joi, 13 februarie 2025

Despre milostenie

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Martinian, ale Sfantului Apostol Avvila si sotia sa, Priscila si ale Sfantului Ierarh Evlogie, patriarhul Alexandriei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din viata viata Sfântului Martin milostivul.

Sfântul Martin era de douăzeci de ani si Sfântul Botez încă nu-l primise. Si acest fel de viată avea, că nimic nu păstra pentru sine, ci toate le împărtea ca milostenie săracilor. Si, după ce nu i-a mai rămas lui nimic, fără numai un cutit si o haină, si, fiind si o iarnă aspră, cu ger mare, l-a întâmpinat pe el un sărac la portile cetătii, care ruga, pe cei ce treceau, să-l miluiască. Iar aceia, trecând toti pe alăturea, nu i-au dat lui nimic. Deci, s-a mâhnit Martin, că n-a miluit nimeni pe săracul acela; si nu stia ce să facă, pentru că nu avea altă haină, fără numai aceea, întru care era îmbrăcat. Deci, scotând cutitul, si-a tăiat haina sa în două si cu o jumătate a ei a îmbrăcat pe sărac, iar cu cealaltă jumătate, s-a invelit pe sine însusi. Si multi râdeau de el, că nu era îmbrăcat asa cum se cădea.

Si, venind noaptea, culcându-se înfrigurat, îndată a adormit si a văzut în vis pe Hristos, îmbrăcat în haina sa, aceea cu care el îmbrăcase pe săracul acela, înaintel a multime de îngeri, zicându-i: „Martin, până încă a nu lua botezul Meu, cu această haină m-ai îmbrăcat, drept aceea, si Eu de acum în toată lumea te voi îmbrăca cu slavă, iar, după aceea, vei lua împărătia cerurilor. Deci, după ce a auzit acestea, s-a sculat din somn si, ducându-se, s-a botezat în numele Tatălui si al Fiului si al Sfântului Duh. Si atât de milostiv s-a făcut spre săraci, încât s-a auzit până la toate marginile pământului de milostiva viată a lui. A trăit în Galia si a ajuns episcop la Tours, pe la anul 400 si i se spunea „slava Galiei”. Si, plăcut fiind lui Dumnezeu si încă si minuni săvârsind, mai pe urmă, s-a mutat la Domnul, în vârstă de peste optzeci de ani. Dumnezeului nostru slavă!

 

 

(Proloage)

miercuri, 12 februarie 2025

MFC-GHIOCEI

 FRUMOSII GHIOCEI





sursa foto: pinterest

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierah Meletie, arhiepiscopul Antiohiei si ale Sfantului Mucenic Hristea, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Scară, despre răbdarea în ascultare.

Marele meu prieten, Ioan Savaitul mi-a povestit niste întâmplări vrednice de auzit. Iar tu, Cuvioase, cunoaste din pătaniile lui, că acel bărbat era om fără de patimă si curat de orice minciună. El mi-a povestit următoarele:

„În mănăstirea mea din Asia, era un bătrân vestit de lenes si de nestăpânit, dar grăiesc nu judecându-l ci ca să dau pe fată adevărul. Si el dobândise, nu stiu cum, un ucenic mai tânăr, cu numele Acachie, cam simplu cu duhul, dar întelept cu gândul. El atâtea a răbdat de la un bătrân ca acela, încât multora li se părea de necrezut, căci îl chinuia cumplit în fiecare zi, nu numai cu sudălmi si necinstiri, ci până si cu lovituri cu bătul.

Răbdarea lui era însă de dobitoc. Deci, văzând eu cum suferă el, în fiecare zi, rele pătimiri, în cel mai de pe urmă hal, ca un rob cumpărat, l-am întrebat, într-una din multele mele întâlniri cu el: „Ce mai e nou pe la voi, frate Acachie? Cum merg treburile pe ziua de azi?” Iar el îmi arăta fără gând rău, o dată un ochi învinetit, altă dată grumazul plin de vânătăi, iar altă dată capul plin de cucuie. Deci, cum îl stiam iubitor de pătimiri, i-am spus: „Merge bine, merge bine, rabdă si te vei folosi.” Deci, petrecând el în acest chip la acel bătrân nemilostiv, nouă ani, s-a dus către Domnul. Si, după cinci zile de la îngroparea lui în cimitirul părintilor, bătrânul acelui Acachie s-a dus la un mare duhovnic din cei de acolo si i-a spus: „A murit fratele Acachie, părinte!” Iar duhovnicul, cum a auzit vestea, a răspuns celui ce grăia: „Bătrâne, crede-mă că eu nu te cred.” El a zis: „Vino si vezi!”.

Atunci, s-a sculat repede bătrânul si s-a dus la cimitir cu staretul fericitului luptător si, dacă a ajuns acolo, a strigat bătrânul, ca la unul ce trăieste, către cel ce cu adevărat viază întru adormire si îi zise: „Murit-ai, frate Acachie?” Iar înteleptul, arătându-se si după moarte ascultător, răspunse marelui bătrân: „Cum e cu putintă, părinte, să moară un iubitor de ostenelile ascultării?” Atunci bătrânul, care îi fusese mai înainte îndrumător, cuprins de spaimă, a căzut la pământ, curgându-i lacrimi pe fată, si, cerând de la egumen o chilie în apropierea mormântului, a trăit de atunci înainte acolo, întelepteste, zicând necontenit către părinti: ,,Rugati-vă pentru mine, că am săvârsit ucidere!” Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)

marți, 11 februarie 2025

Tricotat

 Patura “plimbareata”

In sfarsit, dupa mai bine de un an de zile am terminat de tricotat “plimbareta”. Ce este “plimbareata”? Este o patura destul de mare, pe care am lucrat-o din resturi de fire, in dorinta de a nu ma mai incurca de ele. Ea a fost tricotata, in cea mai mare parte, mergand cu masina. Acasa am tricotat doar ultimele doua culori, pentru ca deja era foarte mare si nu imi trebuia spatiu sa o asez.

Am inceput tricotarea ei cand am pornit spre Slanic Moldova, primul nostru concediu acolo, adica in septembrie 2023 si am terminat-o in ianuarie 2025.

A fost lucrata cu fir PNA, andrele nr. 4, pe un numar de 410 ochiuri. Au fost lucrate un numar de 420 de randuri cu diferite modele. Desi am avut de doua tentativa de a renunta la ea (m-a oprit doar ideea de cat de greu ar fi sa o desfac), acum imi place foarte multe rezultatul final.

Desi in fotografie nu se vede foarte bine, nu am alternat numai culorile, ci si modelele. Fasiile alb, verde deschi, portocaliu si rosu sunt lucrate doar pe fata, iar celelalte fasii au diverse modele.
Am făcut și ceva fotografii de detaliu.






Despre smerenie si inaltare

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Vlasie, episcopul Sevastiei, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Evagrie, despre smerenie si înăltare.

Pentru ce te mândresti omule, tină fiind si gunoi. si de ce te umfli si, mai presus de nori, te înalti? Cercetează si-ti cunoaste firea ta, că pământ esti si cenusă si, peste putină vreme, în tărână te risipesti. Acum esti mândru, si peste putin, vierme. De ce îti înalti ceafa care, după putină vreme, putrezeste. Este mare omul ajutorat de Dumnezeu, că, părăsit fiind, si-a cunoscut neputinta sa. Că nici un bine nu ai, pe care să nu-l fi luat de la Dumnezeu, pentru ce, dar, te faci minunat, trăind doar numai până dimineata? De ce te împodobesti cu darul lui Dumnezeu, ca si cum, l-ai fi câstigat de aiurea? Să cunosti pe cel Preaînalt si să nu te înalti peste fire; zidire a lui Dumnezeu fiind, să nu te lepezi de Cel ce te-a zidit. Ajutor primind de la Dumnezeu, nu întoarce spatele Dătătorului cel Bun. La înăltime de viată te-ai suit, dar El ti-a dat-o. Ai săvârsit vreo faptă bună, dar El ti-a ajutat, lucrând cu tine împreună. Mărturiseste pe Cel ce te-a ridicat pe tine. Om esti, să nu-ti treci marginea firii. Cunoaste-ti ce-i al tău, ca si ce-i al firii tale. Să nu te lepezi, din răutate de neam si de fire, chiar dacă acesta-i smerit si simplu, iar tu ai ajuns mare, că Acelasi Ziditor pe amândoi v-a zidit. Să nu asupresti pe cel smerit, că-i mai tare decât tine si, mergând mai aproape de pământ, nu cade rău, iar cel înalt, de va cădea, se va sfărâma. Putred scaun este mândria, că cel ce sade pe ea, degrabă cade. Iar cel smerit totdeauna stă tare, si mândria nu-i clatină lui piciorul niciodată. Omul cel mândru, este ca un copac fără rădăcini, nu suferă furtuna vânturilor. Gândul cel smerit cetate îsi zideste si cel ce locuieste în el nesurpat este. Spuma de pe apă piere si pomenirea celui mândru nu rămâne după moarte. Cuvântul celui smerit este tărie sufletului, iar al celui mândru este plin de mânie.

Rugăciunea celui smerit trece si soseste la Dumnezeu, iar a celui mândru mânie pe Dumnezeu. Când ai ajuns chiar la vârful faptelor bune, nici atunci nu este trebuintă să te lauzi. Că cel ce cade jos, de pe pământ, degrabă se scoală, iar cel ce cade de sus, capătă rană de moarte. Toiagul este chip si semn al învătăturii, că, pe acesta avându-l omul, trece Iordanul vietii. Toiagul în mâinile călătorului este de trebuintă pretutindeni si la tot lucrul. Si învătătura cea din fapte îndreptează viata omului. Toiagul cel aruncat s-a prefăcut în sarpe. Si învătătura cea din fapte, aruncată în dulceata cea trupească, călcată si stricată se face.

 

 

(Proloage)

luni, 10 februarie 2025

Bunatati

 Prajitura cu malai

Prajitura cu malai

In acest weekend am vrut ceva dulce, simplu si rapid. Si mi-am adus aminte de reteta de prajitura cu malai pe care o gaseam de multe pe masa bunicii, asa ca am pornit la treaba. Din pacate, nu am avut reteta bunicii, insa am cautat, am gasit si am pregatit.

 


Ingrediente: 4 ouă, 200 gr de zahăr, 100 gr smantana cu 30% grasime si 300 gr lapte batut (eu am avut lapte batut la oala de lut) sau 400 ml iaurt mai gros, 200 ml de ulei, 150 gr de mălai, 150 gr de făină; 1 plica de praf de copt, esenta de lamaie, un praf de sare si coaja de lamaie sau portocala confiata.

Mod de preparare

1.    Se mixeaza foarte bine oualele cu sarea si zaharul, pana cand se obtine o crema omogena.

2.    Se adauga uleiul in mai multe transe si se mixeaza foarte bine dupa fiecare transa;

3.    Se amesteca smantana cu laptele batut si se adauga peste compozitia de oua;

4.    Se adauga esenta si fructele confiate;

5.    Se cerne faina si praful de copt si se amesteca impreuna cu malaiul;

6.    Amestecul de faina si malai se adauga la compozitia de oua;

7.    Compozita se pune in tava tapetata cu hartie de copt si se introduce in cuptorul preincalzit la 1800C pentru 35-40 minute sau pana cand este rumenita.

Pofta buna!


sursa: malai dulce

Despre lacomie

 Pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Haralambie si ale Sfintei Mucenite Valentina, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a Sfântului Vasilie, despre lăcomie.

Păzeste-te, dar, ca să nu te însele pe tine vrăjmasul cu strămosescul păcat si să te lipsesti de împărătia Raiului. Că cela ce pe Adam, prin mâncare furându-l, l-a scos din viată, cu mult mai vârtos nu se va rusina a te însela si pe tine. Că, prin lăcomie, pe Adam l-a dat la moarte si lumii a adus sfârsit. Pe Noe de râs l-a făcut, că îmbătându-se, s-a dezgolit, si Ham a fost blestemat. Deci, dacă dreptul acela, o dată îmbătându-se a fost batjocorit de al său fiu, apoi, de câtă rusine si batjocură nu sunt vrednici cei ce nu încetează a se îmbăta, care singuri, din voia lor cea fără de minte, îsi bat joc de ei si se duc, prin lăcomie, în voia diavolului. Isav iarăsi, la îndemnul diavolului, tot pentru mâncare a căzut din cinstea de întâi născut. Si tot lăcomia l-a făcut pe Israel a se închina la idoli si trupurile lor au fost osândite a cădea în pustie. Drept aceea, să nu ne înselăm, nici să ne dăm bătuti în fata vrăjmasului, si, mai vârtos, la betie si la îmbuibare, că începătură a toată răutatea este lăcomia hranei, iar betia este născătoare a tot lucrul spurcat. Iar pe noi să ne izbăvească Domnul Dumnezeu din toate aceastea. Dumnezeului nostru, slavă!

 

(Proloage)

duminică, 9 februarie 2025

Pilda

 Pentru Odovania praznicului Intampinarii Domnului si pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Nichifor, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Două războaie sunt: unul este când dezbraci pe cel sărac, iar altul este când nu îmbraci pe cel sărac, măcar că ai bogătie si aceasta este adevărată tâlhărie. Deci, să-ti scrii în mintea ta, totdeauna, a doua venire a Domnului si taina aceea înfricosătoare, când Judecătorul cel înfricosător pe scaun va sta si cărtile se vor deschide, faptele cele ascunse, desfrânările, furtisagurile, jefuirile, lăcomiile, defăimările, clevetirile, certurile, războaiele, necinstirile, se vor arăta. Pe acestea toate să le gândesti, iar pe lângă acestea, ia aminte si la focul cel nestins, care clocoteste, apoi, si la întunecimile de diavoli, stând împrejurul scaunului, precum si la cercetarea neamului omenesc, dând răspuns fiecare după faptele ce a făcut. Gândeste-te, asemenea, si la despărtirea păcătosilor de cei drepti, când, dintr-odată, toate ale păcătosilor vor lua sfârsit. Apoi, priveste cum blândetea, dreptatea, întelepciunea, milostenia si linistirea, răbdarea cea în primejdii si celelalte fapte bune, pe cei ce le au, îi vor duce în Cereasca Împărătie.

Iar rădăcina tuturor bunătătilor este postul, precum si calea tuturor răutătilor este îmbuibarea. Că nu se cade a grăi de rău pe cel drept, pentru cei ce clevetesc si urăsc pe robii lui Dumnezeu, lui Hristos gresesc. Pentru că sufletul, cel ce vrea să placă oamenilor si slava lor o doreste, nu va vedea împărătia lui Dumnezeu, măcar de ar face toate bunătătile.

În trei chipuri se poate lipi de Dumnezeu, orice suflet cuvântător: ori prin credinta cea fierbinte, ori prin frica lui Dumnezeu, ori prin învătătura si certarea de la Domnul. Iar, smerenia este vârf, fiindcă rabdă cu bucurie clevetirile cele mincinoase si cuvintele cele năpraznice. Că cel ce este smerit cu adevărat, asuprit fiind, nu se tulbură, nici nu zice ceva, jeluindu-se, că a fost asuprit. Ci, primeste asupra sa clevetirea ca un adevăr si nu se mai îngrijeste, certându-se cu oamenii, care l-au clevetit, ci iertăciune îti cere. Ba încă, unii si nume de defăimare si-au luat, măcar că nu erau vrednici de defăimare.

Stiut lucru este că într-altfel se tămăduieste desfrânatul, într-alt chip ucigasul, într-altul fermecătorul si într-altul lacomul, într-alt chip se tămăduiesc hotii, într-alt fel betivii. Pentru aceasta, de mult mestesug are trebuintă cel ce cârmuieste oile cele cuvântătoare, ca să stie a lega la răni doctoriile cele potrivite si de folos. Dumnezeului nostru, slavă!

 

 

(Proloage)

 

sâmbătă, 8 februarie 2025

Pilda

 Pentru rugaciunile Sfantului Mare Mucenic Teodor Stratilat si ale Sfantului Proroc Zaharia, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului, Părintelui nostru Nifon, cum putem, la suflarea cea mai de pe urmă, cu pocăintă, cu lacrimi si milostenie, să plăcem lui Dumnezeu.

A văzut Cuviosul Nifon doi îngeri înăltând un suflet la cer. Iar după ce s-au apropiat de vama desfrânării si de alte vămi ale păcatelor, au început cei mai mari draci de la vamă să se mânie si să se tulbure, zicând: „Cum de îndrăzniti voi să treceti sufletul acesta pe lângă noi, fiindcă al nostru este?". Grăit-au îngerii către dânsii: „Cum să fie al vostru si ce semn aveti pe el, spuneti-ne nouă.". Zisu-le-au lor aceia: „Până la moarte, răutătile toate le-a făcut. Si, iată, sufletul acesta este robit de patimi si a murit fără de pocăintă si nu s-a lăsat, de păcate nicidecum, până ce a murit, rob fiind păcatului, si lucrător al nostru a fost până acum”.

Atunci, a grăit unul din îngeri lui Dumnezeu: „Într-adevăr, noi nu vă credem nici pe voi, nici pe tatăl vostru, diavolul, că de toată minciuna sunteti plini, viclenilor. Să se cheme aici îngerul, căruia la Sfântul Botez i s-a dat lui spre păzire, si acela va spune adevărul." Iar după ce-l chemară acolo, l-au întrebat pe el îngerii: „Să ne spui nouă, sufletul acesta căitu-sa de fărădelegile sale, sau întru păcate a murit?”. Răspuns-a îngerul si a zis: „Eu nu sunt om, nici duh viclean si nu voiesc să spun minciună, ca toti acesti draci. Ci, întru slava Domnului nostru Iisus Hristos, vă spun vouă, că, din ceasul când a început a se îmbolnăvi, de atunci a început a lăcrima, mărturisindu-si păcatele sale. Si, întinzându-si mâinile sale la cer, se ruga lui Dumnezeu si, pentru că l-a iertat, Dumnezeu îl stăpâneste. Slavă judecătii Lui celei drepte.” Si, auzind, îngerii cei purtători de lumină îsi râdeau de diavolul si de dracii lui.

Apoi, dracii au răspuns, zicând către îngeri: „Dacă se cade să fie mântuit acesta, apoi toată lumea va primi mântuire si toti păcătosii; si în zadar ne ostenim noi.”. Atunci, iarăsi le-au zis lor Sfintii îngeri: „Luati aminte ticălosilor, că oricâti ar fi cei care, din tinerete, au gresit, dar pe urmă s-au mărturisit si s-au pocăit, apoi să stiti că de toate acele păcate, pe toti i-a iertat Dumnezeu. Si măcar că de au mai si căzut în oarecare răutăti, dar îndată lăcrimând, pocăindu-se, suspinând, si făcând milostenie la săraci, acestia, degrabă au primit iertăciune. Deci, ce vi se pare vouă, ticăloase fiare cumplite, oare se cade să câstige mântuire sufletul acesta, sau nu? Însă să stiti că Dumnezeu le este judecător acelora care, prin pocăinta îsi aruncă nădejdea spre Dânsul. Si acestea ne-au iesit nouă la lumină prin pocăintă. Si tot ce se arată în Dumnezeu, lumină este.” Drept aceea, câti oameni îsi mărturisesc cu lacrimi păcatele lor înaintea lui Dumnezeu, cu smerenie multă si cu suspinuri si se căiesc de lucrurile rele, primesc de la Milostivul Dumnezeu iertarea păcatelor lor. Iar cei care întru fărădelegi vor muri, tăinuindu-le fată de Dumnezeu si nemărturisindu-le, acelora Dumnezeu le este judecător si-i va mustra în vecii cei nesfârsiti.”.

Acestea zicându-le, îngerii au rusinat duhurile cele viclene. Si asa sau dus spre portile ceresti si s-a mântuit sufletul acela. Dumnezeului nostru slavă, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin.

 

(Proloage)

vineri, 7 februarie 2025

Cum sa ne purtam in biserica

 Pentru rugaciunile Sfantului Ierarh Partenie, episcopul lampsacului si ale Sfantului Luca din Elada, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre cum se cade a sta în biserică.

Ce poate fi mai înfricosător decât aceste lucruri. Că biserica este cer si că, mai înainte, si casele erau biserici, iar acum biserica este mai defăimată chiar decât o casă. Că într-o casă este rânduială si fiecare îsi face slujba lui, iar în biserică este mare tulburare si neîncetată frământare de lume, ca într-un târg. Si doar stiti că biserica nu este loc de petrecere, ci loc sfânt si îngeresc este, împărătia lui Dumnezeu si însusi cerul. Adu-ti aminte de Sfânta Masa aceasta, pentru ce pricină este pusă si Cine se află pe ea.

Stiu că cel nebotezat nu cunoaste această taină, dar tu stii ce să întelegi, când auzi pe Proorocul, zicând: „Asa zice Domnul, depărtati-vă de la pământ si vă suiti la cer.” Că biserica cer se numeste. Adu-ti aminte al cui Nume se cinsteste în biserică!

Iar acum, voi faceti în biserică mai mult râs decât în târg. Că, la adunările voastre lumesti, stati linistiti si nici o gâlceava, nici vorbă, nici strigare, nu se face între voi. Iar aici, unde Dumnezeu din cer vorbeste sfinte si înfricosătoare lucruri, cei ce voiti să vorbiti desertăciuni, vă aflati ca la o petrecere. Au, doară, nu aveti case? De biserica lui Dumnezeu nu tineti seama si vorbiti si cu cei ce voiesc să tacă. De vorbiti de ale voastre treburi, nu vă opresc, dar vorbiti acasă la voi, la masă, la baie si la târg. Dar la biserică este loc al petrecerii ceresti, loc de rugăciune si de învătătură, loc de mântuire. Iar voi faceti din biserică iarmaroc, prăvălie a schimbătorilor de bani, loc de împodobire a femeilor, unde ne umplem ochii de desfrânare, loc de vânzare si cumpărare, loc unde se pun la cale casele, oastea, judecătile; toate la biserică le poti vedea.

Noi, în toate zilele, ne întrebăm si ne îngrijim, că doar veti câstiga ceva de folos la biserică si, asa, să vă duceti acasă, iar voi, mai vârtos, spre sminteală si spre păcate vă adunati, în loc să vă curătiti de ele. Deci, roagă-te ca să întelegi, iar mai vârtos se cade a tăcea, ca linistea si tăcerea ta, primindu-o, Dumnezeu să te facă pe tine întelept. Iar dacă nu poti să taci, iesi din biserică, ca să nu fii altora spre sminteală. Un singur glas se cade să fie în biserică; precum suntem un singur trup al lui Hristos, asa si o singură lucrare este Sfânta Biserică, adică, să stăm cu frică, să ascultăm, să luăm aminte si să ne rugăm. Că si episcopul tăcând, stă si slujitorii una cântă, iar noi, toti, răspundem într-un singur glas.

Deci, să nu lăsăm adevărul, alergând după umbre si năluci. Slobozi să ne facem de lucrurile vrăjmasului si de răutătile ce se fac între noi. Să deprindem, în loc de lăcomie, milostenia, iar în loc de ură, iubirea de oameni. Si asa făcând, ne vom îndulci de bunătătile cele de acum si de cele ce vor să fie, prin Iisus Hristos, Domnul nostru, a Căruia este slava în veci! Amin.

 

 

(Proloage)