MFC-Culori

 Galben, verde, gri

ursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Despre Maica Domnului

 Călugăriţa Atanasia, fiind departe de biserica Precistei, dorind-o, a văzut-o în răpire

Atanasia, călugăriţă din ostrovul Eghina, a zidit o biserică în cinstea Maicii Precistei. Odinioară venind la Ţarigrad pentru un lucru de mare nevoie, a zăbovit acolo şase ani. După această zăbavă, i s-a aprins inima de dor pentru biserica Precistei şi plângea cu amar pentru atâta depărtare de biserica sa în care se îndulcea şi se mângâia sufleteşte. În acel timp, aflându-se în răpire, a văzut biserica Precistei cu uşile deschise şi un glas din cer s-a auzit, zicându-i: „Intră aici”. După aceasta, plecând din Ţarigrad, s-a întors la biserica sa, pe care o dorea nespus de mult (364, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Un creştin vede pe Maica Domnului într-un car de aur

Un om din cetatea Florenţei, care se chema Filip, s-a dus odată la biserica Bunei Vestiri a Maicii Domnului. Întru acea zi tocmai se citea din cartea Faptelor Apostolilor, aceste cuvinte: „Filipe, apropie-te şi te alipeşte de carul acesta” (Faptele Apostolilor 8, 29). El, auzind aceste cuvinte, şi-a pierdut cunoştinţa şi fiind răpit a văzut înaintea lui un car de aur la care era înjugată o oaie şi un leu; iar înăuntrul carului şedea Maica Domnului (365, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Micii creatori

 Branza dulce, joaca si lectura

Cea mai mare placere a copiiilor este aceea de a gati, ceea ce face ca multe dintre subiecte sa fie despre mancare. Discutand impreuna despre branza dulce, pe care au gustat-o cand au pregatit prajiturile pentru hram, am ajuns la concluzia ca o considera fada si ca nu poate fi servita decat in prajituri. Le-am spus ca servita ca atare, da, este fada, insa ea poate folosita in multe feluri, nu numai la prajituri. Nu stiu cat m-au crezut, insa ieri le-am demonstrat parerea mea si am facut impreuna tartine cu branza dulce.

Le-am pus la dispozitie: ou fiert, marar, ceapa, usturoi, putina smantana (cat sa lege ingredientele), sare si piper.

Desi le-am propus sa puna branza dulce si sa guste dupa fiecare ingredient adaugat, ei au preferat sa puna totul si sa savureze la final. I-am pus sa dea o nota la ceea ce au preparat si doi copii au dat nota 9 (unul a pus cam multa sare, iar altul ceva mai mult piper). Ceilalti l-au notat cu 10.

La final, am iesit in curtea bisericii si ne-am jucat "Flori, fete, filme sau baieti", am ras si ne-am distrat, 

dar am ajuns si la un nou proiect: “Aventurieri in lectura”. Fiecare copil recomanda o carte, citim intr-o perioada scurta de timp cate un capitol si il discutam. Prima carte propusa de Antonia, (fetita care care a venit cu ideea) este “15 zile fara internet” de Sophie Rigal-Goulard, primul capitol urmand sa il citim pana joi.

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului se arată în biserică ţinând în braţe pe Dumnezeiescul Prunc

În mănăstirea Cluniaţilor, dintre toate Praznicile, cel mai cinstit, mai mult decât celelalte, era Praznicul Naşterii lui Hristos.

Odinioară fiind Praznicul acesta, un călugăr îmbunătăţit a văzut pe Maica Precista ţinând în braţe pe Hristos ca Prunc, iar împrejurul ei o mulţime de îngeri (353, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

Maica Domnului se arată şi mângâie pe Sfântul Apostol Iacob

Iacob Apostolul, feciorul lui Zevedeu, când era în Spania într-o cetate care se chema Cezar Augusta, era foarte scârbit că nu întorsese mai mulţi oameni la credinţa creştină, ci numai nouă. Atunci Maica Precista s-a arătat Apostolului şi, mângâindu-l, i-a zis: „Întru această viaţă n-ai ucenici mulţi, dar după moarte vei avea mai mulţi” (354, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului cheamă pe un creştin să slujească la biserica Sa

Ioan Străinul, cum este numit, a înoptat în Cupiatici. În vis i s-a arătat lui Maica Precista şi i-a zis să locuiască lângă biserica Sfinţiei Sale. El deşteptându-se din somn, a renunţat la calea lui în care mergea şi s-a aşezat să locuiască lângă biserica Sfinţiei Sale. Aici el a îndeplinit slujba de paraclisier, biserica aflându-se în acel timp sub îngrijirea unui preot de mir (341, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 Maica Domnului respinge trupul unei creştine care a fost îngropată în biserică

Pe când acest Ioan, amintit mai sus, era paraclisier la acea biserică a Precistei, a murit o doamnă care a locuit în acele părţi. Mai înainte de a muri, acea doamnă a poruncit să fie îngropată în biserică, în apropiere de icoana Maicii Domnului. Într-o noapte, pe când acest paraclisier citea rugăciuni în biserică, i s-a arătat lui Maica Domnului şi i-a poruncit să meargă la preot şi să-i spună să nu îngroape trupul acelei doamne în biserică. Preotul, după porunca Preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, n-a dat voie să îngroape trupul acelei doamne în biserică, dar feciorul doamnei neascultând de preot şi înfricoşându-l, au îngropat pe mama lor înaintea icoanei Maicii Preacurate. A doua zi la Utrenie, venind în biserică, au aflat trupul acelei doamne scos afară din mormânt, zăcând deasupra pământului. Preotul speriat a îngropat iarăşi trupul ei. În noaptea ce a urmat, s-a arătat iarăşi Maica Precista paraclisierului şi i-a zis: „De vreme ce voi nu ascultaţi porunca, eu voi lua darul meu de a tămădui oamenii, din această biserică, până când nu se va alege nimic de trupul acesta, care va pieri cu sunet; apoi voi aduce alţi lucrători la această biserică” (342, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Cele şapte mângâieri pământeşti şi şapte mângâieri cereşti ale Maicii Domnului

Toma, Arhiepiscopul Cantuarului, în fiecare zi rugându-se Maicii Domnului, pomenea de cele şapte mângâieri pe care le-a avut ea pe pământ.

Bucuria întâia a avut-o când a conceput (zămislit) pe Fiul lui Dumnezeu.

A doua mângâiere a avut-o când L-a purtat în pântecele său.

A treia bucurie a avut-o când L-a născut pe Hristos.

A patra bucurie a avut-o când s-au închinat ei craii de la răsărit.

A cincea, când a aflat pe Hristos peste trei zile în biserică.

A şasea când s-a sculat Hristos din morţi şi s-a înălţat la Cer.

A şaptea, când s-a pogorât Duhul Sfânt peste Apostoli.

Fericind el pe Preacurata în acest chip pururea, i s-a arătat lui odinioară şi i-a zis: „Primesc cu mulţumire rugăciunea ta, cu care faci pomenire de mângâierile mele, pe care le-am avut pe pământ. Mie îmi este voia să mă fericeşti şi să pomeneşti bucuriile mele, pe care le am acum în cer. Orice om credincios care va face acest lucru, la vremea morţii lui, îi voi acoperi sufletul şi-l voi mântui, căci voi sta înaintea Fiului meu şi mă voi ruga pentru dânsul”. Atunci Toma, Arhiepiscopul, a spus: „O! Preaslăvită Împărăteasă, spune-mi, care sunt bucuriile tale din cer, cu care să fericim pe tine?”. Iar Preasfânta i-a spus lui acele şapte bucurii, pe care Sfinţia sa le are în cer, zicând:

Întâia bucurie în cer o am că întrec pe îngeri cu fecioria şi pe Sfinţi cu vrednicia.

A doua bucurie în Cer o am pentru acea că eu fac pace în lume.

A treia bucurie o am în Cer pentru că pe mine mă ascultă toţi cetăţenii cerului.

A patra bucurie în cer o am pentru că eu pot la Fiul meu orice voi vrea.

A cincea bucurie în cer o am că m-am învrednicit să stau mai aproape de Sfânta Treime.

A şasea bucurie în Cer o am că eu sunt mama oamenilor supăraţi şi oropsiţi, care aleargă către mine.

A şaptea veselie pe care o am în Cer este că bucuria mea în veci nu se sfârşeşte (118, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția

1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului cheamă la Împărăţia Mirelui ceresc, pe buna şi blânda fecioară Evpraxia

Când s-a apropiat vremea fericitului sfârşit al Sfintei Evpraxia, egumenei i s-a arătat în vis descoperire de la Dumnezeu, că mireasa lui Hristos în curând se va chema în cămara cea cerească. Ea s-a tulburat foarte mult de vedenia aceea, fiindu-i jale pentru plecarea de la dânsele, a iubitei lor Evpraxia. Pentru aceea, ea a început a plânge, şi n-a voit să spună nici uneia acea vedenie. Bătrânele văzându-o pe ea mâhnită şi plângând neîncetat, nu îndrăzneau să o întrebe pe dânsa pentru ce plânge aşa. Apoi şi ele singure, umplându-se de mâhnire pentru întristarea ei, s-au apropiat de dânsa, grăind: „Doamnă şi maica noastră, spune-ne nouă, pentru care pricină eşti în astfel de întristare? Pentru că şi inimile noastre s-au îndurerat, văzându-te pe tine suspinând”. Egumena a zis: „Nu mă siliţi, căci am să vă spun până mâine”. Bătrânele au zis către dânsa: „Maica noastră, viu este Domnul, de nu ne vei spune, cu mare mâhnire vei răni sufletele noastre”. Egumena a zis: „Nu voiam să vă spun până mâine dimineaţă, dar de vreme ce mă siliţi să vă spun, ascultaţi: Evpraxia ne lasă pe noi, căci mâine se va duce din viaţa aceasta; dar nici una din voi să nu-i spuneţi despre aceasta, ca să nu ştie această taină şi să se tulbure, până ce va veni ceasul ei”. Egumena spunând acestea, surorile au plâns mult, ştiindu-o că este mult plăcută lui Dumnezeu şi adevărată roabă şi mireasă a lui Hristos; socoteau că le este o mare pagubă a se lipsi de dânsa.

Plângând ele, una din surori auzind plânsul bătrânelor şi înştiinţându-se de pricina plângerii, a alergat la brutărie, şi a aflat pe Evpraxia, împreună cu Iulia, ostenindu-se la coacerea pâinii. A zis către Evpraxia: „Doamnă, să ştii că pentru tine plânge egumena şi bătrânele!”. Evpraxia şi Iulia, s-au mirat de cuvântul acesta, şi stăteau tăcând. Apoi Iulia a zis către Evpraxia: „Oare nu acela ce a fost altădată mire al tău, a rugat pe împăratul, ca să te ia pe tine cu sila din mănăstire şi pentru aceasta se întristează Doamna egumenă şi bătrânele?”. Sfânta a răspuns: „Viu este Domnul meu Iisus Hristos, că de s-ar aduna toate împărăţiile pământului, nu vor putea să mă silească pe mine, ca eu să las pe Hristos, mirele meu; însă doamna mea Iulia, du-te şi află pentru ce este plânsul acela, pentru că sufletul meu s-a tulburat foarte mult”. Iulia ducându-se, a stat lângă uşă şi a ascultat cele ce ele vorbeau. Egumena spunea bătrânelor de aceea vedenie, astfel: „Am văzut pe doi bărbaţi cinstiţi, îmbrăcaţi luminos, intrând în mănăstire şi zicându-mi: lasă pe Evpraxia, căci îi trebuie Împăratului. Iar eu îndată luându-o pe dânsa, am plecat. Când am sosit la nişte porţi minunate, ale căror frumuseţi nu le pot spune, acelea s-au deschis singure, am intrat înăuntru şi am văzut nişte palate nefăcute de mână, pline de slavă nespusă, şi un scaun înalt pe care şedea un Împărat prealuminos; eu n-am putut să intru înăuntru, iar pe Evpraxia luându-o, au dus-o la Împăratul. Ea căzând înaintea Lui, I s-a închinat şi a sărutat preacuratele Lui picioare. Am văzut acolo întuneric, apoi strălucire de îngeri şi o mulţime de sfinţi, toţi stând şi privind Ia Evpraxia. După aceasta am văzut pe Maica lui Dumnezeu, pe Preacurata Fecioară Maria, Stăpâna noastră, care luând pe Evpraxia, i-a arătat o cămară preafrumoasă şi o cunună pregătită, strălucind cu slavă şi cu cinste, şi am auzit un glas zicând către dânsa: „Evpraxia, iată răsplătirea şi odihna ta; acum du-te, iar după zece zile să vii, ca să te saturi de toate acestea întru nesfârşiţii veci”. Această vedenie a spus-o egumena bătrânelor, vărsând lacrimi din ochi, şi le-a zis: „Iată acum este a zecea zi de când am văzut această vedenie, şi mâine dimineaţă Evpraxia va muri”. Cu mare greutate, Iulia i-a făcut cunoscută acea descoperire despre moartea ei.

Auzind această veste, Cuvioasa Evpraxia a început a plânge cu mare îndurerare, cerând de la Dumnezeu timp de pocăinţă. Dar sfârsitul ei a sosit, şi după puţină zăcere, s-a despărţit de surorile ei iubite, care au plâns-o cu adâncă durere, şi de egumena ei scumpă către care a rostit ultimile cuvinte: „Maica mea, roagă-te pentru mine, că mare osteneală este sufletului meu în ceasul acesta” (Viețile Sfinților 25 iulie).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului cheamă la sine pe Muza fecioara, suflet curat şi nevinovat

Sfântul Grigore Dialogul, papa Romei, zicea către arhidiaconul său, Petru: „Prov, robul lui Dumnezeu, mi-a spus mie, despre sora lui Muza că, copilă fiind, într-o noapte i s-a arătat ei în vis Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioara Maria, căreia îi urmau nişte fecioare de o vârstă cu Muza: „Oare voieşti ca împreună cu aceste fecioare să vieţuieşti şi să-mi urmezi mie?”. Muza a răspuns: „Voiesc, Doamnă”. Şi i-a poruncit Stăpâna ca de acum să lase jocurile copilăreşti şi să fie cuminte, pentru că la 30 de zile ea va veni şi o va aşeza cu fecioarele acelea. Muza deşteptându-se, şi-a schimbat obiceiul din ceasul acela şi şi-a lepădat toată mintea copilărească. Părinţii ei minunându-se şi întrebându-o pe ea despre acel vis, ea le-a răspuns că a văzut pe Preacurata Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu şi a luat o poruncă de la ea, de ziua în care o să se ducă şi o să se aşeze cu fecioarele cele ce îi urmau ei. Sosind ziua a 25-a, Muza a fost cuprinsă de friguri, iar la 30 de zile, când s-a apropiat ceasul de a merge la aceea care i s-a arătat în vis, iarăşi a văzut pe Preacurata, venind la ea, cu fecioarele acelea. Atunci, ea a început a zice, cu glas lin, către cea care o chema pe ea: „Iată vin, Doamnă, iată vin”. Şi cu acest cuvânt şi-a dat sufletul în mâinile Preasfintei Născătoare de Dumnezeu şi sufletul ei, ieşind din trupul cel fecioresc, s-a sălăşluit cu sfintele fecioare. Dumnezeului nostru, slavă” (Proloage 16 mai).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

FINAL DE APRILIE

 BUCURIILE LUNII APRILIE

Deja au trecut cateva zile din luna mai, insa nu pot sa nu amintesc despre luna aprilie, la cat de multe bucurii am avut. Despre o parte dintre ele am reusit sa scriu pe blog, despre altele nu.

-luna a inceput cu un sejur la Cluj, pentru ca ne-am dorit sa mergem la concertul “Roaga-te si crede”. Am petrecut trei zile frumoase alaturi de prietenii nostri;

-la intoarcerea acasa, am servit pranzul la “Pastravaria Albota”. Soarele cald de primavara si un pranz copios cu peste a fost o pauza perfecta;

-am reusit sa facem sfestanie in casa, dar si sa ne spovedim si sa ne impartasim;

-copiii si tinerii de la Centru au pregatit hramul Sfantului Calinic de la Cernica. Despre hram am scris aici;

-In noaptea de Inviere am participat la slujba impreuna cu copiii si tinerii de la Centru;

-A doua zi de Paste am servit masa impreuna cu copiii si nepotii;

-Am petrecut un sejur cu nepotii la Sinaia

-Am fost cu nepotii la Ferma Ancutei si la Parcul de la Ferma;

-Am petrecut o minunata zi de sambata impreuna cu parintii, socrii, sora mea si de copii; a fost o intalnire de suflet ;

-Am participat la Hramul “Sfantul Gheorghe” la biserica de la Provita;

-Am participat la Hramul “Sfintele Mironosite” la o biserica din Ploiesti si, pentru ca acea biserica a fost tarnosita, am trecut si prin Sfantul Altar;

-Luna s-a incheiat cu pelerinajul la Manastirea Pantocrator, pentru a ne inchina la moastele Sfantului Mare Mucenic Gheorghe si Sfanta Maria Magdalena.

-A fost o luna cu multe intalniri, atat cu tinerii, cat si cu copiii de la Centrul Educational.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Despre Maica Domnului

 Cât de urât a fost lui Dumnezeu eresul şi hulele lui Nestorie

Pentru ca să înţeleagă fiecare, cât de urât a fost Maicii lui Dumnezeu eresul lui Nestorie, să ascultăm povestirea părinţilor Limonarului - Sofronie şi Ioan, care scriu următoarele: „Am mers la părintele Chiril, Preotul lavrei Calamonului, care este lângă Iordan, şi ne-a spus nouă acestea: într-una din zile am văzut în somn pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, cu faţă luminată, îmbrăcată cu haină roşie, şi împreună cu dânsa doi bărbaţi cu sfinţită cuviinţă, care stau afară de chilia mea. Eu am cunoscut că este Stăpâna de Dumnezeu Născătoare, iar acei doi bărbaţi care erau împreună cu dânsa, erau Sfântul Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu şi Sfântul Ioan Botezătorul. De aceea am ieşit din chilia mea şi, închinându-mă Născătoarei de Dumnezeu, am rugat-o pe ea să intre înăuntru, ca să-mi binecuvinteze chilia. Dar Născătoarea de Dumnezeu n-a voit nicidecum, şi fiindcă eu am rugat-o cu stăruinţă, zicând: „Să nu se întoarcă robul tău ruşinat şi defăimat de la tine”, şi altele asemenea. Ea căutând spre mine, mi-a răspuns: „Cum mă rogi să intru în chilia ta, când tu ai pe vrăjmaşul meu într-însa”. Acestea zicând, s-a făcut nevăzută; iar eu deşteptându-mă, am început a plânge şi a mă mâhni, pentru cuvântul acesta al Născătoarei de Dumnezeu. Nefiind altcineva în chilia mea, afară de mine singur, mă gândeam, că nu cumva să fi greşit cu vreun lucru oarecare, sau cu gândul către Născătoarea de Dumnezeu, aceea s-a întors de la mine; însă nu găseam nimic cu care să-i fi greşit cu ceva.

Aflându-mă în mare nedumerire şi mâhnire, am luat o carte ca să citesc şi să mă mângâi, în supărarea aceea. Acea carte era a lui Isihie, Preotul bisericii Ierusalimului, pe care o cerusem odată de la dânsul. Citind în ea, am aflat la sfârşitul cărţii două cuvinte hulitoare ale rău-credinciosului Nestorie, de unde am cunoscut că el este vrăjmaşul Născătoarei de Dumnezeu; pe acela îl aveam în chilia mea. Atunci, am dat cartea înapoi, la acela care mi-o dăduse, zicându-i: „Frate, ia-ţi cartea ta înapoi, căci dintr-însa mai mult m-am păgubit, decât m-am folosit”. Iar acela întrebându-mă şi aflând cauza acelei pagube, fiindcă i-am povestit vedenia, s-a umplut de râvnă dumnezeiască şi îndată a tăiat din carte acele cuvinte hulitoare şi le-a ars cu foc, ca să nu se mai afle în chilia lui vrăjmaşul Stăpânei noastre Născătoarei de Dumnezeu.

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)