Pentru Inaltarea Sfintei Cruci, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!
SA SIMTIM RUGACIUNEA CA PE O NECESITATE
-Gheronda, nu prea am credinta si ma simt tare neputincioasa.
-Stii ce sa faci? Sa te agati
de Dumnezeu asa cum se agata copilul de gatul tatalui sau si sa-L strangi atat
de tare, incat sa nu te poata dezlipi de El. Numai atunci vei simti siguranta
si putere.
-Gheronda, simt nevoia sa ma
sprijinesc de Dumnezeu, dar imi vine greu.
-Sa-ti ridici mainile in sus.
Astfel incet-incet se vor lungi si te vei agata de Dumnezeu.
-Gheronda, atunci cand nu am
destul timp si ma grabesc la rugaciune nu cumva fur din timpul pe care trebuie sa-l
dau lui Hristos?
-Hristos este bogat si, oricat
ai fura tu, El tot nu saraceste. Tu insa in felul acesta esti in pierdere.
Hristos nu are trebuinta de rugaciunea noastra, ci noi avem nevoie de ajutorul Lui.
Ne rugam pentru ca asa comunicam cu Dumnezeu Care ne-a creat. Iar daca nu o vom
face, vom cadea in mainile diavolului si atunci…… vai de noi! Ai vazut ce
spune Sfantul Isaac Sirul? “Nu ne va cere socoteala Dumnezeu pentru ca nu
am facut rugaciune. Ci pentru ca nu am avut partasie cu El si in felul acesta
am dat drepturi diavolului si ne-a chinuit”.
-Gheronda, cum sa ajung sa
iubesc rugaciunea?
-Sa simti rugaciunea ca o
necesitate. Asa cum trupul are trebuinta de hrana ca sa traiasca, tot astfel si
sufletul, trebuie sa fie hranit ca sa traiasca. Daca nu va fi hranit, slabeste
si moare duhovniceste.
-Gheronda, de ce ne vine greu
sa ne rugam?
-Pentru ca nu simtim
rugaciunea ca pe o necesitate. Cel care nu intra in noima rugaciunii, ca sa o
simta ca pe o necesitate, o considera ca pe o corvoada si se aseamana copilului
fara minte care se intoarce de la sanul mamei sale si de la toata dragostea ei
cea dulce, ajungand astfel bolnavicios si pipernicit.
(Cuviosul
Paisie Aghioritul – Cuvinte Duhovnicesti)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu