Despre Maica Domnului

 Ocrotirea minunata a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu

Traia odata o fecioara vituoasa, fiica unui oarecare om bogat, care se numea Eufimia. Aceasta si-a inchinat curatia si toata viata ei Prea Curatei Maicii lui Dumnezeu. De aceea, de la o varsta frageda petrecea bine-placand lui Dumnezeu si facand voia Lui. Intotdeauna era la biesrica. Toti se minunau de evlavia acestei copile tinere. La darurile ei sufletesti, Dumnezeu a adaugat si frumusetea trupeasca. Cu cat crestea cu varsta, cu atat sporea si evlavia sufletului ei.

Diavolul insa, care intotdeauna ii invidiaza pe cei care se daruiesc lui Dumnezeu si Maicii Sale, a aruncat sagetile sale viclene in inima unui boier, care a indragit-o si a cerut-o de sotie de la tatal ei. Acesta s-a bucurat cand a vazut ca avea sa dobandeasca ca ginere un om atat de insemnat. Dar curata mireasa a lui Hristos s-a impotrivit voii tatalui ei si i-a spus:

-Tata, nu este drept sa o mint pe Maica Domnului, careia i-am fagaduit curatia mea, si sa doresc un om stricacios in locul Mirelui celui nestricacios si ceresc.

-Aceasta inrudire este un lucru mare pentru noi. Iti poruncesc sa mergi dupa el, caci altfel te voi pedespi aspru! Atunci fecioasa s-a dus la biserica, a cazut inaintea icoanei Maicii Domnului si cu lacrimi s-a rugat sa o lumineze ce sa faca pentru a nu-si intina curatia ei. Dupa ce s-a rugat multa vreme, i-a venit un gand: “De vreme ce frumusetea mea este pricina acestei casatorii, mai bine sa ma lipsesc de ea”. Si umplandu-se de darul dumnezeiesc al intregii intelepciuni, si-a taiat nasul si buzele.

Atunci cand tatal ei a vazut ce a facut, atat de mult s-a maniat, incat a vrut sa-i taie capul. Dar s-a gandit ca taindu-i capul, chinurile i se vor sfarsi repede. De aceea, dupa ce a batut-o cu cruzime si fara mila, a chemat un lucrator silnic si salbatic, pe care il avea la tarinile sale, si i-a spus:

-Ia-o la tarini si pune-o faca muncile cele mai grele si mai murdare, iar daca nu te va asculta, sa o bati fara mila! De acum este roaba ta.

Atunci acel taran grosolan a luat-o pe Eufimia la el si se purta cu ea asa cum ii poruncise tatal ei. Cine poate descrie chinurile pe care le-a suferit de la acest taran aspru? O fiara s-ar fi purtat cu mai multa mila decat acela. Dar Eufimia pe toate le rabda cu barbatie si multumea Domnului, Care a invrednicit-o sa sufere dureri si intristari pentru dragostea Sa. Singura ei mangaiere era rugaciunea. Se retragea in locuri ascunse unde se ruga Domnului sa-i dea rabdare in incercarea prin are trecea nevoitoarea si mucenita intregii-intelepciuni a trait astfel sapte ani, incat toata frumusetea ei s-a stins din pricina ostenelilor si a mahnirilor.

Intr-o noapte, in ajunul Nasterii Domnului, Eufimia s-a indreptat spre staulul animalelor si intrand in el cugeta la Taina Intruparii Domnului, prin care Acesta a binevoit sa se faca Om pentru mantuirea noastra.

Taranul, cand a vazut ca tanara nu era in camera ei, a luat o varga si a alergat sa o bata, asa cum facea de obicei. Dar pe cand se afla inca departe de grajd, a vazut o lumina mare neobisnuita. S-a infricosat, caci creda ca grajdul luase foc. Cand s-a apropiat, s-a aflat in fata unei privelisti minunate, pe care nu era vrednic sa o vada. Imparateasa Cerurilor, impreuna cu o multime de Sfinti Ingeri, statea langa Eufimia si o mangaia spunandu-i:

-Sufera cu barbatie, iubita mea fiica, deoarece prin aceasta mahnire vremelnica pe care o rabzi pentru dragostea Fiului meu, te vei invrednici in Imparatia Sa de slava si de cununa nevestejita. Iar dovada si arvuna marii indrazneli pe care o ai la Mirele tau cel ceresc este vindecarea ta.

Si indata Eufimia a fost vindecata de Maica Domnului capatand frumusetea cea dintai.

Dupa ce taranul a vazut acea minunata si neasteptata priveliste a alergat infricosat si a chemat toata familia sa. Atunci au vazut-o cu totii pe Maica Domnului impreuna cu Cetele ingeresti, iar pe Eufimia vindecata, cu nas si cu buze. Indata au cazut la pamant, neputand sa sufere dumnezieasca lumina.

Cand s-au ridicat de la pamant, au vazut-o numai pe Eufimia rugandu-se si stralucind de o lumina cereasca. Atunci taranul l-a instiintat pe tatal Eufimiei. Acesta a venit in graba si cand a vazut-o pe fiica lui vindecata, s-a mirat mult de acea minune. A cerut iertare de la Dumnezeu si de la fiica lui, iar in locul acelui grajd a zidit o frumoasa biserica si chilii, unde a ramas Eufimia, nevoindu-se pentru Mirele ei cel Ceresc. Dupa aceea s-au adunat acolo si alte tinere sa lucreze in pace poruncile Domnului..

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Ocrotirea minunata a Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu

In perioada celui de-al Doilea Razboi Mondial, parintii Manastirii Pantocrator din Sfantul Munte Athos comentau diferite evenimente ale razboiului.

Parintele Cosma statea intr-un colt si asculta in tacere. La un moment dat a spus:

-Un oarecare parinte duhovnicesc, care a ajuns la o inalta masura duhovniceasca – pentru smerenie nu a spus ca este vorba de el insusi – a vazut venind din partile Ierisoului (localitate de langa Sfantul Munte) spre Sfantul Munte o multime mare de oameni purtand diferite arme, topoare, cazmale, sape si alte unelte agricole. Cu totii erau porniti cu multa manie. Monahul acesta a mai vazut o Femeie imbracata in negru, care semana cu o imparateasa inconjurata de multa lumina si tinand in brate un copil mic. A vazut cum aceasta Femeie si-a intins mana si a spus poruncitor:

-Opriti-va! Inca nu a venit ceasul.

Atunci multimea s-a intors indata inapoi.

Acesta a vazut de mai inainte atacul razvratitilor comunisti asupra Sfantului Munte.

Parintele Cosma a continuat:

-Fratilor, aveti credinta in Dumnezeu si Maica Domnului ca nu ne va lasa sa patimim vreun rau. Asa cum atunci Maica Domnului i-a impiedicat pe comunisti sa intre in Sfantul Munte, tot asa si acum ne va ocroti, cel putin pentru o vreme. Mai tarziu poate sa ingaduie sa patimim vreun rau, de alta forma, ca sa ne pedepseasca si astfel sa ne indreptam.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XVII)

Manastirea de pe Muntele Sinai a avut un egumen care se numea Isaur, barbat plin de Duhul Sfant ce avea darul de a vindeca. Odata Maica Domnului l-a cercetat pe un paralitic si i-a spus:

-Mergi la egumen, iar el se va ruga pentru tine si te vei face bine!

Atunci paraliticul a pornit cu multa osteneala spre locul unde locuia egumenul. Dumnezeu a randuit astfel lucurrile, incat atunci cand paraliticul a batut in usa, nu era nimeni sa-i deschida, ci a fost nevoit sa-i deschida egumenul. Atunci paraliticul i-a cazut la picioare spunand:

-Nu o sa te las, deoarece Preacurata Nascatoare de Dumnezeu m-a trimis la tine sa ma vindeci.

Egumenul, fiind rugat mult de acela, si-a scos centura si i-a dat-o paraliticului spunandu-i:

-Ia-o si incinge-te cu ea!

De indata ce acela a pus-o pe mijlocul sau, s-a ridicat in picioare si a inceput sa umble bucuros, slavind pe Dumnezeu.

 

 (Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

Cercetari ale Maicii Domnului (XVI)

In timpul imparatiei evalviosului imparat al Bizantului, Constantin, Sfantul de mai tarziu si cel intocmai cu Apostolii, era un oarecare Arie din partile Libiei.

Acesta era un mare matematician si mai intai s-a stabilit in Alexandria. In acea vreme, patriarh al Alexandriei era Sfantul Petru. Acesta, fiind inselat de falsa lui evlavie, l-a hirotonit diacon. Dupa aceasta Arie a inceput sa propovaduiasca blasfemii impotriva Domnului, spunand ca Hristos nu este Dumnezeu adevarat, ci este una din creaturile lui Dumnezeu asa cum sunt toti oamenii; ca El nu este nascut mai inainte de veci, ci S-a nascut candva pe pamant. Aceste hule le raspandea in lume sub forma unor cantari care se tineau minte usor.

Atunci cand Sfantul Petru a fost instiintat de hulele lui Arie, l-a caterisit. Insa Arie nu era oricine, ci era foarte cultivat, avea o minte agera, iscusinta si dibacie ritoriceasca.

Urmasul Sfantului Petru, patriarhul Ahila l-a intors pe Arie la Ortodoxie si l-a hirotonit preot. Cata vreme a trait Ahila a ramas ortodox. Insa diavolul ereziei nu poate fi rapus usor. Dupa ce a murit patriarhul Ahila, la urmat Sfantul Alexandru. Atunci Arie a inceput iarasi sa propovaduiasca hulele sale. Ca urmare patriarhul l-a caterisit, l-a anatemizat si l-a despartit de Biserica. Arie, prin dibacia lui ritoriceasca, a reusit sa-i faca partasi la hulele lui eratice pe Eusebiu al Nicomidiei, pe Pavel al Tirului, pe Eusebie al Cezareii si pe alti arhierei si clerici.

Imparatul Constantin, vazand confuzia si tulburarea din Biserica, a convocat la Niceea Bitiniei, in 325, primul Sinod Ecumenic. Aici s-au adunat doua sute treizeci si doi de episcopi si optzeci si sase de preoti, diaconi si monahi, in total trei sute optsprezece parinti, care reprezentau intreaga Biserica Ortodoxa, toata Crestinatatea.

La acest Sinod au luat parte Silvestru, Papa Romei, Mitrofan, Patriarhul Constantinopolului, Alexandru, Patriarhul Alexandriei cu diaconul Astanasie, Macarie, Patriarhul Ierusalimului, Sfantul Pafnutie Marturisitorul, Spiridon, Episcopul Trimitundei si Sfantul Nicolae facatorul de minuni, Episcopul Mirelor.

Atunci cand discutiile au ajuns la culme si Sfintii Parinti i-au dovedit lui Arie netemeinicia hulelor si a ereziilor sale, acesta, povatuit de diavolul, nu se lasa convins de nici un argument si de nici o marturie din Sfanta Scriptura. El incerca cu gura lui cea spurcata sa-i biruiasca pe Sfintii Parinti.

Atunci Sfantul Nicolae, miscat de ravna dumnezeiasca, s-a ridicat de la locul sau si a mers langa Arie si i-a dat o palma. Palma a fost atat de puternica, incat Arie s-a cutremurat cu totul. Acesta insa a profitat de aceasta sitatie, si intorcandu-se catre imparat, i-a spus:

-Imparate prea drepte, se cade ca inaintea Luminatiei Tale sa loveasca cineva pe altul? Daca are argumente, sa vorbeasca ca si ceilalti parinti, iar daca nu are, sa nu vorbeasca ca si cei asemenea lui. De ce sa ma palmuiasca inaintea Luminatiei Tale?

Cand imparatul a auzit plangerea lui Arie, s-a mahnit si s-a simtit jignit de necuviinta Sfantului Nicolae. Apoi a spus celor de fata:

-Prea cinstitilor arhierei, legea porunceste ca sa se taie mana celui care a indraznit inaintea imparatului sa loveasca pe cineva. Insa las aceasta la judecata Prea Sfintiilor Voastre.

Atunci arhiereii au raspuns:

-Maiestate, marturisim ca arhiereul nu a procedat bine. Dar te rugam sa fie scos acum din Sinod si pus in temnita, iar dupa ce se vor incheia lucrarile lui, il vom judecata.

Dupa ce Parintii l-au mustrat pe Sfantul Nicolae, l-au bagat in temnita. In noaptea aceea insa i s-au aratat Domnul nostru Iisus Hristos, Care Insusi, a fost intemnitat pe nedrept, si Maica Domnului si l-au intrebat: “Nicolae, de ce esti intemnitat?” Sfantul, plin de bucurie, a raspuns: “Pentru dragostea Voastra”. Atunci Domnul i-a spus: “Ia aceasta!” si i-a dat Sfanta Evanghelie. Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu l-a privit dulce si i-a daruit un omofor.

A doua zi cativa clerici, cunoscuti de-ai sai, au venit la temnita si i-au adus putina hrana. Dar au ramas uimiti cand l-au vazut pe Sfantul dezlegat de legaturi si citind din Sfanta Evanghelie cu omoforul pe umeri. Cand aceia l-au intrebat de unde le are, el le-a spus tot adevarul despre acea cercetare cereasca.

Dupa ce imparatul a fost instiintat de cele petrecute in temnita, a poruncit sa-l elibereze pe Sfantul Nicolae si i-a cerut iertare. La fel au facut si ceilalti Parinti. Atunci cu totii au marit pe Dumnezeu si pe Preacurata Sa Maica, Care au preaslavit pe cel care i-a preaslavit pe Ei, si s-au bucurat ca Biserica lui Hristos are astfel de arhierei.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XV)

Potrivit celor scrise de Simeon Metafrast, Sfantul Roman Metodul era originar din Edesa Siriei. A plecat din patria sa si a mers in Constantinopol, unde s-a calugarit intr-o manastire a Maicii Domnului. Mergea adeseori la Biserica Maicii Domnului din Vlaherne ca sa se inchine si sa se roage la privegherile de toata noaptea care se faceau acolo.

Pentru evlavia sa, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu l-a invrednicit de o harisma deosebita. In timpul privegherii pentru Nasterea Domnului, care se savarsea la biserica din Vlaherne, Sfantul a atipit putin si a vazut-o pe Maica Domnului tinand in mana un manuscris spunandu-i:

-Deschide gura si mananca darul pe care ti-l dau!

Atunci i s-a parut ca a deschis gura si a inghitit acel manuscris. Apoi unii, care il invidiau, l-au suit cu sila in amvon ca sa cante ceva. Atunci Sfantul si-a deschis gura si a inceput sa cante cu multa evlavie Condacul Nasterii Domnului: “Fecioara astazi….”.

A cantat acest condac cu o melodie atat de frumoasa si de dulce, incat toti si-au dat seama ca nu este ceva omenesc, ci pogorat din Cer. Acest condac cuprinde in putine cuvinte toata istoria Iconomiei dumnezeiesti de mantuire a lumii savarsita de Dumnezeu cel intrupat, asa cum spun Sfintele Evanghelii. Sfantul Romano, cu harul Maicii Domnului, a compus si alte condace la praznicele imparatesti, ale Maicii Domnului si ale diferitilor Sfinti. Aceste condace sunt in jur de o suta si se canta tot timpul anului bisericesc.

Asadar de acest har s-a invrednicit Sfantul Romano de la Maica Domnului, deoarece a cinstit-o in toata viata sa.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XIV)

 Cuviosul Cosma bulgarul, dupa ce s-a imbracat in schima monahala in Manastirea Zografu din Sfantul Munte Athos, a fost randuit de egumen sa slujeasca in biserica manastirii.

Odata, intr-un an, la sarbatoarea Bunei-Vestiri, a luat binecuvantare de la egumen sa mearga la Manastirea Vatoped pentru a lua parte la slujba hramului manastirii si a se inchina si la Braul Maicii Domnului, care se pastreaza aici.

Cand a ajuns acolo si a intrat in biserica, a ramas uimit caci a vazut inauntru o Femeie ingrijind de biserica si de trapeza. Cuviosul nu si-a dat seama ca Aceasta Femeie este Maica Domnului si de aceea s-a mahnit foarte mult ca monahii din Manastirea Vatoped primesc femei in manastire pentu a sluji la hram.

Atunci cand s-a intors la manastire, egumenul l-a vazut pe parintele Cosma mahnit si posomorat si si-a dat seama ca se intamplase ceva in Manastirea Vatoped. Cand egumenul l-a intrebat ce s-a intamplat, acela i-a povestit toate cele petrecute si despre acea Femeie care slujea in manastire.

Egumenul s-a bucurat ca un monah din manastirea sa s-a invrednicit de o astfel de vedenie. Apoi i-a spus:

-Fiule, sa stii ca acea Femeie pe care ai vazut-o a fost Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, ocrotitoarea Manastirii Vatoped si a intreg Sfantului Munte.

Atunci cand Cuviosul Cosma a auzit acestea, a multumit Maicii Domnului, care a binevoit sa se arate lui, cel pacatos si nevrednic.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XIII)

Cel mai mare intre inteleptii dascali ai Bisericii lui Hristos, Sfantul Chiril, patriarhul Alexandriei, cel incercat in filosofie si virtute, cel bogat in intelepciunea omeneasca, dar si in cea duhovniceasca, a fost crinul cel binemirositor care a bine-inmiresmat pe toti credinciosii cu mireasma dumnezeiestii lui intelepciuni.

El a fost un mare nevoitor si un ortodox adevarat, de aceea si credinta lui a fost adevarata si curata. S-a luptat mult impotriva ereticilor si cu cuvantul si cu scrierile sale. A fost amarat mult de nestorieni si de novateni, care incercau sa innegreasca fata Domnului si a Maicii Domnului cu invataturile lor strambe si demonice.

A suferit multa amaraciune si de la neamul evreiesc cel iubitor de tulburare, care intotdeauna urzeste planuri in ascuns si la aratare, de multe ori pricinuind chiar si varsare de sange.

De numele Sfantului Chiril este legat Sinodul al III-lea Ecumenic (431) din Efes, care a dogmatizat ca Domnul nostru Iisus Hristos este Dumnezeu desavasit si Om desavarsit dupa ipostas si ca Prea Curata Fecioara este cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, pentru ca nascut pe Domnul.

Sfantul Chiril a stat pe scaunul Alexandriei treizeci si doi de ani, a scris multe carti ortodoxe folositoare de suflet si dupa ce a curatat Biserica lui Hristos de erezii, si-a dat sfantul sau suflet in mainile lui Dumnezeu, in ziua de 9 iulie.

Prezenta Pururea Fecioarei la moartea sa dovedeste ca Sfantul Chiril a fost un mare ierarh, ca s-a nevoit mult pentru Ortodoxie si ca cinstit-o pe Maica Domnului ca Nascatoare de Dumnezeu. Despre aceasta scrie Sfantul Nicodim Aghioritul: “Insasi Stapana noastra Nascatoarea de Dumnezeu a fost de fata la moartea Sfantului Chiril, cinstindu-l pe robul ei, care la randul sau a slujit-o cu credinta toata viata si s-a nevoit mult pentru cinstirea ei, de trei ori fericitul. Iar acum se afla in Ceruri si se bucura cu cetele Ingerilor, Patriarhilor, Proorocilor, Apostolilor si cu toti Sfintii ….. si mijloceste inaintea lui Hristos Dumnezeu si a Prea Curatei Sale Maici, pentru Care s-a luptat si a patimit…”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-MIREILLE MATHIEU

MIREILLE MATHIEU

(22 IULIE 1946)

 

sursa foto: Internet

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei  "Intre vis si realitate".

Despre Maica Domnului

 Cercetari ale Maicii Domnului (XII)

Sfantul Bisericii noastre, Cuviosul Mucenic Constantin cel din agareni, dupa ce s-a botezat, a venit la Manastirea Iviru sa se inchine icoanei pline de har a Maicii Domnului “Portarita”.

Dupa ce inima Sfantului s-a aprins prin luminare dumnezeiasca de dragoste pentru Dumnezeu si pentru Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, singura lui dorinta era sa moara Mucenic pentru Hristos, Care mai intai Si-a varsat Sangele sau cel dumnezeisc pentru toti.

Astfel Domnul a inceput sa-i pregateasca incet drumul muceniciei sale prin judecatile Sale cele negraite, atunci cand la o slujba a auzit cuvantul Proorocului Ieremia: “Cel care va scoate vrednic din nevrednic, ca gura Mea va fi”, Dumnezeu i-a pus in minte gandul sa o faca crestina pe sora lui. Si astfel, cu binecuvantarea staretului sau, a plecat spre Aivali (Kidonies). Acolo a fost recunoscut de un turc, a fost prins si dat judecatorului.

Maica Domnului urmarea indeaproapte cu multa bucurie calea muceniceasca a Sfantului. L-a cercertat in temnita “nerusinandu-se de […] cel pus in lanturi” pentru Fiul ei, Iisus Hristos. In temnita unde era legat, i s-a aratat Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu in toata stralucirea cereasca si i-a spus:

-Bucura-te Constantine, credinciosule, slujitor al Fiului meu si al meu! Deoarece ma chemi mereu, iata am venit la tine. Sa stii ca voia Fiului meu este sa suferi mucenicia in imparateasa cetatilor care poarta numele tau; si acolo iti vei incheia calatoria nevointei. Si sa spui poporului acelei cetati din partea mea sa nu se mai roage pentru tine facand procesiuni,

In Constantinopol, la judecata, dupa multe fagaduinta si amenintari, judecatorul l-a lovit cu palma peste obraz, asa cum a fost lovit si Domnul pentru el, dupa care a semnat condamnarea sa la moarte prin spanzuratoare. Sfantul Constantin s-a savarsit la 2 iunie 1819 in Constantinopol, asa cum ii spusese Maica Domnului.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Zambet de copil

 Zambet de copil- editia a treia

 Este vara, este vacanta si toata lumea se relaxeaza. Insa, tinerii de la Centrul Educational al Parohiei Sfantul Gheorghe Nou s-au mobilizat si au pregatit o noua actiune “Zambet de copil” pentru a aduce bucurie in sufletul micutilor ce provin din familii necajite.

De data aceasta, am ales sa ducem tot ceea ce am primit ca donatii, la “Centrul de zi Sfantul Stelian” care este filiala de la Urlati a Fundatiei “Bucuria Ajutorului”.

Ajunsi acolo, am fost intampinati de dna preoteasa Radu Ligia, care se ocupa de centru cu multa dragoste si daruire. Am gasit un loc foarte frumos si primitor unde copiii se simt foarte bine. Ne-a povestit despre intreaga activitate de la Centru, ne-a multumit pentru toate darurile pe care le-a primit si am stabilit ca impreuna sa desfasuram si alte activitati, care sa vina in sprijinul copiiilor.

Ajunsi la sediul nostru, am discutat despre aceasta actiune, iar tinerii au venit cu diverse idei de colaborare, idei care se transforma in proiecte.

Felicitari dragii mei!