Despre Maica Domnului

 Vicleniile diavolilor (VIII)

Un monah care se linistea pe Muntele Maslinilor langa Ierusalim, avea o icoana foarte frumoasa a Maicii Domnului. Fata de aceasta icoana simtea multa evlavie si inaintea ei se ruga atunci cand era cuprins de ispite. Se ruga Maicii Domnului in fiecare zi sa-l izbaveasca de nalucirile desfranate. Era razboit atat de tare de aceasta patima, incat se primejduia sa ajunga si la fapta. De indata ce se aprindea in inima lui aceasta flacara a poftei necurate, alerga la icoana Maicii Domnului si se ruga cu lacrimi pana ce se stingea in el pofta trupului.

Diavolul, desi vedea ca acel calugar era izbavit de fiecare data de ajutorul Maicii Domnului, nu se linistea, ci mereu il tulbura cu acea pofta.

Odata, pe cand calugarul statea in afara chiliei sale, au navalit cu putere asupra lui gandurile necurate. Dar cand acesta a vrut sa alerge la rugaciune, i-a aparut inainte diavolul. Atunci monahul l-a intrebat:

-Diavole, vrajmasule al adevarului, pana cand te vei lupta cu mine? Nu vezi ca nu ma supun tie? De ce ma chinuiesti pe nedrept?

-Eu pe multi altii care erau mai virtuosi decat tine i-am biruit, iar la sfarsit te voi birui si pe tine, caci nu ma lenevesc si nici alta treaba nu am. Eu sunt duhul cel necurat al desfranarii. Dar daca vei face ceea ce iti voi spune, voi inceta sa te mai lupt.

-Ce vrei sa fac?

-Lucrul pe care ti-l cer este mic si usor, nu este ceva important. Vreau numai sa juri ca nu vei spune nimanui ceea ce iti cer si abia atunci iti voi spune.

Atunci calugarul, care era nestiutor de carte, dar si fara de viclesug, din dorinta de a se elibera de patima, i-a jurat ca nu va spune nimanui.

-Sa nu te mai inchini la aceasta icoana, pe care o ai in chilia ta.Scoate-o de acolo si eu nu te voi mai lupta!

-Maine iti voi raspunde.

Dupa aceasta diavolul s-a facut nevazut, dar monahul era luptat de ganduri. Nu stia ce sa aleaga: sa se inchine Maicii Domnului sau sa o scoata din chilie si astfel sa inceteze ispitele? Se mahnea si pentru faptul ca se jurase sa nu spuna nimanui. Diavolul se ingrijise de aceasta, astfel incat monahul sa nu poata intreba pe vreun duhovnic si astfel sa se dea pe fata viclesugul sau.

In aceeasi zi a urcat pe Muntele Maslinilor Avva Teodor Eliotis, care era iscusit in talcuirea Sfintelor Scripturi si experimentat in razboiul cu ispitele demonilor. Acesta, cand a auzit cele petrecute, i-a dat monahului canon pentru juramant, apoi i-a spus: “Nu stii ca vrajmasul niciodata nu usureaza pe careva pentru pacatul lui pentru a-l arunca in altele mai mici, ci intotdeauna intr-altul mai mare? Care pacat este mai mare decat acela de a nu te inchina Maicii Domnului? Mai bine sa desfranezi de zece mii de ori, decat sa te lepezi de Pururea Fecioara Maria. Lasa-l pe diavol sa ispiteasca, iar tu alearga la Nascatoarea de Dumnezeu si roaga-te ei si vei vedea ca te va ajuta sa-l rusinezi pe diavol!”.

Dupa ce a plecat de la Avva Teodor si s-a indreptat spre chilia sa, i-a aparut diavolul inainte spunandu-i:

-Batran ramolit, oare nu mi te-ai jurat ca nu vei spune nimanui? Afla, asadar, ca vei fi osandit in iad ca un calcator de juramant, iar eu nu voi inceta sa te lupt cat timp vei mai trai.

-Vrajmasule a tot binele si prea vicleanule, fie desfranat, fie calcator de juramant, nu ma vei judeca tu, ci numai Dumnezeu, Fiul Pururea Fecioarei Maria, de care imi spui sa ma lepad. Nu te voi asculta, ci fa cu mine ce vrei, caci harul Maicii Domnului ma ajuta si ma izbaveste de ispitele si cursele tale!

Atunci demonul s-a facut nevazut, iar calugarul a facut o icoana a Maicii Domnului, pe care o purta mereu cu el. Din acea clipa diavolul a incetat sa-l mai lupte si astfel monahul a trait o viata virtuoasa, laundand in fiecare zi pe Domnul si pe Preacurata Sa Maica.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Seara de film

 "Seara de film"

Asa s-a numit proiectul Alessiei, cea mai micuta din grupul tinerilor de la Centrul Educational al Parohiei "Sfantul Gheorghe Nou" din Ploiesti. 

A fost o mare provocare pentru ea, pentru ca, pe de o parte, in parohie este pentru prima data cand se organizează un astfel de eveniment. Pe de alta parte, pentru toti a fost un proiect nou, inedit.

Insa, cu multa munca si implicare, Alessia,  impreuna cu o parte din tineri a realizat proiectul.

Filmul ales: "Viata Cuviosului Paisie Aghioritul", un film ales special pentru aceasta perioada a postului.

Pentru invitația enoriasilor a fost pus afiș la avizierul bisericii.

Spectatorii au fost tratați cu gogoși, floricele de porumb si ceai, toate pregătite de tineri.

Ne așteptam la mai mulți spectatori, insa cei care au reusit sa vina au urmărit cu mult interes filmul si, la final, ne-au felicitat pentru aceasta inițiativa. 

Felicitările primite ne-au dat curajul de a organiza cat de curând o noua seara de film. Știm că, indiferent ceea ce facem, începutul este greu, insa suntem optimiști si vom relua acest proiect interesant.

Despre Maica Domnului

 Vicleniile diavolilor (VII)

Sunt mai putin de cincisprezece ani de cand Staretul Avacum a parasit cele vremelnice pentru “cerestile locasuri”. Si-a petrecut intreaga viata in stadionul nevointei. Cu cat mai presus este sufletul de trup, cele gandite de cele simtite, cele nemateriale de cele materiale, cu atat mai inalta este nevointa duhovniceasca si cu atat mai mult este nevoie de grija si ravna, ca sa primim cuvenita rasplata a ostenelilor. Caci acolo unde sunt nevointe mari, acolo sunt si rasplati mari.

Staretul Avacum a raspuns la chemarea lui Dumnezeu. A simtit ca Domnul ii bate la poarta inimii si dupa ce I-a deschis si L-a primit cu bucurie, Acesta Si-a facut salas in ea, daruindu-i harisma impotriva demonilor.

Parintele Avacum s-a nevoit la inceput in Vigla (un loc pustincesc din Sfantul Munte), dar o intamplare l-a silit sa paraseasca acest loc si sa mearga in Manastirea Marea Lavra, unde a ramas pana la sfarsitul vietii sale.

Odata, pe cand se afla in Vigla si se ruga pe o stanca, i-a aparut inainte un “inger luminos” si i-a spus:

-Avacume, Avacume, Dumnezeu m-a trimis sa te iau in Rai pentru ca te-ai facut asemenea Ingerilor. Vino ca sa zburam!

-Si cum sa zbor de vreme ce nu am aripi? Tu ai aripi si poti sa zbori.

-Si tu, Avacume, ai aripi, pentru ca ai devenit Inger, dar nu le vezi.

Atunci Batranul Avacum s-a aflat in cumpana, caci nu stia de unde sa se tina. Deasupa lui era cerul, iar inaintea lui prapastia. Dar marea virtute a smereniei care il caracteriza, nu ii ingaduia sa primeasca astfel de laude. Si-a adus aminte de fagaduinta Maicii Domnului pe care o facuse tuturor monahilor din Sfantul Munte si in care spunea ca va fi impreuna cu ei intotdeauna si-i va apara de orice vrajmas vazut sau nevazut. De aceea, Staretul Avacum si-a facut cu smerenie semnul Sfintei Cruci, care este “diavolilor rana”, si a spus:

-Maica Domnului, cine sunt eu ca sa zbor?

Nu a apucat bine sa termine aceste cuvinte smerite, ca indata l-a vazut pe acel “inger” preschimbandu-se intr-o capra neagra cu aripi de liliac si aruncandu-se in mare.

Vazand aceasta, Staretul Avacum s-a spaimantat si a multumit Maicii Domnului ca l-a ocrotit, caci altfel diavolul l-ar fi aruncat in prapastie. Apoi Cuviosul si-a luat traista si a plecat la Manastirea Marea Lavra, unde s-a inchinoviat pentru a fi mai in siguranta.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

V

Despre Maica Domnului

Vicleniile diavolilor (VI)

 Cand Fericitul Petru Athonitul a ajuns cu corabia in dreptul Sfantului Munte, a coborat din ea, s-a rugat si si-a insemnat tot trupul cu semnul Sfintei Cruci. Apoi a inceput sa urce pe o carare ingusta si cu anevoie de umblat, printr-o padure in care nu intrase niciodata vreun om, ci se vedeau numai urme de fiare salbatice. Dupa ce a trecut peste munti si peste vai, a gasit in cele din urma o pestera adanca si foarte intunecoasa, a carei intrare nu se vedea din cauza copacilor ce crescusera in fata ei. Ea se gaseste si astazi pe coasta de miazazi a Athosului. Aici Cuviosul a gasit nenumarate taratoare veninoase si fiare salbatice, dar si o multime de diavoli precum nisipul marii, care la vederea Cuviosului s-au napustit asupra lui. Nu poate povesti limba omeneasca multimea ispitelor pe care acestia le aduceau asupra Sfantului. El insa a taiat cateva ramuri din acei copaci care acopereau intrarea pesterii, a intrat in ea si se ruga acolo zi si noapte.

La mai putin de doua saptamani de cand Sfantul a intrat in pestera, tatal minciunii, diavolul, nemaiputand rabda indrazneala, barbatia si rabdarea Cuviosului, a ridicat pe toti diavolii impotriva lui. Unii navaleau cu suliti, altii inconjurau pestera in care Sfantul isi savarsea nevointa muceniceasca si strigau cu glas mare: “Sa iesi degraba din locuinta noastra, caci altfel te vom omori intr-insa!”. Auzind Cuviosul aceste cuvinte ale necuratilor diavoli, credea ca intr-adevar va muri. Dumnezeu insa l-a pazit nevatamat. Punandu-si toata nadejdea in Dumnezeu, a iesit din pestera si atunci a vazut o multime nenumarata de diavoli, care erau gata sa-l injunghie.

Atunci Sfantul si-a ridicat la Cer ochii sufletului si ai trupului si a rugat-o pe Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu sa-i vina intru ajutor: “Maica Domnului, ajuta-ma pe mine robul tau!”. Demonii, cand au auzit numele Preasfintei, s-au facut nevazuti.

Dupa ce Sfantul a multumit Maicii Domnului, si-a inceput iarasi nevointa, traind cu adevarat ingereste. Petrecea gol, descult, suferind nenumarate ispite de la draci si primind timp de cincizeci si trei de ani paine cereasca, mana care cadea precum roua si apoi se intarea si se facea ca mierea. Cuviosul petrecea fara imbracaminte, fiindca i se rupsese. Nici acoperamant nu avea, fara numai cerul, iar pamantul era asternutul sau iubit. Astfel, fericitul traia ca un inger in trup, vara arzandu-se in soare, iar iarna inghetand de frig. Dar toate acestea “le indura cu barbatie, ca unul mai presus de fire, pentru viata cea vesnica”.

Mii de diavoli il luptau in fiecare zi, dar odata cu chemarea numelui Maicii Domnului se faceau nevazuti. Acestia insa, dupa ce se odihneau, incepeau iarasi atacurile. De la ultima ispita trecusera sapte ani, timp in care Cuviosul si-a indeplinit indatoririle sale ascetice.

Odata i-a aparut Cuviosului un diavol in chip de inger care tinea in mana o sabie si care, stand la intrarea pesterii, il striga pe nume pe Cuvios spunandu-i:

-Petre, adevaratule slujitor al lui Hristos, iesi din pestera ca sa asculti tainele lui Dumnezeu si cuvinte folositoare de suflet.

-Si cine esti tu, i-a raspuns Cuviosul, de vrei sa-mi spui cuvinte folositoare de suflet?

-Eu sunt arhistrategul lui Dumnezeu, Care m-a trimis sa-ti aduc vesti bune. Pentru aceea imbarbateaza-te, intareste-te si bucura-te ca ti s-a pregatit un tron dumnezeiesc si o cununa nevestejita. Acum, asadar, paraseste acest loc si mergi in lume ca sa se foloseasca multe suflete! De aceea si Domnul a secat acest izvor de apa, din care beai pana acum, pentru ca vrea sa te mute de aici.

El insusi, diavolul, mesterul rautatii si inteleptul intru rautate, trimisese un demon care sa stavileasca apa. Atunci Cuviosul Petru i-a raspuns:

-Si cine sunt eu, nevrednicul si pacatosul, ca sa vina la mine Ingerul Domnului?

-Sa nu te minunezi de aceasta, caci tu ai intrecut pe Sfintii si Porofetii din vechime, pe Moise, pe Ilie si pe Daniil. Si mare Sfant vei fi numit in Cer pentru rabdarea ta desavarsita. Pe Ilie l-ai intrecut in postire, pe Daniil prin petrecerea impreuna cu fiarele cele otravitoare, pe Iov in rabdare. Asadar, mergi ca sa vezi tu singur cu ochii tai si sa te incredintezi de oprirea apei. Mergi in lume la o manastire ca sa se foloseasca multi, iar Eu voi fi impreuna cu tine, spune Domnul Atottiitorul.

-Daca nu vine Maica Domnului care m-a trimis aici, eu nu plec.

De indata ce diavolul a auzit numele Maicii Domnului, s-a facut nevazut de la ochii Sfantului. Atunci fericitul Petru a cunoscut viclesugul vrajmasului si toata neputinta lui.

In timpul acelei nopti i s-a aratat Cuviosului Grabnica-Ajutatoare a crestinilor, Maica Domnului, care i-a spus: “Petre, fie ca de acum inainte sa nu te mai temi de viclenia vrajmasului, caci Dumnezeu este cu tine. Maine iti va trimite pe Ingerul Sau ca sa-ti aduca hrana cereasca. Iar acesta este randuit de Dumnezeu ca sa vina o data la patruzeci de zile”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Dupa ce a spus acestea, Stapna lumii l-a binecuvantat pe Cuvios si a plecat.

FINAL DE FEBRUARIE

 BUCURIILE LUNII FEBRUARIE

A trecut si a doua luna a anului, de fapt suntem chiar la jumatatea lunii martie si mi-am adus aminte ca nu am zis nimic despre bucuriile lunii februarie. Stiu ca este tarziu sa le scriu, insa imi doresc sa le am aici, pentru a vedea cat de frumoasa a fost si aceasta luna si cat de mult mi-a umplut sufletul de bucurie:

-ne-am propus sa mergem mai des la parinti si socrii la masa. Nu am reusit asa cum ne-am propus, insa am fost o data si la unii si la altii si tare mult s-au bucurat.;

-am participat la Hramul Sfantului Haralambie, sfantul care ne ocroteste, pentru ca in biserica cu hramul lui au avut loc cele mai importante evenimente din viata noastra.

-de ziua indragostitilor, tinerii de la Centrul Educational au adus bucurie in sufletul doamnelor, organizand a doua editie a intalnirilor din parohie “Bucurie in parohie-Intalnire doamne”;

-in a doua duminica a lunii, tot impreuna cu tinerii de la Centrul Educational am adus bucurie copiiilor necajiti desfasurand actiunea “Zambet de copil” la parohia Magura, unde am daruit hainute, alimente si jucarii celor necajiti.

- impreuna cu copiii de la Centrul Educational am continuat sa pregatim martisoare pentru enoriasi. 

-luna februarie a fost luna in care m-am bucurat de prezenta nepotilor. Impreuna ne-am jucat si am invatat si lucruri noi.

-eu si sotul, am reusit sa ne spovedim si sa ne impartasim

-la finalul lunii, am reusit sa ma despart de “visinica”-masina noastra “ministeriala”, asa cum obisnuia sa o numeasca maica Teoctista, Dumnezeu sa o ierte. Stiam ca trebuia vanduta de mult timp, insa nu reuseam sa renunt la ea. A fost masinuta care ne-a purtat in multe locuri frumoase, masinuta care ne-a fost de un real ajutor. A fost masina sufletului meu.

-ne-am bucurat cu tot sufletul de zilele cu ninsoare si de zapada, de zilele autentice de iarna. 

Slava lui Dumnezeu pentru toate si pentru aceasta luna minunata!

 

Maica Domnului

 Martori ai minunilor icoanei Maicii Domnului de la schitul Huta (II)

In anul 2009, cu ocazia praznuirii unuia dintre hramurile Schitului Huta, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, am participat la Sfanta Liturghie. In timp ce preotii miruiau, am vazut mai multa lume care s-a adunat langa icoana Maicii Domnului din Kazan, pusa pe unul dintre stalpii de sustinere ai cortului unde se savarsise Sfanta Liturghie.

Auzeam din multime ca icoana a plans. Cu mare emotie am vazut lacrima care a curs din icoana. Am ramas cateva ore acolo, fiind cu totii foarte miscati sufleteste de aceasta minune. Mai tarziu, lacrima a coborat deasupra buzelor. Foarte multi oameni din imprejurimi au venit sa vada minunea. S-au citit acatiste, rugaciuni, s-au cantat multe pricesne. Cu totii ne-am intors acasa plini de pace sufleteasca si de multa mangaiere, stiind ca Maica Domnului este cu noi.

Toti cei care au fost acolo s-au intrebat ce insemna aceasta minune. Daca prevestea o nenorocire, o erezie (icoana Maicii Domnului din Kazan este recunoscuta a fi ocrotitoare in timp de erezie) sau se va intampla ceva la Schit? Ori, prin aceasta minune, Maica Domnului dorea sa ne intarim in credinta. Am avut aceleasi intrebari. Nu mi-am putut da un raspuns, fiindca numai Maica Domnului stie cu adevarat de ce s-a intamplat minunea. Cu toate acestea, putem presupune ca a plans pentru dezbinarea pe care mirenii au facut-o ulterior in schit.

Maica Domnului sa ne ajute mereu!

  

(Maica Domnului, izvor nesecat de iubire-Minuni contemporane)

MFC-SUB ACOPERIRE

 Micii detectivi

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Maica Domnului

 Martori ai minunilor icoanei Maicii Domnului de la schitul Huta (I)

Pe 29 august 2009, am mers si eu la Schitul Huta, judetul Bihor, unde slujeau parintele Eftimie si parintele Visarion. Am plecat impreuna cu nepoata mea la slujba care s-a tinut acolo cu ocazia hramului schitului, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul..

Dupa slujba, eram impreuna cu nepoata mea si am vazut o multime de oameni adunati langa icoana (icoana Maicii Domnului din Kazan, n.ed.). Se cantau cantari inchinate Maicii Domnului de catre cei care ramasesera acolo dupa slujba. Oamenii mergeau si se inchinau icoanei, iar eu nu mi-am dat inca seama ce se intamplase. Doar dupa ce m-am apropiat de icoana Maicii Domnului din Kazan, mi-am dat seama ca plange. Icoana era agatata intr-un cort instalat acolo si fusese in acel loc in timpul Sfintei Liturghii.

Venind de la Schitul Huta, dupa ce m-am inchinat si eu la aceasta icoana minunata, au inceput sa ma sune cei care stiau ca am fost in acea zi la hram la Huta. Bineinteles ca le-le-am zis ca s-a intamplat o minune si ca e adevarat ca aceasta icoana a Maicutei Domnului plange, asa cum auzisera deja si din alte surse.

Multumesc Maicii Domnului si tuturor sfintilor ca m-au invrednicit si pe mine sa fiu de fata la aceasta mare minune.

(Maica Domnului, izvor nesecat de iubire-Minuni contemporane)

La multi ani!

 Am mai crescut putin

In urma cu patru ani, la inceput de primavara, fiica mea a adus pe lume o minunăție de băiat. Un pui mic si drăgălaș, cu ochi mari si negri, care ne-a topit inimile la toti si ne-a daruit bucuria de a fi bunici.

Și, de atunci, fiecare întâlnire cu el este o mare bucurie. 

La mulți ani dragul bunicii drag. Sa crești sanatos, sa ai multa înțelepciune,  iar viata sa iti daruiasca multe bucurii. 

 

Maica Domnului

 Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din Kazan

Icoana Maicii Domnului din Kazan (sau Kazanskaia) este cinstita in toata lumea, fiind reunumita pentru minunile care au fost consemnate atat il legatura cu icoana originala, cat si cu unele copii ale acesteia.

In 1579, in localitatea Kazan, veche capitala a Hanatului tatarilor, a izbucnit un aprig incendiu, carfe a produs distrugeri insemnate. O copila de 9 ani, pe nume Matrona, a primit porunca de la Maica Domnului, care i s-a aratat si i-a cerut sa scoata icoana sa de sub ruinele unei anumite case. A fost nevoie ca viziunea sa se repete, iar in cele din urma copila a inteles ce i se cerea. Icoana Fecioarei gasita in locul respectiv a fost purtata in procesiune pana in biserica Sfantului Nicolae, iar apoi in Catedrala Bunei Vestiri, unde multi credinciosi au primit prin rugaciune ajutor pentru tamaduirea sufletului si a bolilor trupesti. Ivan cel Groaznic a pus sa se zideasca pe locul aparitiei o manastire de maici, unde a asezat icoana. Tarul Feodor I Ivanovici a inaltat si el o frumoasa biserica din piatra, care a fost inchinata Adormirii Maicii Domnului si unde a fost adusa icoana Maicii Domnului la 8 iulie 1594.

Din anul 1612, sarbatoarea icoanei “Kazanskaia” a fost instituita in Rusia, pentru a nu fi uitata minunea slavirii Moscovei de invazia poloneza, prin mijlocirea Maicii Domnului.

In aceasta perioada de grele incercari, de la sfarsitul domniei dinastiei Rurik, Rusia a fost atacata din mai multe parti. Polonezii cucerisera multe orase, inclusiv Moscova, arzand casele si bisericile si batjocorind credinta oamenilor. Poporul rus s-a ridicat la lupta, iar garda nationala care s-a format a trecut prin Kazan, de unde a luat cu sine icoana facatoare de minuni (pomenita la 8 iulie).

Dupa o serie de victorii, dar si de abuzuri ale armatei si dusmanii aparute intre conducatorii militari rusi, s-a instalat o dezordine generala, iar in 1611, icoana a luat drumul Kazanului.

O unitate militara condusa de printul Pozarski a solicitat-o ca ocrotitoare, prelund-o si indreptandu-se cu ea spre Moscova, oras care fusese cucerit si fortificat de polonezi.

Armata rusa s-a rugat si a postit inaintea icoanei Maicii Domnului, facatoare de minuni.

Ahiepiscopului Arsenie (devenit episcop de Suzdal), care era pe atunci inc aptivitate la polonezi, i s-a aratat o lumina in noaptea dinaintea batalieie, si l-a vazut pe Sfantul Cuvios Serghie de Radonej. Prin cuvintele acestuia, a aflat ca Maica Domnului va conduce armata cucernicului popor rus la victorie. Prin aceasta minune, episcopul a fost vindecat de toate bolile capatate in temnita si intarit.

Armata rusa a inaintat a doua zi pana la Kremlin, fara sa intampine nici un obstacol, iar polonezii, intr-un mod inexplicabil, s-au retras in ziua de 22 octombrie 1612.

Incepand din anul 1649, ziua de 22 octombrie a fost consacrata memorarii acestei minuni a icoanei Maicii Domnului din Kazan, care este pomenita si la 8 iulie, ziua cinstirii icoanei “Kazanskaia”.

Printul Pozarski a construit in Piata Rosie din Moscova o catedrala in cinstea icoanei Maicii Domnului din Kazan, unde a fost adusa icoana. Potrivit unor versiuni, aceasta ar fi fost transferata in 1721 la St. Petersburg, fiind asezata in catedrala dedicata ei, sfintita in anul 1811.

Icoana Maicii Domnului “Kazanskaia” este venerata de poporul rus si astazi, fiind un simbol al victoriei poporului indreptat prin pocainta si unit prin credinta in Dumnezeu.

In secolul al XIX-lea, icoana a fost decorata cu diamante, cu smaralde si a fost ferecata in aur.

In 1918, a fost confiscata de guvernul sovietic, dar se spune ca a disparut in timpul transportului.

Expertii considera ca originalul s-ar fi pierdut si ca ar fi ramas numai cateva copii celebre, si ele facatoare de minuni. O copie renumita a icoanei a ajuns in proprietatea papei Ioan Paul al II-lea, care a inapoiat-o Rusiei in anul 2004, dupa ce ani de-a randul s-a rugat inaintea ei, in propria resedinta. Ea a fost asezata in catedrala Kazan din Kremlin. In urma unei expertize, s-a stabilit ca aceasta dateaza de la 1730.

 

 

(Maica Domnului, izvor nesecat de iubire-Minuni contemporane)