sâmbătă, 28 ianuarie 2023

MINIVACANTA LA CLUJ

 MINIVACANTA CLUJ

 Asa cum v-am obisnuit, ultima postare din calatorii este despre locul de cazare si despre oras.

Am fost cazati la “Casa zorilor”Cazarea a fost la inaltime. Cladirea amplasata intr-o zona foarte linistita, unde nu am auzit cateodata cate un latrat de catel. Camera luminoasa, curata. Caldura a fost atat cat trebuie sa ne simtim bine. Gazda, o doamna minunata, foarte atenta, o doamna care mi-a mers la suflet. Cumparasem de la Lidl o zambila, de care sa ma bucur acolo, urmand sa o iau acasa. Insa, la plecare, am avut placerea sa o daruiesc doamnei.

 




Am tricotat mangaiata de razele soarelui

Am lucrat in liniste

Clujul, ca oras mi s-a parut aglomerat, dar foarte curat. De asemenea, oamenii sunt foarte educati. Cat timp am circulat prin Cluj nu am auzit sa fie nimeni claxonat, nimeni nu forteaza intrarea in intersectii, etc. Intalnesti oameni amabili la tot pasul. Mai multe despre Cluj la urmatoarea vizita.

CUVANT DE FOLOS-27 ianuarie

 

IUBIREA-II

Indemnuri pe care le dadea Parintele Paisie atunci cand era intrebat de catre cei ce doreau un sfat:

Ce sfat de folos dati ucenicilor de prin manastiri si sate, care va iubesc si se roaga pentru mantuirea sfintiei voastre?

Sa traiasca in dragoste desavarsita unii cu altii, sa se roage mereu, sa iubeasca biserica si citirea sfintelor carti, sa asculte de duhovnicii lor, sa faca multa milostenie, ca aceea poate mult la Dumnezeu si sa fie intru toate smeriti si blanzi. Cu un cuvant, sa facem cu totii fapte vrednice de rai si sa nu uitam de moarte niciodata. De vom face asa, sigur ne mantuim”.

(Parintele Ioanichie-Parintele Paisie Olaru sau acolo unde salasluia iubirea).

vineri, 27 ianuarie 2023

MINIVACANTA LA CLUJ

 MINIVACANTA CLUJ – ULTIMA ZI

 In ultima zi la Cluj, adica miercuri, vremea a fost rece si cu vant, asa ca am renuntat sa vizitam centrul orasului si obiectivele turistice si ne-am indreptat spre manastiri. Nu inainte de a servi masa de pranz. Desi cu mancarica la noi, am optat sa servim masa la restaurantul Marhaba Lebanese, amplasat la doar 5 minunte de cazarea noastra. A fost o alegere minunata. Ne-am bucurat de o mancare delicioasa (supa de legume si sarmale cu orez), dar si de o ambianta placuta.

Cu burtica plina am pornit la drum, prima destinatie fiind manastirea Mihai-Voda de la Turda, o manastire relativ noua, construita in anul 2002, la indemnul vrednicului de pomenire Inaltpreasfintitului Bartolomeu Anania.

     


   
A doua oprire a fost la manastirea Dumbrava. Desi, initial am zis ca ne oprim cand pornim spre casa, ne-am razgandit, stiind ca drumul este lung. Minunata manastirea, cu cele doua biserici, cu parculetul din parcare, cu gradinile frumoase. Sa ne ajute Dumnezeu sa ajungem aici si la primavara. In aceasta manastire sunt ingrijiti peste 200 de persoane, copii, varstnici si mame singure.






Ultima manastire vizitata a fost manastirea Feleacul. Frig si noapte deja, ne-am invartit ceva pe langa poarta manastirii. La un moment dat, am coborat cateva scari sa vedem unde ajungem. Si asa am ajuns in curtea manastirii si la biserica.





CUVANT DE FOLOS

 

NU-TI FIE FRICA, O SA FIE BINE

Aceasta minune a fost povestita de un marinar din Galati cu care s-a petrecut minunea.

Lucra pe un petrolier. Descarcand odata petrolul pe care-l adusesera, a primit ordin de la capitan sa sudeze cateva fisuri pe care le suferise cazanul in care fusese petrolul. Atunci el a refuzat, spunand ca nu poate face acest lucru, atata timp cat cazanul nu este aerisit si mai are reziduuri de petrol, deoarece s-ar putea sa explodeze. Captianul, nebagandu-l inseama, a dat ordin altor doi muncitori sa sudeze.

Marinarul s-a apucat de alta treaba, undeva deasupra cazanului.

In momentul in care cei doi s-au apucat de sudat, s-a intamplat exact ceea ce prevazuse marinarul: cazanul a explodat, cei doi au fost ucisi, iar marinarul a fost aruncat in aer la o inaltime de 30 m. In clipa in care a strabatut aerul, si-a vazut toata viata sa, iar cand a ajuns la acea inaltime, a vazut-o pe Maica Domnului cu mainile ridicate, care i-a zis:”Nu-ti fie frica, o sa fie bine!”

Cazand inapoi tot pe corabie, s-a ales doar cu cateva coaste rupte, care i s-au vindecat in scrut timp.

Mare este mila Maicii Domnului!

(Monah Pimen Vlad-Povestiri duhovnicesti).

joi, 26 ianuarie 2023

MINIVACANTA LA CLUJ

 MINIVACANTA CLUJ – A DOUA ZI

 Și marți ne-am bucurat de o zi de primavara, cu temperaturi placute. De data aceasta sotul a fost la clinica dimineata, asa ca, in jurul pranzului am pornit spre Manastirea Nicula aflata la o distanta de aproximativ 50 de km.

Cand am ajuns la manastire ne-au intampinat pacea si linistea. Totul in jur este frumos.

 






La intoarcere, ne-am tras putin sufletul, am mancat si ma mers in vizita la prietenii nostri din Cluj, unde am petrecut o seara minunata.

Pentru maine avem in program vizitarea altor manastiri, iar celelalte obiective turistice din Cluj le vom vizita la urmatoarea venire.

CUVANT DE FOLOS

 SE VA INTAMPLA CEVA

In toamna anului 2000, un grup de calugari romani s-au dus sa se inchine la Manastirea Sfantului Ierarh Nicolae din Andros. Staretul i-a primit cu multa caldura si dragoste, propunandu-le sa ramana acolo peste noapte.

Pe peretele bisericii este pictata o icoana a Maicii Domnului, facatoare de minuni. Cand au mers romanii sa se inchine, au vazut icoana Maicii Domnului plangand foarte tare; ii curgeau lacrimile Preasfintei Stapane de parca ar fi fost vie. Atunci, inspaimantati, l-au intrebat pe staret de ce plange Maica Domnului asa de tare. Vazand-o si el plangand asa, a zis ca se va intampla ceva rau, un necaz sau o catastrofa. Si, intr-adevar, a doua zi s-a anuntat ca in noaptea aceea s-a scufundat o corabie dimpreuna cu toti oamenii.

Vedeti, fratii mei, cum plange Maica Domnului pentru noi, iar noua nici nu ne pasa si nu ne oprim de la faptele cele rele?

(Monah Pimen Vlad-Povestiri duhovnicesti).

miercuri, 25 ianuarie 2023

AM CITIT

 

REGINA MARIA A ROMANIEI-CAPITOLE TARZII DIN VIATA MEA

 


Cartea “Capitole tarzii din viata mea” reprezinta cel de-al patrulea volum al memoriilor Reginei Maria cunoscute sub denumirea de “Povestea vietiil mele”. Ca urmare a evenimentelor din perioada anilor 30, dar si a relatiei cu fiul ei, Carol al II-lea, aceste memorii tarzii nu au fost publicate. In Romania ele au vazut lumina tiparului in urma activitatii de cercetare a istoricului Diana Mandache.

In acest ultim volum, Regina Maria povesteste despre evenimentele ce au avut loc dupa Primul Razboi Mondial, precum si despre implicarea ei neoficiala in cadrul Conferintei de pace de la Paris, pentru apararea drepturilor poporului roman.

De asemenea, poveste si despre reintalnirea cu mama ei dupa cinci ani de separare in conditii istorice vitrege. Asa cum spune Regina: ”Fire rupte! Cum sa le reinnod, cum sa-mi gasesc cuvintele potrivite astfel incat sa nu o ranesc, cum sa refac vechea si draga noastra intimitate de familie?

Un alt capitol regina l-a dedicat ceremoniei de incoronare a Regelui Ferdinand si a ei, la 15 octombrie 1922, ca suverani ai Romaniei Mari. Descrie in amanunt toate zilele acestei importante festivitati.

Regina Maria a fost o adevarata regina a romanilor.

Aceasta carte am ales-o pentru Clubul de carte, luna ianuarie - provocare lansata de Maya.


CUVANT DE FOLOS

 TE VEI FACE BINE

 Anul acesta de Buna Vestire, cu ajutorul Maicii Domnului, am fost la hramul unei manastiri din zona Halkidiki. Dupa slujba, staretul ne-a spus cateva cuvinte de folos, printre care si urmatoarea minune care s-a petrecut cu cateva luni inainte.

In Cipru se alfa un om care avea o paralizie de la mijloc in jos. Era purtat numai in carucior. A fost in Anglia la cel mai bun spital, unde se operase, dar peste tot acelasi rezultat; medicii nu i-au dat nici o sansa, spunand ca va ramane asa toata viata. Nemaiavand nici o speranta de nicaieri, a inceput sa se roage impreuna cu familia la Sfantul Apostol Andrei, iar noaptea, in vis, i s-a aratat Sfantul Apostol Varnava si i-a zis:” Maine sa mergi la moastele mele care se afla in manastirea din apropierea tarmului marii si sa-l rogi pe preotul de acolo sa-ti citeasca o rugaciune si te vei face bine”.

Sculandu-se a doua zi, a cerut sa fie dus acolo. Si, ajungand, s-a inchinat la moastele Sfantului Apostol, iar cand a inceput preotul rugaciunea, a simtit ca picioarele prind viata, si pana ce preotul a terminat rugaciunea s-a ridicat cu totul sanatos pe picioarele lui. Unii care nu credeau au dat telefon in Anglia la doctorul care l-a operat si l-au intrebat daca omul respectiv mai are vreo sansa de a se vindeca. Raspunsul doctorului a fost urmatorul: din pacate asa va ramane toata viata. Atunci i-au spus si lui despre minunea care s-a facut cu acel om.

 

(monah Pimen Vlad – Povestiri duhovnicesti)

marți, 24 ianuarie 2023

CUVANT DE FOLOS

 JOCI TARE!

Intr-un an de Sarbatoarea Schimbarii la Fata a Mantuitorului, am urcat in varful Athosului pentru a participa la privegherea de toata noaptea. Am plecat in ajunul Praznicului si la amiaza am ajuns la Panaghia. Printre altii, am intalnit acolo si trei calugari de religie anglicana. Nu mai retin din ce tara erau. Prin intermediul unui student roman care stia engleza, am discutat mai mult timp cu ei. Unul dintre acestia, cu toate ca inainte fusese ortodox, devenise un fanatic, avand o viclenie care i se citea pe fata. Dupa mai multe discutii, i-am intrebat: ”Voi credeti cu adevarat ca acest munte este Gradina Maicii Domnului si este sub ocrotirea ei?” “Credem au zis ei in cor, caci si de aceea am venit sa il vizitam”. “Bine, am zis eu, dar atunci nu v-ati intrebat de ce nu este nici un anglican in acest Sfant Munte sau vreunul de alta credinta si de ce sunt doar ortodocsi?”

Doi dintre ei m-au privit fara sa mai scoata nici un cuvant, iar cel apostat a zis: ”Joci tare, aici m-ai biruit si nu stiu ce sa-ti raspund”.

Dupa cateva clipe au inceput alte discutii, cum fac si sectarii. Atunci le-am zis:”Uite, peste putin vom urca pe varful Athosului la priveghere. Hai sa ne rugam cu totii la Maica Domnului sa faca un semn sau sa arate vreo minune, ca sa cunoastem care este credinta adevarata. Avem toata noaptea la dispozitie si eu cred ca Maica Domnului ne va asculta rugaciunile”. Auzind acestea, i-am vazut ca s-au schimbat la fata si au inceput sa bata in retragere si sa motiveze diferite lucruri. Intrase un fel de frica in ei. Abia i-am convins sa accepte.

Dupa ce am ajuns sus, pe varf, nu i-am mai vazut si cineva mi-a zis ca s-au dus si s-au culcat dupa niste stanci, iar a doua zi dimineata au plecat inainte de a se termina slujba si nu am mai dat cu ochii de ei. Atunci mi-am dat seama in cata nesiguranta si inselare traiesc ei, incat le era frica ca nu cumva sa se faca vreun semn si sa li se vadeasca ratacirea.

Bunul Dumnezeu sa-i miluiasca!

 

(monah Pimen Vlad – Povestiri duhovnicesti)

luni, 23 ianuarie 2023

MINIVACANTA LA CLUJ

 MINIVACANTA CLUJ- PRIMA ZI

Saptamana trecuta a fost o saptamana cu multe lucruri de rezolvat, asa ca voi sari peste provocarea saptamanii a treia-Bucurii de ianuarie si voi trece direct la minivacanta pe care o petrecem la Cluj.

De data aceasta, pentru cazare am optat pentru o garsoniera, pentru ca asa am avut posibilitatea sa mancam de acasa, intrucat sotul este la regim. Vizita la Cluj este propgramata pentru controlul pe care sotul trebuie sa il faca. Deci plimbare si sanatate.

Am plecat spre Cluj duminica dimineata, pe frig si ploaie, care ne-au insotit aproape tot drumul. 



Avem o regula clara atunci cand pornim la drum in zi de sarbatoare: la ora 9.30-10 ne oprim la o biserica sau manastire si ramanem la Sfanta Liturghie, De data aceasta, ne-am oprit la biserica de la Predeal (cea care este in centrul orasului).

Dupa Liturghie, o alta oprire a fost cu aproximativ 180 km inainte de Cluj, pentru a servi pranzul. Simteam amandoi nevoia sa servim o ciorbita. Nu am retinut numele restaurantului (promit ca voi mai atenta la intoarcere si va voi spune), insa erau multe masini. O regula pe care o avem atunci cand servim masa pe drum este urmatoarea: ne oprim la restaurantele la care parcarea este plina sau sunt multe camioane. Sigur acolo se mananca bine. Nici de data asta nu ne-am inselat, mancarea a fost delicioasa, servirea prompta si rapida. Jumatate de ora cat am comandat-mancat-platit, a fost un adevarat flux de clienti.

Am ajuns la Cluj in jur de ora 16, ne-am cazat si ne-am odihnit. Oboseala si timpul de afara ne-au tinut in casa.

In aceasta dimineata insa, soarele a fost cel care ne-a intampinat. Pentru ca la ora 12 sotul trebuia sa fie la consult si terapie, iar eu am avut ceva de lucru, am impartit ziua in trei: dimineata, vizita la doua manastiri:

Manastirea Sfanta Elisabeta

 




Si Manastirea Acoperamantul Maicii Domnului de la Floresti.

 





La intoarcere, eu m-am asezat in coltul cel mai insorit din camera (am uitat sa fac o poza, spre sa mai fie si maine soare) si mi-am inceput lucrul. Ce m-a insotit in cele 3 ore cat sotul a fost plecat a fost soarele si linistea “tulburata” din cand in cand doar de latratul unui catel.

A treia parte a zilei a fost o frumoasa plimbare prin centrul Clujului.




Acum ma retrag sa citesc cartea pe care am ales-o pentru Clubul de carte. Maine voi posta recenzia ei.