Tuesday 4

 Tuesday 4

Lucruri despre tine

Azi este marti, deci zi de provocare Tuesday 4. Intrebarile de azi sunt:

1. Ce este ceva de care ești mândru și despre care noi nu știm?

Sunt mandra de ceea ce am realizat in 7 ani de lucrat ca voluntar cu copiii. Sunt minunati si impreuna am realizat lucruri la care nici nu as fi visat. 

2. Ce subiect sau lucruri sunt supraevaluate sau despre care se vorbește prea mult, în opinia ta?

Politica. Multa, prea multa gălăgie si rezultate zero.

Știrile care se axează numai pe lucruri triste, demoralizatoare. Asta ne face sa vedem totul in culori inchise, in negru, cand, de fapt, in jurul nostru mereu se întâmplă lucuri frumoase, dar nu le mai vedem, le ignoram. Viata este un dar de la Dumnezeu si este frumoasa. De noi depinde dacă vedem sau nu frumusetea ei.

3. Ce lucruri și subiecte ar trebui discutate mai des sau sunt subestimate, în opinia ta?

Cred ca ar trebui discutat mai des despre realizările din diferite domenii: arta, cultura, educație, medicina si multe altele. Si, mai ales despre realizările copiiilor și tinerilor. 

4. Există lucruri în legătură cu care ți-ai schimbat părerea în ultimii ani?

Da. Mi-am schimbat părerea despre "nu pot". Daca inainte il foloseam foarte des, in ultimii ani mi-am dat seama ca, expresia este doar o forma care ne menține in starea de confort creata de noi. Insa, cand am renunțat la el, mi-am dat seama ca pot face foarte multe.

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (III)

Maica Domnului, dupa ce a slavit sfanta ei icoana “Portarita” prin aparitia pe mare si venirea ei pe tarmul Manastirii Iviru, nu a incetat sa-si arate mila sa catre monahi si inchinatori prin harul care se revarsa din aceasta icoana.

Dupa un oarecare timp de la venirea “Portaritei” la Iviru, persii au navalit pe tarmurile Sfantului Munte cu cincisprezece corabii sub conducerea unui emir. Infricosati, monahii au luat sfintele odoare ale manastirii impreuna cu sfanta icoana a Maicii Domnului “Portarita” cea izvoratoare de har si s-au zavorat in turnul manastirii. Vrajmasii au gasit manastirea nepazita si au intrat in ea nestingheriti de nimeni. Dupa ce au jefuit-o de orice obiect de valoare, au inceput barbariile. Cei mai indrazneti au avut ideea satanica de a darama bisericile, intre care si pe cea a “Portaritei” care se sprijina pe patru coloane. Au legat deci coloanele cu franghii si au inceput cu totii sa traga, ca sa le scoata din temelie.

Toate acestea le urmarea Maica Domnului din cerescul tron al slavei ei si i se ranea de durere dumnezeiasca inima ei. Impreuna cu dumnezeiasca ei cercetare, Maica Domnului pregatea si pedeapsa lor. Cu toate incercarile lor, barbarii, credinciosi unui proroc barbar, Mohamed, nu au reusit sa darame biserica. Greutatile pe care Maica Domnului le trimitea persilor, i-au impiedicat sa-si indeplineasca scopurile lor ucigase. Monahii, cu ochii plini de lacrimi si cu “suspinuri din adancul inimii”, o rugau sa le ajute in clipele grele prin care treceau. Atunci Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu nu a trecut cu vederea rugaciunea lor. La porunca ei s-a ridicat o furtuna pe mare care a scufundat toata flota persilor, incecandu-se astfel toti cei care se aflau in corabii.

Prin voia Maicii Domnului a scapat numai emirul, care il acele clipe se afla in manastire si a vazut cum sunt nimiciti oamenii sai. A fost lasat in viata ca sa se smereasca si sa cunoasca puterea adevaratului Dumnezeu.

Cand a vazut distrugerea corabiilor si a armatelor sale, s-a cait si i-a parut rau pentru toate nelegiurile pe care le facuse in manastire. Si-a presarat cenusa pe cap, ca sa-si arate durerea sufleteasca, si ii implora pe monahi sa-L roage pe adevaratul Dumnezeu sa-l izbaveasca de la moarte. Ba inca le-a dat monahilor mult aur si argint pentru a construi ziduri si mai inalte, care sa-i apere de viitoarele invazii ale barbarilor, ceea ce monahii au facut intr-adevar mai tarziu.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

 

Micii creatori

 Am dat startul...

A si trecut prima luna din acest an, iar martie se apropie cu pași repezi. Asa ca, la Centrul Parohial, impreuna cu micuții creatori am inceput confecționarea mărțișoarelor. 

O colega de serviciu si-a dorit sa vina si sa le arate copiiilor cum se fac mărțișoare frumoase din mărgeluțe si fire. Numai ca, micuțul ei a racit, asa ca azi am trecut la alt gen de martisoare: fundițe si scoici pictate din paste făinoase. Ca de fiecare data, cu bucurie si voioșie.

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (II)

O mare personalitate duhovniceasca a Sfantului Munte, care a continuat traditia Parintilor din vechime si care s-a invrednicit sa devina vazator al semnelor minunate pe care le savarsea Maica Domnului, a fost ieromonahul Gavriil. A trait o viata ascetica, iar smerenia sa era ca cea a unui copil. Nevointa sa savarsita cu cuget barbatesc il facea sa nu se deosebeasca intru nimic de nevointele marilor Parinti din vechime.

Parintele Gavriil se tragea din satul Vosinico-Arcadia si locuia in chilia numita “Ianakopole”, cu hramul “Buna-Vestire”.

Odata parintele Gavriil a povestit o intamplare pe care a trait-o cand statea la staretul Ioachim.

Intr-o dimineata, in ajunul “Bunei-Vestiri”, batranii lui l-au trimis la Karyes pe jos, sa faca rost de lucruile necesare pentru hram. Atunci cand a plecat era un timp minunat. Mersul pe jos prin acele locuri frumoase si inverzite ii pricinuia o astfel de incantare duhovniceasca, incat nu obosea sa cante laude Maicii Domnului, ocrotitoarea Sfantului Munte.

La intoarcere, insa, timpul s-a stricat. Tuna si fulgera atat de tare, incat ai fi spus ca este a Doua Venira. Pe drum l-a prins o ploaie torentiala, asa cum se intampla adesea in Sfantul Munte. Nu vedea nimic, in fata, ci mergea orbecaind. Parca se repeta potopul lui Noe. Cand ajunse la torentul lui Vela, vazu ca era cu neputinta sa treaca de cealalta parte. Apa curgea navalnic si vuia precum o fiara salbatica, tarand cu ea tot ce intalnea in cale. Atunci s-a asezat sub un copac si a inceput sa se roage fierbinte Maicii Dopmnului. A inceput sa cugete in sinea sa ca atunci cand vin greutati de netrecut, crestinul trebuie sa rabde, pentru ca va veni si timpul mangaierii si va rasari iarasi soarele luminos.

Cei doi parinti care ramasesera la chilie, au mers in biserica si au cantat “Paraclisul Maicii Domnului”, pentru ca aceasta sa-l ajute pe parintele Gavriil in clipele grele prin care trecea.

Deodata staretul a vazut ca in toiul acelei ploi torentiale un mirean ii trimite un animal de povara cu care sa treaca torentul. Atunci staretul Gavriil s-a gandit: “Ce face acest om binecuvantat aici, pe asa potop? De unde a venit? Oare Dumnezeu l-a trimis ca sa ma ajute in aceasta situatie grea?”.

Apoi staretul s-a urcat pe animal, pe care ai fi spus ca cineva nevazut il conducea, si a trecut raul, dupa care a multumit necunoscutului caraus si l-a binecuvantat cu mii de binecuvantari.

Fiindca incepuse deja sa se intunece, staretul a alergat ca sa ajunga la chilia lui, caci trebuia sa fi inceput privegherea pentru sarbatoarea Bunei-Vestiri. Atunci cand a ajuns, i-a gasit pe parinti adunati in biserica, cantand “Paraclisul Maicii Domnului” pentru izbavirea lui. Cand le-a povestit ce i s-a intamplat la Vela, cu totii s-au incredintat ca Maica Domnului il trimisese pe Arhanghelul Gavriil ca sa-l ajute pe robul ei cel credincios, ce purta acelasi nume ca arhanghelul.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (I)

Parintele nostru Nifon, episcopul Constantianei din Alexandria, care a trait in sec al IV-lea, pe timpul marelui Atanasie, se silea pe sine insusi inca din frageda varsta spre invatarea Sfintelor Scripturi. Acest copil binecuvantat avea multa evlavie catre cele dumnezeiesti si alerga intotdeauna la slujbele din biserici, unde auzea citindu-se despre nevointele mucenicilor, si se minuna de marimea de suflet pe care acestia o aratau si culegea astfel mult folos. O deosebita dragoste arata fata de linistire, de tacere, de blandete si de semerenie, incat toti se minunau de el, “vazandu-l ca inca de la varsta copilariei savarsea faptele batranilor”. Atunci cand a auzit de la un barabat duhovnicesc ca trebuie sa-si pastreze fecioria, si-a spus in sinea sa: “Oare pot sa dobandesc aceasta virtute?”. Caci pentru a fugi cineva de infierbantarea trupului, trebuie sa se sileasca mult. Dupa catva timp a inceput sa se intalneasca des in orasul in care studia, in cetatea Constantinopolului, cu tinerii desfranati si mergea cu ei la diferite petreceri, chefuri si distractii – caci tineretea inclina usor spre acestea – si dupa ce si-a intunecat mintea cu betii si desfranari, “cel ce mai inainte fusese tacut si linistit, bland si smerit, acum devenise vorbaret, hulitor, batjocoritor, zeflemitor si petrecaret”.

Un oarecare crestin evlavios, care vedea viata lui nepasatoare, ii spunea de multe ori:

-Vai tie, Nifone! Cum ai cazut in aceste lucruri cumplite? De ce nu iti vii intru sine, ca sa te indrepti?

Atunci cand auzea acestea, Nifon adeseori suspina si plangea, gandindu-se la faptele urate pe care le facea, dar nu putea sa le paraseasca, caci il biruiau placerile vietii. Odata il vizita pe prietenul sau Nicodim, care de indata ce il vazu, ramase uluit. Atunci Nifon ii spuse:

-De ce ma privesti astfel? Nu ma cunosti?

-Crede-ma, frate, ca nu stiu ce sa-ti spun, deoarece chipul tau este atat de urat si de intunecat, precum al unui arap, ii spuse Nicodim.

Rusinat, Nifon isi acoperi fata cu mainile, cugetand la starea in care ajunsese si ce ar putea sa faca ca Dumnezeu sa-i primeasca pocainta. Seara se intinse pe pat, fara sa manance nimic, si se cai pentru pacatele sale.

Dimineata, ticalosindu-se pe sine insusi, merse in biserica si dupa ce se aseza intr-un colt, ca oarecand vamesul din evanghelie, isi ridica ochii in sus si, vazand icoana Maicii Domnului, suspina din adancul sufletului si spuse:

“Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, Fecioara, Maica milei si a milostivirii, miluieste-ma pe mine pacatosul si ajuta-ma pentru mare mila ta!”.

Dupa ce a spus cu lacrimi fierbinti acestea si alte cuvinte in rugaciunea sa, Maica Domnului din icoana se intoarse catre el si-l privi cu ochi veseli si blanzi.

Atunci cand Nifon a vazut aceasta minune, a ramas uluit si privea cu uimire dulcele chip al Maicii Domnului. Acesta ii dadea multa ususrare si mangaiere in suflet, iar el incerca sa sarute acea sfanta icoana “si daca ar fi fost cu putinta sa o bage in inima sa”, caci se aprinsesera cele dinlauntru ale sale de flacara dragostei ce o simtea pentru ea. Apoi dupa ce s-a rugat cu lacrimi mult timp, a iesit din biserica, spunandu-si in sinea sa: “Vezi, ticaloase suflete, cat de mult ne iubeste Dumnezeu si cum ne priveste, dorind mantuirea noastra, iar noi Il parasim? Cugeta, sarmane om, cum ne-a ajutat numaidecat Nascatoarea de Dumnezeu, Grabnica-Ajutatoare a tuturor crestinilor”. Si astfel mangaindu-se sufletul sau, slavea pe Dumnezeu.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Final de ianuarie

 Bucuriile lunii ianuarie 

Doamne, ce repede trece timpul. S-a si incheiat prima luna din acest an.  Insa a fost o luna cu plimbari si cu veselie. 

-primele zile ale lunii le-am petrecut la Toplița, alaturi de Nadia, Daniel și prietenii lor. Doua zile in care ne-am bucurat din plin de zăpadă. Am facut si o mica drumeție prin jur.

- imediat ce am revenit in Ploiești, ne-am întâlnit cu tinerii la "un cico", pentru a sărbători realizările lor din anul ce s-a încheiat. 

-Ziua onomastica am petrecut-o,  impreuna cu sotul meu la "Cafe Milano". Imi ace aceasta cafenea, este cocheta si drăguță

- La cateva zile, am pornit iar la drum.  De data aceasta, spre frumosul Maramures, care ne-a oferit, timp de 3 zile, un peisaj de basm: ninsoare ca in povesti, zăpadă cu scârt. Au fost zile pline de bucurie.

- O alta bucurie a fost întâlnirea tinerilor de la Centrul Parohial cu domnii si doamnele care sunt alaturi de noi si ne sustin mereu. In cadrul acesteia am mulțumit pentru ajutorul primit si am prezentat proiectele acestui an.

- Si pentru ca este iarna si, Slava lui Dumnezeu, sunt locuri unde a nins, am pornit iar la munte.  De data aceasta am plecat impreuna cu nepotii la Moeciu

- Spre finalul lunii, am început activitățile cu copiii de la Centrul Parohial. Si, bineînțeles ca am început cu jocul. Copiii au fost foarte încântați sa joace "Mikado" (sau Marocco, cum era cunoscut de noi) si "101 Dalmațieni "

- Finalul lunii l-am petrecut alături de prietenii noștri, Șerban cei 20 de ani de casatorie pe care i-au implinit.

- Azi, in ultima zi, am fost la control si eu (pentru alergie) si sotul (colesterol), iar rezultatele sunt bune. Am primit si tratamentele pentru următoarele doua luni.

-Am reusit sa termin de citit si cartea "Povestiri din muntele Athos" de Părintele Pimen Vlad.

-Am lucrat la vesta si sper ca, in prima săptămâna din februarie sa o termin.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!.

Minunile maicii Domnului

 Prin porunca Maicii Domnului, stâlpii unei biserici au fost ridicaţi de copii

Sfântul împărat Constantin cel Mare a zidit o biserică în cinstea Preacuratei Fecioare Maria. El a adus la acea biserică nişte stâlpi foarte mari şi grei, pe care mai mulţi oameni împreună nu puteau nici măcar să-i mişte, dar să-i mai şi aşeze unde trebuia! În acea vreme, Maica Precista s-a arătat unui zidar şi i-a zis: „Ia pruncii din şcoală ca să ridici stâlpii cu ei”. Zidarul, ascultând de cuvântul Maicii Domnului, a chemat copiii de la şcoală. Astfel, copiii venind şi încercând să ridice, stâlpii s-au făcut uşori şi apucându-i i-au aşezat pe fiecare la locul unde trebuia (370, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

O seara cu prietenii

 La o cafea....

Este aproape miezul noptii, insa, cat aștept sa se facă plăcinta din cuptor, vin alaturi de voi sa va povestesc cum am petrecut in zi de sărbătoare.

Prietenii noștri, Cici si Horia, au implinit azi 20 de ani de la căsătorie, adica au ajuns impreuna la nunta de porțelan.

Se spune ca după 20 de ani petrecuți impreuna, la bine si la rău, dragostea dintre sot si soție se manifesta prin încredere unul fata de celalalt, prin respect si prietenie, astfel încât totul devine fin la fel ca portelanul.

Am aflat de acest frumos eveniment din viata lor in excursia din Maramures si, impreuna cu sotul, am stabilit sa le facem o mica surpriza.

I-am invitat la "Cafe Milano", una din puținele locații din Ploiești, cocheta si frumoasa, unde poți sa te relaxezi alaturi de prieteni. Le-am dăruit un set de cești din portelan, alaturi de o mica icoana.

La o cafea, o un pahar de vin si o gustare din partea casei, am petrecut impreuna cateva ore care ne-au mers la toți la suflet.

La mulți ani dragii noștri, cu sanatate si bucurii.

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului – cinstitoare a fecioriei (III)

Un monah din Sfantul Munte a povestit o experienta tragica de-a sa si care este totodata si o intamplare minunata, care s-a savarsit in zilele noastre prin interventia minunata a Maicii Domnului.

Odata acest monah s-a dus la hramul unei manastiri mari din Sfantul Munte, cu dorinta de a primi dumnezeiasca binecuvantare a Sfantului praznuit.

Pe la jumatatea privegherii, monahul a simtit nevoia sa iasa afara din biserica. La acel hram se afla si un mirean, vlastar al iadului si unealta a diavolului, care insa nu mersese cu un scop bun si sfant, ci voia sa indeplineasca planurile viclene ale diavolului, sa profite de faptul ca acolo se gasea multa lume si atunci va gasi ocazia potrivita, sa-si satisfaca instinctele animalice. Acest mirean, ascuns in intunreic, afara din biserica, l-a urmarit pe chipesul monah si, fiind inrmat, s-a aruncat asupra lui, cu scopul de a-I spurca tanarului curatia si de a-si satisface dorinta sa animalica.

Tanarul monah, surprins si infricosat de pornirea mireanului, a inteles indata viclenele intentii ale ciudatului si imoralului inchinator, precum si situatia grea in care se afka. Caci se afla singur in intuneric cu o fiara ce avea chip de om si care avea trupul infierbantat de flacarile iadului.

Atunci monahul, avand credinta nezdruncinata in atotputernicia Maicii Domnului si in ascultarea fata de staretul sau, a strigat cu toata puterea sufletului sau: “Maica Domnului, pentru rugaciunile parintelui meu, mantuieste-ma!”.

Chiar in acea clipa, fara sa-si dea seama in ce chip s-a petrecut, tanarul monah s-a aflat in fata chiliei staretului sau, care se afla la o distanta de manastire de o ora si jumatate.

Fiind inca infircosat, monahul a povestit staretului sau acea intamplare. Atunci staretul si ucenicul sau au dat slava si multumire lui Dumnezeu si Nascatoarei de Dumnezeu pentru ocrotirea Lor.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Am citit....

 “Invataturi de la Muntele Athos” de parintele Pimen Vlad

 

 

Imi place foarte mult sa citesc, visez la ziua (sau zilele) in care sa stau si sa citesc in tihna. Insa, pana atunci, citesc printre picaturi, cand am putin timp sau seara, inainte de somn. Zilele acestea am reusit sa termin de citit cartea “Invataturi de la Muntele Athos” scrisa de parintele Pimen Vlad.

Cine nu il cunoaste pe parintele Pimen Vlad care, cu chipul lui senin si vorba dulce moldoveneasca vine cu sfaturi care ajung pana la inimile noastre. Ei bine, citind cartea, am avut senzatia ca parintele este cel mai bun prieten al meu cu care m-am intalnit, intr-un loc placut, si discutam deschis despre cele mai diferite aspecte ale vietii. Am gasit in carte raspunsuri la unele intrebari, am gasit sfaturi la care nici nu ma gandeam. De cateva ori am luat-o in mana sa citesc, in momente de tristete si de acel “simt ca nu mai pot”, iar cand am inchis-o deja am simtit ca totul se va rezolva. S-a asezat in suflet pacea si linistea.

Va las si cateva citate:

 “Maica Domnului, ce sa fac in situatia asta? Vezi tu, fa tu cumva, pana maine trebuie sa rezolv!’. Eram exact ca un copil care de-abia merge in picioare, ii ceream mereu ceva: “Mama, vreau cutare lucru! Mama, da-mi aia! Mi-e foame!” Nu exista sa ma lase neajutat sub o forma sau alta. Poate altfel, nu cum ceream eu, dar totul se rezolva”.

 “Intotdeauna sa incercam a primi doar gandurile bune, doar pe acestea sa le punem in aplicare, pe cele rele sa le dam deoparte. De la un moment dat, iti intra in fire. Daca ai vazut un om sarac, nu mai stai pe ganduri sa analizezi daca e bun sau rau, ci te duci repede sa-l ajuti. Cand vezi pe cineva ca are nevoie de un cuvant bun, te duci repede si i-l dai, pentru ca deja face parte din firea ta”.

 “Punem toate la picioarele lui Dumnezeu prin gandirea buna, pozitiva, prin lucruri bune, prin slavirea lui Dumnezeu, prin bucurie. Atunci cand plecam dincolo, plecam in bucurie, iar nu in stare de stres!”

“Dumnezeu nu ramane dator. Cine este mai bogat decat Dumnezeu? Dumnezeu rasplateste insutit si inmiit. Una dai, zece iti da Dumnezeu. Zece dai, o suta iti da Dumnezeu. Totdeauna sa dam mai departe din ce ne-a dat El! Sa nu asteptam sa avem mult, ci din putinul nostru sa dam cu dorinta sincera de a ajuta. Cat avem? Doi lei? Nu-i nimic, cumpar o paine, tai o bucata si dau si amaratului de pe strada!”