Dimineti cu Dumnezeu

 Pilda zilei de azi este aici

Două femei îndrăcite, vindecate prin citirea Paraclisului Maicii Domnului

Odinioară, din Rusia cea albă au fost aduse două femei îndrăcite, una se chema Maria, iar cealaltă Efimia. Ele au fost duse la peştera Preacuviosului Antonie şi le-au legat cu un lanţ de un stâlp. Fiind citit Paraclisul Maicii Domnului de către preoţi, cu ajutorul Preacuratei, s-au vindecat de nebunie din ceasul acela, şi au scăpat de duhul cel rău acele două sărmane femei (337, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului- pr. Nicodim Mandita)

Pelerinaj Delta Dunarii

Pelerinaj Delta  Dunării

Dupa o saptamana car a fost ca un maraton, atat la serviciu, cat si acasa, in aceasta dimineata am pornit iar la drum, impreuna cu parintele de la Biserica Sfântul Filoftenia din Mizil. Este un pelerinaj de weekend, pentru suflet si pentru trup, in Delta Dunării.

Plecând foarte devreme din Mizil am ajuns la Mănăstirea Sf Pantelimon din stațiunea Lacul Sărat, jud. Braila, chiar cand începuse Sfanta Liturghie, asa ca am ramas pana la final, asa cum procedam de fiecare data cand suntem cu parintele.

Bisericuța mica, glasul molcom al părintelui si maicutele de la strana au facut sa ma simt  ca intr-un colțișor de rai, unde este pace, liniște si asezare sufletească, unde dispar toate grijile si problemele.

Aceasta este o mica manastire de maici, așezata in mijlocul parcului din statiune.

Înainte de a pleca am vizitat si Muzeul manastirii.

Urmatoarea manastire la care am facut popas a fost Mănăstirea Cocos, o manastire mare si foarte frumoasa. Ne-am inchinat la icoane, fiecare s-a rugat cum a știut mai bine si am pornit mai departe, pentru ca parintele ghid al manastirii era plecat.

O noua manastire, o noua oprire, manastirea Saon. Din pacate, nici aici nu a fost nimeni care sa ne spuna cateva cuvinte despre manastire si de invatatura, m-am bucurat foarte mult ca am gasit la pangar volumul 7 din viata Cuviosului Gherontie de la Tismana.

Urmatoarea manastire la care am facut popas in pelerinajul nostru a fost Mănăstirea Celic Dere. Aici se afla icoana Domnului Iisus Hristos care se curata singura. Este o manastire mare si frumoasa.

Si ultima Manastire vizitata a fost Mănăstirea Halmyris, o manastire in construcție unde se afla moastele Sfintilor Epictet si Action. Din pacate, lucrările la aceasta manastire s-au oprit de ceva ani, iar acum parintele este destul de bătrân si nu se mai poate ocupa. Este finalizata doar biserica de la subsol.

Mi-ar fi plăcut sa aflu mai multe informații despre fiecare manastire si sa vi le povestesc si vouă, celor care citiți cu drag blogul meu. Stiu ca sunt informații pe internet, insa cele spuse de monahi au farmecul lor.

In final, in jur de ora 17, am ajuns la Dunavatul de Jos si ne-am cazat la pensiunea "Nicu si Liubmila" unde am servit masa de seara: ciorba de peste, peste prăjit si prajitura cu mere.

Asa cum a spus parintele, azi a fost o zi pentru suflet, iar maine va fi una pentru trup, o zi de relaxare si plimbare pe canalele Dunării.

Dimineti cu Dumnezeu

 Pilda zilei de azi este aici

Cu ajutorul Maicii Domnului şi-a recăpătat vederea pierdută

Gheorghe, feciorul lui Simon, nepotul lui Africat, domnul Vareajilor, dobândind mare milă de la Maica Precista şi de la preacuviosul Teodosie, a dăruit mănăstirii Pecersca un lanţ de aur ce cântărea 100 grivne. El a lăsat o scrisoare într-acest chip: „Eu, Gheorghe, fiul lui Simon, slugă a Maicii Precistei, care am primit mare milă de la Sfinţia Sa, pentru rugăciunile Preacuviosului Teodosie, am fost ascultat şi ajutat, căci trei ani n-am văzut nimic; iar când mi s-a arătat Preacurata şi mi-a zis că voi vedea, am văzut. Pentru aceea las această carte (scrisoare) în urma mea, neamului meu, ca să nu se depărteze nimeni de la casa (biserica) Maicii Preacurate (312, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului- pr. Nicodim Mandita)

Micii bucatari

Suntem gospodari (II)

 Marti va povesteam ca, impreuna cu "micii bucatari" , am inceput sa pregatim gemul de prune. Pentru ca am primit de la socrela mea o galeata de rosii, aseara ne-am intalnit, am continuat fierberea gemului de prune si am pregatit ketchup.

Rosiile spalate, au fost taiate,

iar ceapa curatata si taiata.

Legumele fiind pregatite, am pus totul la foc.

Cat timp am pregatit rosiile si ceapa pentru ketchup, copiii au continuat, pe rand, sa amestece in oala cu gem,

 sau cratita cu rosii, 

au pregatit ingredientele,

si au spalat sticlele, borcanele, vasele si au facut curat.

Cand toata treaba a fost terminata, asteptand ca totul sa fie bine fiert, copiii s-au jucat, iar la final au servit pizza si limonada.

 

O noua dupa-amiaza minunata petrecuta alaturi de copii. Pentru seara ne-am propus sa incheiem activitatea privind stelele pe cer. Din pacate nu am putut pentru ca cerul a fost plin de nori si vantul rece de toamna si-a facut din plin prezenta. Asa ca am pus conservele la paturi si am plecat acasa.

Dimineti cu Dumnezeu

 Obisnuinta cu patimile

Desi toti Sfintii Parinti ne povatuiesc sa ne luptam impotriva patimilor, noi continuam sa facem aceleasi pacate – uneori pentru ca ne-am obisnuit cu repetarea lor; de exemplu, “am luat” un obiect de la serviciu si nu si-a dat nimeni seama, asa ca data viitoare cand vom avea nevoie de un pix, vom mai “lua” inca unul. Poate ca deja avem douazeci de pixuri intr-o cana mare acasa, pe masa din bucatarie; avem oare nevoie de toate pixurile? Bineinteles ca nu, dar continuam sa le colectionam, pentru ca ne-am facut un  obicei din asta. Daca lucram intr-un restaurant, ni se pare cumva ca avem dreptul sa “luam” ceva mancare pentru acasa, la sfarsitul programului? Sau ni se pare ca salariul mic pe care-l primim ne indreptateste sa furam? Iar atunci cand mergem la cumparaturi, mutam cumva o punga de cafea dintr-o zona a supermarketului unde sunt expuse marfuri la preturi integrale intr-o alta zona, unde se afla marfuri la preturi reduse – pentru a economisi trei dolari?

Odata ajunsi acasa, ne rastim la sotie/sot si la copii fara motiv, chiar daca nu ne-a suparat nimeni? Cand suntem in trafic diminetile conducem masina agresiv, accelerand fiindca suntem grabiti sa ajungem la serviciu si ne deranjeaza mereu partenerii de trafic care respecta limita de viteza indicata? La serviciu, ii jignim pe subalternii nostri numai asa, fiindca ne aflam intr-o pozitie de autoritate fata de ei?

Pentru a ne elibera de asemenea patimi, sa reparam ce se mai poate repara: sa ducem pixurile inapoi, la serviciu, doua cate doua, pana cand le vom inapoia pe toate; sa mergem mai devreme, chiar inainte de inceperea programului, la restaurantul unde lucram si sa stam peste program, pentru a compensa cu ore suplimentare de lucru pentru mancarea furata; sa scriem un cec pe numele magazinului de unde am luat punga de cafea cu bani mai putini si sa-l lasam la una dintre casiere; sa plecam mai devreme de acasa diminetile si sa conducem masina pe banda din dreapta, pentru a evita tentatia de a conduce agresiv. Iar in timp ce conducem, sa ascultam la radio emisiuni religioase, care ne vor insoti pe cale cu indrumari duhovnicesti.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

MFC-ROSII

 Delicioasele roșii

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Dimineti cu Dumnezeu

 Cum ne purtam cu crestinii care nu-s ortodocsi?

Sfantul Siluan Athonitul calatorea odata cu trenul impreuna cu un parinte arhimandrit care se grabea sa-i corecteze mereu pe altii in legatura cu credinta adevarata. Suindu-se in compartiment un grup de credinciosi romano-catolici, arhimandritul a si inceput sa le explice ca trebuie sa treaca la Ortodoxie, intrucat credinta romano-catolica e lipsita de har. Sfantul Siluan l-a intrebat daca e sigur ca romano-catolicii cred ca Iisus Hristos este Dumnezeu adevarat si ca El e prezent in Sfanta Euharistie. L-a intrebat, de asemenea, daca roamno-catolicii cred intr-adevar in Sfanta Treime, daca o venereaza pe Sfanta Fecioara si cinstesc moastele sfintilor. Parintele arhimandrit i-a raspuns afirmativ; atunci Sfantul Siluan i-a spus ca, din moment ce stie ca asa este, trebuie sa se bucure din adancul inimii.

Aceasta inseamna ca nu avem voie sa gandim ca suntem indreptatiti sa corecatm credinta cuiva sau sa-i invatam noi pe altii ceva legat de acest subiect. Se cuvine sa respectam convingerile religioase ale celorlalti oameni. Adevarurile care se gasesc in ortodoxie trebuie sa fie impartasite prin felul in care traim noi credinta prin iubire, nu judecandu-i si corectandu-i pe ceilalti. Adevarul, oriunde va fi el descoperit, este un adevar de sorginte ortodoxa, iar daca alte religii au imbratisat unul dintre adevarurile ortodoxe, noi ne bucuram si dam multumita lui Dumnezeu pentru aceasta.

Se cuvine sa-i respectam pe cei care-L iubesc pe Dumnezeu, se straduiesc sa traiasca in sfintenie si duc vieti bineplacute Domnului, potrivit invataturilor si poruncilor dumnezeiesti. S-ar putea sa nu detina deplinatatea adevarurilor apostolice, dar daca cred in Dumnezeu si incearca sa-I fie bineplacuti Lui, inseamna ca atat ei, cat si noi, avem acelasi Parinte ceresc. Daca vor realiza ce comori ar aduce Ortodoxia in viata lor, vor avea si ei Biserica Ortodoxa drept maica ocrotitoare.

Daca acel parinte arhimandrit arogant i-ar fi imbratisat pe romano-catolicii intalniti in tren drept frati-ucenici intru Hristos Domnul, ar fi putut sa le impartaseasca frumusetile Ortodoxiei – iar ei L-ar fi vazut in el pe Iisus si ar fi aflat ca Ortodoxia este o credinta al carei nucleu este iubire.

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

Micii bucatari

Suntem gospodari

Ieri mămica micuței Teodora ne-a daruit mai multe prune, aproape 25 kg, pe care am decis sa le facem impreuna gem. 

Asa ca astăzi, cu mic cu mare, am pornit la lucru: prunele au fost spălate

si tăiate.

Cand totul a fost gata, am pus cratita cu gem la foc si am facut cu rândul la amestecat.

Cei care nu amestecau, s-au ocupat de pregatirea borcanelor sau a popcornului pe care l-au savurat așteptând sa fiarbă gemul și povestind întâmplări hazlii. Au pornit de la diverse întâmplări si au ajuns pana la vise dintre cele mai ciudate. A fost o explozie de rasete, toata curtea bisericii rasunand de veselia lor.

Eu m-am simtit din nou copil, amintindu-mi de magiunul facut de bunica impreuna cu vecinele ei. Numai ca, de data aceasta, nu priveam la bunicute care crosetau si "puneau tara la cale", ci ascultam cum este sa visezi ca esti impreuna cu mama si bunica pe taramul "crosetatului magic" si intalnesti copii, dar si monștri.... si sa razi cu o pofta atat de mare, încât sa nu mai poti continua.  Bineinteles ca "visul" s-a transformat intr-o adevărată poveste magica, continuata, de fiecare data de cel sau cea care reusea sa isi tragă sufletul dupa o portie zdravănă de ras.

A fost o seara magica si cu spor.