FINAL DE FEBRUARIE

 BUCURIILE LUNII FEBRUARIE

A trecut si a doua luna a anului, de fapt suntem chiar la jumatatea lunii martie si mi-am adus aminte ca nu am zis nimic despre bucuriile lunii februarie. Stiu ca este tarziu sa le scriu, insa imi doresc sa le am aici, pentru a vedea cat de frumoasa a fost si aceasta luna si cat de mult mi-a umplut sufletul de bucurie:

-ne-am propus sa mergem mai des la parinti si socrii la masa. Nu am reusit asa cum ne-am propus, insa am fost o data si la unii si la altii si tare mult s-au bucurat.;

-am participat la Hramul Sfantului Haralambie, sfantul care ne ocroteste, pentru ca in biserica cu hramul lui au avut loc cele mai importante evenimente din viata noastra.

-de ziua indragostitilor, tinerii de la Centrul Educational au adus bucurie in sufletul doamnelor, organizand a doua editie a intalnirilor din parohie “Bucurie in parohie-Intalnire doamne”;

-in a doua duminica a lunii, tot impreuna cu tinerii de la Centrul Educational am adus bucurie copiiilor necajiti desfasurand actiunea “Zambet de copil” la parohia Magura, unde am daruit hainute, alimente si jucarii celor necajiti.

- impreuna cu copiii de la Centrul Educational am continuat sa pregatim martisoare pentru enoriasi. 

-luna februarie a fost luna in care m-am bucurat de prezenta nepotilor. Impreuna ne-am jucat si am invatat si lucruri noi.

-eu si sotul, am reusit sa ne spovedim si sa ne impartasim

-la finalul lunii, am reusit sa ma despart de “visinica”-masina noastra “ministeriala”, asa cum obisnuia sa o numeasca maica Teoctista, Dumnezeu sa o ierte. Stiam ca trebuia vanduta de mult timp, insa nu reuseam sa renunt la ea. A fost masinuta care ne-a purtat in multe locuri frumoase, masinuta care ne-a fost de un real ajutor. A fost masina sufletului meu.

-ne-am bucurat cu tot sufletul de zilele cu ninsoare si de zapada, de zilele autentice de iarna. 

Slava lui Dumnezeu pentru toate si pentru aceasta luna minunata!

 

Maica Domnului

 Martori ai minunilor icoanei Maicii Domnului de la schitul Huta (II)

In anul 2009, cu ocazia praznuirii unuia dintre hramurile Schitului Huta, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, am participat la Sfanta Liturghie. In timp ce preotii miruiau, am vazut mai multa lume care s-a adunat langa icoana Maicii Domnului din Kazan, pusa pe unul dintre stalpii de sustinere ai cortului unde se savarsise Sfanta Liturghie.

Auzeam din multime ca icoana a plans. Cu mare emotie am vazut lacrima care a curs din icoana. Am ramas cateva ore acolo, fiind cu totii foarte miscati sufleteste de aceasta minune. Mai tarziu, lacrima a coborat deasupra buzelor. Foarte multi oameni din imprejurimi au venit sa vada minunea. S-au citit acatiste, rugaciuni, s-au cantat multe pricesne. Cu totii ne-am intors acasa plini de pace sufleteasca si de multa mangaiere, stiind ca Maica Domnului este cu noi.

Toti cei care au fost acolo s-au intrebat ce insemna aceasta minune. Daca prevestea o nenorocire, o erezie (icoana Maicii Domnului din Kazan este recunoscuta a fi ocrotitoare in timp de erezie) sau se va intampla ceva la Schit? Ori, prin aceasta minune, Maica Domnului dorea sa ne intarim in credinta. Am avut aceleasi intrebari. Nu mi-am putut da un raspuns, fiindca numai Maica Domnului stie cu adevarat de ce s-a intamplat minunea. Cu toate acestea, putem presupune ca a plans pentru dezbinarea pe care mirenii au facut-o ulterior in schit.

Maica Domnului sa ne ajute mereu!

  

(Maica Domnului, izvor nesecat de iubire-Minuni contemporane)

MFC-SUB ACOPERIRE

 Micii detectivi

sursa foto: arhiva personala

Miercurea fara cuvinte este găzduită de Carmen, pe blogul ei "Intre vis si realitate".

Maica Domnului

 Martori ai minunilor icoanei Maicii Domnului de la schitul Huta (I)

Pe 29 august 2009, am mers si eu la Schitul Huta, judetul Bihor, unde slujeau parintele Eftimie si parintele Visarion. Am plecat impreuna cu nepoata mea la slujba care s-a tinut acolo cu ocazia hramului schitului, Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul..

Dupa slujba, eram impreuna cu nepoata mea si am vazut o multime de oameni adunati langa icoana (icoana Maicii Domnului din Kazan, n.ed.). Se cantau cantari inchinate Maicii Domnului de catre cei care ramasesera acolo dupa slujba. Oamenii mergeau si se inchinau icoanei, iar eu nu mi-am dat inca seama ce se intamplase. Doar dupa ce m-am apropiat de icoana Maicii Domnului din Kazan, mi-am dat seama ca plange. Icoana era agatata intr-un cort instalat acolo si fusese in acel loc in timpul Sfintei Liturghii.

Venind de la Schitul Huta, dupa ce m-am inchinat si eu la aceasta icoana minunata, au inceput sa ma sune cei care stiau ca am fost in acea zi la hram la Huta. Bineinteles ca le-le-am zis ca s-a intamplat o minune si ca e adevarat ca aceasta icoana a Maicutei Domnului plange, asa cum auzisera deja si din alte surse.

Multumesc Maicii Domnului si tuturor sfintilor ca m-au invrednicit si pe mine sa fiu de fata la aceasta mare minune.

(Maica Domnului, izvor nesecat de iubire-Minuni contemporane)

La multi ani!

 Am mai crescut putin

In urma cu patru ani, la inceput de primavara, fiica mea a adus pe lume o minunăție de băiat. Un pui mic si drăgălaș, cu ochi mari si negri, care ne-a topit inimile la toti si ne-a daruit bucuria de a fi bunici.

Și, de atunci, fiecare întâlnire cu el este o mare bucurie. 

La mulți ani dragul bunicii drag. Sa crești sanatos, sa ai multa înțelepciune,  iar viata sa iti daruiasca multe bucurii. 

 

Maica Domnului

 Icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului din Kazan

Icoana Maicii Domnului din Kazan (sau Kazanskaia) este cinstita in toata lumea, fiind reunumita pentru minunile care au fost consemnate atat il legatura cu icoana originala, cat si cu unele copii ale acesteia.

In 1579, in localitatea Kazan, veche capitala a Hanatului tatarilor, a izbucnit un aprig incendiu, carfe a produs distrugeri insemnate. O copila de 9 ani, pe nume Matrona, a primit porunca de la Maica Domnului, care i s-a aratat si i-a cerut sa scoata icoana sa de sub ruinele unei anumite case. A fost nevoie ca viziunea sa se repete, iar in cele din urma copila a inteles ce i se cerea. Icoana Fecioarei gasita in locul respectiv a fost purtata in procesiune pana in biserica Sfantului Nicolae, iar apoi in Catedrala Bunei Vestiri, unde multi credinciosi au primit prin rugaciune ajutor pentru tamaduirea sufletului si a bolilor trupesti. Ivan cel Groaznic a pus sa se zideasca pe locul aparitiei o manastire de maici, unde a asezat icoana. Tarul Feodor I Ivanovici a inaltat si el o frumoasa biserica din piatra, care a fost inchinata Adormirii Maicii Domnului si unde a fost adusa icoana Maicii Domnului la 8 iulie 1594.

Din anul 1612, sarbatoarea icoanei “Kazanskaia” a fost instituita in Rusia, pentru a nu fi uitata minunea slavirii Moscovei de invazia poloneza, prin mijlocirea Maicii Domnului.

In aceasta perioada de grele incercari, de la sfarsitul domniei dinastiei Rurik, Rusia a fost atacata din mai multe parti. Polonezii cucerisera multe orase, inclusiv Moscova, arzand casele si bisericile si batjocorind credinta oamenilor. Poporul rus s-a ridicat la lupta, iar garda nationala care s-a format a trecut prin Kazan, de unde a luat cu sine icoana facatoare de minuni (pomenita la 8 iulie).

Dupa o serie de victorii, dar si de abuzuri ale armatei si dusmanii aparute intre conducatorii militari rusi, s-a instalat o dezordine generala, iar in 1611, icoana a luat drumul Kazanului.

O unitate militara condusa de printul Pozarski a solicitat-o ca ocrotitoare, prelund-o si indreptandu-se cu ea spre Moscova, oras care fusese cucerit si fortificat de polonezi.

Armata rusa s-a rugat si a postit inaintea icoanei Maicii Domnului, facatoare de minuni.

Ahiepiscopului Arsenie (devenit episcop de Suzdal), care era pe atunci inc aptivitate la polonezi, i s-a aratat o lumina in noaptea dinaintea batalieie, si l-a vazut pe Sfantul Cuvios Serghie de Radonej. Prin cuvintele acestuia, a aflat ca Maica Domnului va conduce armata cucernicului popor rus la victorie. Prin aceasta minune, episcopul a fost vindecat de toate bolile capatate in temnita si intarit.

Armata rusa a inaintat a doua zi pana la Kremlin, fara sa intampine nici un obstacol, iar polonezii, intr-un mod inexplicabil, s-au retras in ziua de 22 octombrie 1612.

Incepand din anul 1649, ziua de 22 octombrie a fost consacrata memorarii acestei minuni a icoanei Maicii Domnului din Kazan, care este pomenita si la 8 iulie, ziua cinstirii icoanei “Kazanskaia”.

Printul Pozarski a construit in Piata Rosie din Moscova o catedrala in cinstea icoanei Maicii Domnului din Kazan, unde a fost adusa icoana. Potrivit unor versiuni, aceasta ar fi fost transferata in 1721 la St. Petersburg, fiind asezata in catedrala dedicata ei, sfintita in anul 1811.

Icoana Maicii Domnului “Kazanskaia” este venerata de poporul rus si astazi, fiind un simbol al victoriei poporului indreptat prin pocainta si unit prin credinta in Dumnezeu.

In secolul al XIX-lea, icoana a fost decorata cu diamante, cu smaralde si a fost ferecata in aur.

In 1918, a fost confiscata de guvernul sovietic, dar se spune ca a disparut in timpul transportului.

Expertii considera ca originalul s-ar fi pierdut si ca ar fi ramas numai cateva copii celebre, si ele facatoare de minuni. O copie renumita a icoanei a ajuns in proprietatea papei Ioan Paul al II-lea, care a inapoiat-o Rusiei in anul 2004, dupa ce ani de-a randul s-a rugat inaintea ei, in propria resedinta. Ea a fost asezata in catedrala Kazan din Kremlin. In urma unei expertize, s-a stabilit ca aceasta dateaza de la 1730.

 

 

(Maica Domnului, izvor nesecat de iubire-Minuni contemporane)

 

Maica Domnului

 Icoana Maicii Domnului cu Pruncul de la Manastirea Nicula

Una dintre cele mai renumite si mai cunoscute icoane din tara, la care anual se aduna zeci de mii de pelerini credinciosi, este icoana Maicii Domnului cu pruncul de la Manastirea Nicula, din judetul Cluj, aflat la circa 3 km de Gherla. Pelerinii inconjoara biserica mergand in coate si in genunchi, implorand-o pe Maica Domnului pentru iertarea pacatelor. Puterile tamaduitoare ale icoanei sunt bine-cunoscute, fiind consemnate marturii ale oamenilor care s-au vindecat de boli considerate incurabile, chiar si de cancer, ori au dobandit prunci dupa ce s-au inchinat cu evlavei la icoana Maicii Domnului cu Pruncul.

Icoana a fost zugravita de preotul ortodox Luca, din localitatea Iclod, in anul 1681, la cererea si pe cheltuiala unui nobil roman din Nicula, pe nume Ioan Cupsa. Acesta a donat-o bisericii satului.

Cativa militari austireci au consemnat intr-un proces verbal ca icoana Maicii Domnului cu Pruncul, aflata astazi la Nicula, a lacrimat continuu intre 15 februarie si 12 martie 1699.

Icoana face parte din tipul numit “Calauzitoarea” (in greceste, “Hodighitria”), reprezentand-o pe Fecioara Maria tinandu-l in brate pe Mantuitor si aratand spre El, ca o calauza pentru mantuirea credinciosilor crestini.

Intr-un document din 1736 se scria:

“Chipul Maicii Fecioare si al Fiului pe care-L tine pe bratul stang cuprinde intreaga icoana intr-o proportie potrivita. Fata maicii Domnului estr lungareata, de culoarea spicului de grau, mai rosie in ambele obrazuri, cu ochii negri, iar corpul inclinat putin, cu o privire plina de gratie si cu atat mai fermecatoare, fiindca pana acum nici un penel nu i-a redat asa splendoarea si farmecul ei ceresc. Micutul are o infatisare stralucitoare, cu capul decoperit. Maica isi atinge sanul, fruntea ei fiind ascunsa intr-un val de culoarea cerului, peste care din afara peste crestet se lasa o haina purpurie umbrita cu negru si vanat. Intrega icoana imiteaza ceea ce a vrut Sfantul Evanghelist Luca sa deie icoanei sale. Afara de acestea, Fecioara are doua stele pe o haina, una pe crestet, cealalta pe umarul drept. Capetele ambelor figuri le inconjoara cu o glorie stralucitoare”.

Pentru a fi ocrotita in fata pericolului strain, icoana a fost ingropata in pamant in anii 1742-1782, iar apoi, din anul 1948 pana in 1962, a fost ascunsa intr-unul dintre peretii casei de catre un ingrijitor al manastirii. La scurt timp dupa ce a fost adusa la manastire, a fost confiscata de catre comunisti.

La insistentele episcopului ortodox Teofil Herineanu, icoana a fost pusa in capela Institutului Teologic Ortodox din Cluj-Napoca. In anii 1990-1991, icoana a trecut printr-un proces de restaurare la Muzeul National de Istorie a Transilvaniei din Cluj, dupa care a revenit la Manastirea Nicula, loc pe care nu l-a mai parasit decat cu ocazia catorva pelerinaje.

Credinciosii din satul Necula pastrau inca, pe la mijlocul secolului al XX-lea, potrivit spuselor parintelui arhidiacon Ilarion Muresan, sticulte cu lacrimile izvorate din icoana Maicii Domnului, pe care le scoteau la marile sarbatori si praznice si le purtau cu mare evlavie.

 

(Maica Domnului, izvor nesecat de iubire-Minuni contemporane)

Minunile Maicii Domnului

 Maica Precista se arată Episcopului şi-i vesteşte ziua trecerii din viaţă

Arnolf, Episcopul Zvezionului, avea ctitor, patron al vieţii sale, pe Maica pururea Fecioara Maria. El se ostenea a-şi împlini îndatoririle sale de păstor al turmei cuvântătoare, ostenindu-se cu toată buna chibzuială a-i trage pe toţi la bunavieţuire şi veşnica fericire.

Ajungând către sfârşitul vieţii sale, s-a îmbolnăvit. Atunci i s-a arătat Sfântul Apostol Petru, care i-a spus că-i sunt iertate toate păcatele. După aceea i s-a arătat Sfântul Arhanghel Mihail, care s-a făgăduit că după moarte îl va duce într-un loc fără de griji. Mai pe urmă i s-a arătat Maica Precista care i-a spus că în ziua Praznicului Adormirii Ei i se va sfârşi viaţa lui. Şi drept aşa a fost (161, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Hristos Dumnezeu şi Maica Sa îi arată multe taine Crăiesei credincioase

Ioana, Crăiasa franceză, era foarte evlavioasă către Preasfânta Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioara Maria. Ea cugeta totdeauna la binecuvântarea Maicii Domnului. Pentru aceea, Hristos Dumnezeu-Omul şi Preacurata Lui Maică, i-au arătat şi descoperit multe taine (136, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 Maica Domnului i-a arătat femeii evlavioase, ziua sfârşitului ei

O creştină din Egia, pe nume Maria, era foarte evlavioasă către Maica Domnului. Fiind departe de moşia sa, totdeauna se ruga mergând la o biserică, care era zidită în cinstea Precistei. Acolo se ruga ea cu osârdie Maicii lui Dumnezeu. Pentru acea credincioşie şi osteneală în rugăciuni şi în vieţuirea creştinească, Maica pururea Fecioară i-a descoperit, mai înainte de vreme, ziua şi ceasul morţii ei. Mai înainte de a se îmbolnăvi, pe când se pregătea de moarte, a zis slujnicei sale, pe care o chema Clementina: „Clementino, am auzit că voi merge în Sfânta Sfinţilor” (137, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Cu ajutorul Domnului Hristos şi al Maicii Sale putem scăpa de păcat

Fericitul Augustin, într-o scriere a sa (Sermo. 28 de verbis Apost.), ne relatează despre păcat, următoarele: „Păcătosul, ce e drept, merge pe picioarele sale, mişcă din mâini, vede cu ochii, aude cu urechile, grăieşte cu gura, toate membrele sale le mişcă, făcându-şi datoria. Crezi tu, creştine, că un păcătos trăieşte? Da, însă trăieşte numai cu trupul, sufletul său e mort. Partea cea mai aleasă a sa, e moartă. Locuinţa e vie, însă locuitorul e mort”.

În vremea Revoluţiei Franceze, unii din condamnaţii la moarte pentru credinţă, erau legaţi cot la cot, gură la gură, nas la nas, cu cadavre omeneşti, aproape descompuse, intrate în putrefacţie, împuţite. Era foarte îngrozitor, pentru bietul osândit, să stea aşa strâns-legat, lângă un cadavru putred. Aşa soartă au cei plini de păcate de moarte. Ei sunt osândiţi groaznic, a trăi fiecare lângă sufletul său descompus, putrezind de mulţimea păcatelor grele.

Cei care aleargă la ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul şi la Maica Sa Preacurată şi pun început bun, se mântuiesc de această groaznică moarte sufletească.

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Creştinul hagiu vindecat de Maica Precista

Un creştin din cetatea Monaco fusese la Ierusalim. Pe când se întorcea de acolo la casa sa, s-a îmbolnăvit. S-a dus la doctori, a luat doctorii, dar totul a fost în zadar. În acel timp, un om oarecare, creştin evlavios, l-a învăţat să meargă şi să se închine Maicii Precistei, înaintea icoanei Preasfinţiei Sale de la Gali şi astfel s-a folosit. Din acel ceas, bolnavul a început să se roage Maicii Precistei cu multe lacrimi. În acea clipă a văzut pe Maica Precista stând lângă dânsul. Ea ţinea într-o mână pe Pruncul Hristos Dumnezeu-Omul; iar în cealaltă mână o făclie aprinsă. Ea îndată l-a binecuvântat şi bolnavul s-a vindecat de boala sa. Bolnavul văzându-se vindecat, s-a dus în cetatea Galilor, mulţumind mereu Maicii Precistei pentru vindecare şi pentru sănătatea pe care i- a dat-o (152, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția² 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita )

1 Martie

 O primavara frumoasa 

Ce repede trec zilele, iată ca a venit primavara. Desi afara încă este frig, in suflete se simte bucuria primăverii,  a renașterii, a unui nou inceput.

Vouă tuturor, care sunteți alaturi de mine in aceasta călătorie virtuala, va doresc din inima o primavara frumoasa si delicata, care sa va umple inimile de bucurie, va doresc sa aveți multa sanatate si realizari.

Impreuna cu copiii si tinerii (care au venit sa dea o mana de ajutor celor mici), anul acesta am pregatit pentru enoriașii parohiei Sfantul Gheorghe Nou, mărțișoare pictate pe paste făinoase (fundițe si melcisiori). Cu mic, cu mare, am lucrat cu dragoste si spor la pregatirea lor.

Duminica, cu totii am participat la Sfanta Liturghie,

Iar la final, copiii au dăruit ceea ce au realizat cu dragoste. 

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului dezleagă pe doi preoţi, arătând astfel credinţa cea adevărată

În ţara Indiei este un ostrov care se numeşte Cuba. Acolo, odinioară s-au adunat indienii şi au început a se certa între ei pentru icoana Maicii Domnului. Unii ziceau că e mai de cinste sfânta icoană a Macii Domnului, iar alţii ziceau că sunt mai de cinste idolii Indiei. Dar au căzut la înţelegere între dânşii, ca într-o parte să lege cu mâinile la spate, doi Preoţi în numele Mariei, Maica lui Dumnezeu, iar de altă parte alţi doi popi în numele idolilor. Apoi, cărora dintre ei li se vor dezlega mâinile singure, a acelora să le fie biruinţa, şi aceea este credinţa cea adevărată. Dacă au făcut acest lucru, peste puţin mâinile Preoţilor creştini s-au dezlegat şi domnul Indiei a strigat cu glas mare: „Bucură-te Marie!”. Într-acea clipă mulţi indieni au văzut o Doamnă plină de demnitate, cum dezlega pe cei doi Preoţi, care erau legaţi în numale Ei. Această minune văzând-o indienii, au crezut în Hristos (185, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

 

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)

Minunile Maicii Domnului

 Maica Domnului vindecă un morar de lancezie

În satul Lublin, din ţara Niderlandei, era un morar, care căzuse în lincezie. Bietul om se va fi căutat el şi prin babe şi prin doctori, dar zadarnic; de boala lui nu putea nicidecum scăpa. Nemaiavând nici o nădejde de izbăvire prin oameni, a alergat la ajutorul lui Dumnezeu şi al Maicii Precistei. El a început să se roage zilnic Maicii Precistei să-l ajute în acea nevoie, a se mântui din acea suferinţă. Mai ales s-a rugat la praznicul Adormirii Maicii Domnului. Într-o noapte, pe când se ruga, i s-a arătat Maica Precista, însoţită de multe fecioare şi i-a zis: „Ţi-am auzit suspinurile tale cele grele şi plângerile amare. Pentru aceea am venit să-ţi dau ajutor. Porunceşte la ai tăi, să te ducă la biserică, la Altarul meu”. Morarul, făcând aşa cum l-a învăţat Maica Precista, s-a vindecat de acea boală, devenind iarăşi sănătos (153, Minunile Maicii Domnului 400, de profesor Dumitru Stănescu, ediția 1925).

(Minunile Maicii Domnului-pr Nicodim Mandita)

Despre Maica Domnului

 Vicleniile diavolilor (V)

Cuviosul Simon Izvoratorul de Mir, inca de mic copil isi dorea sa devina locuitor in Biserica celor intai-nascuti. Venind in Sfantul Munte, s-a alipit de un staret incercat. Alaturi de acest staret a dobandit inca de tanar o cugetare inteleapta, o deosebita ravna pentru nevointa, intraga intelepciune in tarire, bunacuviinta si sare duhovniceasca in vorbire, sfiala in privire, marime de suflet in ispite, un discernamant minunat si fericita dragoste, radacina si sfarsitul tuturor virtutilor desavarsita lui ascultare a nascut intr-insul smerenia cea care inalta, iar aceasta discernamantul.

Dupa un timp si-a parasit staretul ca sa traiasca singur in pustia Sfantului Munte si sa savarseasca nevointe mai aspre. Mai tarziu, dupa o descoperire a Maicii Domnului s-a salasuit intr-o pestera unde si-a gasit mult-dorita lui liniste. Acolo voia sa se razboiasca cu nevazutii vrajmasi ai omului, avand ca arma Crucea Domnului, drept coif rugaciunea, ca platosa credinta, ca scut rabdarea, ca sabie postul, ca arc si sageti Psalmii. Cu acestea a pornit un razboi infricosator impotriva demonilor, castigand astfel biruinte stralucite.

Dar cine poate povesti luptele acestui fericit nevoitor impotriva mult-mestesugaretului vrajmas, care este diavolul. Intr-o noapte, pe cand Cuviosul se ruga, un demon s-a prefacut intr-un balaur mare si infricosator. Si-a deschis gura lui imensa pentru a-l inghiti, dar pentru ca Dumnezeu nu-i daduse voie sa faca aceasta, il lovea pe Cuvios fara mila pe spate cu coada lui, ca si cum l-ar fi lovit cu o barna mare. Din pricina multelor lovituri s-a umplut de rani si a cazut la pamant pe jumatate mort, dar sufletul lui urca la ceruri aducand Maicii Domnului rugaciuni si psalmodii. Iar aceea, privind din Ceruri la nevointele si biruintele Cuviosului, se bucura si il intarea in acelasi timp cu harul ei cel dumnezeiesc.

Cuviosul, care se ruga in taina neincetat, incepu deodata sa-l blesteme pe diavol cu Numele lui Dumnezeu si al Preacuratei Sale Maici: “Sa te certe pe tine Domnul Savaot! Mergi inapoia mea, satano! Sa te certe pe tine Stapana acestui Munte! Departeaza-te de la mine!”.

Dar inainte de a termina Cuviosul aceste cuvinte, acel balaur s-a facut nevazut. Dupa aceasta Cuviosul a vazut venind din cer ajutorul dumnezeiesc: intreaga pestera s-a umplut de o lumina dumnezeiasca si de o negraita mireasma, iar inima lui de bucurie si de desfatare. Apoi a auzit o voce cereasca spunandu-i: “imbarbateaza-te si te intareste, credinciosule slujitor al Fiului meu!”. Era Maica Domnului care ii rasplatea biruinta nevointelor sale.

Mai inainte ca soarele sa rasara, Cuviosul a simtit ca trupul i s-a facut sanatos si se bucura nespus de mult pentru ca Maica Domnului nu il parasise nici macar o clipa in lupta pe care o ducea cu diavolul.

  

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Vicleniile diavolilor (IV)

Duhovnicul Sava (+4 aprilie 1908), un mare nevoitor care a trait la Schitul Sfanta Ana Mica, “omul inaltelor trairi duhovnicesti”, era luminat de “raza stralucitoare a Soarelui dumnezeiesc” si se indulcea de trairi duhovnicesti pline de veselie. Era incalzit de caldura dumnezeiasca nestinsa si luminat de adierile dulci ale Duhului Sfant. Se imbata de frumusetile negraite ale “bunei cuviinte dumnezeiesti”, de randuielile ingeresti, de miresmele ceresti, de vederile tainice de “dincolo de catapeteasma” si de fulgerile dumnezeiesti ale luminii taborice. Si astfel, incarcat cu harismele dumnezeiesti ale Duhului Sfant, ii povatuia pe cei inselati de la intuneric la lumina, “luminat fiind si luminand ca un soare cu lumina cunostintei pe toti cei care se apropiau de el”. (Sfantul Simeon Noul Teolog). A spovedit mii de crestini, pentru ca era un duhovnic incercat si putea rezolva toate felurile de incalcari ale Legii lui Dumnezeu.

Odata izbucnise in Halkidiki un mare razboi intre o femeie crestina si barbatul ei, care se ocupa cu vrajile. Acesta se desavarsea cu ajutorul diavolului in arta vrajitoriei. Femeia il sfatuise de multe ori pe barbatul ei sa lase lucrarea diavolului, sa se marturiseasca si sa se impartaseasca cu Preacuratele Taine. Dar intotdeauna cuvintele ei nu erau luate in seama. Intr-o zi femeia i-a spus barbatului ei cu furie:

-Asculta-ma! Mi-ai facut viata nesuferita. Daca de Pasti nu te vei impartasi, te voi parasi. In familia mea vreau sa domneasca Hristos, iar nu magia ta cu diavolii.

Auzind aceste cuvinte, barbatul si-a venit in simtiri. S-a dus la parintele Sava duhovnicul, s-a marturisit si s-a slobozit de diavoli. Acum vedea altfel lumea din jurul sau.

Mergand spre Schitul Sfanta Ana, a vazut in partea dreapta a cararii o scobitura mare intr-o stanca. Acolo a ars cartea sa cu vraji.

Dupa catva timp acesta l-a intalnit pe ucenicul duhovnicului Sava, pe parintele Ilarion, si i-a spus: “Sa transmiti parintelui Sava inchinaciunile mele si marea mea recunostinta pentru binele pe care mi l-a facut. Sa-i spui ca am ars acea carte in pestera de mai sus”.

Atunci cand parintele Ilarion a ajuns in dreptul acelei pesteri si pasea linistit pe carare, a fost intampinat de o avalansa de pietre mari care “vuiau si se rostogoleau cu bubuituri infricosatoare”. Cand parintele Sava a auzit de la ucenicul sau inspaimantat cele intamplate, i-a spus: “Lucrare diavoleasca, fiul meu, solomonica…”.

Dar si altii care treceau pe acolo aveau aceeasi soarta.

Dar cu sfatul Parintelui Sava, parintii schitului au pus acolo o icoana a Maicii Domnului si o candela. Si astfel, prin prezenta Maicii Domnului acolo, tulburarile pe care le faceau diavolii pe acea carare au incetat.

Astazi toti cei care trec pe acolo canta “Cuvine-se cu adevarat” sau “Nascatoare de Dumnezeu” si nu patimesc nimic.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

 

Seara de film

 Maini de aur

Dupa o zi obositoare fizic si psihic, aseara ne-am delectat cu filmul “Maini de aur”, viata dr. neurochirug Ben Carson, care este pe Netflix.

Ben Carson, este un baiat de culoare care nu invata aproape deloc. La toate testele primeste cele mai mici note. El si fratele lui sunt crescuti de doar de mama, care, din pacate este analfabeta si nu ii poate ajuta la lectii, desi isi doreste foarte mult. Pe primul loc pune mereu educatia lor si dorinta ca ei sa ajunga oameni realizati.

La un moment dat, mama lucreaza ca menajera la un profesor si, pe langa faptul ca incepe sa citeasca ajutata de acesta, vine si le impune copiiilor sa citeasca o carte pe saptamana. Bineinteles ca reactia lor a fost imediata, ca de obicei bombaneli si nemultumiri, insa mama a fost foarte categorica.

La inceput a fost greu, insa usor-usor bucuria si placerea de a citi au aparut. Astfel si rezultatele scolare s-au imbunatatit atat de mult incat la final de gimnaziu Ben Carson a fost cel mai bun din clasa.

De la citit, a venit pasiunea pentru invatat si astfel a ajuns student la medicina. Neurchirurgia a fost alegerea lui ca urmare a unei observatii facute de un medic neurochirurg: “Creierul este o minune pe care se bazeaza intreaga viata. Desi il studiez de ani de zile, tot mai sunt aspecte nelamurite”. Si, nu numai ca a ales neurochirugia, insa a devenit cel mai bun medic neurochirug pediatru.

Pe langa tenacitatea mamei, un alt aspect al vietii care l-a ajutat sa fie un medic foarte bun a fost credinta ca Dumnezeu este cel care il ajuta.

Concluzia este ca, atunci iti doresti ceva si ai credinta, totul este posibil.

Un film minunat pe care il recomand tuturor, dar mai ales tinerilor.

 

Despre Maica Domnului

 Vicleniile diavolilor (III)

Batranul Simon Arvanitul, atunci cand era tanar in lume, mergea in piata centrala a Atenei impreuna cu alti tineri din satul sau, pentru a vinde zarzavaturi, si astfel sa-si castige si el painea. Insa prietenii lui Panaghiotis – acesta fusese numele de mirean al staretului – dupa ce isi vindeau marfa, mergeau de obicei la diferite restaurante si isi cheltuiau banii cumparand mancaruri scumpe. Dar Panaghiotis nu inceta sa-i sfatuiasca cu blandete sa se ingrijeasca si de casele lor: “Fiii de imparati s-au lepadat de lume si de toate bunurile lor si au trait numai cu paine si apa, iar voi, cum de traiti mancand mai bine decat cei din familiiile voastre? La ei nu va ganditi deloc? Cum vor trai, sarmanii, daca voi nu le duceti cativa banuti? Nu sunt si ei tot oameni? Si nu muncesc, oare, si ei din greu ca si voi?”.

Dar satana nu suferea sa-l auda pe Panaghiotis rostind cu atata credinta astfel de cuvinte. De aceea s-a hotarat sa-i faca rau. In timp ce Panaghiotis le vorbea prietenilor sai, diavolul a starnit un vartej si l-a ridicat in aer impreuna cu catarul lui la o inaltime foarte mare. De aici, de sus diavolul voia sa-l lase sa cada la pamant si sa-l zdrobeasca.

Insa Panaghiotis, acolo unde se afla, a inceput sa ceara ajutorul lui Dumnezeu, rostind “Tatal nostru” si “Crezul”. Indata o femeie – Maica Domnului – imbracata in negru, l-a rapit fulgerator impreuna cu animalul si l-a dus la prietenii sai. Dar aceea nu si-au data seama ce se intamplase si de aceea continuau sa vorbeasca despre una si despre alta. Vazand insa ca Panaghiotis nu auzea deloc, s-au apropiat de el si l-au vazut ca era ca intr-un extaz. Si desi il indemnau sa spuna ceva, se pare ca el nu ii vedea, nici nu ii auzea.

Aceasta intamplare l-a pus pe ganduri pe Panaghiotis si a fost pentru el un indemn puternic spre viata monahala, pe care a urmat-o, intr-adevar, mai tarziu.

 

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Despre Maica Domnului

 Vicleniile diavolilor (II)

Batranul Iosif Isihastul, care a trait un timp la Schitul Sfantului Vasilie din Sfantul Munte, a fost razboit mult de dracul desfranarii. Despre acest razboi puternic al trupului, Batranul Iosif spunea: “Aveam o deplina cunoastere a razboiului si de aceea ma nevoiam cu asprime. Iar atunci cand ajungeam la limita, Harul ma intarea si iarasi incepeam. Dar odata cu trecerea timpului, razboiul devenea tot mai aspru si aproape neincetat”.

Atunci Parintele Iosif a scos din chilia sa patul de lemn si si-a facut un scaun de lemn, ca un fotoliu, pentru a-si sprijini mainile. In acesta a stat si a privegheat 8 ani de zile, timp cat a durat razboiul trupului, si aceasta a facut-o fara sa se intinda vreodata pe coaste. Spunea iarasi Batranul Iosif: “Si fiindca razboiul nu inceta, nu am incetat nici eu sa ma impotrivesc prin nevointa aspra si mai ales prin priveghere (spunea alteori ca nici o alta rea-patimire nu usuca patimile ca privegherea) si bataia binefacatoare, asa cum o numea el. Plangeam, suspinam, ma rugam Maicii Domnului, care de multe ori m-a mangaiat, dar nici o usurare nu simteam. Razboiul inceta pentru putin ca sa rasuflu, iar apoi incepea cu si mai multa tarie. Numai in rugaciune gaseam mangaiere”.

Odata Batranul Iosif a simtit usurare in razboi si a crezut ca a biruit patima, dar aceasta s tinut doar cateva zile, dupa care razboiul trupului s-a intetit.

“Plangeam, spunea Batranul, privegheam cat se putea de mult, dar starea mea nu se schimba. Imi loveam atat de mult trupul cu bastonul, incat de la jumatate in jos eram vanat de bataie, dar razboiul nu ceda deloc. Singurele mele mangaieri erau lacrimile si rugaciunea, dar vedeam ca patima inca mai traia in mine si nu se dadea deloc batuta. Ma rugam neincetat lui Hristos si Preacuratei Sale Maici, catre care, de la inceput am avut o deosebita evlavie si dragoste. “Stapana mea! Stapana mea! strigam cu durere. Tu, care esti pazitoarea celor ce traiesc in feciorie, cunosti ca niciodata nu am iubit pacatul trupesc, ci dupa ce L-am cunoscut pe Fiul Tau, am hotarat sa dobandesc curatia desavarsita, atat cat ii este cu putinta omului. De ce atunci atata sila din partea dracilor? Vor birui oare si intentia mea cea buna?”.

Atunci insa cand a venit si bucuria marii biruinte, a biruintei impotriva diavolului, Batranul Iosif spunea: “Odata, pe cand eram descurajat din pricina ispitelor, m-am dus in chilia mea, am inchis usa si m-am asezat pe un scaunel pentru a rosti Rugaciunea. Incepusem sa ma linistesc, cand deodata am auzit cum se deschide usa, dar nu m-am miscat, crezand ca este parintele Arsenie (ucenicul sau). Indata insa am simtit ca cineva ma indemna spre pofta trupeasca. Cand am deschis ochii, ce sa vad? Era duhul necurat al desfranarii! Arata asa cum il descriu Parintii, cu un cap plesuv si murdar ce avea doua coarne mici si drepte, cu o fata palida, cu ochii rotunzi si rosii, plini de viclenie si cu trupul murdar, acoperit de fire de porc salbatic.

Atunci m-am napustit asupra lui cu toata puterea mea, dar fireste, era cu neputinta sa-l pot tine. In palme mi-a ramas numai senzatia parului si o duhoare de pucioasa si de noroi care s-a raspandit in tot locul acela.

Din acea clipa, cu Harul lui Hristos si al Maicii Lui m-am usurat de greutatea acestui razboi, au incetat cu desavarsire gandurile necurate, iar eu ma simteam ca un copil mic, fara sa ma mai lupte aceasta patima. Atunci am cantat cantarea de biruinta a Proorocului Moise: “Calul si calaretul i-a aruncat in mare”. Toata noaptea aceea m-am bucurat si am slavit pe Hristos si pe Preacurata Sa Maica, Care nu au trecut cu vederea ticalosia mea si nu m-au dat spre vanare dintilor vrajmasilor”.

(Patericul Maicii Domnului-Arhim. Teofilact Marinakis)

Tuesday 4

 TUESDAY 4

Cumpărături alimentare

 Este marti, deci este ziua provocarii lansate in memoria lui Toni Tadeo.

 1. De unde îți place să cumperi alimente și cumperi pe zi, pe săptămână sau pe lună?

Avand in vedere faptul ca marea majoritate alimentelor se gasesc in gospodaria parintilor sau a socrilor nu prea cumparam, iar atunci cand o facem, preferam produsele de la producatori. Cumparaturile le facem lunar.

2. Ce alimente am găsi întotdeauna în bucătăria ta?

Tot din ceea ce consumam noi: legume, fructe, carne, lactate, peste.

3. Cumperi ceva online și, dacă da, ce fel de lucruri ai fi cel mai probabil să cumperi de acolo?

Foarte rar cumpar online si cumpar, in special, ingrediente necesare pentru patiserie si paine fara gluten.

4. Faci cumpărături cu o listă pe hârtie, pe telefon sau pur și simplu cumperi fără o listă și poate vii acasă cu lucruri pe care nu ai plănuit niciodată să le cumperi?

Pentru a evita risipa si achizitionarea de produse nefolositoare, intotdeauna la cumparaturi am lista pe hartie.

Întrebare bonus: Ce vei găti săptămâna viitoare?

Pentru ca a inceput Postul Sfintelor Pasti, meniul este unul vegetarian. Saptamana aceasta voi gati ciorba de cartofi, supa crema de legume coapte, musaca de cartofi cu ciuperci si orez cu legume.

Minunile Maicii Domnului

 Cum a izbăvit Maica Domnului de ispită pe monahul Ilarion

Prin anul 1920, a venit la Sihăstria un creştin să se facă monah, îl chema Ioan Ionică. Dar după câteva luni diavolul îl chinuia cu întristarea. Permanent plângea şi cugeta să se ducă într-o altă mănăstire. Într-o noapte, pe când era în biserică la slujba Utreniei şi se ruga cu lacrimi la icoana Maicii Domnului, a văzut cu ochii lui cum a ieşit din sfânta icoană o femeie îmbrăcată în alb, care semăna cu chipul Maicii Domnului şi l-a întrebat: „De ce plângi şi eşti tulburat, frate Ioane?”. „Mi-e urât şi aici şi aş vrea să plec în altă mănăstire!”. „De ce ţi-e urât în casa mea? Fii liniştit, roagă-te mai mult şi fă toate cu dragoste, căci de acum nu-ţi va mai fi urât niciodată în casa mea!”. Apoi acea femeie minunată l-a însemnat cu Sfânta Cruce, s-a întors iarăşi spre icoană şi s-a făcut nevăzută. Era Maica Domnului! Din ceasul acela, fratele Ioan s-a izbăvit de acea grea ispită, s-a liniştit, s-a făcut călugăr iscusit şi a fost econom 20 de ani în obştea mănăstirii Sihăstria, fiind iubit de toţi, şi de fraţi şi de Dumnezeu.

(Minunile Maicii Domnului-preot Nicodim Mandita)