Jurnal

 Jurnal….ocazional

Afara, este o vreme caniculara, cu temperaturi ridicate in termometru. Dar, nu trebuie sa uitam ca este vara, ca de maine incepe luna lui cuptor. E cald, asa este, insa sunt convinsa ca tot disconfortul este accentuat, pe de o parte, de stirile alarmiste difuzate pe toate programele TV (Slava Domnului ca nu ma mai uit), iar pe de alta parte am devenit toti vesnic nemultumiti: daca vin cativa fulgi de zapada ne vaitam (vaii, ninge si este nasol. A trebuit sa dau zapada, e greu sa incalzesc masina, etc), daca ploua, iar ne vaitam (aoleu, ce vreme este afara, o vreme de…., nu se mai termina, etc), daca bate vantul, iar nu este bine (ma enerveaza vantul, uff, nu se mai opreste, ca mi-a stricat coafura, mi-a stricat nu mai stiu ce, etc), iar de caldura nu mai zic: jale si durere. Insa sunt foarte putini cei care spun: Slava lui Dumnezeu pentru aceasta vreme. Cand am fost la parinti, ma uitam la lanurile frumoase de cereale, care abia asteapta sa fie recoltate, la porumbul verde si crescut “ca din apa”, dar si la pomii fructiferi incarcati de roade. Ce buna a fost apa de ploaie din aceasta primavara. Din pacate, nici asa nu este bine, pentru ca sunt prea multe🤦‍♀️🤷‍♀️.

Ma gandesc: ca, in sfarsit, este pe cale sa mi se implineasca un vis. Am sa va vorbesc despre el la momentul oportun, insa tot pot spune ceva.  Dintotdeauna mi-au placut copiii: am visat sa fiu medic pediatru (am încercat chiar sa imi conving parintii sa dau la Facultatea de Medicina, insa nu am reusit), mi-am dorit sa fiu profesor, învățător, insa nu acesta a fost planul lui Dumnezeu. De șapte, ani impreuna cu copiii de la Centrul Educational de la Parohie (un centru unde vin copiii enoriasilor si prieteni ai acestora) facem lucruri minunate impreuna. De aici mi-a venit ideea.

Sunt recunoscatoare:

-pentru weekendul petrecut impreuna cu nepotii. Ne-am bucurat unii de altii. Sambata a fost o zi de vara minunata, asa ca dimineata am plecat la parintii mei la tara, pentru ca au o curte minunata, iar piciulinii bunicii se puteau juca in voie. Si asa a fost. Le-am luat piscinuta, iar mama si tata au incalzit continuu apa pentru stranepoti 😂😂.

Seara, ne-am plimbat, pe Bulevardul cu Castani, din Ploiesti si am fost melomani😁

Dar si mici cercetări

 Duminica insa, fiind mult prea cald pentru ei, am fost la biserica, s-au impartasit si, dupa o scurta oprire la Mc Donalds, am mers acasa si am facut sala de cinema, dar si de joaca.

-pentru faptul ca, lucrand intr-un birou mai mare, putem tine geamul deschis si astfel ma bucur de aer;

-pentru ca nasul meu se desfunda. Am o luna de zile de cand nu mai iau nici un fel de tratament pentru alergie si ma simt din ce in ce mai bine. Slava lui Dumnezeu si Maicii Sale!

-pentru faptul ca sunt consecventa la lectiile de germana de pe Duolingo. Imi doresc sa am timp si sa lucrez exercitii in limba germanain mod clasic, pentru ca mi se pare ca tot cu creionul pe hartie se invata mai bine.

Bucatarie: Desi cald afara, aseara tarziu si pana spre miezul noptii, am pregatit pentru o colega pateuri cu diferite umpluturi, dar si o prajitura cu foi de miere. M-am bucurat ca am avut iar ocazia de a gati clasic. Fericirea a fost si mai mare dimineata, cand toata lumea a savurat cu placere preparatele. Azi insa a urmat partea mai putin frumoasa: restabilirea ordinii in bucatarie, insa sotul meu este un ajutor de nădejde si totul s-a rezolvat mai repede.

Mesteresc: - crosetez si tricotez cu drag, incercand sa finalizeze proiectele incepute.

Citesc – carti pentru suflet. Am citit "Sfinti...langa noi", o carte in care parintele Bithas arata ca langa noi pot fi multi sfinti. A doua carte citita a fost "Pilde pentru suflet", scrisa de Părintele Pimen.

Urmaresc – nu urmaresc nici un serial.

O fotografie:

Despre Maica Domnului

Cercetari ale Maicii Domnului (I)

Un monah aghiorit a povestit urmatoarea vedenie:

Ierodiaconul Macarie din Manastirea Vatoped a fost un nevoitor duhovnicesc harismatic. In toata viata sa a pus in lucrare acest cuvant al Parintilor: “monah inseamna o neincetata sila a firii”. Prezenta sa si viata lui monahala plina de traire duhovniceasca au fost de mare insemnatate pentru Manastirea Vatoped in acele momente grele, cand in Sfantul Munte scazuse foarte mult numarul monahilor. Intr-o vreme, pentru a evita smintelile care se petreceau in manastire, parintele Macarie a hotarat sa plece.

Dar Maica Domnului, care veghea asupra vietii din manastire si asupra celei a parintelui Macarie, a randuit altfel. Voia ei cea sfanta era sa ramana in manastirea de metanie ca sa-i slujeasca prin viata lui cea sfanta si prin discernamantul sau. Maica Domnului avea nevoie de el, pentru ca avea sa ajute mult manastirea.

La 1 ianuarie, dupa privegherea de noapte, parintele Macarie s-a intors la chilia sa ca sa-si continuie acolo canonul. Dupa ce a aprins focul in soba, a inceput sa-si faca canonul. Nu se stie cum, in chilia sa aparut un fotoliu cu rotile pe care parintele Macarie l-a asezat langa soba. In timp ce-si facea canonul, la un moment dat a vazut o “priveliste neobisnuita”: o Femeie statea in acel fotoliu. Arata mahnita si istovita din pricina neoranduielilor si smintelilor care se petreceau in manastire. Si aceasta pentru ca monahii umblau ca niste neintelepti, iar nu “ca niste intelepti, rascumparand vremea”. Parintele Macarie a ramas uimit cand a vazut-o pe aceasta Femeie si se intreba in sinea sa: “Cum o fi aparut aceasta femeie in chilia mea? Ce cauta o femeie intr-o manastire din Sfantul Munte?”

Dupa un timp, cand privirile lor s-au intalnit, acea Femeie l-a intrebat:

-De ce vrei sa pleci din manastire? Unde vrei sa mergi? Nu vezi ca sunt bolnava si am nevoie de tine? Ramai aici!

Acestea le-a spus Maica Domnului si a disparut.

Atunci parintele Macarie a cazut in genunchi si a sarutat locul unde au stat picioarele Maicii Domnului, rugand-o totodata sa-l ierte pentru hotararea lui nechibzuita.

Cunoscand voia dumnezeiasca a Maicii Domnului pentru el, a rostit cuvintele pe care candva le-a spus ea Arhanghelului Gavriil: “Iata robul tau, Stapana!Faca-se mie dupa cuvantul tau!”

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Descoperiri Dumnezeiesti-Taina Harului

Cei care se fac partasi ai vechii frumuseti a celor intai ziditi, afla inca din aceasta viata cele care se vor descoperi in veacul viitor. Unii ca acestia pot vedea neimpiedicati Soarele Dreptatii si vorbesc cu El cu indrazneala, ca fiii cu tatal lor, asa cum ne asigura Domnul in Evanghelii cand spune: “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu”. Sfantul Paisie cel Mare, retragandu-se odata in adancul pustiei, a locuit acolo trei ani intr-o pestera si se ruga cu multa ravna si osteneala. De aceea Domnul nostru I S-a aratat, asa cum a fagaduit in Sfanta Evanghelie. In vreme ce Cuviosul se ruga, iata ca i s-a aratat Domnul. Cel mai dorit decat toti si decat toate. Acela insa, nesuferind sa vada dumnezeiescul Chip al Domnului, a cazut la pamant fiind cuprins de frica si cutremur. Atunci Domnul, intinzandu-Si mana, l-a ridicat si i-a spus: “Pace tie, slujitorule al Meu! Nu te teme, deoarece mult Se bucura bunatatea Mea de faptele tale, iar rugaciunea ta Imi este bineprimita si placuta. Bucura-te si primeste si mai mare rasplata pentru aceste fapte ale tale! Iata ca iti dau acest dar: orice lucru vei cere in numele Meu, sa ti se dea. Si pentru orice fel de pacatosi vei mijloci la Mine, li se vor ierta pacatele “ (Sfantul Ioan Colov). Aceasta este cu adevarat desfatarea viitoare a dreptilor, adica Imparatia Cerurilor. De pregustarile acesteia se invrednicesc inca din aceasta viata cei care au ajuns la starea de infiere datorita nemasuratei lor curatii.

In Noul Testament taina dumnezeiesitii Iconomii este descoperita, pe cand in Vechiul Testament ea este umbrita, enigmatica si ascunsa. Totusi, aceasta Taina s-a descoperit oarecum deslusit si unora din vremea Vechiului Testament, si anume, Proorocilor si Judecatorilor.

Ceea ce a fost pentru cei vechi iconomia Intruparii, este pentru noi mostenirea viitoare. Aceasta este taina “Evangheliei lui Hristos si a Harului”, asa cum spune Sfantul Apostol Pavel: “Propovaduim intelepciunea de taina a lui Dumnezeu, ascunsa”. Si Sfantul Grigorie Teologul spune:” Ne impartasim acum de Pasti tot prin savarsirea unui ritual, dar de un Pasti mai curat decat cel vechi. Si aceasta, deoarece Pastile Legii a fost chip al chipului si chiar mai nedeslusit decat chipul. Insa la vremea potrivita ne vom impartasi intr-un chip mai adevarat si mai curat”.

Toate acestea, pentru noi cei de astazi, constituie taine pe care nu le putem cunoaste, insa celor desavarsiti li se descopera inca din aceasta viata. Si aceasta o face Dumnezeu ca sa-i cinsteasca pe aceia, iar noua sa ne adevereasca tainele nadajduite prin experierea lor de catre acesti barbati sfinti. Toate acestea sunt taine ale veacului viitor, ale Imparatiei ce va sa fie.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Descoperiri Dumnezeiesti-Raprirea cea mai presus de fire

In timpul descoperirii dumnezeiesti, cel care se invredniceste de ea se afla in stare de trezvie si fiind in afara de trup contempla ceea ce ii este dat. Cuviosul Filothei Kokkinos, patriarhul Constantinopolului, descrie starea celor care primesc descoperiri astfel: “In vremea descoperirii, cei care le primesc se aseamana cu statuile confectionate din materie neinsufletita. Stand nemiscati, devin martori oculari ai tainelor dumnezeiesti si slujitori ai faptelor dumnezeiesti. Sunt rapiti intr-un chip mai presus de fire si contempla… ceea ce este mai presus de orice auzire si cuvant. A incerca sa descrii starile dumnezeiesti este ca si cum ai incerca sa scoti apa dintr-o fantana seaca. Cel care se invredniceste sa se desfateze de lucruri mai presus de fire poate fi o pilda minunata si vrednica de urmat pentru toti ceilalti oameni, dar in acelasi timp si inaccesibila… si mai ales este cu neputinta imitarea exacta a vietii lui suprafiresti traita in trup”.

Cel care primeste descoperirea nu se afla in somn, ci avand simturile trupesti ca paralizate, aude sau vede lucruri ceresti necunoscute celor neinitiati in viata duhovniceasca. Mintea acestuia este luminata de lumina cereasca si atunci pierde notiunea timpului si nu-si da seama de felul in care se face aceasta. Cade in extaz, asa cum se intampla, cu cei care sunt adanciti in Rugaciunea mintii. Pentru un interval de timp pe care nu-l putem determina, de la cateva clipe pana la cateva zile, rapirea mintii si legatura constiintei cu obiectul duhovnicesc este atat de puternica, incat nu este cu putinta sa aiba contact cu nimic din cele care se afla in jurul sau si care sunt vazute si percepute de ceilalti. Pentru o clipa el devine cetatean al altei lumi, necunoscuta celor mai multi.

Unul ca acesta simte ca este fara trup sau ca trupul pe care il poarta nu are greutate, ci este intocmai cu cel al ingerilor, subtire, luminos, eteric, astfel incat sa nu impiedice curatia fireasca a mintii. De multe ori are sentimentul ca amandoua s-au contopit cu Harul Duhului Sfant, Care le sustine.

Cel care primeste descoperirea si este rapit in extaz, este cu neputinta sa se slobozeasca singur de aceasta stare minunata. Nu simte nimic din cele spuse si savarsite de ceilalti, nici nu-si poate stapani mintea. Inima ii este ranita de dulceata dragostei lui Hristos. Nici macar hrana nu-l mai intereseaza, uitand chiar si de firea sa.

Cu aceasta “putere negraita a Duhului”, spune Sfantul Grigorie Palama, “si printr-o receptivitate duhovniceasca neinteleasa aude cuvinte nespuse si vede cele nevazute, desi se afla pe pamant”.

Cei care s-au invrednicit de astfel de vedenii, nu se mai satura de ele sau mai degraba dorinta lor se mareste din ce in ce mai mult, incat sunt atrasi tot mai sus ca de un magnet nevazut, asa cum spune Sfantul Dionisie Areopagitul “pururea spre inaltime intinzandu-ne”. le este cu neputinta sa se dezlipeasca de acea bucurie si slava nespusa, chiar daca descoperirea s-ar prelungi la nesfarsit si nu ar tine numai cateva zile ale vietii noastre pamantesti.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-Fructe de vara

Cireși si....cirese

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate.

Despre Maica Domnului

 Descoperiri Dumnezeiesti-Rasplata pentru nevointe

Cel care pune in lucrare virtutile dumnezeiesti, asa cum se spune in Vechiul si Noul Testament, unul ca acesta incepe urcusul duhovnicesc, isi lumineaza sufletul prin rugaciune si se invredniceste de descoperiri si vedenii nespuse, apropiindu-se din ce in ce mai mult de Dumnezeu. Prin aceste virtuti “si cu ostenelile facute pentru dobandirea lor”, ca un bun atlet ce s-a luptat dupa lege si a biruit placerea cea mult atragatoare prin nevointe facute cu marime de suflet, “va vedea mantuirea lui Dumnezeu”, asa cum spune Sfanta Scriptura. Numai cei care s-au curatit de mai inainte si au primit arvuna Duhului si “duhul sfatului si al puterii” “stiu sa descopere cele ascunse”, vad tainele dumnezeiesti si se desfateaza de Harul cel mai presus de fire. Toate acestea se castiga prin nevointa dusa pana la jertfa pentru dobandirea virtutilor si prin impodobirea mintii cu harurile Duhului. Desigur, este un lucru greu si putini il izbutesc.

Atunci cand Sfantul Pafnutie l-a intrebat pe Sfantul Onufrie care traia singur in pustie: “Cum te impartasesti, avva, aici in pustie?”, el i-a raspuns:

-Frate, Ingerul Domnului aduce Prea Curatele Taine ale lui Hristos si ma impartaseste. Dar el nu vine numai la mine cu Sfanta Impartasanie, ci si la ceilalti pustnici, care pentru dragostea lui Dumnezeu traiesc in pustie si nu vad fata de om…. Iar daca cineva doreste sa vada fata de om, ingerul il ia si il inalta la Cer ca sa vada Sfintii si sa se bucure. Sufletul unui astfel de pustnic straluceste ca lumina si se bucura duhovniceste pentru ca s-a invrednicit sa vada bunatatile ceresti.

Acestea se petreceau in pustia Egiptului in veacul al IV-lea si continua sa se infaptuiasca pana in zilele noastre cu cei vrednici.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Tuesday 4

 TUESDAY 4

Hai să vorbim despre tine.....

Subiectul de saptamana aceasta de la Toni Tadeo chiar imi place, asa ca am ales sa raspund la intrebarile puse.

1.     Muzică. Ce fel de muzică îți place? Ești pasionat de muzică?

Nu as putea spune ca sunt pasionata de muzica, insa imi place sa ascult uneori. Nu foarte des, dar ascult cu placere Andre Rieu, muzica anilor 80-90 si chiar din anii 2000, dar si colinde (in perioada sarbatorilor).

2.     Călătorii. Unde am fost? Care este/sunt destinația/destinațiile tale preferate?

Ohooo, de mancarici la talpi nu duc lipsa si, ori de cate ori se poate, calatoresc impreuna cu sotul meu, in special in tara. Am fost in marea majoritate a zonelor. Singura zona unde, deocamdata nu am ajuns este Delta Dunarii. Revin cu placere in Moldova (Iasi, Slanic Moldova, Vatra Dornei), in Oltenia de sub munte (Govora, Calimanesti, Rm Valcea, Valea Oltului, Valea Jiului, etc), dar si in Maramures, Ardeal, Banat, Oltenia sau Dobrogea. Visul meu si al sotului este sa mergem in fiecare judet al tarii si sa il vizitam cat mai amanuntit, sa il “cunoastem” cat mai bine.

3.  Ocupații. Ai ajuns să lucrezi la ceea ce ți-ai dorit să fii? Ți-ai fi dorit să faci altceva? Dacă da, ce anume? etc.

Au fost ani in care am facut doar ceea ce a fost necesar, ceea ce a trebuit. Si aici ma refer la serviciul pe care il am. Acum, cand copiii sunt “la casele lor”, imbin ceea ce trebuie (lucrul la serviciu) cu ceea ce imi place (activitatile cu copiii, dar si cele handmade) si sper ca incet-incet sa ajung sa fac doar ceea ce imi place.

4.     Cum reușești să nu te plictisești? 

Ohoo, nu numai ca nu ma plictisesc, dar nu am timp sa fac ceea ce imi place: sa citesc, sa ma plimb, sa crosetez, sa tricotez, sa cos la goblen, sa incerc retete noi de mancaruri sau dulciuri, sa ma intalnesc cu copiii, etc.

Despre Maica Domnului

 Descoperiri Dumnezeiesti-Slujitor al Duhului

Ca sa invredniceasca cineva de o descoperire dumnezeiasca, inima lui trebuie sa fi devenit salas al Duhului Sfant. De asemenea trebuie sa-si curete trupul prin postiri si privegheri si sa-si omoare cugetarea trupeasca prin diferite rele patimiri: sa-si spele intinaciunea inimii cu lacrimi, sa-si lumineze sufletul cu dumnezeiasca Lumina prin rugaciune si studierea cuvantului lui Dumnezeu si a invataturilor Sfintilor Parinti, sa se curateasca prin lepadarea voii proprii de dorintele trupului si sa slujeasca numai voii Duhului. Unul ca acesta paseste in fiecare zi pe calea Domnului si primeste intelepciune, putere, cunoastere adevarata a fiintelor.

Unul ca acesta dispretuieste lucrurile omenesti si isi curata inima si mintea. Aceasta curatire este o lucrare duhovniceasca prin care omul se slobozeste de lucrurile, de noimele si de cuvintele patimase si dobandeste adevarata cunoastere a lui Dumnezeu. Dragostea fata de Dumnezeu cere si implinirea “a toata porunca lui Dumnezeu din Vechiul si Noul Testament, care aduce tot binele veacului ce va sa fie” (Sfantul Isihie Sinaitul). Cu o astfel de dragoste izbusteste de asemenea sa “Il vada pe Dumnezeu, Care este sfarsitul cel mai de pe urma al bunatatilor” (Sfantul Maxim marturisitorul).

Printre cele absolut necesare in viata duhovniceasca este si rugaciunea. Proorocul spune: “Asteptand am asteptat pe Domnul si a cautat spre mine si a auzit rugaciunea mea”. Prin rugaciune crestinul pastreaza comuniunea si legatura cu Dumnezeu si face cu putinta cele cu neputinta si de neizbutit.

Cel care nu se micsoreaza pe sine ca vamesul inaintea maretiei dumnezesti lui Dumnezeu, nu poate fi invrednicit de descoperiri dumnezeiesti. Smerenia ajuta la curatirea sufletului si mareste dorinta de a dobandi vistieriile cele vesnice. Ea ne face cetateni ai Ierusalimului de sus. Smerenia, atunci cand intra in adancul sufletului, ajutata fiind de lacrimi, face pe sufletul iubitor de Dumnezeu sa se invredniceasca de vedenii dumnezeiesti, precum spune Proorocul Isaia: “O, ticalosul de mine! M-am umilit, fiindca sunt om si, buze necurate avand si locuind in mijlocul unui popor cu buze necurate, pe Imparatul, Domnul Savaot L-am vazut cu ochii mei”.

Sa adaugam la aceste virtuti duhovnicesti si implinirea de catre crestin a “poruncii celei noi”. Porunca cea noua, porunca dragostei, intotdeauna trebuie sa aiba locul ei in inima noastra si sa stapaneasca in ea, pentru ca inima sa poata primi revarsarile de lumina ale Duhului. Lucrarea dragostei, pentru a putea fi desavarsita, trebuie sa se reverse si asupra vrajmasilor nostri.

Lucrarea tuturor acestor virtutir duce la sfintire. Aceasta trebuie sa cautam intotdeauna. Nu numai infranarea trupului, ci mai ales zdrobirea inimii cu metanii dese, cu suspinuri “sting cuptorul trupului, pe care imparatul Babilonului il aprinde in fiecare zi cu atatarea poftelor”.

La acestea sa adaugam o puternica arma in razboiul duhovnicesc, si anume privigherea cea dupa Dumnezeu:

“Caci precum paza din timpul zilei pricinuieste sfintenia din timpul noptii, tot astfel si privegherea de noapte facuta dupa Dumnezeu precede curatia sufletului din timpul zilei” (Sfantul Ioan Cassian). Si atunci “vom vedea maretiile lui Dumnezeu” (Cuviosul Teodor al Edesei).

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (XXI)

Cuvioasa Doroteea din Kasin (1549-24 septembrie 1629) se tragea dintr-o familie nobila. Unii spun ca se tragea din familia principilor Korkondinov. Multor Sfinti nu li se cunoaste originea, deoarece ei s-au ingrijit numai de Patria cereasca, ascunzand-o pe cea pamanteasca, si au trait ca straini si pribegi in aceasta lume. Cuvioasa apartine acelor femei ale Sfintei Rusii care au trait departe de tulburarea lumii, in salase pustnicesti, “de unde se inalta ganduri pentru vesnicie”, si care au lucrat pentru mantuirea lor, nevoindu-se sa dobandeasca, mai intai de toate comoara virtutii smereniei.

Toata viata Cuvioasei Doroteea, inca de la doisprezece ani, a fost presarata de multe necazuri: rascoale, anarhie, foamete, ciuma si invazia strainilor. S-a casatorit cu Teodor Iantighin si a dobandit un copil, Mihail. A locuit in orasul Kasin, asezat la nord de Moscova. In razboiul ruso-polonez barbatul ei a murit. Si astfel Cuvioasa, de vreme ce pierduse orice bucurie lumeasca, “s-a hotarat sa paraseasca lumea si sa caute prin nevointe si rugaciuni” o fericire cereasca si vesnica.

Luminata de Dumnezeu, a mers la Manastirea Intampinarea Domnului din Kasin, pe care o pradasera si o distrusesera armatele poloneze si lituaniene. Printre ruinele manastirii, Cuvioasa si-a facut o chilie si a locuit ca o pasare singuratica. S-a lepadat de sine, si-a omorat cugetarea trupeasca si s-a aratat astfel mireasa vrednica Mirelui Ceresc, Iisus Hristos. Ostenelile si noianul lacrimilor Cuvioasei numai Domnul le cunoaste.

Intr-o zi, printre daramaturile manastirii, Cuvioasa “a aflat o icoana mare a Maicii Domnului din Korsum”. Bucuria ei a fost de nedescris. Acum aflase managaiere in nevointele ei pe Maica Domnului, careia i se supunea ca unei egumene. Se daruia Rugaciunii neincetate a mintii, postirii si facea tot felul de jertfe, straduindu-se sa urmeze vietii ei celei curate si sfinte. Ca jertfa zilnica si prinos sfant, Cuvioasa ii oferea Maicii Domnului raurile lacrimilor ei, suspinele inimii si rugaciunile neincetate. Astfel a devenit vas dumnezeiesc prin lucrarea Duhului Sfant si s-a afierosit cu totul Domnului si Maicii Domnului. Datorita nevointelor ascetice zilnice ale Cuvioasei, icoana Maicii Domnului s-a umplut de har, incepand sa savarseasca semne si minuni. Mai tarziu, aceasta icoana, pentru multimea minunilor ei, a inceput sa fie sarbatorita.

  

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Din evlavia Sfintei Rusii (XX)

Cuviosul Nicodim (+3 iulie 1640) s-a nascut pe la mijlocul veacului al XVI-lea in satul Ivancova de langa orasul Rostov. Numele lui de botez era Nichita. De mic copil se vedea inclinatia lui catre o viata duhovniceasca. Odata, in timp ce pastea oile, a auzit o voce:

-Nicodime! Nicodime!

Acest glas dumnezeiesc a fost dovada chemarii sale la viata monahala. Dupa ce a ramas orfan de amandoi parintii, a mers la Kuliski. Stravazatorul staret Ilie, care in acele clipe dadea sfaturi folositoare de suflet in fata unei multimi de oameni, de indata ce l-a vazut a rostit un cuvant proorocesc:

-Cum de a venit la noi pustnicul din Koziunk?

La manastirea Tuntov din Moscova, Nichita a primit schima ingereasca de la egumen, care l-a numit Nicodim. Se lepadase cu totul de voia sa si isi curata sufletul cu nevointe ascetice, supravegheat fiind de egumenul Pafnutie. Cand acesta a devenit mitropolit de Krutita, l-a luat pe Nicodim cu el. Insa pe parintele Nicodim dintotdeauna l-a atras singuratatea. Sufletul sau nu putea suporta zgomotul orasului. Mitropolitul Pafnutie, fiind si el un iubitor al vietii pustincesti, i-a dat blagoslovenie parintelui Nicodim sa se retraga. Ca binecuvantare, i-a dat o copie a icoanei Maicii Domnului de la Vladimir.

Impreuna cu parintele Serapion, s-a stabilit langa lacul Koza si apoi in pustia Koziunk, fugind de slava si de cinstea oamenilor. Zilele si le petrecea in post si in infranare aspra, in priveghere neintrerupta – dormea foarte putin in picioare – si in rugaciuni cu lacrimi. Si astfel, cu ajutorul Maicii Domnului a izbutit sa-si mortifice trupul si sa-si imblanzeasca firea.

“Intr-o zi, scrie primul biograf al Cuviosului Nicodim, apele raului Koziunk s-au umflat atat de mult, incat au trecut de maluri si au inundat toata zona aceea. Apele au navalit in chilia Cuviosului, deoarece aceasta se afla langa rau. Doar acoperisul se mai vedea. Atunci Cuviosul a luat icoana Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu de la Vladimir, s-a urcat pe acoperisul chiliei sale, a stat acolo ca un stalpnic si s-a rugat cu lacrimi citind psalmi. A stat acolo rugandu-se cu lacrimi pana ce apele s-au reras, au intrat in matca lor si si-au continuat curgerea lor fireasca”.

Altadata, in timpul verii, i-a luat foc chilia. Si iarasi rugaciunea sa fierbinte si cu lacrimi, facuta inaintea icoanei facatoare de minuni a Maicii Domnului, i-a pazit chilia.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)