Minunile Maicii Domnului

 Cu ajutorul Maicii Domnului s-au izbăvit de ciumă

Odinioară, pe timpul Sfântului Grigorie cel Mare, în Roma a bântuit ciuma. De ziua Sfintelor Paşti, Sfântul a poruncit să se scoată icoana Maicii Domnului şi să se facă litanie pe uliţele cetăţii. Făcându-se lucrul acesta, pe unde se purta icoana Precistei, de acolo ieşea ciuma, pentru care oamenii s-au bucurat şi au lăudat pe Dumnezeu mulţumind lui Hristos şi Preacuratei sale Maici. În acel timp s-a auzit din cer un cor ingeresc, cântând cântări de laudă Preacuratei Fecioare, Împărăteasa cerului, astfel: „Veseleşte-te, Aliluia! Căci acela pe care l-ai purtat, Aliluia, Aliluia, a înviat precum a zis, Aliluia” (265, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925)

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Nizor tâlharul atras la pocăinţă printr-o minune făcută în biserica Maicii Domnului 

Într-un ostrov care se chema Paros, un arap, tâlhar de mare, care se chema Nizor, a vrut să ia dintr-o biserică a Precistei, ce se afla în acel ostrov, o piatră frumoasă si s-o ducă la Crit, să o închine idolilor.  Cu voia lui Dumnezeu, aceea piatră a crescut aşa de mare, încât, nu încăpea să iasă pe uşi. Iar acel arap mâniindu-se, a poruncit de au tăiat-o în bucăţi şi au dus-o în corabie. Pietrele după ce au fost duse în corabie s-au făcut aşa de grele, încât au cufundat corabia şi s-au înecat cu toţii în mare (274, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

Prin rugăciune către Maica Domnului, şi-a scăpat soţul de boală

Un morar care se chema Ioan, din satul Glidina, era cuprins de o boală foarte grea. Era în agonia morţii. Trăgea sărmanul să moară. Femeia sa, Ana, neştiind ce să-i mai facă, a alergat înaintea icoanei Maicii Precistei. Acolo, căzând cu faţa la pământ, s-a rugat Maicii Preacurate, să-i dea sănătate bărbatului ei. Ea a făgăduit că, de se va însănătoşi soţul ei, va merge cu el la mănăstirea cea mare - Lavra Pecersca - vor citi Paraclisul şi vor da milostenii la săraci, numai să se însănătoşească. În acel chip rugându-se femeia aceea, bolnavul s-a tămăduit şi s-a făcut sănătos (317, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Un creştin din Roma vede pe Maica Domnului stând lângă tronul Fiului său

Odinioară, paznicul bisericii Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel din Roma s-a rugat lui Dumnezeu şi tuturor Sfinţilor Lui pentru ajutor. Atunci, fiind treaz, s-a aflat întru răpire şi a văzut pe Hristos, Împăratul Slavei, şezând pe scaun înalt; iar împrejurul Lui se afla mulţime de îngeri. După aceea venind Împărăteasa Cerului, Maica lui Hristos, având pe cap cunună strălucitoare, fiind însoţită de multe fecioare, a aşezat-o Împăratul Hristos lângă Sine. Apoi a venit Sfântul Ioan Botezătorul cu Patriarhii şi Proorocii; după aceea au venit Apostolii; apoi mucenicii şi drepţii care, căzând, s-au închinat lui Hristos. Atunci un înger a zis către paznic: „Aceştia toţi pentru aceea au venit la Hristos, ca să-I mulţumească pentru cinstea ce li s-a dat lor într-această zi şi să-L roage pentru toată lumea” (357, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Când în biserici oamenii se lenevesc a slăvi pe Dumnezeu, atunci îngerii le iau locul

În vremea lui Eliseu Pletenschi, arhimandritul Pecerscăi, fiind ger foarte mare, Părinţii din această mănăstire s-au hotărât să facă sfintele slujbe în biserica Sfinţilor Apostoli, care era mai mică şi mai călduroasă; iar biserica cea mare, care era închinată Maicii Domnului, au lăsat-o fără slujbă. În vremea aceea, Părinţii fiind adunaţi cu toţii în biserica cea mică, în acelaş timp şi în biserica cea mare a început a se face slujbă, cu toate că dintre Părinţi nimeni nu era aici, fiind încuiată. S-au văzut şi lumini aprinse şi se auzeau cântări frumoase, lăudând pe Dumnezeu şi pe Preacurata Lui Maică. Şi toţi Părinţii minunându-se, se întrebau: Cine sunt cei ce cântă? Şi răspunsul l-au găsit singuri: ori erau Sfinţii, ale căror moaşte se aflau în biserică, sau erau îngerii lui Dumnezeu? Arhimandritul şi fraţii auzind şi văzând acest lucru, au început de acum înainte a face slujbă în biserica cea mare şi aşa o fac până în ziua de astăzi, nemaibăgând în seamă frigul iernii (333, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

MFC-DINOZAURI

 La Dino Park 

sursa foto: arhiva proprie.

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate"

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului îndeamnă la pocăinţă pe călugărul care a făcut mult bine bisericii Sale

Sfântul Ierasm, călugărul de la Pecersca, a avut multe comori moştenite de la părinţii săi, pe care le-a dat bisericii Maicii Domnului. După aceea, cu îndemnarea vrăjmaşului sufletesc, a început a petrece viaţă necuvioasă, lenevindu-se la rugăciune, la post şi la alte bunătăţi sufleteşti. În acea vreme îmbolnăvindu-se, era aproape să moară. Atunci i s-a arătat lui Maica Precista, ţinând în braţe pe Hristos ca Prunc şi i-a zis lui: „Ierasme, fiindcă tu ai împodobit biserica mea cu icoane, eu încă voi cere Fiului meu ca să te primească şi să vieţuieşti în Împărăţia Lui, numai scoală-te din starea în care te afli şi te pocăieşte de păcatele tale, făcându-te schimnic, căci peste trei zile te voi lua la mine”. Auzind acestea, Ierasm şi-a mărturisit păcatele sale în faţa tuturor fraţilor călugări, părându-i rău de tot ce a făcut. A treia zi, după făgăduinţa Maicii lui Dumnezeu, a plecat din această viaţă, urcându-se la cer, pentru a intra în locaşul cel de veci (314, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Tuesday 4

 Tuesday 4

Lucruri despre tine

Azi este marti, deci zi de provocare Tuesday 4. Intrebarile de azi sunt:

1. Ce este ceva de care ești mândru și despre care noi nu știm?

Sunt mandra de ceea ce am realizat in 7 ani de lucrat ca voluntar cu copiii. Sunt minunati si impreuna am realizat lucruri la care nici nu as fi visat. 

2. Ce subiect sau lucruri sunt supraevaluate sau despre care se vorbește prea mult, în opinia ta?

Politica. Multa, prea multa gălăgie si rezultate zero.

Știrile care se axează numai pe lucruri triste, demoralizatoare. Asta ne face sa vedem totul in culori inchise, in negru, cand, de fapt, in jurul nostru mereu se întâmplă lucuri frumoase, dar nu le mai vedem, le ignoram. Viata este un dar de la Dumnezeu si este frumoasa. De noi depinde dacă vedem sau nu frumusetea ei.

3. Ce lucruri și subiecte ar trebui discutate mai des sau sunt subestimate, în opinia ta?

Cred ca ar trebui discutat mai des despre realizările din diferite domenii: arta, cultura, educație, medicina si multe altele. Si, mai ales despre realizările copiiilor și tinerilor. 

4. Există lucruri în legătură cu care ți-ai schimbat părerea în ultimii ani?

Da. Mi-am schimbat părerea despre "nu pot". Daca inainte il foloseam foarte des, in ultimii ani mi-am dat seama ca, expresia este doar o forma care ne menține in starea de confort creata de noi. Insa, cand am renunțat la el, mi-am dat seama ca pot face foarte multe.

Despre Maica Domnului

 Maica Domnului intareste neputintele noastre (III)

Maica Domnului, dupa ce a slavit sfanta ei icoana “Portarita” prin aparitia pe mare si venirea ei pe tarmul Manastirii Iviru, nu a incetat sa-si arate mila sa catre monahi si inchinatori prin harul care se revarsa din aceasta icoana.

Dupa un oarecare timp de la venirea “Portaritei” la Iviru, persii au navalit pe tarmurile Sfantului Munte cu cincisprezece corabii sub conducerea unui emir. Infricosati, monahii au luat sfintele odoare ale manastirii impreuna cu sfanta icoana a Maicii Domnului “Portarita” cea izvoratoare de har si s-au zavorat in turnul manastirii. Vrajmasii au gasit manastirea nepazita si au intrat in ea nestingheriti de nimeni. Dupa ce au jefuit-o de orice obiect de valoare, au inceput barbariile. Cei mai indrazneti au avut ideea satanica de a darama bisericile, intre care si pe cea a “Portaritei” care se sprijina pe patru coloane. Au legat deci coloanele cu franghii si au inceput cu totii sa traga, ca sa le scoata din temelie.

Toate acestea le urmarea Maica Domnului din cerescul tron al slavei ei si i se ranea de durere dumnezeiasca inima ei. Impreuna cu dumnezeiasca ei cercetare, Maica Domnului pregatea si pedeapsa lor. Cu toate incercarile lor, barbarii, credinciosi unui proroc barbar, Mohamed, nu au reusit sa darame biserica. Greutatile pe care Maica Domnului le trimitea persilor, i-au impiedicat sa-si indeplineasca scopurile lor ucigase. Monahii, cu ochii plini de lacrimi si cu “suspinuri din adancul inimii”, o rugau sa le ajute in clipele grele prin care treceau. Atunci Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu nu a trecut cu vederea rugaciunea lor. La porunca ei s-a ridicat o furtuna pe mare care a scufundat toata flota persilor, incecandu-se astfel toti cei care se aflau in corabii.

Prin voia Maicii Domnului a scapat numai emirul, care il acele clipe se afla in manastire si a vazut cum sunt nimiciti oamenii sai. A fost lasat in viata ca sa se smereasca si sa cunoasca puterea adevaratului Dumnezeu.

Cand a vazut distrugerea corabiilor si a armatelor sale, s-a cait si i-a parut rau pentru toate nelegiurile pe care le facuse in manastire. Si-a presarat cenusa pe cap, ca sa-si arate durerea sufleteasca, si ii implora pe monahi sa-L roage pe adevaratul Dumnezeu sa-l izbaveasca de la moarte. Ba inca le-a dat monahilor mult aur si argint pentru a construi ziduri si mai inalte, care sa-i apere de viitoarele invazii ale barbarilor, ceea ce monahii au facut intr-adevar mai tarziu.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

 

Micii creatori

 Am dat startul...

A si trecut prima luna din acest an, iar martie se apropie cu pași repezi. Asa ca, la Centrul Parohial, impreuna cu micuții creatori am inceput confecționarea mărțișoarelor. 

O colega de serviciu si-a dorit sa vina si sa le arate copiiilor cum se fac mărțișoare frumoase din mărgeluțe si fire. Numai ca, micuțul ei a racit, asa ca azi am trecut la alt gen de martisoare: fundițe si scoici pictate din paste făinoase. Ca de fiecare data, cu bucurie si voioșie.