FINALA DE MARTIE

 BUCURIILE LUNII MARTIE

A trecut prima luna de primavara, o luna cu o vreme capricioasa, cu ploi si frig, dar si cu zile senine, insa o luna plina de proiecte, de bucurii.

-prima zi a lunii a adus si primele bucurii. Impreuna cu copiii de la Centrul Educational am lucrat martisoare si le-am daruit, aducand bucurie in sufletele enoriasilor de la biserica Sfântul Gheorghe Nou;

-Nici tinerii de la Centrul Educational nu s-au lasat mai prejos. Au proiecte care se desfasoara foarte bine: “pachetelul pentru copiii impartasiti”, “multumim Doamne pentru toate” (o prajitura pregatita de tineri si impartita duminica dupa Sfanta Liturghie tuturor enoriasilor). 

-Un nou proiect pentru enoriasii din parohie: “Seara de film”, realizat tot de tinerii de la Centrul Educational. Este un proiect mai greu, am intampinat ceva greutati, insa mergem in continuare si stim ca si acesta va fi un proiect frumos.

-Un alt proiect de care se ocupa tinerii de la Centrul Educational este Buletinul Parohial, astfel ca, la sfarsitul lunii, a fost distribuit numarul 4 al acestuia;

- In duminica premergatoare sarbatorii “Buneivestiri” copiii de la Centrul Educational au pregatit un mic moment de poezia cu numele “Slava Maicii Domnului”;

-am participat la hramul bisericii “Bunavestire” din Ploiesti;

-tot la inceput de luna, au fost cateva zile in care am fost bunica cu norma intreaga. Alexut a fost bolnavior si am stat trei zile cu nepotii. Nu cred ca este bucurie mai mare decat a fi bunica;

-am participat la Hramul “Sfintii 40 de mucenici” la biserica noastra;

-pentru bunicile din parohia unde lucrez cu copiii (si nu numai), am infiintat “Sezatoarea cu zambete”, unde ne intalnim, lucram si ne bucuram. Am povestit putin despre aceasta actiune aici.

-de la inceputul anului tot imi fac curaj sa conduc. Imi doresc, insa imi lipseste curajul. Daar…..in aceasta luna am condus putin.

-am reusit sa fac si parastas pentru bunicul “cu mustati” asa cum ii spunea fiica mea, adica pentru tatal tatalui meu;

-au trecut deja 6 luni de cand tanti Ica a trecut la cele vesnice, insa dorul de ea este foarte mare. Cred ca bunicuta noastra draga ne-a iubit cu toata fiinta ei, de nu imi pot alina dorul de ea. Aceasta luna a fost cu pomenire pentru ea;

-si nasa noastra de cununie, tot in aceasta luna a trecut la cele vesnice, cu multi ani in urma, asa ca am facut o pomenire si pentru sufletul ei;

-am mers si intr-un mic pelerinaj la manastirea Cernica si ne-am inchinat la moastele Sfantului Calinic;

-am reusit sa ne facem analizele care, Slava lui Dumnezeu, sunt in general bune. Alergia insa, este la cote maxime, de parca nici nu as avea tratament. La sotul meu deja colesterolul este mai mic, ceea ce ma bucura.

- am incheiat luna cu sfestanie.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (IX)

In anul 1930 la Coliba “Adomirea Maicii Domnului” de la Katunakia, a fost randuit bucatar la praznicul Adormirii Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu (15 august) si la parastasul ctitorilor monahul Paisie, caruia i s-a dat pestele pentru a gati mancarea.

Pestele abia daca ajungea la douazeci si cinci-treizeci de persoane. Din evlavie pentru Maica Domnului venisera multi parinti la praznic, pentru ca pe atunci Sfantul Munte avea multi calugari.

Batranul Paisie, cand a vazut ca pestele este putin si ca nu ajunge, s-a descurajat. Parintii ii spusesesra ca mancarea trebuie sa ajunga pentru o suta de frati.

Atunci parintele Paisie a spus:

-Ia spuneti-mi, parintilor, cum voi hrani atata lume? Ce sa le dau sa manance? Sunt eu, oare, Hristos ca sa inmultesc pestii? Parintilor, sa va mai spun ceva: la anul nu voi mai fi bucatar si nici la praznic nu o sa mai vin. “Aceasta nu o spunea de la sine, ci prin luminare de la Maica Domnului”.

Vazandu-i nelinistea, Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a binecuvantat pestii. Si astfel au mancat cu totii, s-au saturat, ba inca a mai ramas peste si pentru ziua urmatoare.

Cam la cincisprezece zile dupa praznic parintele Paisie a parasit cele pamantesti pentru cele ceresti.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (VIII)

Era Duminica Orbului. Staretul Paisie de la Panaguda, care traia atunci la Chilia Sfintei Cruci care apartine Sfintei Manastiri Stavronichita (unde a vietuit intre anii 1968-1979), era bolnav la pat si istovit pe de o parte din cauza bolii, iar pe de alta parte datorita postului indelungat. S-a ridicat cu multa osteneala si a iesit in curtea chiliei putin mahnit, pentru ca avea nevoie de hrana intaritoare ca sa-si revina, iar el nu avea nimic de mancare.

In acea clipa s-a uitat spre mare si a vazut inaltandu-se spre cer ceva ca o pata, care se indrepta spre chilia sa. Peste putin timp a vazut o pasare mare ca un soim sau ca un vultur care tinea in gheare un peste mare. Cand a ajuns deasupra chiliei, i-a dat drumul pestelui, care a cazut in fata staretului si care inca se zbatea. Odinioara Dumnezeu i-a trimis lui Ilie cel flamand, hrana printr-un corb, iar acum l-a hranit pe Staret printr-un vultur. Acelasi Dumnezeu poarta de grija de copiii sai cei flamanzi, care sunt afierositi Lui si totdeauna Il au in minte pe Datatorul de hrana.

Atunci Staretul s-a indreptat spre bisericuta chiliei sale si dupa ce s-a rugat, deoarece se temea ca nu cumva aceasta intamplare sa fie de la diavol, a slavit si i-a multumit Maicii Domnului pentru grija pe care a avut-o pentru el, nevrednicul si smeritul. Apoi a iesit in curte, a luat pestele, l-a fiert si dupa ce l-a mancat, si-a mai recapatat puterile.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (VII)

In timpul revolutiei grecesti, in Sfantul Munte au ramas putini calugari. Printre ei era si duhovnicul Neofit Karamanlis. In Schitul Kavscocalivia vietuiau atunci cativa monahi batrani pe care ii intarea duhovniceste prezenta staretului Neofit.

Maica Domnului a spus de multe ori unor vietuitori imbunatatiti ai Sfantului Munte ca va purta de grija de cei ce raman in Gradina ei si in fiecare zi Il slavesc pe Fiul ei. In acele vremuri grele Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu a intarit sufleteste prin mijlocirea staretului Neofit pe cei care sufereau cu rabdare tirania turcilor si necazurile pe care acestia le faceau tuturor monahilor.

Din pricina jafurilor savarsite de turci si a talhariilor pe care le faceau crestinii din Halkidiki (in acea vreme in Sfantul Munte se aflau cam cincizeci de mii de locuitori in Halkidiki), care mai inainte primisera faceri de bine de la monahi, parintii duceau lipsa chiar si de paine. Spaima tuturor era foametea.

Atunci parintele Neofit, luminat de Maica Domnului, i-a sfatuit pe parinti sa semene putinul grau de care izbutisera sa faca rost de la Karyes. Il cara in spate parintele Dionisie, unul dintre putinii monahi care mai ramasesera.

In fiecare an graul rodea exact atat cat era nevoie pentru paine. Aceasta minune a continuat pana la sfarsitul tulburarilor, cand au inceput sa soseasca vapoare cu grau. Din acel moment graul pe care il semanau parintii n-a mai crescut.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (VI)

Batranul Hariton duhovnicul, pe cand vietuia in pustia Sfantului Vasilie din Sfantul Munte, a tuns in monahism pe un fost talhar din Tesalonic si l-a numit Nichita. Monahul Nichita tinea post aspru, multumindu-se cu orice primea ca milostenie.

Staretul Ioachim de la Kerasia ii ducea in mod regulat mancare. Odata l-a intreabat:

-Cum te descurci, parinte Nichita, fara rucodelie?

-Il slavesc pe Dumnezeu, i-a raspuns el si Ii multumesc din adancul inimii mele. Merg la manastire sa cer o paine si cand ma intorc la coliba mea, gasesc doua-trei trimise de Maica Domnului. Slavesc pe Dumnezeu si pe Maica Domnului care nu ma parasesc niciodata.

Pentru fostul talhar toate erau firesti si simple, si de aceea si harul lui Dumnezeu il cerceta in chip minunat.

Cand s-a imbolnavit grav si si-a pierdut puterile, ii slujeau bunii sai vecini, parintii din obstea staretului Damaschin cel din Creta. La sfarsitul vietii sale s-a umplut de paduchi care il mancau de viu. Parintii il curatau cu cutitul, insa nu apucau bine sa-i curete tot trupul, ca Maica Domnului, intr-un chip minunat, ii trimitea iarasi si mai multi. Se mirau toti cum de se intampla una ca aceasta si de ce. Atunci parintele Nichita le-a spus:

“In lume am fost talhar si am calcat toate poruncile lui Dumnezeu. Am rugat-o pe Maica Domnului sa-mi dea sa platesc pentru tot ceea ce am facut. Am spus :”Maica Domnului, de viu sa ma manance paduchii!”. Si iata ca ma mananca. Vad minunea care se face cu mine in fiecare zi. Domnul si Maica Domnului au ascultat rugaciunea mea, a pacatosului, cel vrednic de iad”.

Acesta care mai inainte a fost talhar, s-a invrednicit sa vada multe minuni si sa-i fie implinite cererile de catre Domnul si Nascatoarea de Dumnezeu. S-a invrednicit inca si sa manance paine trimisa din cer ce Maica Domnului. A adormit in Domnul in anul 1941. Cata dreptate are biserica cand canta:”Pocainta talharului Raiul a dobandit!”

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Seara de film

 “Dincolo de barou”

"Dincolo de barou" este un serial coreean care prezinta, in cele 12 episoade, diverse cazuri rezolvate de tânăra avocata Kang Hyo-Min, o tanara foarte bine pregatita, aflata la începutul carierei.

Kang Hio-min doreste sa se angajeze la firma de avocatura “Yullim” dar, datorita faptului ca a intarziat la interviu, iar aspectul nu era 100% impecabil (mici imperfectiuni), Yoon Seok Hun, unul dintre partenerii firmei nici nu a vrut sa asculte ce are de spus, ci a rugat-o sa paraseasca sala. Inainte de a iesi, Kang Hyo-Min a raspuns ca va astepta pana la finalul interviului, sperand ca reprezentantii firmei se vor razgandi, ceea ce s-a si intamplat. I s-a mai acordat o sansa si, in urma interviului, a fost angajata. Toti cei acceptati la interviu, au avut posibilitatea sa isi aleaga departamentul in care vor lucra, dupa ce fiecare dintre departamente au fost prezentate de sefii lor. Fiecare si-a laudat departamentul cat de bine a putut, doar seful de la Litigii (cel care i-a cerut domnisoarei Kang Hyo-Min sa plece) a spus clar: “daca alegeti departamentul Litigii o sa lucrati pana noaptea tarziu, nu veti avea zile libere si nici compensatii. Ei bine, singura care a ales acest departament a fost tocmai domnisoara Kang Hyo-Min. Alaturi de ea, prin redistribuire, echipa a fost completata cu inca 3 tineri.

Yoon Seok Hun, seful departamentul Litigii, o persoana integra si calma, ce pare foarte dura, un tip care vorbeste putin, le-a fost alaturi tot timpul si i-a invatat ca intotdeauna sa priveasa totul in profunzime, sa ajunga la esenta lucrurilor.

Incet-incet, cei doi au ajuns sa se cunoasca, sa se respecte si sa se sustina reciproc.

Fiecare episod din cele douasprezece prezinta modul in care ei rezolva un anumit caz. Este foarte interesant modul in care Yoon Seok Hun ii provoaca pe tineri, dar si modul lor de gandire. Un serial placut, interesant, dar care, in acelasi timp te tine cu sufletul la gura.

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (V)

Constantin Palama, tatal marelui ierarh Grigorie Palama, avea o dragoste fierbinte pentru Maica Domnului.

Numele ei se afla neincetat pe buzele sale, “vorbea fara incetare si cu multa caldura despre harul si puterea mijlocirilor Maicii Domnului, despre dumnezeiasca si negraita frumusete a virtutilor ei si despre nemarginita sa milostivire fata de lume” (scrie monahul Teoclit Dionisiatul). Atat de mare era increderea lui si purtarea de grija a Maicii Domnului pentru el si pentru copiii lui, incat nu de putine ori a savarsit chiar minuni. La rugamintea sotiei sale, Kali, de a “cere imparatului Andronic al II-lea Paleologul (1282-1328) sa poarte de grija si sa ii ocroteasca copiii”, deoarece vedea bunavointa si stransa legatura pe care imparatul o avea cu el, Constantin a raspuns:

“Cuvintele acestea nu se potrivesc cu cugetarea si cu virtutea pe care le aveai inca din copilarie”. Si cu privirea indreptata spre icoana Maicii lui Dumnezeu a continuat:” Eu nu-i incredintez pe copiii mei acestor imparati pamantesti, ci Stapanei tuturor si Maicii Imparatului Cerurilor”.

Si aceasta incredere a sa nu a fost trecuta cu vederea de dumnezeiasca Maica, caci ea a randuit ca imparatii pamantesti sa poarte de grija copiilor sai si sa-i ocroteasca dupa maortea lui.

Cand copiii au crescut si au plecat de la Curte, din nou Maica Domnului le-a fost ocrotitoare si povatuitoare, purtand grija de mantuirea lor. Mai tarziu l-a invatat in chip tainic pe Grigorie teologia si totdeauna ii era fierbinte ocrotitoare.

Cu harul Maicii Domnului, toti membrii familiei Palama au ales calea monahala si poate ca toti s-au sfintit. “Domnul Constantin Palama, tatal, s-a facut monah primind numele Constantie. Sotia lui, Kali, s-a facut si ea monahie cu numele Kaloni. Cei trei fii, Grigorie, Macarie si Teodosie, au devenit de asemenea monahi. Cele doua fiice au primit la tunderea in monahism numele de Epiharia si Teodota. O familie intreaga s-a afierosit Domnului si Preasfintei Maicii Sale, devenind monahi”.

Mai tarziu, cand Cuviosul Grigorie Palama a devenit Arhiepiscop al Tesalonicului, a alcatuit sapte omilii care se refera in mod excluvi la Nascatoarea de Dumnezeu si in care isi exprima multumirea, recunostina si dragostea sa fata de ea.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Un mic spectacol

 “Slava Maicii Domnului”

In luna martie sarbatorim primavara, sarbatorim un nou inceput, insa, cel mai important, o sarbatorim pe Maica Domnului si vestea cea buna primita de la Arhanghelul Gavriil.

Ca in fiecare an, impreuna cu copiii de la Centrul Educational, am adus un omagiu Maicii Domnului, printr-un mic spectacol de poezie si pricesne. Anul acesta momentul de poezie si cantec l-am prezentat in duminica premergatoare marii sarbatori.

 

Slava si cinste Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioarei Maria!

Despre Maica Domnului

 Ocrotitoarea celor care traiesc in feciorie (IV)

In pustia Kerasiei traiau doi batranei asceti, parintele Ioan si parintele Teodosie. Acestia aveau intre ei multa dragoste si jertfire de sine, care le umpleau sufletele de “nectarul vietii celei fara de moarte”. Erau ucenici adevarati ai Domnului. Fiecare se daruia pe sine si il ajuta pe celalalt pe calea care duce la mantuire. Dragostea lor era dragostea Sfantului Duh. Cei doi batranei erau “una”.

Rucodelia lor era confectionarea lingurilor de lemn. Au venit insa vremuri grele si nimeni nu le mai cumpara rucodelia. Sufereau, pentru ca erau lipsiti de cele necesare traiului, chiar si de paine. Singura lor bogatie era cea pe care o aveau in inimile lor, si anume dragostea pe care o aveau unul pentru altul si nemasurata evlavie pentru Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, care era marea lor mangaiere. Lingurile se inmulteau din ce in ce mai mult, pentru ca nu se vindeau, iar ei rabdau de foame. Stiau insa ca Maica Domnului le punea la incercare increderea pe care o aveau in ea. Din inaltimea cerestii slave ii urmarea pe cei doi ucenici adevarati ai Fiului ei si se bucura cu bucurie duhovniceasca. Ii ocrotea si ii intarea in nevointele lor duhovnicesti.

Maica Domnului vazand rabdarea lor i-a iconomisit pe cei doi batranei astfel: intr-o zi a venit un negustor din Romania si le-a cumparat toate lingurile. Atunci din ochii celor doi batrani au curs ca ploaia lacrimi de recunostinta si de multumire pentru purtarea de grija a Maicii Domnului.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

MFC-PRIMAVARA

 In parc

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".