Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XIII)

Cel mai mare intre inteleptii dascali ai Bisericii lui Hristos, Sfantul Chiril, patriarhul Alexandriei, cel incercat in filosofie si virtute, cel bogat in intelepciunea omeneasca, dar si in cea duhovniceasca, a fost crinul cel binemirositor care a bine-inmiresmat pe toti credinciosii cu mireasma dumnezeiestii lui intelepciuni.

El a fost un mare nevoitor si un ortodox adevarat, de aceea si credinta lui a fost adevarata si curata. S-a luptat mult impotriva ereticilor si cu cuvantul si cu scrierile sale. A fost amarat mult de nestorieni si de novateni, care incercau sa innegreasca fata Domnului si a Maicii Domnului cu invataturile lor strambe si demonice.

A suferit multa amaraciune si de la neamul evreiesc cel iubitor de tulburare, care intotdeauna urzeste planuri in ascuns si la aratare, de multe ori pricinuind chiar si varsare de sange.

De numele Sfantului Chiril este legat Sinodul al III-lea Ecumenic (431) din Efes, care a dogmatizat ca Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu desavasit si Om desavarsit dupa ipostas si ca Prea Curata Fecioara este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, pentru ca nascut pe Domnul.

Sfantul Chiril a stat pe scaunul Alexandriei treizeci si doi de ani, a scris multe carti ortodoxe folositoare de suflet si dupa ce a curatat Biserica lui Hristos de erezii, si-a dat sfantul sau suflet in mainile lui Dumnezeu, in ziua de 9 iulie.

Prezenta Pururea Fecioarei la moartea sa dovedeste ca Sfantul Chiril a fost un mare ierarh, ca s-a nevoit mult pentru Ortodoxie si ca cinstit-o pe Maica Domnului ca Nascatoare de Dumnezeu. Despre aceasta scrie Sfantul Nicodim Aghioritul: “Insasi Stapana noastra Nascatoarea de Dumnezeu a fost de fata la moartea Sfantului Chiril, cinstindu-l pe robul ei, care la randul sau a slujit-o cu credinta toata viata si s-a nevoit mult pentru cinstirea ei, de trei ori fericitul. Iar acum se afla in Ceruri si se bucura cu cetele Ingerilor, Patriarhilor, Proorocilor, Apostolilor si cu toti Sfintii ….. si mijloceste inaintea lui Hristos Dumnezeu si a Prea Curatei Sale Maici, pentru Care s-a luptat si a patimit…”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-MIREILLE MATHIEU

MIREILLE MATHIEU

(22 IULIE 1946)

 

sursa foto: Internet

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei  "Intre vis si realitate".

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XII)

Sfantul Bisericii noastre, Cuviosul Mucenic Constantin cel din agareni, dupa ce s-a botezat, a venit la Manastirea Iviru sa se inchine icoanei pline de har a Maicii Domnului “Portarita”.

Dupa ce inima Sfantului s-a aprins prin luminare dumnezeiasca de dragoste pentru Dumnezeu si pentru Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, singura lui dorinta era sa moara Mucenic pentru Hristos, Care mai intai Si-a varsat Sangele sau cel dumnezeisc pentru toti.

Astfel Domnul a inceput sa-i pregateasca incet drumul muceniciei sale prin judecatile Sale cele negraite, atunci cand la o slujba a auzit cuvantul Proorocului Ieremia: “Cel care va scoate vrednic din nevrednic, ca gura Mea va fi”, Dumnezeu i-a pus in minte gandul sa o faca crestina pe sora lui. Si astfel, cu binecuvantarea staretului sau, a plecat spre Aivali (Kidonies). Acolo a fost recunoscut de un turc, a fost prins si dat judecatorului.

Maica Domnului urmarea indeaproapte cu multa bucurie calea muceniceasca a Sfantului. L-a cercertat in temnita “nerusinandu-se de […] cel pus in lanturi” pentru Fiul ei, Iisus Hristos. In temnita unde era legat, i s-a aratat Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu in toata stralucirea cereasca si i-a spus:

-Bucura-te Constantine, credinciosule, slujitor al Fiului meu si al meu! Deoarece ma chemi mereu, iata am venit la tine. Sa stii ca voia Fiului meu este sa suferi mucenicia in imparateasa cetatilor care poarta numele tau; si acolo iti vei incheia calatoria nevointei. Si sa spui poporului acelei cetati din partea mea sa nu se mai roage pentru tine facand procesiuni,

In Constantinopol, la judecata, dupa multe fagaduinta si amenintari, judecatorul l-a lovit cu palma peste obraz, asa cum a fost lovit si Domnul pentru el, dupa care a semnat condamnarea sa la moarte prin spanzuratoare. Sfantul Constantin s-a savarsit la 2 iunie 1819 in Constantinopol, asa cum ii spusese Maica Domnului.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Zambet de copil

 Zambet de copil- editia a treia

 Este vara, este vacanta si toata lumea se relaxeaza. Insa, tinerii de la Centrul Educational al Parohiei Sfantul Gheorghe Nou s-au mobilizat si au pregatit o noua actiune “Zambet de copil” pentru a aduce bucurie in sufletul micutilor ce provin din familii necajite.

De data aceasta, am ales sa ducem tot ceea ce am primit ca donatii, la “Centrul de zi Sfantul Stelian” care este filiala de la Urlati a Fundatiei “Bucuria Ajutorului”.

Ajunsi acolo, am fost intampinati de dna preoteasa Radu Ligia, care se ocupa de centru cu multa dragoste si daruire. Am gasit un loc foarte frumos si primitor unde copiii se simt foarte bine. Ne-a povestit despre intreaga activitate de la Centru, ne-a multumit pentru toate darurile pe care le-a primit si am stabilit ca impreuna sa desfasuram si alte activitati, care sa vina in sprijinul copiiilor.

Ajunsi la sediul nostru, am discutat despre aceasta actiune, iar tinerii au venit cu diverse idei de colaborare, idei care se transforma in proiecte.

Felicitari dragii mei!

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XI)

Cuviosul Mucenic Constantin s-a nascut in Mitilini din parinti turci mahomedani. Din pantecele maicii sale a fost randuit sa slaveasca Numele Domnului nostru Iisus Hristos. In Smirna, unde locuia de mic copil, ii placea sa vorbeasca cu crestinii si sa mearga la mitropolia de acolo. Aici vorbea mai ales cu un duhovnic, pe care adeseori il ruga spunandu-i:

-Parinte, te rog sa-mi citesti ceva folositor de suflet, pentru ca nu stiu carte!

Tot ce auzea despre Sfinti si Mucenici le intiparea pe lespezile duhovnicesti ale inimii sale. Incet-incet a fost cuprins de dragostea dumnezeiasca si inima sa s-a incalzit de ravna cereasca.

Intr-o zi a mers la mare si a aflat un vapor care mergea spre Sfantul Munte. Dar corabierii, afland ca este turc, nu au vrut sa-l ia, temandu-se de mania turcilor in cazul in care acestia ar fi aflat despre copil. Musulmanii pot ierta lepadarea de rai, de parinti si de averi, insa in nici un caz schimbarea credintei, fapt pe care il pedepsesc cu moartea.

In cele din urma a ajuns la Sfantul Munte si a mers la Schitul Nou. Cand parintii l-au auzit ca cere botezul, nu au acceptat, ci l-au alungat. La fel a patit si la Sfanta Ana, la Kavsokalivia si la Manastirea Marea Lavra. Vazandu-se izgonit de peste tot, s-a mahnit foarte mult, insa nu si-a credinta in Hristos. Radacinile crestinismului i s-au infipt adanc in ogorul duhonvicesc al sufletului sau, iar copacul credintei sale cel cu umbra deasa si roditor se marea din ce in ce mai mult cu ocrotirea Maicii Domnului.

Plecand de la Manastirea Marea Lavra, s-a indreptat spre Manastirea Iviron. Se apropia de manastire plangand, cand deodata a vazut o Femeie foarte frumoasa si nobila, impodobita cu maretie cereasca si cu stralucire dumnezeiasca, care parca il astepta. Aceea, care era Maica Domnului, i-a spus cu o voce dulce:

-Nu te mahni, fiul meu! Eu sunt intotdeauna cu tine. Vad dragostea ta fierbinte pentru Fiul meu. Intoarce-te la Kavsokalivia si toate se vor savarsi dupa voia lui Dumnezeu si dupa buna ta dorinta!

La Kavsokalivia a auzit mult doritul glas: “Se boteaza robul lui Dumnezeu, Constantin….”. Atunci s-au deschis Cerurile, iar fata lui a stralucit mai mult decat soarele.

Aici s-a sfarsit prima lui moarte, prima lui mucenicie, cea a dragostei sale pentru Hristos, asa cum spune Sfantul Clement al Alexandriei: “Sfarsit al muceniciei numim nu sfarsitul vietii omului si a celorlalti oameni, ci aratatea lucrarii desavarsite a dragostei”.

Cele suferite de Cuviosul inainte de botezul sau, arata mucenicia constiintei lui si participarea sa la Patimile si Jertfa lui Iisus Hristos. In vremurile de pace fiecare crestin sufera in fiecare zi la fel de dureroasa “mucenicie a constiintei”.

Sfantul Vasile spune referitor la acestea: “Faceti-va mucenici cu vointa, fara prigoane, fara biciuire si veti avea aceeasi cinste ca si Mucenicii!”

Iar Sfantul Ioan Gura de Aur adauga:

“Am spus de multe ori […] pe om nu-l face Mucenic numai moartea, ci si intentia; caci cununa muceniciei se impleteste nu numai din rezultate, ci si din vointa”.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (X)

Staretul Ilarion duhovnicul (+1864). Unul din marii nevoitori ai secolului al XIX-lea din Sfantul Munte, a primit la chilia sa ca ucenic pe fratele sau dupa trup, pe nume Macarie. Proiestosii Manastirii Iviron, unde parintele Macarie a stat sase luni, incercau sa-l convinga sa ramana in manastirea lor, fagaduindu-i ca il vor trimite la Athoniada. Insa el isi dorea un singur lucru: sa-L slujeasca pe Hristos. Nu punea nimic mai presus de Domnul.

El era un nevoitor iscusit si nu facea nici o nevointa fara binecuvantarea staretului sau. Se predase cu desavarsire ascultarii si nu mai avea voie proprie. Pentru el, ascultarea insemna: “a-si tagadui cineva cu desavarsire sufletul sau, fapt aratat in chip vadit prin trup, […] prin omorarea madularelor, in timp ce cugetarea ramane vie. Ascultare inseamna fapta fara cercetare, moarte de buna voie, viata neiscoditoare, nesocotirea oricarei primejdii, negrija pentru raspunsul inaintea lui Dumnezeu, netemere de moarte, neprimejdioasa plutire pe marea vietii, calatorie pe uscat fara grija, ca si cum ai dormi. Ascultarea este mormant al voii proprii si inviere a smereniei…. Caci cel ce a omorat sufletul acestuia in chip bineplacut lui Dumnezeu, va raspunde pentru toate”.

Parintele Macarie pe toate le lucra cu o neobisnuita jertfire de sine. Din pricina nevointelor sale, dupa opt ani s-a imbolnavit de tuberculoza, boala marilor nevoitori, care au duhul jertfirii de sine.

Asa cum a fost numele parintelului Macarie, tot astfel a fost si sfarsitul sau.

Inainte de sfarsit, fata sa i-a stralucit atat de mult, incat lumina si chilia. Iar acest lucru l-au adeverit toti cei care au venit la inmormantarea sa. La un moment dat, Parintele Macarie, stralucind de bucurie, a spus:

-Au venit Ingerii, Cuviosii, Parintii, Marturisitorii, Proorocii!

Apoi peste putin:

-Iata ca a venit si Maica Domnului!

Fata lui lumina atat de puternic in acea clipa, incat nu o puteai privi. Dupa putin timp, adresandu-se staretului sau, a spus:

-Gheronda, iarta-ma si ma binecuvinteaza, caci ma iau de aici!

Cu aceste cuvinte sufletul sau a zburat la Ceruri, iar lumina care o raspandea trupul sau s-a stins incet. Cu totii s-au minunat si au slavit pe Dumnezeu, Care atat de imbelsugat l-a miluit pe robul Sau pentru dragostea sa nefatarnica si pentru taierea voii sale.

Sfarsitul sau marturisea si adanca intelepciune a staretului Ilarion, care intr-un interval de timp atat de scurt l-a povatuit la masuri duhovnicesti atat de inalte.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Folosul Paraclisului  Maicii Domnului 

Soții Teodor si Sultana Petre din satul Crasani-Ialomita, au fost din tinerețe credincioși buni, milostivi, nelipsiți de la biserica.

Iată însă, cu rânduiala lui Dumnezeu, se îmbolnăvește greu femeia in vara anului 1950. Internata la Bucuresti in spital, supusa la cel mai bun tratament, boala se agrava, incat sfarsitul apropiat era inevitabil.

Avea o infecție grava la abdomen. Doctorii nu știau ce medicament sa-i mai dea.

Vestea aceasta a îndemnat pe sotul ei sa alerge la manastirea Balaciu (Ialomița), unde, de altfel venea regulat.

-Parinte staret,  imi moare soția! spunea sotul plangand. Este aproape in coma. Nu stiu Doctorii ce sa-i mai faca.

-Sa mergem, frate Teodor, in biserica cu totii, sa facem un Paraclis la icoana Maicii Domnului si sa avem credință, ca mult poate rugaciunea Maicii Domnului înaintea Preasfintei Treimi!

Au căzut cu totii in genunchi, au citit paraclisul cu lacrimi, au sărutat sfanta icoana si au cerut mila Maicii Domnului pentru cea bolnava. In acelasi ceas sotul a pornit spre spital, apăsat de durere. Cum intra pe poarta spitalului brâncovenesc, observa pe soția sa plimbandu-se încet, pe sub umbra castanilor. Se simțea mai bine, chiar din ceasul cand au facut Paraclisul Maicii Domnului.

Pe cand parintii se rugau la Manastirea Balaciu, Doctorii au fost inspirați sa-i faca injecții cu penicilina amestecata cu streptomicina. Duoa prima injecție s-a simtit tot mai bine, pana cand s-a vindecat cu totul. 

Femeia este astăzi in viata, cu mila Domnului si ajutorul Maicii Domnului. De atunci Paraclisul se face zilnic in casa lor.

(Minuni ale Maicii Domnului din zilele noastre)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (IX)

Pe tanarul monah P. l-am cunoscut in balconul unei manastiri din Sfantul Munte Athos. Impletea metanii si repeta rugaciunea: “Doamne Iisuse Hristoase, milueste-ma pe mine, pacatosul!” Rugaciunea nu se auzea, insa miscarea buzelor lui trada faptul ca se ruga neincetat. La fiecare nod isi marturisea pacatosenia, lucrare care te urca la inaltimea smereniei. Fiecare monah cunoaste foarte bine necesitatea si importanta acestei virtuti pentru sporirea lui duhovniceasca. Monahul cel tanar stia ca smerenia este virtutea de temelie pentru desarvasire, pentru ca ea sporeste bogatia duhovniceasca si nimiceste cu desavarsire patimile.

Ne-am hotarat sa-i intrerupem rugaciunea si sa-l intrebam:

-Parinte P., cum ati hotarat sa veniti in Sfantul Munte, fortareata monahismului, si sa traiti impreuna cu minunatii cei cetateni?

Parintele P. ne-a privit putin in tacere, a strabatut apoi trecutul cu privirea, ne-a zambit ingereste, ca un copil, si ne-a spus:

-Era iarna lui 1982, cand s-a petrecut ceva minunat care a schimbat cursul vietii mele, conceptiile si obiceiurile mele.

Pe atunci noi, tinerii, ne lasam parul mare ca sa nu parem inapoiati, iar viata noastra se desfasura intre cafenele si alte localuri de noapte. Nu ne preocupa suferinta omeneasca, nu ne gandeam cat de mult au cazut oamenii din slava si frumusetea vietuirii in Hristos, ci eram robiti de patimi, orbecaiam in intunericul pacatului, ne intovaraeam cu serpii si cu scorpionii cei intelegatori, adica cu diavolii cei vicleni, dupa care otraveam si pe alti prieteni de-ai nostri cu veninul lor cel stricator de suflet. Eram invesmantati in omul cel vechi, in materia cea moarta. Este un lucru cu anevoie si minunat sa-si stapaneasca cineva firea si patimile, insa noi slujeam patimilor, iar pentru aceasta nu este trebuinta de osteneli si jertfe. Noi insine nu aveam nici cea mai mica dorinta de a intoarce spre folosul nostru nimic din cele ce faceam, deoarece preferam cele nefolositoare si vatamatoare in locul celor folositoare de suflet. Noi, tinerii desertaciunii, incercam sa impletim funia de nisip sau sa masuram apa unui fluviu cu un paharel. Incercam sa adunam vantul si fumul in locul luminii adevarului.

In acea zi de ianuarie plecam de la barul unui prieten de-al meu. Era trecut de miezul noptii si nu am mers mai mult de 70 de metri de la bar, cand deodata am vazut pe bulevardul central o Monahie maiestuoasa iesind de pe o straduta laturalnica. Cand am vazut-o, m-am emotionat, imi treceau prin minte mii de ganduri care ma tulburau si ma nedumereau. Pe atunci aveam douazeci si cinci de ani. Ca sa nu o sperii, am incetinit mersul, dandu-i posibilitatea sa iasa in bulevard. Fata ii era descoperita si un zambet plin de bunatate ii impodobea chipul. Nu pasea pe pamant, ci parca aluneca la 30 de centimetri deasupra pamantului. M-au cuprins fiorii si ma gandeam de ce se intampla aceasta cu mine, pacatosul. Preasfanta Fecioara, Maica Domnului se milostivise de mine! Domnul ma chema langa El. Am simtit o mare bucurie si mergeam acum vesel cantand Psalmul:”Ca un dobitoc eram inaintea Ta. Dar eu sunt pururea cu Tine” si “Fie numele Domnului binecuvantat in veci!”.

Domnul, Care “oile Sale le cheama pe nume”, ma chemase tainic pentru desfatari si nevointe duhovnicesti. Si astfel am venit aici, la locul ascultarii si al smereniei celei urmatoare lui Hristos.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (VIII)

Cuviosul Sava, ctitorul Sfintei Manastiri Hilandar, cand a vizitat Constantinopolul, a stat in vechea si vestita Manastire Everghetida (Binefecatatoarea), care a dat Bisericii multi Sfinti. Aici Cuviosul Sava s-a invrednicit de multe cercetari ale Domnului si ale Maicii Domnului.

Intr-o zi, impreuna cu saracii care veneau la manastire pentru a primi milostenie, a venit si o Femeie evlavioasa si foarte impunatoare, care avea pe chipul ei ceva nobil si maret. Aceea, apropiindu-se de Cuviosul Sava, i-a spus cu blandete si smerenie:

-Sfinte al lui Dumnezeu, Domnul si Maica Lui, Binefacatoarea, mi-au poruncit sa-ti transmit porunca Lor: in Sfantul Munte, in cutare loc, se afla doua sipete cu bani de aur. Cauta-le si le vei gasi. Cu banii vei face ceea ce este placut inaintea lui Dumnezeu.

Cuviosul a ramas uimit cand a auzit cele spuse, dar Femeia a disparut indata.

La parastasul tatalui sau, Cuviosul Sava a impartit atata milostenie saracilor, incat a ramas fara nici un ban. Atunci Cuviosul si-a adus aminte de cuvintele acelei smerite Femei din Constantinopol.

Cand a ajuns la locul aratat, a sapat putin si a aflat indata groapa unde erau puse acele sipete cu bani, “ca si cum pamantul i-ar fi dat cu mainile sale ceea ce pastra”.

Teodosie, biograful Sfantului Sava scrie urmatoarele: “Cred ca fost insasi Maica Domnului cea care i s-a aratat Cuviosului in Manastirea din Constantinopol, insa el, din multa smerenie, nu a vrut sa spuna aceasta”.

Cuviosul a socotit ca nu sunt ai lui banii pe care i-a gasit, si o parte a trimis-o la Constantinopol pentru Manastirea Maicii Domnului Everghetida (Binefacatoarea), a doua a impartit-o la manastirile Sfantului Munte, a treia a dat-o pustnicilor de la chiliile sarace, iar a patra a lasat-o Manastirii Hilandar.

Astfel a impartit Cuviosul Sava comoara aflata, el care niciodata nu a fost ademenit de bogatiile pamantesti, nici macar cand era pe tronul Serbiei. Tocmai din aceasta pricina Maica Domnului, Binefacatoarea, i s-a arata, pentru ca dadea tot ce avea, implinind intru toate cuvantul Evangheliei.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-BERZE

 

Cuibul cu berze

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate.