sâmbătă, 3 iunie 2023

SFANTUL IOAN RUSUL

 MINUNILE SFANTULUI IOAN RUSUL - III

„Așa sunt uitați prietenii?"


Bătrânul pensionar Nicolae, fost muncitor la o fabrică din zona Pireului (purtând de mai bine de 20 de ani niște ochelari cu lentile groase și vechi, aproape fără nici un fir de păr în cap), în discuțiile lui, în rugăciunile lui, îl numește pe Sfântul Ioan Prieten și într-adevăr îl are ca pe un prieten. Este așa de copilărească simplitatea și naivitatea lui! „Am venit și anul ăsta, părinte, am venit sa-l salut pe Prietenul meu. De ani de zile suntem prieteni! Și cum să nu fie așa, dacă îmi împli nește imediat tot ceea ce îi cer?, spunea mos Nicolae, preotului de Ia biserica, unde sunt moaștele sfântului Ioan.

Într-un an bătrânul Nicolae a venit supărat, cu o adâncă mâhnire în suflet. A intrat în biserică, nu ne-a salutat ci s-a dus direct la racla cu sfintele moaște. Când și-a terminat de spus „of-ul" către Sfântul a venit și mi-a zis:

„Ce vreți, azi am mare supărare, adică ce zic eu astăzi, că o am de ieri dimineata. Ieri, pe la ora zece, am cumpărat o bucată de ficat de miel și i-am spus nevestei să-l pună la tigaie, iar eu am alergat Ia băcănie să cumpăr puțin vin.

La semafor, unde m-am oprit și așteptam să se facă verde, am auzit în spatele meu un glas: „Așa sunt uitați prietenii?” Eram singur. Mă uit în spate - nimeni. Sus la balcoane - glasul însă îl auzisem foarte aproape de mine.

S-a aprins lumina verde, am traversat, am intrat în băcănie; aici se auzeau niște cântări bisericești minunate.

-    - Frumoasă casetă cu cântări - îi zic vânzătorului.

-    Nu-i casetă, mos Nicolae, se transmite Sfânta Liturghie la radio. Astăzi este sărbătoarea Sfântului Ioan Rusul, În Evvia, slujesc acolo 6 arhierei, după cum a spus prezentatorul.

N-am mai cumpărat nimic. Am ieșit, am traversat pe roșu. Și acum am în urechi claxoanele, frânele, strigătele șoferilor. Am ridicat amândouă mâinile în sus si le-am făcut semn să se oprească toți, să pot traversa. Ce să fac? N-am mâncat de ieri nimic, nici nu vreau să mănânc. Puțin lucru este să-ți spună un sfânt că I-ai uitat? Pot să-i mai zic acuma prieten?"

-Da, moș Nicolae, i-ai fost și îi vei fi prieten. Măcar să ajungem și noi la simplitatea și la curătia inimii tale.


 

(Viata si Acatistul Sfantului Ioan Rusul-carte tiparita cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului)

vineri, 2 iunie 2023

BUCURII DE MAI

 BUCURIILE LUNII MAI

S-a mai incheiat o luna a anului – luna mai, ultima luna de primavara a acestui an. In luna mai ne-am bucurat pentru ca:

-        Am reusit sa achizitionam un congelator nou. Ne-am luat “la revedere” de la batranul congelator, achizitionat in anul in care ne-am casatorit.

-        Am petrecut o zi de sambata la “Casa cu Tei” Buzau, impreuna cu Matei si familia lui;

-        Socrul si-a revenit din criza cardiaca avuta la sfarsit de aprilie;

-        Ne-am bucurat de prezenta lui Matei timp de o saptamana;

-        Am petrecut o zi de duminica impreuna cu Matei, doar noi, bunicii, pentru ca parintii au fost plecati.

-        Am reusit sa inlocuiesc o lucrare dentara foarte veche;

-        Mi-am cumparat cateva fustite;

-        Cu cateva zile inainte de a se termina luna, am reusit sa schimbam masina;

-        Sotul s-a hotarat, in sfarsit, sa faca operatia de ruptura de menisc.

Slava lui Dumnezeu pentru toate!

SFANTUL IOAN RUSUL

 MINUNILE SFANTULUI IOAN RUSUL - II

 Vedenia dumnezeiască

„Aveți viața în față, sunteți oameni tineri. Sigur, este primul vostru copil, dar n-avem ce să facem, trebuie să vă spunem tot adevărul: copilul vostru moare. V-aș sfătui să-l duceti acasă pentru puținele ore care au mai rămas, nu vă întristați, sunteți oameni tineri... .

Acestea le-a spus doctorul pediatru al unui mare spital de copii din Atena - părinților al căror copil de trei anisori urma să moară de leucemie.

L-au dus pe micuț acasă și s-au adunat si rudele mai apropiate, părinții, frații, în total 35 de persoane care asteptau din ceas în ceas să sosească clipa fatală.

„Sfinte Ioane, strigă tatăl, nu am putere să-l văd pe primul meu copil murind. Adu-ți aminte cum l-am adus în biserica Ta și l-am botezat. Te rog, Sfinte Ioane..."

Privesc rudele pe tatăl care plânge, îl privesc și pe copil. Și ce văd! Copilul deschide ochișorii, ridică mânuța și arată ceva pe perete. Se întorc toți și..., asemeni unui fulger a trecut figura Sfântului Ioan Rusul! La analizele următoare numărul de globule roșii era cel normal. Copilasul se vindecase! Slăvit este nurnele lui Dumnezeu și al Sfinților Săi.

27 iulie 1981

 

(Viata si Acatistul Sfantului Ioan Rusul-carte tiparita cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului)

joi, 1 iunie 2023

1 IUNIE

 1 IUNIE

 Ziua de 1 Iunie este una dintre cele mai frumoase zile ale anului. Nu este bucurie mai mare decat aceea de a fi copil, iar zambetele si veselia lor au umplut azi parcurile si toate locurile de joaca.

Ca in fiecare an, Scoala Populara de Arte din Ploiesti, sub indrumarea doamnei profesoare Marilena Eftimie, organizeaza o frumoasa parada a costumelor si un spectacol coregrafic denumit “Copilaria inunda batranul Bulevard”. Este un spectacol impresionant, unde bucuria si emotia plutesc in aer. Circulatia este oprita, “Batranul Bulevard” este plin de copii voiosi si fericiti sa prezinte munca lor, iar trotuarele sunt pline de parinti, bunici, prieteni, etc, care de care mai emotionat.


(sursa: internet)

Anul acesta au participat, atat la parada, cat si la spectacol doua fetite de la Centrul Educational, iar emotia lor mi-a adus aminte de emotiile pe care le avea fiica mea Andreea, cand si ea a participat la acest minunat spectacol cu ani in urma. Le felicit pe Iulia si Maria, ca si pe toti copiii, pentru toata munca lor.

 


 La multi ani tuturor copilasilor! Binecuvinteaza Doamne toti copiii si parintii!

SFANTUL IOAN RUSUL

 MINUNILE SFANTULUI IOAN RUSUL - I

Un baston

Cel ce merge în biserica ce adăpostește moastele Sfântului Ioan ,vede; acolo un dar simplu și sărăcăcios: un baston! Este agătat la locul de închinăciune din fața raclei sfântului. Bastonul este al bătrânei Maria Siaca din Frenaro (Cipru), care timp de 18 ani a avut de suportat o boală așa de gravă la coloană, încât era nevoită să umble cu fata foarte apropiată de pământ.


La 11 august 1978 aproape o sută de Iocuitori din Cipru organizează un pelerinaj la Sfântul Ioan Rusul și este adusă și Maria Siaca de către rudele ei. Aici, Ia racla sfântului, este ridicată de ceilalți pe brațe pentru a se putea închina sfintelor moaște, îndurerată, bătrâna privește fericitul trup al sfântului și plânge, cerând puțin ajutor dumnezeiesc mult chinuitelor ei bătrâneți. I-a văzut Sfântul durerea, i-a văzut măreția sufletului, i-a văzut și credinta.

În fața ochilor tuturor, ceva asemeni unei mâini nevăzute a apucat-o cu putere de umeri și, încet, a început să-i îndrepte trupul, îi trosnește mijlocul și, iată! - bătrâna stă acum dreaptă! Consătenii ei plâng. Se trag clopotele bisericii. Se face o rugăciune de mulțumire de către toti ciprioții, care nu-și mai pot stăpâni lacrimile. Numai cel ce s-a întâmplat să fie acolo în ceasul in care s-a petrecut minunea poate înțelege cu adevărat aceste clipe.

La sfârșit se aude glasul bătrânei: „Feciorul meu, Sfântul meu, nu am ce să-ti dau, sunt săracă. Îti las bastonul meu, că nu-mi mai trebuie pană la moarte!”

In Cipru ziarele au scris: „Maria Siaca, după pelerinajul făcut în Grecia la Sfântul Ioan Rusul poate să-și privească acum consătenii în față, pentru că de aproape 20 de ani era gârbovită și nu vedea decat pământul. Prin minunea Sfântului însă s-a îndreptat, iar acum este „cu desăvârsire bine!"

II august 1978

(Viata si Acatistul Sfantului Ioan Rusul-carte tiparita cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului)

miercuri, 31 mai 2023

SFANTUL IOAN RUSUL

 

VIATA SFANTULUI IOAN RUSUL – III


Osman Pașa arde sfintele moaste

Infruntarea dintre sultanul Mahmud al doilea si Ibrahim al Egiptului, Osman Pașa, trecând prin Procopie, ca trimis al sultanului, aruncă în foc sfintele moaște, după ce jefuise biserica, vrând a se răzbuna pe creștini. Văzând însă trupul sfântului mișcându-se în mijlocul flăcărilor ca și cum ar fi fost viu, turcii au fugit îngroziți, lăsând odoarele bisericii și povestind tuturor musulmanilor minunea pe care o văzuseră.

După plecarea turcilor, in cealaltă zi, crestinii au Împrăstiat cărbunii și cenușa și au găsit trupul sfântului întreg; nu pățise nimic, era tot mlădios și înmiresmat ca și mai inainte. I-a rămas numai o negreală de la jar și de la fum, negreală ce o păstrează până astăzi spre aducere aminte de minunea petrecută atunci.

 

Sfintele moaște ajung în Grecia


După conflictul dintre Turcia și Grecia din anul 1922, când Asia Mică a intrat sub stăpânirea turcilor, grecii din această regiune au fost nevoiți să plece, luând cu ei sfintele moaște, odoarele bisericii și puține lucruri personale. După multe peregrinări, moaștele Sfântului Ioan au ajuns pe insula Evvia, în actualul oraș Procopie, Aici s-a ridicat o nouă biserică, a cărei construcție s-a terminat în anul 1951 și care adăpostește astăzi racla cu sfintele moaște ce izvorăsc tuturor celor ce aleargă cu credință la ajutorul Sfântului nesecat râu de tămăduiri și alinări ale suferințelor celor trupești și sufletești. Pomenirea Sfântului Ioan se săvârșește în fiecare an la data de 27 mai.

 

(Viata si Acatistul Sfantului Ioan Rusul-carte tiparita cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului)

marți, 30 mai 2023

PENTRU SUFLET

 SFINTIRE BISERICA MAICA PRECISTA

 Biserica Maica Precista este una dintre cele mai vechi biserici din Ploiesti, fiind construita in anul 1820 de domnitorul Ioan Alexandru Sutu. In urma lucrarilor complexe de restaurare care au avut loc in ultimii 11 ani, duminica 28 mai, a avut loc slujba de sfintire a lacasului refacut. La sfarsitul slujbei toti credinciosii trec prin Sfantul Altar. Acesta a fost si motivul pentru care timpul petrecut la Bookfest a fost mai mic decat ne-am fi dorit. Am ajuns la biserica la ora 19 si, dupa mai mult de trei ore petrecute la rand, am reusit sa trecem prin Sfantul Altar si sa ii multumim lui Dumnezeu si Maicii Sale pentru toate.

 










Slava Tie Doamne, Slava Tie! Slava Tie Maica Domnului, Slava Tie!

SFANTUL IOAN RUSUL

 VIATA SFANTULUI IOAN RUSUL – II

Mutarea la cele vesnice

După puțini ani însă, pe care i-a trăit în post și rugăciune, apropiindu-se sfârsitul vieții sale pământești, fericitul s-a îmbolnăvit și a cerut să fie culcat pe paie în staulul pe care îl sfințise cu rugăciunile sale și cu reaua pătimire îndurată pentru numele și dragostea lui Hristos, Cel ce S-a făcut om pentru noi și S-a răstignit pentru marea Sa iubire către toți. Cunoscând mai dinainte ceasul ieșirii din trup, a trimis să fie chemat preotul pentru a se cu impartasi cu preacuratul Trup și cu scumpul Sânge al Mântuitorului. Preotul, temându-se de fanatismul turcilor, i-a adus sfintele taine într-un măr pe care îl scobise, și astfel fericitul Ioan s-a putut împărtasi și îndată și-a predat sfântul suflet în mâinile Domnului pe care atât de mult îl iubise. Acestea s-au petrecut pe 27 mai, 1730.

Cu învoirea turcilor, preoții și creștinii cei mai de vază din Procopie au luat trupul sfantului, pregătindu-l de înmormântare. La îngroparea sa au venit atât creștinii, cât și mulți musulmani și armeni: cel până mai ieri rob și sclav a fost îngropat ca un stăpân. Au ridicat pe umeri cu lacrimi de adâncă emoție și cucernicie mult truditul trup și, cu lumânări și tămâieri, cu atentie si evlavie l-au dus la cimitirul crestin, la mormântul ce-i fusese pregătit, întorcând astfel trupul pământului mamă.

Descoperirea sfintelor moaște


Bătrânul preot care în fiecare sâmbătă îi asculta suferința și torturile și care îl împărtășea cu Sfintele Taine, a văzut în vis pe Sfântul Ioan în noiembrie 1733. Acesta i-a spus că trupul său a rămas, cu harul Iui Dumnezeu, intact, întreg, neputrezit, așa precum îl îngropaseră; să-l scoată din pământ si să-l aibă ca binecuvântare veșnică a lui Dumnezeu. După șovăielile preotului, cu îngăduința lui Dumnezeu, o lumină cerească a strălucit deasupra mormântului, asemeni unui stâlp de foc. Creștinii au deschis mormântul și o, minune! - trupul sfântului se găsea intact, neputrezit, înmiresmat cu acel parfum dumnezeiesc pe care continuă să-l aibă până astăzi. Cu mare bucurie sufletească și evlavie l-au ridicat, au luat în brațele lor acest dar dumnezeiesc - sfintele moaste, și l-au dus în biserica Sfântului Gheorghe unde obișnuia să privegheze fericitul Ioan.

(Viata si Acatistul Sfantului Ioan Rusul-carte tiparita cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului)

luni, 29 mai 2023

BOOKFEST

 BOOKFEST 2023

Ieri a fost o zi incarcata, insa plina de bucurii. Dupa Sfanta Liturghie am pornit spre Bucuresti pentru ca am vrut sa mergem la Bookfest si la Chocolate Saga Festival, urmand sa ne intoarcem acasa in timp util pentru ca a fost tarnosita Biserica Maica Precista din Ploiesti si am vrut sa trecem prin Sfantul Altar.

 Azi despre Bookfest. Din punctul meu de vedere locatia aleasa de organizatori nu a fost cea mai buna. Rezonanta puternica a salii a creat un zgomot foarte mare, ceea ce a fost putin deranjant. Dar, sa revenim la ceea ce este important: CARTILE.

Nu am avut timp sa vizitam standurile tuturor editurilor, insa chiar si doar aruncand privirea, ne-am dat seama ca oferta de carte a fost diversificata. Carti de toate genurile, pentru toate gusturile si buzunarele. Nici reducerile nu au fost de ratat. Am inceput vizita cu Editura Trei, de unde am achizitionat cateva carti pe care abia astept sa le citesc.


 Am continuat cu Polirom, Editura Niculescu, apoi cu editura Bookzone. De aici am achizitionat cartile "Sfantul Nectarie-Tainele vindecarii sufletului" si "Femeia intre cer si pamant" scrisa de parintele Vasile Ioana si dna Liana Stanciu. La un moment dat ne-am asezat la rand pentru autograf pe aceasta ultima carte, insa am constatat ca dureaza prea mult si am renuntat.


 Oferta Editurii Ars Libri, carte pentru copii, a fost foarte bogata. Bineinteles ca trebuia sa iau ceva, nu numai pentru Matei, ci si pentru copiii de la Centru.


 Cand ne indreptam spre iesire, la Editura Cartea ta, mi-au atras atentia cateva carti foarte frumos colorate. Bineinteles, ca am luat 3 carti, insa rasfoindu-le acasa, am ajuns la concluzia ca regret ca nu am luat mai multe. Este vorba de carti de povesti: Cei trei purcelusi (cu care l-am bucurat pe Matei), Scufita Rosie, Ratusca cea Urata, etc. Cartile au desenele foarte frumos realizate, hartia lor este de calitate, este o placere sa le citesti impreuna cu copiii sau nepotii.






 De la Editura Meteora am luat o carte a parintelui Teofil Paraian – Sa luam aminte și cele doua volume despre doamna Harris scrise de Paul Gallico.

 Nu puteam rata editura Sophia de unde am achizitionat carti despre Regina Maria si Principesa Ileana (monahia Alexandra). Cartile despre regina si principesa sunt carti pe care le citesc si recitesc, de fiecare data gasind ceva interesant.

 Si nu puteam sa ratez recomandarile voastre.

 La Editura Litera mi-a placut coltisorul denumit “Cafeneaua Scriitorilor”.

 Acum, nu-mi ramane decat sa citesc cartile, alaturi de o delicioasa cafeluta achizitionata de la Delicatese Florescu.



 Cam atat de la Bookfest. Am intarziat mai mult decât ne-am propus, asa ca am renuntat sa mai mergem la Chocolate Saga Festival si am pornit spre casa.

SFANTUL IOAN RUSUL

Despre Sfantul Ioan Rusul

Sfantul Ioan Rusul este un sfant la care familia noastra are multa evlavie si caruia ii multumim pentru ajutorul dat de fiecare data. Si, pentru ca la sfarsit de mai (27 mai) este sarbatorit Sfantul, am hotarat ca, pana la finele lunii sa ii dedic cateva postari. Acatistul Sfantului Ioan Rusul il gasiti aici. Alte postari despre sfant le gasiti aici si aici.


 VIATA SFANTULUI IOAN RUSUL – I

Patria natala - Rusia

Sfântul Ioan Rusul s-a născut într-un sat din Rusia, la sfârsitul veacului al optsprezecelea, pe timpul împărăției lui Petru cel Mare. Anul cel mai probabil al nașterii sale este 1690, și aceasta deoarece sfântul a participat ca soldat la războiul pe care, îndrăznețul țar l-a ridicat împotriva turcilor în 1711.

Prizonier de razboi

Luat prizonier de către tătari în luptele pentru dezrobirea Azofului, sfântul Ioan a fost vândut unui ofițer superior turc care era eparh în Procopie, Asia Mică, aproape de Cezareea Palestinei, întorcându-se în ținutul său, aga l-a luat cu sine si pe cuviosul. Turcia se umpluse de nenumărate mulțimi de robi ruși care suspinau sub jugul greu al mahomedanilor și, vai!, cei mai mulți dintre ei, pentru a li se ușura puțin suferința, s-au lepădat de Hristos și s-au făcut musulmani.

Sfântul Ioan însă făcea parte dintre acei tineri pe care îi înteleptește cunoașterea lui Dumnezeu, precum a spus Solomon: «Bătrânețile cinstite nu sunt cele de mulți ani, nici cele ce se măsoară cu numărul anilor; întelepciunea este la om adevărata căruntețe și vârsta bătrâneților - o viată fără prihană», împodobit deci cu întelepciunea pe care o dăruiește Dumnezeu celor ce-L iubesc pe El, fericitul Ioan răbda cu smerenie robia cu toate batjocurile din partea otomanilor ce-l numeau «ghiaur», adică - necredincios.

Bătut, lovit, scuipat, devenit ținta dispretului ienicerilor din tabăra militară ce se afla în Procopie, sfântul răspundea celor ce-l îndemnau să-și lepede credința că ar prefera să moară decât să cadă în acest înfricoșător păcat. Agăi turc i-a spus: «Dacă mă lasi liber în credința mea, îți voi împlini cu sârguință poruncile; dacă mă silești să-mi schimb credința, mai degrabă îți predau capul decât credința, creștin m-am născut si crestin voi muri».

            Rânduit să îngrijească de vite, fericitul Ioan își întindea într-un colț al staulului trupul obosit, mulțumind lui Dumnezeu că l-a învrednicit a se face următor al smereniei lui Hristos, Cel ce a primit a se naște într-o iesle săracă, lângă Bethleem.

Dumnezeu, văzând credinta robului Său si mărturisirea sa, a înmuiat inima împietrită a stăpânului său și, cu timpul, acesta a început să-l îndrăgească, ajutând Ia aceasta și smerenia și blândețea ce-l împodobeau pe Ioan. După o vreme i-au rânduit pentru viețuire o cămăruță apropiată de grajd, pe care la început cuviosul a refuzat-o, continuând să doarmă în staulul său iubit, pentru a-și chinui trupul cu traiul greu și nevoința în mirosul greu al dobitoacelor și Ioviturile lor de picioare. Cu rugăciunile sfântului, noaptea grajdul se umplea de bună mireasmă duhovnicească, căci acesta devenise locasul de nevoință unde el urma poruncile Sfinților Părinți: ceasuri nesfârsite de rugăciuni și îngenuncheri; puțin somn, ghemuit, pe podeaua goală și acoperit cu o pânză veche, postind multe zile cu putină pâine și apă și rostind adesea psalmii proorocului David, pe care îi zicea în limba în care îi învățase de la mama ca (rusă): «Cel ce locuiește în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperământul Dumnezeului cerului se va sălăslui. Către Tine, Doamne, Cel ce locuiești în cer, am ridicat ochii mei; iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, așa sunt ochii nostri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce se va milostivi spre noi...». Câteodată, noaptea, mergea pe ascuns la o biserică a Sfântului Gheorghe ce era zidită într-o râpă nu departe de casa stăpanului său și făcea priveghere, stând în picioa re în pridvorul bisericii. Tot aici mergea în fiecare sâmbătă și se împărtășea cu Preacuratele Taine.

Căutând asupra robului Său cel credincios, Domnul, Cel ce cercetează inimile și rărunchii, a făcut să înceteze batjocurile din partea celor ce erau împreună cu el robi și a celor de altă credință. A dat Domnul și multă bogăție stăpânului său turc, iar acesta a cunoscut de unde venise această binecuvântare peste casa sa și propovăduia tuturor despre virtuțile slugii sale.

După o vreme, aga a hotărât să facă un pelerinaj la Mekka, cetatea sfântă a mahomedanilor. Nu la multe zile după plecarea sa, soția acestuia a pregătit un ospăț la care a invitat rudele și prietenii soțului pentru a prăznui și a se ruga pentru buna intoarcere a acestuia acasă. La masă a fost rânduit să slujească fericitul Ioan. Printre mâncărurile așezate înaintea oaspeților se afla și un fel de pilaf care îi plăcea foarte mult agăi. Amintindu-și de sotul ei, stăpâna a zis lui Ioan: «Cât de bucuros ar fi fost, Ivan, stăpânul tău, dacă ar fi fost aici împreună cu noi și ar fi gustat din acest pilaf!». Sfântul Ioan a cerut atunci de la dânsa o farfurie plină cu pilaf, spunând că o va trimite Ia agă, în Mekka. La auzul acestor cuvinte toti invitatii au râs; stăpâna însă a poruncit bucătăresei să-i dea fericitului Ioan farfuria cu pilaf cerută, gândind că poate vrea să o mănânce el însuși sau să o dea vreunei familii creștine sărace, precum obișnuia să facă adesea, dăruind altora partea sa de mâncare ce i se cuvenea.

Sfântul a luat farfuria și, mergând în staul, a îngenuncheat și s-a rugat din adâncul inimii, cerând lui Dumnezeu să trimită farfuria cu mâncare stăpânului său, la Mekka, cu oricare mijloc va rândui Domnul în atotputernicia Sa. A cerut aceasta cu smerenie și simplitate, cu nimic îndoindu-se, după cuvântul Domnului, și Acesta i-a ascultat dorinta: farfuria a dispărut din ochii săi, iar fericitul Ioan s-a întors la masă, spunând stăpânei că a trimis mâncarea la Mekka. Crezând că vrea să ascundă faptul că a mâncat pilaful el însusi, invitații au râs de cuvintele fericitului Ioan ca de o glumă bună.

Peste puține zile s-a întors din pelerinaj aga, aducând cu sine și farfuria de aramă, spre marea uimire a casnicilor săi. Numai sfântul Ioan nu s-a mirat de aceasta. Aga le-a povestit atunci cele ce i se întâmplaseră: «In cutare zi (era ziua în care stăpâna pregătise acel ospăț), întorcându-mă de la geamia cea mare, am găsit în camera mea pe care o lăsasem încuiată această farfurie plină cu pilaf. M-am umplut de mirare, neștiind cine a adus mâncarea și cum a intrat în camera încuiată. Neștiind cum să-mi explic acest lucru ciudat, tot uitându-mă Ia farfuria cu pilaful cald din care ieșeau aburi, am zărit, cu și mai mare mirare, numele meu bătut pe marginea farfuriei, așa cum avem pe toate vasele casei noastre. Așa încât, cu toată nedumerirea și zbuciumul meu, m-am așezat și am mâncat cu mare poftă pilaful, și, iată!, am adus farfuria cu mine si văd că este într-adevăr a noastră. Dar, pe Allah, nu pot să înteleg cum a ajuns la Mekka și cine a adus-o».

Auzind acestea casnicii eparhului au fost cuprinși de teamă și uimire, iar soția i-a povestit acestuia cum a cerut Ioan farfuria cu mâncare pentru a o trimite la Mekka și cum toți l-au luat în râs pentru aceasta.

            Vestea despre minunea săvârșită de sfântul s-a răspândit repede în tot ținutul și toți îl priveau cu teamă și respect, ca pe un om drept și plăcut lui Dumnezeu, nemaiîndrăznind nimeni să-l supere cu ceva. Stăpânul și soția sa se sârguiau să-i poarte de grijă cât mai mult și l-au rugat să se mute în cămăruța ce se afla lângă grajd, pe care până atunci o refuzase. Fericitul Ioan și-a continuat mai departe felul ascetic de viată, îngrijind de animale și împlinind cu sârguintă poruncile eparhului, iar nopțile petrecându-le cu rugăciuni și cântări de psalmi. Toate acestea Ie făcea împlinind cuvântul domnului: «Dati cezarului cele ce sunt ale cezarului, și lui Dumnezeu cele sunt ale lui Dumnezeu».

 (Viata si Acatistul Sfantului Ioan Rusul-carte tiparita cu binecuvantarea Prea Sfintitului Parinte Galaction, Episcopul Alexandriei si Teleormanului)