Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (VI)

Batranul Leontie (+1876) urcaineanul, care a trait in Schitul Sfantului Dimitrie-Lacu din Sfantul Munte treizeci si cinci de ani, atunci cand era nevoit sa iasa din schit pentru diferite treburi, simtea in sufletul sau dorinta de a face multe metanii in fata icoanei Maicii Domnului pentru a se incredinta pe sine ocrotirii ei. El se ruga ca sa poata indura fara tulburare tot ceea ce i s-ar putea intampla, caci asa cum spunea, monahul nu trebuie sa iasa din chilia sa fara pregatirea necesara.

Odata batranul Leontie a mers la Karyes, la un monah bulgar, cunoscut de-al sau, care l-a primit cu multa dragoste. Insa acesta nu avea timp sa stea cu el, caci nu-i ingaduia ascultarea pe care o avea. Astfel, i-a aratat parintelui Leontie arhondaricul unde se putea odihni, pana cand el avea sa-si termine treburile, dupa care ii putea vorbi. Staretul Leontie, rugandu-se neincetat, a intrat in camera de primire, s-a inclinat pentru a-i saluta pe cei aflati acolo si a spus:

-Binecuvantati, parintilor!

In acea clipa se gasea acolo un monah care dintr-odata, de parca l-ar fi stapanit diavolul, a inceput sa-l ocarasca cu niste cuvinte lumesti ce nu se puteau rosti. Un oarecare monah roman, care semana cu batranul Leontie foarte bine, ii facuse rau, iar el credea ca este aceeasi persoana. Parintele Leontie, care avea alaturi de el sprijinitoare si aparatoare pe Maica Domnului, care il ocrotea ca un inger pazitor, repeta cu seninatate: “Asa este, parinte, asa este. Spui adevarul”.

Celalalt a inceput sa caute o bucata de lemn ca sa-l loveasca, dar fiindca in tot arhondaricul nu gasea unul potrivit, a iesit afara ca sa gaseasca vreunul.

Staretul, fiind intarit de Maica Domnului, a ramas la locul sau si dupa ce a suspinat catre Nascatoarea de Dumnezeu, si-a zis in sine: “Vezi, Leontie, dovedeste acum pentru ce lucruri te-ai pregatit!”. Credinta lui in Nascatoarea de Dumnezeu nu il parasise. Nadajduia ca ea il va intari atat de mult, incat rabdarea lui nu se va sfarsi pana cand necunoscutul monah nu va inceta sa-l loveasca.

Cand ocaratorul s-a intors, Steretul se astepta ca acela sa se napusteasca asupra lui, dar monahul a cazut la picioarele lui si-l ruga sa-l ierte. Ce se intamplase? Ocaratorul, cautand un bat, s-a intalnit cu staretul chiliei, care l-a intrebat cum petrece duhovnicul Leontie la arhondaric. Abia atunci si-a dat seama de marea lui greseala. Insa Maica Domnului isi savarsise minunea si astfel staretul nu a fost vatamat. Fiind fara de rautate, dar vazand si smerenia si pocainta monahului, duhovnicul Leontie i-a spus:

-Dumnezeu sa te ierte! Iti dau numai acest mic canon: sa faci o suta de metanii la Maica Domnului!

Acela a inceput indata sa le faca si atunci marinimosul staret si-a dat seama de pocainta lui sincera. De aceea i-a si spus: “Ajunge! Sunt destule….”.

Maica Domnului a randuit astfel lucrurile, incat sa-l intareasca in rabdare pe parintele Leontie si sa-l aduca la pocainta pe monahul ocarator.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (V)

Cel intru fericita adormire, ieromonahul Ioachim Spetieris, de mic copil a avut o mare dorinta de a se inchinovia intr-una din sfintele manastiri pentru a invata “arta artelor si stiinta stiintelor”, potrivit spuselor Sfantului Grigorie Teologul, si a pune cu bucurie faptuirea drept temelie contemplatiei. Si astfel “ranindu-i-se sufletul de dor dumnezeiesc” si “intraripandu-se cu dragostea cea sfanta”, l-a iubit pe Domnul din tot sufletul sau.

Dar cei din familia lui s-au impotrivit foarte tare atunci cand le-a spus despre dumnezeiasca lui dorinta si despre sfintele lui simtaminte. Rudele lui voiau ca el sa sporeasca in cele lumesti, insa el cauta urcusuri dumnezeiesti. Aceia voiau sa-l insoteasca cu o mireasa a veacului acestuia, dar el cauta si-L dorea pe Mirele ceresc si logodna Duhului. Fusese ales pentru petrecerea ingereasca, iar cuvintele “Mai buna decat toate este fecioria” i se inradacinasera in inima. Intr-o zi l-au ocarat cu atata salbaticie, de parca ar fi facut o crima foarte grea. Despre aceasta scrie insusi parintele Ioachim: “Eu am tacut atunci cand am auzit toate acestea, desi in inima mea m-am mahnit foarte mult. Tatal meu a rostit in mania lui si cuvinte grele impotriva cinului monahal, care atat de mult mi-au ranit inima, incat imi spuneam in sinea mea: “Moartea este pentru mine mai degraba o binefacere!”.

In acea seara am ramas singur si am plans toata noaptea, chemand-o in ajutor pe Maica Domnului. Si asa cum stateam acolo in genunchi si plangeam, am auzit o voce in adancul inimii mele, care-mi spunea: “Sfantul Munte”. Indata dupa aceasta mi-a venit o dorinta sa plec in Sfantul Munte si sa imbrac acolo schima monahala”.

Maica Domnului auzise suspinul inimii micutului Ioachim si incuviintase dorinta lui launtrica. Minunea se savarsise in inima lui, iar toate injosirile si defaimarile pe care le suferise, disparusera.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului, arătându-se în slavă cerească, izbăveşte de nebunie şi converteşte pe un tătar

Un tătar era cuprins de lingoare şi avea crize foarte mari. Odată adormind toţi cei ce erau cu dânsul, el a fugit în pustii şi a umblat nebun trei zile. A patra zi şi-a venit în fire şi a văzut o lumină mare, sus pe munte. Suind el pe muntele acela, a văzut un Împărat minunat şezând într-un scaun de aur, iar de-a dreapta lui a văzut-o pe Precista, inconjurată de lumină nespusă, şezând în scaun tot de aur. Şi era locul acela plin de ingeri, iar feţele lor străluceau ca stelele. Îndată a trimis Împăratul o slugă de l-a îmbrăcat cu o haină (căci era gol) şi l-a dus la Împăratul, care i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul creştinesc, Împăratul şi Dumnezeul cel de veci”. După aceea un ostaş, călare pe un cal alb, l-a luat pe dânsul şi l-a dus în oastea tătarilor. Acolo l-a însoţit trei zile, apoi nu l-a mai văzut. Tătarul acela a căutat între poporul său doi preoţi creştineşti, şi după porunca lui Hristos, învăţând de la dânşii credinţa creştinească, s-a botezat dimpreună cu mai mulţi tătari şi aşa au petrecut viaţă sfântă (200, Minunile Maicii Domnului 400, deprofesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita).

Tuesday 4

 Tuesday 4

Vizionare la TV

Daca este marti, atunci răspundem la intrebarile puse de Toni Taddeo.

1. Dețineți un televizor sau aveți mai multe? Este demodat sau unul dintre noile ecrane late?

Dețin un singur televizor, destul de demodat.

2. Ce programe îți place să urmărești?

Urmaresc programe cu specific culinar, desene animate (cand sunt nepotii la noi),filme si seriale, insa cel mai mult ma atrag programele despre renovari.

3. Ai fost vreodată fan al telenovelelor sau serialelor și, dacă da, ce seriale sau telenovele au fost preferatele tale?

Oooo, da. Este modul in care ma relaxez: privesc la un serial sau la o telenovela si tricotez sau crosetez. Fiecare serial/telenovela este frumos/frumoasa. In perioada pandemiei am vizionat cu multa placere Vis de iubire.

Despre marea majoritate a filmelor si serialelor vizionate am scris aici.

4. Există un personaj TV care îți iese în evidență și, dacă da, ce îl face special sau demn de remarcat.

Nu exista un personaj pe care sa il urmaresc in mod special.

Mi-au placut intrebarile de azi. Mi-au amintit ca, de ceva vreme nu am mai vizionat nici un film, din lipsa de timp. Lucrul de mana "l-am mutat" in masina.

Minunile Maicii Domnului

 Un orb, chemând numele Maicii Domnului, îşi recapătă vederea şi ruşinează pe evrei

În vremea lui Bonifatie, papa Romei, care a cerut de la Foca împăratul, o capişte păgânească ce se chema Panteon şi au închinat-o în cinstea Precistei, a fost în Roma o mare ceartă între creştini şi între evrei, despre întruparea Domnului nostru Iisus Hristos. Evreii ziceau că nu poate fi un lucru ca acesta, ca o fecioară să nască, iar creştinii stăruiau în credinţa lor.

Era în vremea aceea un orb din naştere, care cu multă înţelepciune combătea pe evrei, susţinând întruparea lui Hristos din Preacurata şi pururea Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu. Evreii neputând să-i stea împotrivă, au început a râde de orb, zicându-i: „Dacă Hristosul tău ar fi Dumnezeu, ţi-ar da şi ţie vederea, orbule!”. La care orbul le-a răspuns: „Aşteptaţi până în trei zile, şi veţi vedea prin mine, puterea lui Dumnezeu”.

Peste trei zile, la praznicul Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, s-au adunat în biserică soborul bisericesc în frunte cu papa Bonifatie, drept-credincioşii creştini din Roma, deasemeni şi un număr mare de evrei, cu care urma să se discute despre întruparea Domnului nostru Iisus Hristos. Din porunca lui Bonifatie, în biserică era prezent şi orbul acela. După ce a început Sfânta Liturghie, orbul acela s-a rugat cu credinţă Maicii Domnului, după care a încheiat cu cuvintele: „Bucură-te Preasfântă Născătoare de Dumnezeu şi Pururea Fecioară Marie!”. În acel moment i s-au deschis ochii orbului şi vedea. Creştinii văzând această mare minune, au început a striga cu glas mare: „Slavă ţie Dumnezeul nostru, slavă ţie”, iar evreii au crezut şi ei în Hristos. Puţini dintre ei, care au rămas în necredinţă, îngrozindu-se au fugit din Roma (202, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Cu ajutorul Maicii Domnului s-au izbăvit de ciumă

Odinioară, pe timpul Sfântului Grigorie cel Mare, în Roma a bântuit ciuma. De ziua Sfintelor Paşti, Sfântul a poruncit să se scoată icoana Maicii Domnului şi să se facă litanie pe uliţele cetăţii. Făcându-se lucrul acesta, pe unde se purta icoana Precistei, de acolo ieşea ciuma, pentru care oamenii s-au bucurat şi au lăudat pe Dumnezeu mulţumind lui Hristos şi Preacuratei sale Maici. În acel timp s-a auzit din cer un cor ingeresc, cântând cântări de laudă Preacuratei Fecioare, Împărăteasa cerului, astfel: „Veseleşte-te, Aliluia! Căci acela pe care l-ai purtat, Aliluia, Aliluia, a înviat precum a zis, Aliluia” (265, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925)

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Nizor tâlharul atras la pocăinţă printr-o minune făcută în biserica Maicii Domnului 

Într-un ostrov care se chema Paros, un arap, tâlhar de mare, care se chema Nizor, a vrut să ia dintr-o biserică a Precistei, ce se afla în acel ostrov, o piatră frumoasă si s-o ducă la Crit, să o închine idolilor.  Cu voia lui Dumnezeu, aceea piatră a crescut aşa de mare, încât, nu încăpea să iasă pe uşi. Iar acel arap mâniindu-se, a poruncit de au tăiat-o în bucăţi şi au dus-o în corabie. Pietrele după ce au fost duse în corabie s-au făcut aşa de grele, încât au cufundat corabia şi s-au înecat cu toţii în mare (274, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

Prin rugăciune către Maica Domnului, şi-a scăpat soţul de boală

Un morar care se chema Ioan, din satul Glidina, era cuprins de o boală foarte grea. Era în agonia morţii. Trăgea sărmanul să moară. Femeia sa, Ana, neştiind ce să-i mai facă, a alergat înaintea icoanei Maicii Precistei. Acolo, căzând cu faţa la pământ, s-a rugat Maicii Preacurate, să-i dea sănătate bărbatului ei. Ea a făgăduit că, de se va însănătoşi soţul ei, va merge cu el la mănăstirea cea mare - Lavra Pecersca - vor citi Paraclisul şi vor da milostenii la săraci, numai să se însănătoşească. În acel chip rugându-se femeia aceea, bolnavul s-a tămăduit şi s-a făcut sănătos (317, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Un creştin din Roma vede pe Maica Domnului stând lângă tronul Fiului său

Odinioară, paznicul bisericii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din Roma s-a rugat lui Dumnezeu şi tuturor Sfinţilor Lui pentru ajutor. Atunci, fiind treaz, s-a aflat întru răpire şi a văzut pe Hristos, Împăratul Slavei, şezând pe scaun înalt; iar împrejurul Lui se afla mulţime de îngeri. După aceea venind Împărăteasa Cerului, Maica lui Hristos, având pe cap cunună strălucitoare, fiind însoţită de multe fecioare, a aşezat-o Împăratul Hristos lângă Sine. Apoi a venit Sfântul Ioan Botezătorul cu Patriarhii şi Proorocii; după aceea au venit Apostolii; apoi mucenicii şi drepţii care, căzând, s-au închinat lui Hristos. Atunci un înger a zis către paznic: „Aceştia toţi pentru aceea au venit la Hristos, ca să-I mulţumească pentru cinstea ce li s-a dat lor într-această zi şi să-L roage pentru toată lumea” (357, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Când în biserici oamenii se lenevesc a slăvi pe Dumnezeu, atunci îngerii le iau locul

În vremea lui Eliseu Pletenschi, arhimandritul Pecerscăi, fiind ger foarte mare, Părinţii din această mănăstire s-au hotărât să facă sfintele slujbe în biserica Sfinţilor Apostoli, care era mai mică şi mai călduroasă; iar biserica cea mare, care era închinată Maicii Domnului, au lăsat-o fără slujbă. În vremea aceea, Părinţii fiind adunaţi cu toţii în biserica cea mică, în acelaş timp şi în biserica cea mare a început a se face slujbă, cu toate că dintre Părinţi nimeni nu era aici, fiind încuiată. S-au văzut şi lumini aprinse şi se auzeau cântări frumoase, lăudând pe Dumnezeu şi pe Preacurata Lui Maică. Şi toţi Părinţii minunându-se, se întrebau: Cine sunt cei ce cântă? Şi răspunsul l-au găsit singuri: ori erau Sfinţii, ale căror moaşte se aflau în biserică, sau erau îngerii lui Dumnezeu? Arhimandritul şi fraţii auzind şi văzând acest lucru, au început de acum înainte a face slujbă în biserica cea mare şi aşa o fac până în ziua de astăzi, nemaibăgând în seamă frigul iernii (333, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)