintre noi au convingerea ca ne aflam cat se poate de aproape de sfarsitul lumii. Schimbarile climaterice, furtunile din ce in ce mai dezastruoase, economiile in deriva, revolutiile politice – toate acestea sunt percepute drept semnale ale sfarsitului. Adaugati la ele activitatile teroriste internationale in numar ingirjorator de mare si o sa intelegeti de ce crestinii se tem de apropierea sfarsitului lumii. Adevarul este ca nimeni nu stie cand va fi sfarsitul lumii; asa cum ne spune Hristos, numai Tatal ceresc cunoaste ziua si ora.

Sa ne amintim ca lupta noastra nu este impotriva vrajmasilor de pe pamant, ci impotriva incepatoriilor si a puterilor intunericului. Este important sa constientizam acest fapt, deoarece armele de care avem nevoie pentru a ne lupta cu dusmanii nu sunt nici tancurile, nici pustile, nici proiectilele teleghidate, ci rugaciunile. Rezistenta noastra in fata dusmanului trebuie sa fie axata pe slujbele bisericesti, pe rugaciuni, post, pregatire duhovniceasca si pocainta.

Vrajmasii nostri nu sunt armatele inamice, ci demonii care ne demoralizeaza si ne infricoseaza. In iisus Hristos insa avem puterea de a birui intunericul si fortele care vor sa ne distruga. Nu e cazul sa ne temem, nici sa intram in panica din moment ce-L avem pe Iisus de partea noastra.

Sfarsitul lumii va veni cand va hotari Dumnezeu. In ceea ce ne priveste, sa fim mereu pregatiti pentru acest sfarsit, asa cum erau ucenicii Domnului. Frica ne este sugerata de vrajmasul umanitatii: diavolul insusi. In Hristos nu exista frica.

(Dimineti cu Dumnezeu - Parintele Trifon)