marți, 5 septembrie 2023

DESPRE APROPIERE

 Pentru rugaciunile Sfantului Proroc Zaharia si Dreapta Elisabeta, parintii Sfantului Ioan Botezatorul, Doamne Iisuse Hristoase, fiul lui Dumnezeu, miluieste-ne pe noi pacatosii!

 SFARSITUL IZOLARII

 Biserica este Trupul lui Hristos si, prin insasi natura ei, nu poate fi o institutie izolata. Cu toate acestea, noi, credinciosii, nu reusim sa ne apropiem unii de ceilalti. Sarutarea pe care ne-o dam unii altora atunci cand ne intalnim este un mod de a evita izolarea ce predomina in societatea in care traim. A-i saruta mana preotului este un alt mod de a fi apropiati; la fel sunt agapele din fiecare duminica, cand pregatim cafele si le oferim celorlalti credinciosi, insotite de prajiturele, sau luam masa de pranz impreuna si socializam dupa Sfanta Liturghie – ori participam la slujbe in timpul saptamanii.

            O plimbare cu masina afara din oras, cu copiii, in dupa-amiezele de duminica, cu telefoanele mobile inchise, ascultand muzica la radio, este o modalitate minunata de a ne reconecta periodic cu membrii familiei. Daca-i vom lua si pe bunici cu noi la un picnic in aer liber, ii vom obisnui pe copii cu valorile traditionale de familie; altadata, copiii se pot juca impreuna cu verii lor intr-un parc sa intr-o poiana, unde are loc picnicul familial; astfel de picnicuri pot crea legaturi de familie care vor dura toata viata.

            Cand ati stat ultima data de vorba cu un membru mai varstnic al familiei dumneavoastra, rugandu-l sa va povesteasca secrete de familie sau intamplari interesante din tinerete? Ce mod minunat de a reinnoda relatii afectuoase cu bunicii, unchii sau matusile noastre, aratandu-le ca pretuim experientele lor de viata! In acest fel, copiii nostri vor afla ca nu s-au nascut intr-un pustiu, ci ca apartin unei linii genealogice de oameni interesanti si vrednici de a fi rememorati. Sunt uimit de fiecare data cand ma gandesc cat de mult au contribuit bunicii mei la modelarea caraterului si a personalitatii mele; ei sunt o parte autentica din omul care-am devenit. Nu e vorba aici doar de genele mostenite de la ei, ci de intreaga istorie a familiei. Unele aspecte ale personalitatii mele, de exemplu, sunt ale strabunicului meu, iar pasiunea de a-mi umple biroul de acasa cu fotografii, icoane si obiecte de colectie am mostenit-o de la bunicii mei.

            Pentru a construi si consolida relatiile de familie si de apropiere cu ceilalti credinciosi din parohie e nevoie de multa daruire din partea noastra. Ar fi absolut minunat daca fiecare familie ar rezerva doua ore in fiecare seara, timp in care ar sta de vorba impreuna, fara televizor, fara telefoane mobile sau fixe; apoi ar incheia seara respectiva cu rugaciunile de seara randuite de ani si ani, inaltate, tot impreuna, cu dragoste, in fata icoanelor.

  

(Dimineti cu Dumnezeu-Parintele Trifon)

Un comentariu:

copilarim spunea...

Eu asa am copilarit. In fiecare seara Buni imi povestea din copilaria ei in special :) dar nu numai. Uneori mi-a inventat si povesti.
Si acum, cel mai fericita sunt cand sutem toti laolalta.
Pupici