Sfantul Ioan Gura de Aur

 Pentru Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului “Prodromita” de la Muntele Athos si pentru rugaciunile Sfintilor Mucenici Proclu si Ilarie, ale Sfantului Cuvios Mihail Maleianul, ale Sfintei Veronica si ale Sfantului Cuvios Paisie Aghioritul, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre citirea dumnezeiestilor Scripturi.

Zis-a Domnul: „Tot cărturarul, care învată despre Împărătia Cerului, asemenea este ca un om gospodar, care scoate din cămara sa lucruri noi si vechi.” Pentru că numai acela este un adevărat cărturar, cel care citeste dumnezeiestele Scripturi, cu osteneală si cu osârdie, cel care, din aceste Scripturi, îsi face comoară, adică întelegerea celei vechi si a celei noi, si, la vreme de trebuintă, scoate învătătură din ele. Iar cei care n-au râvnă pentru învătătura Scripturii, aceia nu sunt gospodari, neavând, nici ei însisi, si nedând nici altora nimic, murind de foamea neîntelegerii. Pentru că, precum pământul, fără ploaie, chiar de ar arunca cineva sământa în el, nu poate să rodească, asa si sufletul, de nu se va adăpa cu Scripturile, nu va putea să dea roade bune. Deci, mare răutate este să nu întelegi Scripturile si să umbli, ca un animal necuvântător, putând ajunge la multe rătăciri. Căci viata, în necunoastere, este o viată plină de lenevie si orbire sufletească. Si, precum cel lipsit de lumină nu umblă drept, asa si cel ce nu citeste dumnezeiestile Scripturi, în multe rătăciri se împiedică. Pentru aceasta, ne învată Apostolul, zicând: „Luati aminte la citire, la învătătură si la mângîiere.” Deci, fratilor, să nu ne lenevim, ci să citim Sfintele Scripturi si să învătati si pe altii, ca îndoită plată să luati de la Dumnezeu. (Proloage)

 

Cuvant din Pateric

Pentru rugaciunile Sfintei Mari Mucenite Eufimia si ale Sfintei Olga, cea intocmai cu Apostolii si luminatoarea Rusiei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt din Pateric.

Zis-a ava Ioan Colov: „Eu vreau ca omul să ia parte, pe cât se poate, la toată fapta cea bună. Adică, sculându-se dimineata, să pună început bun, si porunca lui Dumnezeu, cu frică si cu îndelungă răbdare, să o împlinească, în dragostea lui Dumnezeu si a oamenilor, cu toată râvna sufletului si a trupului, cu smerenie multă, în răbdare si grijă mare, în rugăciune multă si post si întru curătie trupească, păzindu-si limba, iar când va fi ocărât, să nu se mânie, ci să se smerească si să nu răsplătească răul cu rău, să nu caute la greseli străine, nici să se măsoare pe sine cu altii, ci să fie sub toată făptura, cu lepădarea celor trupesti, si să ne răstignească pe cruce, în nevointă, în plâns si în lupta războiului nevăzut, în dreaptă socotire si în curătie sufletească, întru făptuirea binelui, împlinindu-si, în liniste, lucrul mâinilor sale, în privegherile de noapte, în foame si în sete, în frig si în osteneli, socotind, în toate zilele, că moartea este aproape si că trecem din moarte la viată.”

(Proloage)

Cuvant de folos

 Pentru rugaciunile Sfintilor 45 de Mucenici din Nicopolea Armeniei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt pentru cei îngâmfati de trufie.

Nu te înălta, omule, ca să nu cazi si să dai pierzării sufletul tău. Urât este, înaintea lui Dumnezeu si a oamenilor, tot omul cel mândru. Pentru că, începutul păcatului omenesc este mândria si cel ce se tine de ea este urât tuturor. Iar sfârsitul mândriei este căderea de la Dumnezeu, pentru că inima celui mândru nu are umilintă. O, sărmane om, de ce te înalti, fiind pământ si cenusă? Că cine este mai nebun, decât cel mândru? Trufasul, cu mândria umflându-se este ca o băsică de apă ce scoate glas fătarnic. O, măretule, cunoaste-ti firea ta, că din fire esti muritor, iar tu, cu mândria, te socotesti a fi vesnic. „Chiar de ai zbura înalt, cu gândul, ca un vultur, si de acolo te voi surpa”, zice Domnul; pentru că El, mândrilor, le stă împotrivă. Atunci, cei mândri, căindu-se vor zice: „Ce ne-a folosit nouă mândria noastră si la ce ne-a ajutat nouă bogătia cea cu mândrie? Toate acelea au trecut ca o umbră si la chinurile vesnice ne vor duce.” Din care, să ne izbăvească pe noi Domnul; Dumnezeul nostru, a Căruia este slava, acum si pururea si în vecii vecilor! Amin. (Proloage)

MFC-VEDETE

 S-AU NASCUT IN ACEEASI ZI....

sursa foto: internet

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Cuvant al Sfantului Atanasie

 Pentru cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului “Indrumatoarea” de la Manastirea Neamt” si pentru rugaciunile Sfantului Sfintit Mucenic Pangratie, episcopul Tavromeniei, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Atanasie, egumenul muntelui Sinai, ca să nu osândim pe nimeni si, cu atât mai mult, pe preoti.

Să nu osândim fratilor, vă rog pe voi, nu numai pe preot, ci si pe tot omul, ca să ne învrednicim iertării de păcate. Pentru că tu vezi pe cineva gresind, însă nu-l stii, cu ce fel de fapte îsi petrecea el viata. Tâlharul acela, ce s-a răstignit împreună cu Hristos, ucigas de oameni a fost, iar Iuda, ucenic al lui Hristos si apostol a fost, din cei mai dintâi ucenici, si în scurtă vreme, schimbare întru amândoi s-a făcut. Tâlharul în împărătia lui Dumnezeu a intrat, iar ucenicul în pierzare. Deci, pentru aceea, nu se cade a osândi pe om, măcar de ar fi păcătos, că frate al tău este. De unde stii tu faptele lui cele bune sau rele? Că multi, de multe ori, au gresit la arătare, iar, în taină, s-au pocăit cu adevărat, iar noi, greselile lor le-am văzut, iar pocăinta lor si întoarcerea nu le-am cunoscut. Deci, de către noi, ca niste păcătosi, sunt osânditi, iar de la Dumnezeu, îndreptare au câstigat. Drept aceea, vă rog pe voi, asupra nici unuia să nu tinem răutate, nici să nu judecăm pe cineva, până ce va veni Dreptul Judecător. Care va lumina ascunsurile întunericului si va arăta sfaturile inimilor.

Însă, mai ales, pe preotul lui Dumnezeu, să nu-l judeci, fie pentru greselile lui cele tăinuite, fie pentru cele arătate, câte vei auzi asupra lui, nici să zici: „Păcătos este si iată-l, se apropie de taine si nu va veni darul Sfântului Duh”; nimic din acestea să nu gândesti. Că Unul este Judecătorul celor ascunse si Cel ce încearcă. Si să cunosti că preotul va da socoteală mai mult decât tine, si lasă Dreptului Judecător judecata. Că, chiar de a si gresit preotul, fată de poruncile dumnezeiesti a gresit, iar tu nu esti judecătorul altuia; cunoaste-ti dar, a ta măsură. Dar vei zice: „Au nu este supus preotul judecătilor si canoanelor bisericesti?” Asa este. Dar nu să fie judecat sau cercetat de tine, ci de Dumnezeu si de mai marele arhiereu. De ce judeci pe păstor, oaie fiind tu? De ce răpesti, ca fariseii, judecata lui Dumnezeu, judecând preoteasca rânduială, atâta vreme cât nu-ti este încredintat tie lucrul acesta, nici dat tie de la Dumnezeu?

Drept aceea, te rog pe tine, să nu judeci pe nimeni si, mai ales, nu judeca pe preotul lui Dumnezeu. Ci, cu credintă să te apropii si cu frică mare, cu pocăintă adevărată si cu stiintă curată, de dumnezeiestile Taine si de sfintenie să te atingi. Că, chiar si înger al lui Dumnezeu de ar fi cel ce aduce Sfânta Jertfă, cea fără de sânge, dacă tu te vei împărtăsi, fiind nevrednic, nicidecum nu te va curăti pe tine, nici îngerul, de păcate, precum zice Scriptura, că Iuda, măcar că de la Hristos Dumnezeu a primit pîinea, de vreme ce însă, cu nevrednicie s-a împărtăsit cu aceasta, îndată a intrat într-ânsul satana. De care să ne izbăvească pe noi Domnul Dumnezeu. Amin.

(Proloage)

 

Festivalul Copilariei

 FESTIVALUL COPILARIEI

La sfarsitul lunii iunie, in parcul din comuna Schiulesti, jud. Prahova, a avut loc “Festivalul Copilariei” organizat de Asociatia “Spune-mi o poveste pentru suflet”, festival la care eu si sotul am participat ca voluntari. A fost ceva nou pentru noi, care ne-a scos din zona de confort, însă a fost o experiență plăcută, interesanta. Oricând sunt dispuși să o repetăm.

 

In comuna ascunsa printre dealuri, intr-un peisaj coborat parca din povesti, se afla o minunatie de parc-parcul comunei Schiulesti.

Aici, in racoarea diminetii, ne-am intalnit toti voluntarii si am facut pregatirile pentru a primi copiii: au fost pregatite atat atelierele de creatie: modelaj in lut, pictura pe sacosi si colajele, atelierul muzical interactiv, dar si atelierele de lectura. De asemenea, a fost pregatita si sonorizarea.

Copiii au sosit la ora 11 si, pana seara la ora 17 intregul parc a rasunat de glasurile copiiilor, a fost plin de veselie, joc si bucurie.

Festivalul s-a incheiat cu recitalul formatiei FolkZ, o formatie cu multi copii talentati, a caror pasiune este chitara.

Pe parcursul desfasurarii festivalului voluntarii au supravegheat copiii la ateliere. Eu si al meu sot am am ajutat copiii de la modelajul in lut sau la colaje.

 

Activitatea și realizarile de la atelierul de colaje

 

La atelierul de pictura pe panza.

 La atelierul de modelaj in lut.

La primul atelier de lectura, dna Ioana Revnic, a prezentat cartea “Petrache Poenaru si razboiul impotriva petelor de cerneala” scrisa de Alina Bâltâc. Prezentarea a fost făcută sub forma diverselor jocuri interactive la care au participat și copiii.

La al doilea atelier de lectura, dna Revnic a prezentat cartea “David si Enia” scrisa de Veronica Iani. La acest atelier eu si sotul, am avut onoarea de a fi “asistenti” ai doamnei Revnic. Amandoi am avut emotii, totul fiind foarte nou, insa bucuria copiiilor a fost molipsitoare.

In pauzele dintre ateliere, copii, parinti si voluntari au cantat si au dansat.

Finalul acestei zile minunate s-a incheiat cu concertul formatiei FolkZ.

După ce copiii au plecat, totul a fost strâns și parcul lăsat curat, ne-am luat la revedere de la oamenii minunați alaturi de care am participat la Festivalul Copilariei si am pornit spre casa, franti de oboseala, dar plini de bucurie, nu inainte de a face un popas binemeritat la Pensiunea “Pastravaria Crasna”, unde, la apusul soarelui, am servit un peste prajit.

 

Cuvant de folos

 Pentru rugaciunile Sfantului Mucenic Epictet preotul si Astion monahul, ale Sfantului Mare Mucenic Procopie si mama sa, Sfanta Mucenita Teodosia, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre grija lumii acesteia.

Nu este lucru bun grija cea fără de măsură, ci, mai bine este, să se smerească omului înaintea lui Dumnezeu, Care ne poartă de grijă, după cuvântul care zice: „Aruncă spre Domnul grija ta si El te va hrăni” (Ps. 54, 25). Să nu dai griji lumesti sufletului tău, pentru că, pe multi, i-a pierdut grija si nu este într-însa nici un spor. Pentru că, din grija lumească, se vatămă tăria inimii si, precum molia strică hainele si cariul lemnul, asa grija lumească, a omului, îi vatămă inima. Drept aceea, noi însine să nu intrăm în grija lumească, ci în lacrimi si suspine si într-o iubitoare de osteneală rugăciune către Dumnezeu si întru privegheri să petrecem si să ne trezim; si asa vom primi, de la Dumnezeu, ajutor si izbăvire.

 

(Proloage)

Cuvant de invatatura Sfantul Nil-1 iulie

 Pentru rugaciunile Sfintei Mari Mucenite Chiriachi, ale Sfantului Cuvios Toam din Maleon si ale Sfantului Mucenic Evnaghel, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, învătătură a sfântului Nil.

Vezi, fiule, că scurtă este viata oamenilor si, pentru aceasta, dator este omul să nu uite niciodată moartea. Ci, ori de stă, ori de umblă, ori dacă lucrează, ori mănâncă, ori bea, să aibă frică de Dumnezeu, si gândul la moarte, iar, în gură, psalmi să aibă, rugăciuni si laudă lui Dumnezeu. Sufletul omenesc se află între îngeri si draci. Si îngerul îl îndeamnă, si-I arată, si-l învată, cele spre fapte bune, iar dracul, îl îndeamnă la păcate. Iar sufletul are putere să urmeze oricui va voi, ori îngerului, ori dracului. Pentru aceasta, ia aminte, să nu superi pe înger. Să stii că postul si înfrânarea si privegherea domolesc poftele si nu le lasă pe ele să crească, iar linistea si rugăciunea si dragostea de Dumnezeu, cu totul, patimile rusinează. Si, de este crestinul îndelung-răbdător si milostiv, acestea, mânia, o fac, cu totul, nelucrătoare.

 

(Proloage)

Cuvant de folos

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Dometie de de la Ramet, ale Sfântului Cuvios Sisoe cel Mare, ale Sfintei Mucenițe Lidia din Roma, ale Sfântului Mucenic Marius, soția sa Marta și fii lor Audifaciu și Avacum, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt despre o femeie care se ruga să primească încercări de la Dumnezeu.

Ne-a spus nouă un părinte: „Mergând eu, zicea, în Alexandria, am intrat în biserică la rugăciune si am văzut o femeie de Dumnezeu iubitoare, care era în haine smerite si de plângere, si avea cu sine o slujnică. Si se închina la sfânta icoană a lui Hrist os Dumnezeu, zicând: Părăsitu-m-ai, Doamne, miluieste-mă pe mine, Milostive! Deci, de strigarea si de lacrimile ei cele multe, mi-am lăsat rugăciunea mea si priveam la strigarea si la lacrimile ei, de unde am venit si eu întru umilintă si grăiam, zicând: Aceasta este o văduvă si n-o ajută nimeni în vreo nevointă a ei. Apoi, am asteptat până ce si-a sfârsit rugăciunea si, chemând deosebi pe slujnica ei, i-am zis: Să spui stăpânei tale, că am să vorbesc cu dânsa ceva. Deci aceea a venit la mine si ne-am dat la o parte si am început a o întreba pe ea: De ce, oare, plângi si strigi asa, ca si când ti-ar face cineva vreo supărare. Iar ea a strigat, iarăsi, cu plângere, zicând: Părinte, stii, oare, ce este cu mine? Petrecând eu în mijlocul oamenilor, iată, nici o încercare nu vine peste mine, apoi tocmai aceasta este pricina plângerii mele, pentru că vietuiesc cu nebăgare de seamă fată de Dumnezeu, si Dumnezeul meu m-a părăsit, si nu mă mai cercetează. Iată, sunt trei ani de când nu m-am îmbolnăvit nici eu, nici copiii mei, nici casa mea n-a pătimit vreun necaz. Deci, aceasta socotindu-le, văd că Si-a întors Dumnezeu fata Sa de la mine, pentru păcatele mele. Apoi, pentru aceasta plâng, părinte, că doar m-ar cerceta pe mine Dumnezeu, după mila Sa.

Iar eu m-am minunat mult de sufletul ei cel de Dumnezeu iubitor si, cu tărie rugându-mă lui Dumnezeu pentru dânsa, m-am dus, fiind uimit de dreapta ei socotintă.”

 (Proloage)

Cuvant al Sfantului Ioan Gura de Aur

 Pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Atanasie Athonitul si ale Sfantului Cuvios Lampadie, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

Întru această zi, cuvânt al Sfântului Ioan Gură de Aur, despre cei răzvrătiti si nemultumitori.

Vreti oare, să vă arăt vouă, din Scripturi, de câte bunătăti s-a îndulcit poporul ales de la Dumnezeu? Oare, nu toată făptura, cea văzută, era pregătită pentru primirea acestor bunătăti? Că minunat era si felul vietii lor; nici la târg nu umblau, nici nu cumpărau si din toate se îndulceau, că nici cu plugul nu arau pământul, nici seminte nu semănau, nici de ploi nu aveau trebuintă, nici la arie nu vânturau grâu, nici la moară nu măcinau, nici cuptoare nu zideau, nici foc, nici lemne nu aduceau în casele lor, nici pâine nu coceau, nici haine nu teseau, ci, toate, se făceau lor, prin cuvântul lui Dumnezeu si aveau masa îndestulată, fără de nici o osteneală. Pentru că asa îi hrănea pe ei Dumnezeu, cu mană, si nu le cerea lor nici o osteneală. Iar hainele si încăltămintea nu li se învecheau, nici nu se rupeau, nici firea cea trupească nu stia de boală. Si picioarele lor nu se vătămau, măcar că atât de lungă vreme au umblat. Iar de doctori si de buruieni, nu se pomenea, fiindcă orice boală se luase de la ei. „Si i-a scos pe ei, zice Psalmistul, cu argint si cu aur, si nu era, în semintiile lor, bolnav.” (Ps. 104, 36). Fiindcă, după ce au plecat din Egipt, nu au simtit osteneala, nici zăduful soarelui nu a ars capetele lor, pentru că norii apărau tot poporul. Iar noaptea, nu aveau trebuintă de lumânare, ci aveau stâlpul de foc, care vărsa lumină fără de măsură, si le arăta lor calea si, ca un povătuitor iscusit, îi ducea pe ei prin pustia cea mare. Si a umblat poporul, nu numai pe pământ, ci si pe mare, ca pe uscat, si ca pe o piatră tare a umblat. Iar, când au intrat vrăjmasii lor în mare, ceea ce stia să facă apa, aceea a făcut: poporului ales, i-a fost marea, ca o cale curată, iar vrăjmasilor, mormânt. Pe aceia i-a trecut bine, iar, pe egipteni, rău i-a înecat. Că apa, fiind fără de pricepere, a împlinit porunca, ca un om cuminte. Unora, ca un străjer, iar, altora, ca un pierzător le-a fost; în acea zi, două lucruri potrivnice a împlinit. Si ce ar putea să mai zică cineva? Că piatra, râuri de apă slobozea, si păsările, ca niste nori, acopereau pământul, pentru ei. Si, iarăsi, ce să zică, apoi, de minunile din Egipt, si de faptele cele preaslăvite din pustie! Că, fără de sânge, ca si cum s-ar fi judecat, biruiau potrivnici cu puterea Dumnezeului lor, supunându-i fără de arme. Si, iarăsi, trâmbitând si cântând, au învins pe împăratii vrăjmasi. Că aveau învătătură, iar nu arme. Si, era pentru ei doar ca o dăntuire, mai mult decât război, cele ce făceau. Că toate aceste minuni nu le făcea Dumnezeu, numai pentru trebuinta lor si, prin aceasta, numai să se laude, ci, le făcea, mai ales, pentru ca ceea ce îi învăta Moise, să împlinească. Si toată făptura, de pretutindeni, le era lor ajutătoare, fiindcă, iată, si marea striga, pe unii, adică, trecându-i ca pe uscat, iar, pe altii, înecându-i cu apa. Si apele Nilului, acelasi glas îi slobozeau, prefăcându-le pe toate în sânge, în multime de broaste, în lăcuste, omizi si pucioasă. Si toate aceste proslăvite minuni, ale lui Dumnezeu, tineau loc de cărti, care niciodată nu se sterg, ci, în toate zilele, înnoită aducere aminte erau. Si, după atâtea daruri si după atât de mari minuni, si după mila cea negrăită si după atâtea învătături date lui Moise si după acele biruinte, după masa cea mare si după îndestulata băutură de vin si după negrăita slavă, pe care au avut-o, mai presus decât toti oamenii, deci după toate acestea, fiindcă erau nesupusi si neascultători, si-au făcut un vitel si s-au închinat capului de bou, dorind să-si facă lor dumnezei si voiau să aibă lege nouă, uitând toate binefacerile de la Dumnezeu. Si la nimic nu le-a folosit lor învătătura lui Moise, fiind ei însisi necredinciosi. Drept aceea, vă rog, pe voi, fiilor, să nu fim slabi în credintă, pentru ca, rătăcind de la calea cea dreaptă, să nu cădem în răutate. Dumnezeului nostru, slavă!

 

 

(Proloage)